Cuprins

Introducere.....................................................................................................................................3
1. Conceptul de dependenţă.......................................................................................................4
2. Consumul de alcool................................................................................................................6
3. Interdependență între consum de alcool și comportament deviant...................................8
4. Consumul de droguri.............................................................................................................9
5. Formarea personalitatii narcodependente.........................................................................10
6. Impactul negativ al narcomaniei asupra societăţii............................................................11
Concluzii.......................................................................................................................................13
 Introducere

În contemporaneitatea societății noastre, problemele legate de consumul de substanțe

psihoactive și comportamentele deviante asociate au devenit o preocupare majoră pentru
cercetători, profesioniști din domeniul sănătății mintale și factorii de decizie la nivel social. În
această lumină, prezentul referat își propune să exploreze interdependența dintre consumul de
alcool și comportamentul deviant, precum și să examineze impactul negativ al narcomaniei
asupra societății.
Scopul principal al acestei analize este de a oferi o perspectivă cuprinzătoare asupra
fenomenului de narcomanie, evidențiind legăturile subtile dintre consumul de alcool, consumul
de droguri și formarea personalității narcodependente.
Conceptul de dependență (Paragraful 1): Această secțiune va explora conceptualizarea
dependenței, evidențiind aspectele psihologice și fiziologice care definesc acest fenomen. Se va
acorda o atenție specială aspectelor legate de dependența de substanțe și consecințele asociate.
Consumul de alcool (Paragraful 2): În acest paragraf, se va analiza în detaliu fenomenul
consumului de alcool, incluzând aspecte precum modelele de consum, factorii de risc și impactul
asupra sănătății mintale.
Interdependența între consum de alcool și comportament deviant (Paragraful 3): Această
secțiune va explora conexiunile complexe dintre consumul de alcool și manifestările
comportamentale deviante. Se vor evidenția studii și cercetări relevante care susțin această
interdependență.

Consumul de droguri (Paragraful 4): Referitor la consumul de droguri, acest paragraf va

aborda aspecte precum tipurile de substanțe, consecințele consumului și evoluția acestui
fenomen în societatea contemporană.

Formarea personalității narcodependente (Paragraful 5): Secțiunea a cincea va explora

procesul de formare a personalității narcodependente, evidențiind factorii psihologici și
sociologici care contribuie la dezvoltarea acestui tip de comportament.

Impactul negativ al narcomaniei asupra societății (Paragraful 6): În final, se va examina

impactul negativ al narcomaniei asupra societății, inclusiv aspecte legate de sănătatea publică,
criminalitate și stigmatizare socială.

Metode de Cercetare:
 Pentru a atinge obiectivele propuse, această analiză se va baza pe revizuirea literaturii de
specialitate, studii de caz relevante și cercetări empirice recente din domeniul științelor
comportamentale și al sănătății mintale.

Prin paragrafele propuse, vom explora și dezvolta o înțelegere profundă a interdependenței

dintre consumul de alcool, consumul de droguri și comportamentul deviant, oferind astfel o
contribuție semnificativă la înțelegerea complexității acestui fenomen în societatea
contemporană.
 1. Conceptul de dependenţă

Potrivit definiției Organizaţiei Mondiale a Sănataţii 1, folosirea excesivă continuă sau

