Conferinţa Ştiinţifică cu Participare Internațională

RELAȚIA DINTRE CAPACITĂȚILE MNEZICE

ȘI REUȘITA ȘCOLARĂ LA ELEVI20

Angela POTÂNG,
doctor în psihologie, conferențiar universitar,
Universitatea de Stat din Moldova
ORCID ID: 0000-0001-9849-8457

Summary: This article reflects the results of empirical research carried out in an
educational context that aims to determine the degree of relationship between the level of the
predominant type of students’ memory and their school results. The obtained results show a
significant correlation between school success and auditory memory, as well as school success and
semantic memory. These data reveal the important role that memory plays in the student's learning
process.
Keywords: auditory memory, visual memory, semantic memory, mnemonic abilities,
learning process, students

Memoria este unul dintre cele mai importante procese cognitive care asigură
existența umană, fiind considerată baza adaptării noastre la mediu. Omul solicită
memoria în orice moment al vieții, inclusiv în activitatea de învățare. Procesul
educațional din instituțiile de învățământ se bazează, în mare parte, pe memorare.
Noua informație se suprapune și o completează pe cea studiată anterior. Prin
suprapunerea noilor cunoștințe se formează acel suport informațional care ajută elevul
să realizeze sarcinile propuse de curricula școlară, să se încadreze în societate, să-și
dezvolte diverse interese cognitive și sociale. Astfel, memoria este necesară pentru
desfăşurarea normală, eficientă a tuturor tipurilor de activităţi ale persoanelor. Prin
memorie omul întipăreşte, conservă şi reutilizează atât experienţa proprie, cât şi pe
cea a întregii omeniri. Necesitatea memoriei pentru viața şi activitatea omului reiese
din implicarea ei în cunoaştere, învăţare, înţelegere, rezolvare de problem şi
creativitate. Acest proces psihic asigură continuitatea, consistenţa, stabilitatea şi
finalitatea vieţii psihice a individului, iar fără de memorie viaţa ar fi practic imposibilă
[4]. Memoria este un proces psihic foarte complex, care realizează o serie de acțiuni
concrete în activitatea cognitivă a omului:
⮚ înregistrează informaţia receptată;
⮚ stochează informaţia dată în depozitul mnezic;
⮚ extrage, la cerere, informaţia din stoc;
⮚ pune la dispoziţia subiectului informaţia în format potrivit pentru a fi utilizată;
⮚ şterge / lichidează din stocul ei informaţia ce a devenit inutilă sau cu valoare
cognitivă compromisă.

20 Articolul a fost elaborat în cadrul proiectului „Bazele teoretice și metodologice ale asigurării
activității psihologice în sistemul de învățământ general din perspectiva abordărilor societale
contemporane”. Cifrul: 20.80009.1606.10.
EDUCAȚIA DE CALITATE ÎN CONTEXTUL PROVOCĂRILOR SOCIETALE SOCIETALE

Având un spectru larg de implicare în activitatea cognitivă, memoria are mai multe
funcţii, dintre care cele mai importante sunt:
● Funcţia de acumulare a experienţei;
● Funcţia de realizare a coerenţei actelor şi a evenimentelor vieţii;
● Funcţia de asigurare a identităţii personale [1].
Aceste funcții sunt caracteristice și procesului de învățare, care reprezintă o activitate
cognitivă de asimilare a experienței socioistorice, de obținere a cunoștințelor, de
formare a competențelor și atitudinilor față de viață, care stau la baza formării
personalității. Altfel spus, învățarea este procesul de gestionare a activității cognitive
a elevilor de către profesor pentru a stăpâni experiența socială dezvoltată de
generațiile anterioare. Așa dar, memoria este direct implicată în procesul de învățare
și asigură obținerea reușitei școlare la elevi. Unii autori, însă, consideră că legătura
dintre memorie și reușita școlară este hiperbolizată, dat fiind faptul că una este prin
excelență reproductivă (memoria), iar alta prin excelență productivă, constructivă și
anticipativă. M. Zlate (2004) susține că în realitate nu este chiar așa - memoria și
inteligența sunt codependente, ele se ajută și se sprijină reciproc [4].
Pornind de la aceste considerente teoretice, ne-am propus ca scop de cercetare
identificarea corelației dintre nivelul tipului de memorie predominant la elevi și
reușita școlară.
Obiectivele cercetării:
● Analiza studiilor realizate în domeniul psihologiei cognitive, care vizează
raportul dintre memorie și procesul de învățare;
● Identificarea tipului de memorie predominant la elevi;
● Determinarea relației dintre capacitățile mnezice/tipul de memorie
predominant și rezultatele școlare;
● Elaborarea recomandărilor privind dezvoltarea memoriei la elevi.
Metodele de cercetare:
1) Testul „Metodica de studiere a memoriei vizuale de cuvinte” (adaptat de L.
Savca), care măsoară memoria vizuală pe 3 niveluri: mai jos de mediu, mediu,
mai sus de mediu.
2) Testul „Tehnica de cercetare a memoriei auditive de cuvinte” (adaptat de L.
Savca), care identifică nivelul memoriei auditive: inferior, mediu și superior
[3].
3) Testul „Tehnica de studiere a memoriei semantice” (elaborat de L.S.Vîgotski și
A.R.Luna), care stabilește nivelul de memorie: scăzut, mediu și ridicat.
Eșantionul cuprinde 57 de subiecți, dintre care: 31 de elevi de clasa a 9 cu vârsta de
15-16 ani și 26 de elevi de clasa a 12 cu vârsta de 18-19 ani.
Prezentarea și interpretarea rezultatelor privind nivelul memoriei la elevi
Rezultatele testării memoriei auditive atestă că 36% din elevi prezintă un nivel mediu
al memoriei auditive, 34% au un nivel inferior al memoriei auditive și 30% au obținut
nivelul superior. Elevii cu nivel superior al memoriei auditive percep mai bine
informația prin intermediul analizatorului auditiv. Spre exemplu, pentru a învăța
383
 Conferinţa Ştiinţifică cu Participare Internațională

