Clasificarea copiilor supradotați

În funcție de prevalența diverselor aptitudini individuale s-a conturat o tipologie a copiilor

supradotați. Astfel, se disting în linii mari următoarele tipuri:

 Copii cu „aptitudini academice” sau școlare, caracterizați prin succesul în

activitatea de învățare, prin ușurința operării cu noțiunile abstracte și a formulării
generalizărilor, prin rapiditatea însușirii cunoștințelor, în special teoretice.
 Copii cu „aptitudini creatoare”, caracterizați prin capacitatea de a produce ceva
nou față de stadiul lor de cunoștințe.
 Copii cu „aptitudini științifice”, caracterizați prin capacitatea de observare, prin
raționament logic și prin ușurința cu care folosesc calculele și simbolurile, prin
ingeniozitatea asocierii cunoștințelor.
 Copii cu „aptitudini artistice”, caracterizați prin capacitatea creatoare de a
imagina și organiza simboluri, forme, modele, culori și sunete, de a crea prin
aceste mijloace o impresie estetică.
 Copii cu „aptitudini tehnice”, caracterizați prin capacitatea deosebită de folosire
și de invenție a unor obiecte tehnice; prin aptitudinea de a înțelege mecanica la
un nivel teoretic, nu numai practic, de a rezolva probleme tehnice, de a sesiza
relațiile spațiale.
 Copii cu „aptitudini de conducere”, caracterizați prin capacitatea de a călăuzi și
a îndruma pe alții, de a-i convinge și antrena, prin însușiri de personalitatea ca
tactul, curajul, puterea de abstracție, precum și printr-o evidentă inteligență
combinativă.
 Copii cu „aptitudini sociale” (altele decât cele de conducere), caracterizați prin
capacitatea de formare a relațiilor umane, prin competență socială, prin facilitate
psihomotorie.

Aceste tipuri de dotare superioară, practic, pot să apară și în forme combinate.

Trebuie, însă, subliniat faptul că toate aceste tipuri presupun prezența unui intelect
superior, ceea ce le distinge principial de alte fenomene, similare ca manifestări, dar de
calitate mai modestă. Astfel, talentul artistic și cel tehnic se deosebesc de simplele
îndemânări psihomotorii din domeniile respective.

Diagnosticarea elevilor dotați

Sunt tot mai convingătoare acele păreri care consideră că una din cele mai importante
surse ale progresului social o reprezintă copiii și tinerii superdotați. Tocmai de aceea ei
au nevoie de o grijă deosebită. Atât în școală, cât și în viață, ei trebuie să beneficieze
de condiții și tratament special – conform naturii și aptitudinilor lor deosebite.

Momentul inițial al acestei preocupări complexe este recunoașterea, identificarea

copiilor supradotați.

Cele mai cunoscute forme și mijloace folosite în școală pentru diagnosticarea elevilor
supradotați sunt: rezultatele la învățătură, competițiile extrașcolare, teste de capacități
sau aptitudini speciale și teste de personalitate și, în fine, observația sistematică
exercitată de părinți și de educatori.
 1. Succesul școlar, rezultatele la învățătură par a fi un prim indiciu al dotării
intelectuale.
2. Competițiile extrașcolare ale elevilor reprezintă un mijloc foarte asemănător cu
examenele școlare, dar, deși tematica lor este axată pe programele de
învățământ ale diferitelor discipline, se adresează celor mai buni elevi,
solicitându-le o operare mai pretențioasă cu materialul de studiu.
3. Teste de inteligență sunt probe psihologice care urmăresc stabilirea inteligenței
copilului sub forma unui raport între vârsta lui mintală și vârsta reală, raport care
constituie așa-zisul „coeficient de inteligență”.
4. Testele psihologice de aptitudini speciale. Acestea, în loc să măsoare
inteligența generală și evaluarea globală a intelectului, urmăresc o evaluare
separată a fiecăruia dintre factorii constitutivi ai acestuia. Ele sunt, deci, rezultatul
unei „analize factoriale” a inteligenței.
5. Testele de personalitate se aplică pentru depistarea aceloraşi factori ai
personalității, fără existența cărora dezvoltarea inteligenței superioare ar fi
primejduită.
6. Observațiile sistematice exercitate de părinți și educatori. Dat fiind faptul că
cele mai frecvent utilizate mijloace de identificare a supradotării intelectuale sunt
instrumente de apreciere cantitativă, se consideră că ele trebuie coroborate cu
observațiile exercitate de părinți, de educatori. Ele permit o apreciere mai flexibilă
și mai subtilă a dotării copiilor și constituie un mijloc complementar al depistării
elevilor supradotați.

Formele educării diferențiate a elevilor supradotați

Principalele forme ale educării speciale a elevilor supradotați folosite în diverse țări din
lume sunt:

 grupele speciale în cadrul claselor obișnuite;

 activități școlare suplimentare;
 accelerarea studiilor;
 școlile și clasele pentru supradotați.

Școala este factorul principal al întregului proces de educare a copiilor supradotați. În

prezent preocuparea specială față de copiii talentați se încadrează în efortul general de
înnoire a întregului proces instructiv-educativ, deoarece un învățământ de calitate
urmărește dezvoltarea optimă a potențialităților de care dispune fiecare elev. O atenție
deosebită se acordă copiilor cu înzestrări native deosebite.

Preocuparea specială a școlii privește atât conținutul, metodele cât, mai ales, formele
educării diferențiate a elevilor supradotați.

Bibliografie:
Prof. univ. dr. Miron Ionescu (coordonator) – „Educația și dinamica ei” – Editura Tribuna
Învățământului, București, 1998.