sporadică a drogurilor, incompatibilă sau fără legătură cu practica medicală, este considerată
drept consum ori abuz.
Drogurile pot fi folosite de indivizi în mod:
- excepţional, constituind în sine operaţiunea propriu-zisă de a încerca o dată sau de mai
multe ori un drog, fără a continua această practică;
-ocazional, folosire a drogurilor în formă intermitentă, fără a se ajunge pînă la dependenţă
fizică şi psihică;
- episodic, folosirea drogurilor într-o anumită împrejurare;
- sistematic, folosirea drogurilor caracterizată de apariţia şi instalarea dependenţei.
Comitetul, de Experţi al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a stabilit, în anul 1964,
elementul comun – starea de dependenţă – care caracterizează abuzul de droguri, recomandînd
înlocuirea termenilor de ,,toxicomanie” şi ,,obişnuinţă” cu acela de ,,dependenţă” 2.
Aşadar, dependenţa este o formă de consum voluntar, abuziv, periodic sau cronic de
substanţe dependogene, dăunătoare atât individului, cât şi societăţii, fără a avea la bază o
motivaţie medicală, spre deosebire de farmaco-dependenţele clasice, legitime, care sunt prin
originea lor terapeutice ori paramedicale.
Din punct de vedere farmacologic, conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a
sănătăţii, prin dependenţă trebuie să înţelegem ,,starea psihică sau fizică ce rezultă din
interacţiunea unui organism şi a unui medicament caracterizată prin modificări de comportament
şi alte reacţii, însoţite totdeauna de nevoia de a lua substanţa în mod continuu sau periodic pentru
a-i resimţi efectele sale psihice şi uneori pentru a evita suferinţele”.
Tipuri de dependenţă:
1. Dependenţă psihică (sinonim fiind psihodependenţa) – constă dintr-o stare psihică,
particulară, manifestată prin dorinţa foarte necesară şi irezistibilă a subiectului de a continua
utilizarea drogului şi de a înlătura şi disconfortul psihic. Dependenţa psihică se întîlneşte în toate
cazurile de dependenţă, cu anumite particularităţi, pentru fiecare drog în parte, putînd fi însoţită
ori nu de dependenţă fizică şi toleranţă.
2. Toleranţa se instalează lent, are un caracter temporar, pentru că poate să dispară dacă
obiectul renunţă la drogul care a provocato. Fenomenul de toleranţă se explică prin reacţia
1
World Health Organization. Programme on substance abuse. 1993. p. 7. https://www.who.int/docs/default-
source/substance-use/who-psa-93-10.pdf
2
Ministerul Justiției. Consumul de droguri şi consecințele comportamentului adictiv. Fișă – cadru. 2023. p. 5.
https://www.just.ro/wp-content/uploads/2023/10/10.-Consumul-de-droguri-si-consecintele-comportamentului-
adictiv.pdf
organismului faţă de efectele aceleiaşi doze de substanţă administrate în mod repetat. Încetul cu
încetul organismul reacţionează mai slab, pe măsură ce are loc o adaptare funcţională. Este
momentul în care ficatul neutralizează şi metabolizează drogul.
3. Dependenţă fizică - este rezultatul administrării îndelungate a unui drog. Ea se manifestă
evident în cazurile cînd are loc reducerea marcantă a dozelor, întreruperea completă al
administrării sau amînarea acesteia peste limitele suportabile ale organismului, situaţii, ce
generează o serie de tulburări fizice. În ansamblul lor acestea îmbracă aspectul sindromului
specific toxicomanilor, cunoscut sub numele de ,,sindrom de abstinenţă” (sevraj).
4. Abstinenţa nu ţine doar de simpla întrerupere a administrării drogului. Simptomologia
abstinenţei apare atunci cand s-au epuizat rezervele trofice energetice ale organizmului, care se
manifestă prin perturbări grave ale echilibrului şi ale capacităţii de reglare neuro-endocrino-
umoral-metabolică-moleculară exercitată de sistemele neuromediatolilor. Simptomele de
abstinenţă în toate toxicomaniile au caracterul unei hiperfuncţii compensatorii