pentru examen/testare, ei pot ruga colegul să-i povestească tema, citesc cu voce tare
sau ascultă materialul audio.
40% 36% 34% superior
30%
30% mediu

20% inferior

Figura 1. Rezultate privind memoria auditivă la elevi

Rezultatele testării memoriei vizuale relevă că 45% din elevi au o memorie vizuală mai
jos de mediu, 33% - nivel mediu și 23% - mai sus de mediu. Pentru elevii care posedă
un nivel înalt al memoriei vizuale, este mai simplu și mai eficient să memoreze
informația prin intermediul analizatorului visual. Astfel, ei preferă să citească
suporturile informaționale, să vadă concret grafice, tablouri, să privească filmulețe
didactice.
50% 33% 45% mai sus de mediu
23%
mediu
0%
mai jos de mediu

Figura 2. Rezultate privind memoria vizuală la elevi

Rezultatele testării memoriei semantice au identificat că 96% din elevi au un nivel
ridicat al memoriei semantice, iar 4% au nivel mediu. Memoria semantică ține de
stabilirea unei relații logice în volumul informational care se memorează. Pentru a-și
aminti o informație, o formulă, o regulă etc., elevii cu nivelul ridicat al memoriei
semantice au nevoie să vadă un semn, un desen, o imagine sau un cuvânt pe care l-a
asociat cu ceea ce trebuie memorat. La asemenea elevi materialul este structurat în
scheme, tabele, informația este codată în semne și simboluri.

150%

96%
100% ridicat
mediu
50% scăzut
4% 0%
0%

Figura 3. Rezultate privind memoria semantică la elevi

Pentru variabila reușita școlară am utilizat notele drept unitate de măsură.
Astfel, 44% dintre elevi au o medie cuprinsă între 9 și 8; 33% au o medie cuprinsă
între 10 și 9; 15,7% dintre elevi au o medie cuprinsă între 8 și 7; 5,3% dintre ei au o
medie între 7 și 6, iar 2 % au o medie între 6 și 5.
EDUCAȚIA DE CALITATE ÎN CONTEXTUL PROVOCĂRILOR SOCIETALE SOCIETALE

50% 44,00%
10-9
40% 33%
9-8
30%
8-7
20% 15,70%
7-6
10% 5,30%
2,00% 6-5
0%

Figura 4. Reușita școlară prezentată prin note

În cercetarea data am fost interesați să determinăm dacă există corelație între
reușita școlară și tipul de memoriei predominant la elevi. Luând în considerare că au
fost cercetate 3 tipuri de memorie și reușita școlară la un eșantion de subiecți am
aplicat metoda corelațională Bravais-Pearson, pentru a determina coeficientul de
corelație dintre variabilele implicate în cercetare.
Tabelul 1. Coeficientul de corelație între reușita școlară și tipul de memorie
predominant
Memoria
Memoria auditivă Memoria vizuală
semantică
Coeficient
ul de r = 0,284* r = 0,361** r = 0,134
Reușit
corelație
a
Pragul de
școlară
semnificar p = 0,032 p = 0,006 p = 0,321
e

