27-Nov-23

LP 10

Diagnosticul de laborator al
infecțiilor produse de helminți

Obiective:

• Cunoașterea diagnosticului parazitologic în:

• teniază
• cisticercoză
• hidatidoză
• ascaridioză
• enterobioză
• trichiuroză

1
 27-Nov-23

CESTODE INTESTINALE

1.Diagnosticul de laborator în teniaze

Agentul etiologic: Taenia saginata, Taenia solium

Morfologie: adult și ou

cisticerc = larva de tenie la care scolexul este inversat într-un sac

T. saginata- adult T. saginata proglotă-

preparat colorat cu carmin Taenia sp. ou-
în ex coproparazitologic
colorat cu Lugol

Teniaza
• T. saginata este răspândită în Europa de Est, Africa de Est și America
latină
• T. solium este răspândită în Europa de Est, India, Asia, Africa sub-
Sahariană, America Latină și SUA
• Infecția umană apare în urma ingerării de carne de vită sau de porc,
crudă sau insuficient preparată termic, parazitată de cisticerci
• În intestinul uman, cisticercii se dezvoltă în viermi adulți
• Viermii adulți eliberează proglote ce conțin ouă care sunt eliberate
în fecale; pot supraviețui în mediul extern mai multe zile- luni

2
 27-Nov-23

Taenia saginata- adult

•Lungime de ~10 m
•Scolexul (cap)- 4 ventuze, fără croșete sau rostrum
•Col (gât)- rol proliferativ
•Strobila (corp)- alcătuită din proglote (segmente)
•Proglotele finale conțin uter cu ramificații dihotomice
•Proglotele gravide se detașează de corpul teniei și sunt excretate odată cu materiile
fecale
•Într-un segment gravid (proglotă terminală), numărul ramificaţiilor uterine este de
15-30
•Distrugerea unei proglote determină eliberarea ouălor:
• în lumenul intestinal- MF
• la exterior- pliuri anale

ramificații uterine
ventuze

Taenia solium- adult

•Lungime de ~ 3-4 m (mai mică decât T. saginata)
•Scolex (cap) cu 4 ventuze, prezintă un rostrum cu 2 coroane de cârlige
(mici și mari)
•Col (gât)- rol proliferativ
•Strobila (corp)- alcătuită din proglote (segmente)
•Proglotele finale conțin uter cu ramificații arborescente
•Proglotele gravide se detașează de corpul teniei și sunt excretate
•Într-un segment gravid (proglotă terminală), numărul ramificaţiilor
uterine este de 7-12
coroană de cârlige

ventuze
ramificații
uterine

3
 27-Nov-23

Taenia saginata/ Taenia solium- ou

•Ouăle sferice (30-40 μm) au un înveliş gros, brun, radiar, conține
un embrion hexacant cu țase cârlige
•Ouăle de T. saginata nu pot fi diferențiate de cele de T. solium

MF, preparat nativ cu ser

fiziologic, x40, ou, Taenia sp
https://www.cdc.gov/dpdx/taeniasis/index.htm

Diagnostic de laborator

Produse patologice: materii fecale, amprenta anală (în teniaza cu T.saginata)

Recoltarea și transportul probei:

- recoltarea probelor se face în coprorecoltor
- proba trebuie să fie expediată la laborator în 2-3 ore de la recoltare sau va fi
conservată prin refrigerare la +40C sau în soluții fixatoare (formol)

Metode de diagnostic
a. Examen coproparazitologic- detectare ouă și proglote în MF
b. Imunodiagnostic
- Detecția Ag Taenia în MF
- Detecția Ac
c.Tehnici PCR- detectare ADN parazitar

4
 27-Nov-23

a. Examen coproparazitologic:

Ouăle de T. saginata sunt identice cu ouăle de T. solium

- măsoară 30-40 µm în diametru și prezintă striuri radiare
- conțin un embrion hexacant cu șase cârlige

MF, preparat nativ cu soluție

Lugol, x40, ou, Taenia sp.

Examenul unei proglote:

•Identificarea speciei se realizează prin examinarea proglotelor mature, colorație
cu carmin/ tuș de India
•Evidențiază ramificațiile uterine
•T solium- 7-12 ramificații uterine laterale
•T saginata- 15-30 ramificații uterine laterale

T. saginata proglota-preparat colorat cu carmin, T. solium- preparat colorat cu carmin,

>15 ramificații uterine < 12 ramificații uterine

5
 27-Nov-23

b. Imunodiagnostic
Detecția de Ac- WB
-metodă de elecție
-sensibilitate 98% si specificitate 100%

Detecţie Ag Taenia în MF prin ELISA → diagnostic în absenţa eliminării de

proglote/ouă în MF
- mai sensibilă decât microscopia
- utilizată în special pentru dg teniazei cu T. solium (risc de transmitere a
cisticercozei)
- pentru monitorizarea eficacității tratamentului
- disponibilitate limitată

c.PCR- detectarea ADN-ului parazitar (proglote sau ouă)→ identificarea speciei

(T.solium/ T. saginata)

CESTODE TISULARE

2. Diagnosticul de laborator în cisticercoză

Agentul etiologic: larva Taenia solium (Cysticercus celullosae)

-complicație a infecției cu T.solium, caracterizată prin dezvoltarea larvelor
(Cysticercus celullosae) în viscere și țesuturi umane.
Morfologie:
Cysticercus cellulosae are forme variabile în funcție de organul parazitat.
Localizari: cerebrală, oculară, pulmonară, musculară