hipersimpaticotonice (energotrope) care este exprimată clinic prin dilatarea pupilară, greţuri,
anorexie, hiperglicemie, intensă stare de nelinişte psihomotorie.
Sevrajul, în ceea ce priveşte anumite droguri, este nespus de greu de suportat de organism
şi în această situaţie, pentru ai înlătura efectele neplăcute, consumatorul recurge la o nouă
administrare.
Modul de manifestare a dependenţei fizice, respectiv al sindromului de svraj, diferă în
funcţie de drog, atât în ceea ce priveşte natura simptomelor, cat şi intensitatea acestora. Astfel, ea
este mai accentuată la opiacee şi la barbiturice, dar este moderată sau poate să lipsească la
formele de dependenţă create de celelalte droguri.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii preciază încă din 1973 că riscul instalării
farmacodependenţei la un individ rezultă totdeauna din acţiunea conjugată a trei factori:
a) particularităţile personale ale subiectului;
b) natura mediului social-cultural general şi imediat;
proprietăţile farmacologiceale substanţei în cauză, în corelaţie cu cantitatea consumată,
fregvenţa utilizării şi modul de utilizare (îngerare, inhalare, fumare, injectare subcutanată sau
intravenoasă).
Dependenţa care nu este dobîndită în mod accidental pe parcursul vietii individului se
numeşte dependenţă naturală. Această dependenţă survine odată cu naşterea individului, în cazul
în care mama sa este toxicomană. Este un trist adevăr, dar trebuie să ştim că cele mai recente
victime ale abuzului de droguri sunt nou-nascuţii. Din această cauză la ora actuală, unul din zece
copii aduşi pe lume riscă să decedeze ori prezintă grave malformaţii, întrucît mama sa a
consumat droguri în timpul sarcinii.
 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a stabilit (la 1964) că există din nefericire, atîtea tipuri de
dependenţă cîte droguri sunt, acestea fiind: dependenţa de tip morfinic, dependenţa de tip
cannabis, dependenţa de tip cocainic, dependenţa de tip amfetamnic, dependenţa de tip solvent
etc3.
Factorii relaţionaţi cu drogul, care condiţionează capacitatea acestuia de a dezvolta
dependenţa sunt: costul acestuia; gradul de puritate; intensitatea efectului farmacologic; și, foarte
important, rezumând cele menţionate anterior, variabilele farmacocineti ce: capacitatea de
absorbţie a drogului pe calea de administrare, rapiditatea iniţierii efectelor acestuia, caracteristi ci
ale biotransformării, capacitatea de depozitare și redistribuire în ţesutul gras, de inducere sau
inhibare enzimati că interacţiuni farmacocineti ce etc4.
În ceea ce priveşte factorii individuali, vulnerabilitatea indivizilor de a dezvolta dependenţe
pentru anumite droguri este corelată cu o serie de factori biologici și psihologici. Printre factorii
biologici, se pot enumera sexul și încărcătura geneti că, iar printre factorii psihologici se pot
aminti trăsăturile de personalitate, gradul de stabilitate emoţională și prezenţa psihopatologiei.
De multe ori se recurge la droguri/medicamente pentru ameliorarea anumitor simptome în
sfera psihică, precum anxietatea, tristeţea, insomnia etc., sau pentru modifi carea anumitor stări
de personalitate precum sti mă redusă de sine sau prezenţa unor impulsuri agresive sau ca stare
de abulie. Efectele „benefi ce“ sunt aparente și tranzitorii. Mai mult, în mod frecvent,
simptomele psihice observate în cazul dependenţei apar după o perioadă de consum, astf el încât,
în loc să amelioreze o patologie psihiatrică, consumul o generează sau o face să reapară.
Privitor la influenţa contextului social în dezvoltarea dependenţei, în prezent nu se pune la
îndoială existenţa multor factori ambientali care condiţionează dezvoltarea unei dependenţe de
droguri/ medicamente.

