Educația copiilor supradotați

Copiii supradotați și talentați sunt cei care sunt identificați de către

persoanele calificate profesional, care posedă abilități demonstrate sau
potențiale ce aratăț o mare capacitate de realizare în domenii realizate
în domenii ca intelectul, creativitate, activitatea academică,
capacitatea de lider sau în artele teatrale sau vizuale și care din acest
motiv necesită activități sau servicii special care nu sunt oferite
deobicei de către școală.
Deoarece copii supradotați prezintă caracteristici particulare de
dezvoltare, s-a construit pretutindeni în lume un sistem educativ care
ia în considerare aceste carcteristici particulare și care poate utiliza
enormul potențiaql intellectual (și nu numai), direcționând educația
acestor copii în mod deosebit de educația de masa. Cea mao bună
dovadă pentru rezultatele excepționale ale sistemului de gifted
education sunt realizările de mare nivel de performanță intelectuală
sau de altă natură a particularităților, și nu în ultimul rând încadrarea
social a acestora într-o manieră eficientă, care respect dreptul la
dezvoltare a copiilor supradotați.

Educarea și Curricula
Copii supradotați au nevoie de un sistem de învățare care să
reprezinte o provocare pentru abilitățile lor și care să îi încurajeze să-
și dezvolte originea și imaginația. De aceea, este important pentru acei
părinți care consider că au un copil supradotat să consulte un expert
care îi va îndruma într-o manieră responsabilă și care va fi
întotdeauna atent la dezvoltarea normală a copilului.
Copiii supradotați dezvoltă capacități de învățare deosebite bazate pe
modele de găndire specific: Gândirea critică, aceasta evaluând ideil și
argumentele în mod creative. Construcția de modele ce dă un sens
logic lumii și care pot fi utilizate în practică. Construcția de
argumente logice care permit validarea sau respingerea unor concept.
Considerarea și reconsiderarea evidenței, care permite descoperirea de
legi ce se află în spatele evidenți și nu sunt transparente la prima
vedere. Gândirea morală ce permite abordarea sub spectrul
responsabilității diferitelor acțiuni și găsirea optimului strategic de
abordare a unei situații.
Toate aceste capacități specific copiilor supradotați necesită
antrenarea specifică a profesorilor ce lucreazsă cu copii supradotați și
care trebuie să își dezvolte stilurile de predare adecvate, necomune cu
educația de masa.
Formele de orientare a programelor de intruire principal pentru copii
supradotați sunt: Accelerarea studiilor, îmbogățirea studiilor,
gruparea pe niveluri de abilități.
Copii supradotați tind să dezvolte atitudini, dispoziții și obiceiuri ce
valorifică mintea deschisă, obiectivitatea și imparțialitatea. Ei practică
în mod obișnuit metacogniția, analizându-și propriul process de
gândire.
Metacogniția îi face pe copiii supradotați să-și înteleagă limitele de
gândire și să fie deschiși la integrarea de metode cognitive mai
evaluate. Algoritmii de evaluare a supradotării sunt dați de
complexitate abordării psihosociale. Astfel, un test IQ nu este în
întregime relevant dacă rezultatele testului nu sunt cele mai bune,
deoarece există în acest test o foarte mare influență culturală sau
politică, iar aceasta nu poate fi elimibnată sau normată.
Principalele demersuri organizatorii cu finalități de instruire ne duc la
următoarele concluzii: Eficiența instruirii estr mai ridicată, pentru
elevii supradotați, atunci cans aceștia sunt grupați în clase special.
Accelerarea studiilor, pentru majoritatea elevilor supradotați, are mai
multe efecte positive decât dezavantaje.
Nu este recomandat a se renunța la studierea unor ,,discipline de
cultură generală’’, dar acestora li se poate dedica mai puțin timp, dat
fiind ritmul și capacitatea lor de asimilare, iar timpul devenit astfel
disponibil, se poate utiliza pentru îmbogațirea și aprofundarea
studiilor în domenii precise de interes deosebit