Curs 3 DOZE ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ

Doza – cantitatea de medicament care produce un numit răspuns din partea organismului.

Clasificare:

1. În functie de efectul terapeutic:

- Doza minimă terapeutică – cea mai mică cantitate de medicament care provoacă efecte terapeutice
fără a provoca efecte toxice;

- Doza toxică – cantitatea de medicament care depășeste efectul terapeutic și la care apar fenomene
secundare care periclitează funcțiile diverselor organe sau chiar întregului organismului;

- Doza letală – cantitatea de medicament care provoacă moartea individului căruia i s-a administrat
substanța;

- Doza optimă – cantitatea de medicament care provoacă efectele terapeutice cele mai bune.

2. În funcție de administrare:

- Doza parțială (dp) = cantitatea de substanță pe care pacientul o primește o singură dată;

- Doza zilnică (pro die) (dz) = cantitatea de substanță pe care pacientul o primește într-o singură zi și
reprezintă suma dozelor parțială din 24 de ore;

Dz = dp x nr.dp/zi.

- Doza totală (dt) = cantitatea totală de substanță pe care pacientul o primește și reprezintă suma
dozelor parțiale de pe durata unui întreg tratament;

DT = dz x nr. zile = dp x total dp.

- Doza de atac = doza administrată la începutul unui tratament pentru a obține o concentrație mai mare
la locul de acțiune și reprezintă de regulă 1/3 sau ¼ din doza totală;

- Doza de întreținere = doza administrată pentru menținerea unui efect terapeutic și a unei concentrații
eficiente a medicamentului în organism;

- Doza unică = doza administrată o singură dată în tot tratamentul (ex. ceftriaxona 1g în doză unică
pentru tratamentul gonoreei de primă infecție);

- Doza de depozit = doza unică dar cu efect prelungit (zile, săptămâni, luni) în funcție de modul în care s-
a conceput retardarea difuziunii substanței medicamentoase (ex. benzatin penicilina G – Moldamin – la
interval de 7 zile).

3. În funcție de vârstă:
3.1. Doza pentru copil

Dozele în pediatrie se exprimă cel mai frecvent pe greutate corporală (ex. 30 mg/kg corp) sau pe
anumite intervale de vârstă:

- nou-născut (în prima lună de viață);

- sugar (până la 1an);

- între 1 – 5 ani;

- între 6 –12 ani.

Doza de medicament pentru un copil variază și cu formula de calcul utilizată.

DOZE ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ

Formulele de calcul ale dozelor la copil (dcopil):

dcopil = {[(1,5 x G (kg) + 10] / 100} x dadult (regula luiAugsgerger)

dcopil = [G (kg) x dadult ] / 75

dcopil = {[(4 x V (ani) + 20] / 100}x dadult (regula luiAugsgerger)

dcopil = [V (ani) x dadult] / [V (ani) +12]

dcopil = (G (pounds) / 150) x dadult (regula lui Clark)

dcopil = (V (ani) / 20) x dadult (regula lui Dilling)

dcopil = [(suprafața corporală (m2) x dadult] / 1,8

Vârsta Factor doză

0 – 1 an 1,8

1 – 6 ani 1,6

6 – 10 ani 1,4

10 – 14 ani 1,2

adult 1

3.2. Doza pentru bătrâni – (persoane de peste 60 ani) va fi mai mică decât pentru adult reprezentând
aproximativ 1/3 sau ½ din valoarea acesteia.
Alegerea dozei de medicament pentru vârstnic trebuie să se facă cu mare precauție, deoarece la aceasta
vârstă extremă prezintă anumite particularități care pot influența farmacocinetica unei substanțe
administrate:

- absorbție redusă a substanțelor datorată diminuării fluxului sangvin în vasele de la nivelul intestinului
și a intensificării motilității gastrice;

- reducerea greutății și masei corporale cu creșterea procentului de țesut gras și consecutiv a volumului
de distribuție a substanțelor liposolubile;

- legarea redusă a substanțelor pe proteinele plasmatice, ca urmare a scăderii albuminelor;

- rata redusă de metabolizare, determinată de afectarea funcției hepatice datorată vârstei sau diferitelor
stări patologice anterioare, abuzului de alcool sau de medicamente;

- cea mai importantă repercusiune a vârstei înaintate o reprezintă diminuarea clereance-ului renal și, în
consecință, accentuarea efectului nefrotoxic al substanțelor administrate.