2. Consumul de alcool

Alcoolul este o substanță din clasa inhibitoarelor difuze ale sistemului nervos central care
este folosit de o parte deloc neglijabilă dintre tineri și persoanele adulte de toate vârstele.
Utilizarea netemperată (abuzul) şi/sau îndelungată a alcoolului induce tulburarea denumită în
mod obişnuit alcoolism. Aceasta este o afecțiune cu numeroase consecinţe biologice, psihice,
familiale şi sociale atât pentru persoana care are probleme cu alcoolul, cât şi pentru familia sa
(co-dependenţi) sau alte grupuri sociale din care face parte [117, 370].

3
Ministerul Justiției. Consumul de droguri şi consecințele comportamentului adictiv. Op. cit.
4
Cicu G., Georgescu D., Moldovan A.M. Concepte de bază privind tulburările datorate consumului de
substanţe. 2007. www.psymoti on.ro
 Alcoolismul poate fi definit ca o boală primară cronică generată de consumul de băuturi
alcoolice, care se dezvoltă în mod insidios pe parcursul continuării consumului obişnuit social de
alcool şi se manifestă ca o tulburare de comportament care constă în consum alcoolic excesiv,
dezadaptativ şi recurent în pofida problemelor şi complicaţiilor somatice, psihice și sociale
[116].
Asociația Americană de Psihiatrie a clasificat problemele referitoare la consumul de alcool
în trei categorii (pe care societatea le denumește, în mod comun, prin termenul ,,alcoolici”), după
cum urmează [344]:
a) persoane care consumă regulat alcool (de obicei, zilnic) în cantități mari (dependenții);
b) persoane care consumă alcool în mod regulat și excesiv, dar, spre deosebire de primul
grup, dețin controlul și limitează consumul la momentele în care pot exista mai puține consecințe
sociale și profesionale, precum weekend-urile;
c) persoane care petrec perioade lungi de abstinență înainte de a trece printr-o fază de
consum excesiv (dipsomanii); o perioadă de exces poate dura o noapte, un weekend, o
saptămână sau mai mult.
În DSM-IV, dependența de alcool este înțeleasă ca un tipar dezadaptativ al consumului
care conduce la o afectare semnificativă din punct de vedere clinic manifestată prin cel puțin trei
dintre următoarele simptome pe parcursul unei perioade de 12 luni:
a) toleranță la consum (creșterea cantității de alcool pentru a se ajunge la efectul dorit);
b) sindrom de abstinență – modificări dezadaptative ale comportamentului, care sunt
însoțite de simptome fiziologice și cognitive;
c) consum de alcool în cantități mari sau pentru perioade de timp mai lungi decât băutorul
a intenționat;
d) dorință persistentă sau eforturi eșuate de reducere a consumului;
e) timp îndelungat petrecut pentru procurarea alcoolului, consum sau recupererea de pe
urma efectelor consumului;
f) renunțare la activitățile sociale, ocupaționale sau recreative ca urmare a consumului sau
reducerea acestora;
g) consum continuat în ciuda faptului că băutorul știe că are probleme somatice sau
psihologice care sunt cauzate sau exacerbate de alcool.
În DSM-IVTR [11], abuzul și dependența de alcool au fost descrise drept entități clinice
distincte. În DSM-5 [12], acestea sunt reunite într-o categorie unică denumită tulburări legate de
consumul de alcool.
În cauzalitatea alcoolismului, ca problemă cu multe controverse, se enunţă prezenţa a trei
factori probabili:
 Factorii socio-culturali: se referă la rolul alcoolului in diferite contexte culturale. Se
deosebesc astfel culturile permisive faţă de alcool (iudaismul, creştinismul) şi culturile represive,
care descurajează sau interzic cu desăvîrşire consumul de alcool (islamismul, hinduismul,
budismul). În unele culturi, alcoolul indeplineşte un rol iniţiatic şi normativ (abstinenţii sunt
stigmatizaţi, mai ales cei din rîndul bărbaţilor), alteori are un rol social - primirea unui oaspete
sau celebrarea unui eveniment - şi unul simbolic, deseori concretizat în mitul virilităţii masculine
legate de consumul de alcool şi exaltarea virtuţilor reconfortante ale alcoolului.
Factorii psihologici: presupun existenţa unor predispoziţii faţă de alcoolism cu prag redus
de toleranţă la frustrare, cu incapacitate de asumare a responsabilităţilor implicate în rolul social,
cu predispoziţii narcisiste, sentimentele de nesiguranţă şi inferioritate.
Factorul geografic: este un factor ce delimitează un anumit tip de consum al unui anumit
tip de alcool, consum determinat iniţial de condiţiile, de mediu.
În geneza alcoolismului sunt prezenţi şi alţi factori de risc:
a) sexul: rata alcoolismului bărbaţilor faţă de femei este de 3 : 1;
b) vîrsta: alcoolismul apare, de obicei, între 20 şi 40 de ani la bărbaţi, iar la vîrsta de peste
65 ani alcoolismul este mai mult o raritate;
c) istoricul familial: riscul copiilor ce provin din familii de alcoolici de a deveni ei înşişi
alcoolici este de aproximativ patru ori mai mare decît la copiii din familiile nealcoolicilor.