Din tabelul de mai sus se evidențiază că există corelație semnificativă dintre

memoria semantică și reușita școlară; există o corelație semnificativă dintre memoria
auditivă și reușita școlară; nu există corelație semnificativă dintre memoria vizuală și
reușita școlară. A fost neașteptat rezultatul privind lipsa corelației dintre memoria
vizuală și reușita școlară. Presupunem că aceste rezultate se datorează unor
caracteristici ale progresului tehnologic și a tendinței adolescenților. În rândul
adolescenților, viața fără căști este imposibil de imaginat. În ultimii ani, în rândul
populației s-au dezvoltat audio cărțile. Elevii în drum spre școală sau spre alte activități
conectează căștile și ascultă podcasturi, când practică sportul ascultă muzica, când
merg în transport, de asemenea, își conectează căștile, nemaivorbind de convorbirile
la telefon, care au înlocuit contactul fizic. Învățământul online, de asemenea, și-a adus
aportul la dezvoltarea memoriei auditive, elevii conectau lecția prin intermediul
căștilor, paralel făcând alte activități, fapt ce a contribuit la asimilarea mai eficientă a
materialului predat prin intermediul memoriei auditive.
Reușita școlară corelează semnificativ cu memoria semantică, care este în
strânsă legătură cu gândirea logică. Memoria semantică oferă posibilitatea stabilirii
unor legături de conlucrare dintre materialul nou și cel asimilat anterior, se bazează
385
 Conferinţa Ştiinţifică cu Participare Internațională

pe înţelegere și pe operaţiile gândirii. Ea asigură realizarea unei activităţi autentice şi

dispune de mari posibilităţi operaţionale şi de transfer în cele mai diverse situaţii.
Memoria semantică corelează pozitiv cu reușita școlară, dat fiind faptul că reuneşte
într-un tot întreg conţinutul logic al materialului, numărul repetărilor este mai mic,
informaţia semantică se reţine de 25 ori mai bine decât cuvintele memorate izolat.
Memoria semantică oferă cunoştinţe despre lume şi despre sine, care-i permit
subiectului să se orienteze şi să se descurce în viață.
Este important ca în procesul de învățare să se țină cont de factorii care pot
influența procesele de memorare la elevi, cum ar fi:
● natura materialului: intuitiv-obiectual sau abstract, descriptiv sau explicativ
raţional, semnificativ sau lipsit de sens logic pentru subiect;
● organizarea materialului: structurat logic şi neorganizat, nestructurat;
● volumul materialului: mare, moderat, mic;
● gradul de familiaritate: foarte familiar, mediu familiar, nefamiliar;
● modul de prezentare a materialului: simultan, secvenţial, serial;
● timpul de prezentare a materialului: numărul de prezentări ale unuia şi aceluiaşi
material, intervalele dintre prezentări;
● situaţia de prezentare: de percepţie şi recepţie pasivă sau activă a subiectului;
● locul ocupat de material în structura activităţii subiectului: de scop, de condiţie,
de mijloc pentru atingerea scopului;
● ambianţa în care se prezintă materialul: stimulatoare, inhibitoare sau
indiferență;
● factori care ţin de subiect: experienţa anterioară, motivaţia, starea generală
funcţională (odihnă, oboseală, boală, sănătate), particularităţile tipului de
activitate nervoasă superioară (labilitatea, inerţia, forţa sistemului nervos) [2],
În concluzie, se insistă pe relația semnificativă dintre tipul de memorie
predominant și reușita școlară la elevi. În contextul modului actual de viață, memoria
auditivă este utilizată frecvent de către elevi pentru asimilarea informației, fiind
solicitată o perioadă mare pe parcursul zilei (ascultarea lecțiilor online, audierea
muzicii, a filmelor etc.), acest lucru explică relația semnificativă dintre reușita școlară
și memoria auditivă.

Referințe bibliografice:
1. COSMOVICI A. Psihologia generală. Iași: Editura Polirom, 2005, p.256.
2. RACU J., TARNOVSCHI A. Psihologia proceselor cognitive: (Ciclul 1, licență): Note de curs.
Chișinău: CEP USM, 2017.
3. SAVCA L, Psihologie. Chișinău: Editura Lumina, 2005, p.192.
4. ZLATE M. Psihologia mecanismelor cognitive. Iași: Editura Polirom, 2004, p. 528.