4. Doze folosite în studiul experimental al medicamentelor

- Doza eficace 50% = doza la care 50% dintre animale prezintă un anumit efect farmacodinamic (DE50).

- Doza letală minimală = doza la care 5% dintre animale mor (DL05).

- Doza letală medie = doza la care mor 50% dintre animale sau la care 50% dintre animale supraviețuiesc
(DL50) după o administrare cronică.

Determinarea DL50 reprezintă cel mai simplu tip de test de toxicitate al unei substanțe și prezintă o serie
de limite:

- acest test măsoară doar mortalitatea și nu și toxicitatea subletală;

- DL50 prezintă variații largi între specii și nu poate fi extrapolată în siguranță la om;

- se măsoară doar toxicitatea acută produsă de o singură doză de substanță și nu toxicitatea de lungă
durată;

- nu poate măsura reacțiile idiosincrazice (ce apar la doze foarte mici), care sunt considerate a fi mult
mai relevante în practică decât toxicitatea la doze mari;

- Doza letală absolută = doza la care 100% dintre animale mor (DL100). Raportul DL50 / DE50 este numit
indice terapeutic (IT) sau factor relativ de securitate. Indicele terapeutic oferă informații privind limitele
de siguranță în administrarea unei substanțe, prin direcționarea atenției spre importanța relației între
dozele eficace și cele toxice.
Prezintă o serie de limite de care trebuie să se țină seama:

- DL50 nu este un marker de toxicitate, deoarece se bazează pe mortalitatea animalelor;

- DE50 nu se definește în mod obișnuit, ea fiind variabilă în funcție de efectul urmărit (ex. analgezicele,
trebuie date în doze diferite în funcție de natura și severitatea durerii: ex. DE50 de aspirină pentru
ameliorarea unei cefalei de intensitate medie, este mult mai mică decât cea necesară în afecțiuni
reumatismale);

- Nu are semnificație în reacțiile idiosincrazice.

Unități de măsură utilizate la prepararea și administrarea medicamentelor

1. Unități precise

- Sunt folosite de către farmacist la prepararea rețetei. Pentru măsurători precise se utilizează sistemul
metric, care reprezintă un sistem zecimal utilizat în toată lumea stiințifică.

1.1. Pentru greutate: unitatea de referință este gramul sau unitatea internațională.

Toate cantitățile de medicament ce se vor scrie în rețetă, în grame și nu în submultiplii săi (corect se va
scrie 0,008 g și nu 8 mg), sau în unități internaționale (100 000 UI).

- toate cantitățile ce exprimă grame sau unități internaționale se exprimă folosind cifre arabe;

- cantitățile mai mici ca unitatea, se exprimă cu zecimale, fără să fie permisă utilizarea fracțiilor;

- la scriere, cifrele ce exprimă cantitatea, preced unitatea de măsură.

1.2. Unități de măsură pentru volum - sunt reprezentate de mililitru cu submultiplii săi și picatura.

- pentru soluțiile apoase 1ml = 1cm3 (cc);

- un alt mod de a prescrie volume mici este picătura, dar aici trebuie ținut seama că dimensiunile ei
depind de lichidul respectiv, de greutatea specifică, de temperatură, de vâscozitate și de mărimea
orificiului picătorului.

- cantitățile care exprimă volume se scriu pe rețetă cu cifre romane (ex. X ml, XII picaturi);

- în cazul picăturilor, dacă numărul acestora depășește 1g, se vor transforma picăturile în grame,
utilizând zecimale dacă este cazul;

- dacă numărul acestora este sub 1g, se scriu ca atare pe rețetă cu cifre romane;

ex.: - doisprezece picături de tinctură se scriu: XII tinctură

- șaizeci picături tinctură se scriu pe rețetă: 1,2g.

2. Unități aproximative – unitățile de măsură pe care le folosește pacientul la domiciliu pentru a-și
administra singur medicamentele (în general pentru substanțe cu indice terapeutic mare, puțin toxice,
care nu necesită o dozare precisă).

3. Sistemul anglo-american unități de măsură

In sistemul anglo-american de măsură se clasifică în:

- metrice;

- farmaceutice (apothecary);

- la domiciliu, care coincid cu unitățile aproximative existente la noi (household)