3. Interdependență între consum de alcool și comportament deviant

Consumul de alcool este un aspect integrat în societatea umană, având multiple

repercusiuni asupra individului și comunității. Unul dintre aspectele semnificative este relația
dintre consumul de alcool și comportamentul deviant, care include o gamă variată de
comportamente antisociale, violente sau ilegale.
Cercetările au evidențiat o legătură directă între consumul de alcool și modificările
comportamentale. Alcoolul acționează asupra sistemului nervos central, afectând judecata,
inhibițiile și controlul impulsurilor, ceea ce poate duce la decizii și acțiuni deviante.
Există factori care pot amplifica sau atenua relația dintre consumul de alcool și
comportamentul deviant. Printre factorii de risc se numără istoricul familial de alcoolism,
presiunile sociale și stresul. În contrast, suportul social, educația și abilitățile de coping pot
acționa ca factori de protecție.
Studiile neuroștiințifice au adus lumină asupra modificărilor neurologice asociate cu
consumul de alcool și comportamentul deviant. Schimbările în funcționarea creierului, în special
în regiunile implicate în controlul impulsurilor și luarea de decizii, sunt considerate factori cheie
în înțelegerea relației complexe dintre aceste fenomene.
Abordările terapeutice și de prevenire joacă un rol crucial în gestionarea interdependenței
dintre consumul de alcool și comportamentul deviant. Terapiile cognitive-comportamentale,
programele de reabilitare și suportul comunitar au demonstrat eficacitate în reducerea riscurilor
și a consecințelor negative asociate.
În încheiere, interdependența dintre consumul de alcool și comportamentul deviant este
complexă și multifactorială. Înțelegerea acestei relații necesită o abordare integrată care să
includă perspectiva psihologică, socială și neuroștiințifică. Investigațiile viitoare ar trebui să
continue să exploreze această conexiune pentru a dezvolta intervenții mai eficiente și politici de
prevenire.

4. Consumul de droguri

Prin drog (cuvânt de origine olandeză „droog”) se înţelege, în sens larg, orice substanţă
utilizată ca fiind terapeutică, datorită unor proprietăţi curative, dar al cărei efect este, cîteodată,
incert şi nociv pentru organismul uman. Această definiţie este însă prea vagă şi poate include, în
general, toate medicamentele.
Definind drogul, trebuie să consemnăm şi sensul clasic al termenului. Potrivit definiţiei
date de Organizaţia Mondială a Sănătăţi, drogul este acea substanţa care, odată absorbită de un
organism viu, poate modifica una sau mai multe funcţii ale acestuia.
Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanţa utilizată de medicină, a cărei
administrare abuzivă (consum) poate crea o dependenţă fizică şi psihică ori tulburări grave ale
activităţii mintale, percepţiei, comportamentului.
Actualmente există mai multe clasificări ale drogurilor, fiecare din ele prezentând un
interes particular.
După originea lor, drogurile se clasifica în:
Naturale - adică obţinute direct din plante ori arbuşti: opiul şi opiaceele extrase din
latexul macului opiaceu: cannabisul şi răşina, produse ce se pot realiza din planta Cannabis
Sativa, frunzele de coca şi derivaţii lor, alte plante cu proprietăţi halucinogene.
Semisintetice - realizate prin procedee chimice pornind de la o substanţă naturală, extrasă
dintrun produs vegetal: heroina, L.S.D.
Sintetice - elaborate în întregime prin sinteze chimice: hidromorfina, petidina, metadona,
mescalina, psylogina.
 Louis Lewin, în lucrarea sa „Phantastica publicată” în 1924, care îşi menţine pînă în
prezent importanţa, dă următoarea clasificare a drogurilor:
Euphorice - cuprinzând calmante ale activităţii psihice ce diminuează şi suspendă
emotivitatea şi percepţiile, conservă, reduce ori suprimă conştiinţa, acordînd consumatorului o
stare de bine, eliberându-l de afecte. Cercetătorul german include în această categorie opiul şi
derivaţii săi opiacei ca: morfina, codeina, frunzele de coca şi cocaina.
Phantastice - cuprinde în general substanţe diferite din punct de vedere chimic, dar care
au în comun proprietăţi halucinogene (agenţi de iluzii). Acestea sunt: peyotl, cannabis,inclusiv
plantele care conţin tropaină.
Inebrantice - substanţele îmbătătoare cum ar fi: alcoolul, cloroformul, eterul, benzina.
Deşi Louis Lewin nu-1 menţionează, în această categorie poate fi inclus fără riscul de a greşi şi
protoxidul de azot.
Hypnoiice - agenţii inductivi ai somnului: chloratul, veronalul (toate barbituricele),
sulfonalul, kawa-kawa, bromura de potasiu.
Excitante - stimulentele psihice, care determină, fără a altera conştiinţa, o excitare a
activităţii cerebrale. Din această categorie fac parte cafeinicele (cafeaua, ceaiul, cola, matiyage,
khatul, guarana), cacaua, camforul, tutunul, betelul.

5. Formarea personalitatii narcodependente

Personalitatea dependentă de drog se formează treptat. Aceasta depinde în primul rînd de

caracteristicele individuale, şi în al doilea rînd de tipul preparatelor administrate. S-a constatat că
cei mai predispuşi către narcomanie sunt indivizii cu diferite patologii de caracter şi
personalitate.
În literatura contemporană de specialitate există mai multe teorii şi concepţii cu privire la
formarea personalităţii narcodependente. I.H.Babaian şi A.M.Sergeev susţin că în cazul
personalităţii narcodependente indivizii parcurg 5 trepte.
Acestea sunt:
1. Experimentatorii - cu această treaptă se începe administrarea drogurilor. Este cea mai
numeroasă deoarece din ea fac parte atît indivizii care fiind dornici de senzaţii noi şi în goana de
a încerca totul pe lume, încearcă şi drogurile, dar în urma unor simptoame psiho - somatice
manifestate prin: vomă, greţuri, cefalee, vertijuri renuntă la această idee şi nu mai revin la ea; cît
şi cei care în urma primei administrari au trait senzaţii de beatitudine. Anume aceştia din urmă
ajung la celelalte trepte a narcomaniei. Experimentatorii asociază drogarea experimentală cu
cultura dansului şi încep utilizarea cu scopul de a spori sociabilitatea. Acestea, de obicei, sunt
persoanele neîncrezute în sine.
2. Episodici - această se referă la indivizii care recurg la consumul drogurilor în anumite
condiţii sau cu anumite ocazii. De exemplu, în cercul de prieteni unde se consumă drog pentru a
nu aparea în faţa prietenilor, semenilor,colegilor drept „cioara albă”. Drogarea episodică este
folosită de tineri din curiozitate sau pentru a-şi dovedi independent prin încălcarea de liberate a
normelor sociale. În afara acestor condiţii nu fac uz de droguri. De cele mai multe ori acestia
sunt indivizii cu personalitate infantilă şi cu subapreciere. Episodiciii concep drogarea ca un
lucru normal şi lipsit de risc, atîta timp cît este administrată cu precauţie. Drogurile cele mai
frecvent utilizate de ei sunt: cînepa, extasy, amfetaminele, LSD 25, aceste preparate
administrîndu-se în stare pură sau în combinaţie cu alcoolul.
3. Sistematicii - la această treapta se referă persoanele care fac abuz de droguri din mai
multe motive: fie după o anumită schemă (zile de naştere, succese personale şi profesionale, o
dată în lună), fie la prescripţia medicilor, în anumite circumstanţe stresante (calmante,
antidepresive).
4. Permanenţii - această treaptă se formează din primele trei categorii. Consumatorii din
această treaptă folosesc o varietate mare de droguri. La această treaptă deja se formează
dependenţa psihică fata de droguri. Daca la primele trei trepte consumul se făcea prin
intermediul prizelor, inhalărilor sau pe cale digestivă, la 72 această etapă indivizii încep
administrarea intra-venos sau intra-muscular. Consumatorii permanenţi fac abuz de droguri
haotic, necontrolat şi prezintă pericole sporite pentru sănătate.
5. Narcomanii - aceasta e ultima treaptă cînd deja este formată personalitatea dependentă
de drog atît psihic, cît şi fizic. Se constată schimbarea reactivităţii, creşterea toleranţei şi în
ultima instantă sevrajul. Această categorie de indivizi se caracterizează prin consumul zilnic,
nediscriminatoriu al drogului, contactele sociale se îngustează şi se conturează în jurul drogului.
Indivizii narcodependenţi prezintă pericole pentru sine şi pentru societate. Această clasificare
reprezintă un filtru la capătul caruia ajung cei mai slabi, neputincioşi şi neinformaţi. Astfel
primele patru trepte în mod convenţional sunt numite „comportamentale” şi necesită luarea unor
măsuri pedagogice, pe cînd cei de pe ultima treaptă sunt bolnavi şi necesită atît tratament
medical, cît şi reabilitare socială.

6. Impactul negativ al narcomaniei asupra societăţii

Consumul de droguri reprezintă una din cele mai grave probleme sociale cu care se
confruntă societăţile contemporane.
 Considerat în majoritatea surselor de specialitate ca o „crimă fără victime”, care nu aduce
prejudicii societăţii, în ansamblul său, ci doar indivizilor imlicaţi, consumul de droguri reprezintă
un adevărat flagel care deteriorează sănătatea a milioane de oameni, sporind costurile asistenţei
medicale şi determinînd amplificarea altor probleme sociale, în acest sens, aşa cum observă o
serie de specialişti consumul de droguri nu este o crimă fără victime, ci un delict care are un
impact deosebit de negativ asupra societăţii în întregime.
La întrebarea: „în ce constă pericolul narcomaniei?” Putem da următoarele răspunsuri:
În „proliferarea ” socială avansată, în caracterul „contagios”, în capacitatea de răspîndire
epidemică şi de afectarea unor pături considerabile a populţiei, în special a tineretului.
În consecinţele medicale grave se prevăd leziuni evidente ale organelor interne şi ale
sistemului nervos central , tulburări psihice manifestate prin psihoze acute şi cronice.
În letalitate sporită în rîndurile consumatorilor de droguri , pusă în relaţie cu supradozarea
substanţei narcotice,cu accidente produse.
În stare de ebrietate narcotică, cu afecţiuni diverse cauzate de administrare cronică a
drogurilor, cu suicide frecvente comise de narcomani în stare de abstinenţă chinuitoare sau în cea
de depresie profundă.
În comportamentul delicvent al consumatorilor de droguri, condiţionat atît de modificarea
personalităţii lor cît şi de scopul de a obţine drogurile.
Concluzii