6
 27-Nov-23

Cisticercoză

• Cisticercoza implică infectarea persoanelor cu stadiul larvar de

T. solium (cisticercul), care infectează în mod normal porcii
• Ingestia umană de apă sau vegetale contaminate cu ouă de T.
solium din fecale umane inițiază infecția
• Autoinfecția poate apărea atunci când ouăle de la o persoană
infectată cu viermele adult sunt transferate din zona perianală
în gură, pe degetele contaminate

Investigaţii imagistice (CT, RMN, echografie)- cisticerci calcificați

Diagnostic de laborator
a. Serodiagnostic
– Ac specifici T. solium- detectaţi prin Western-blot (90% din cisticercozele
cerebrale)
-este utilizat pentru confirmarea diagnosticului clinic și radiologic prezumtiv de
neurocisticercoză
-rezultate fals pozitive pot apărea la persoanele cu alte infecții helmintice
-Ag T.solium (ser, LCR)- util pentru monitorizarea evoluției pacienților cu
neurocisticercoză subarahnoidiană severă, la care apar niveluri ridicate de
antigen

b. PCR- detectare ADN T. solium (neurocisticercoză, cisticercoză oculară)

7
 27-Nov-23

Diagnostic de laborator
c. Examen macroscopic și microscopic al unui cisticerc extras prin biopsie
cutanată sau musculară:
-Cisticercul extras prin biopsie tisulară se presează între două lame
pentru evaginarea scolexului și se examinează cu lupa sau la microscop
cu ob.x10
-Cisticercul este o formațiune veziculară, ovoidă, transparentă, de
marimea unui bob de mazăre (~1cm), plină cu lichid vâscos care
protejează un scolex. Locul scolexului este indicat printr-o pată opacă,
bine vizibilă.

cisticerc
invaginat

Secțiune de țesut cerebral uman

8
 27-Nov-23

3. Diagnosticul de laborator în hidatidoză

Agentul etiologic: Echinococcus granulosus (taxon cestode)
Morfologie: adult, ou și larvă

Hidatidoza
• Adultul teniei E. granulosus se găsește în natură în intestinul
caninelor (câine, vulpe, lup etc.)
• Stadiul de chist larvar este prezent în viscerele ierbivorelor (ovine,
bovine etc.)
• Infecția omului este accidentală, prin ingestia ouălor din alimente
sau apă contaminate cu fecale de câine
• Oncosfera este transportată în diferite țesuturi, în primul rând la
ficat și plămâni
• La om, larvele formează un chist hidatic unilocular, care este o
structură cu creștere lentă, asemănătoare unei tumori și care
ocupă spațiu, închisă de o membrană germinativă laminată

9
 27-Nov-23

Explorări paraclinice
Radiologie+ CT/RMN+ecografie = evidențiază chistul hidatic

Diagnostic de laborator

Diagnostic serologic
Tehnici utilizate pentru evidențierea anticorpi anti - chist hidatic Immunoblot cea
mai bună specificitate
Pacienții cu localizare hepatică – 90% serologie pozitivă
pulmonară – până la 50% serologie negativă
Teste fals- pozitive: la persoane cu alte infecții helmintice, cancer, boli cronice
imune.
- Testele negative nu exclud echinococoza deoarece unii pacienți nu au anticorpi
detectabili.
- La pacienții cu serologie negativă, dar cu imagini compatibile cu echinococoza,
biopsia cu ac fin ghidată ecografic poate fi utilă pentru confirmarea diagnosticului,
contraindicată din cauza riscului de anafilaxie si de diseminare a infecției

Secțiune transversală a unui chist E. granulosus:

A- țesutul gazdă
B- membrana perichistică
C- cuticula
D- membrana proligeră
E- vezicula proligeră
F- protoscolecs

10
 27-Nov-23

NEMATODE INTESTINALE

4. Diagnosticul de laborator în ascaridioză

Agentul etiologic: Ascaris lumbricoides

Morfologie: adult și ou

Ascaris lumbricoides Ascaris lumbricoides Ascaris lumbricoides Ascaris lumbricoides-

- ou fertilizat in - ou nefertilizat - ou fertilizat, decorticat - adult femela
ex. coproparazitologic in ex. coproparazitologic in ex. coproparazitologic
(coloratie Lugol) (coloratie Lugol) (coloratie Lugol)

Ascaridioza
• Rezervor de infecție uman
• Ouăle de Ascaris lumbricoides pot supraviețui la temperaturi
extreme, persistă luni de zile în fecale și ape uzate
• Infecția este inițiată prin ingestia de ouă embrionate
• Larvele pot migra în plămân
• Fiecare femelă fecundată (intestin gros) produce 200.000 ouă/zi,
care sunt eliminate în MF

11
 27-Nov-23

Parazitul adult
•lungime 15-40 cm, culoare galben-roz
•femela mai lungă, rectilinie, masculul mai scurt, cu extremitatea
posterioară răsucită

•Ou ovoid 60 x 45 μm, cu înveliş gros, brun, cu suprafață neregulată

(mamelonată)
•Ou fertilizat, ou nefertilizat (în absența masculilor), ou decorticat
(absența stratului extern)

Diagnostic de laborator

Produs patologic: materii fecale

a. Examen coproparazitologic – ouă în MF
- Examen microscopic a sedimentului de scaun concentrat
- Preparat nativ cu ser fiziologic sau soluție Lugol

12
 27-Nov-23

Ou fertilizat:
- 45-75 µm lungime
- rotunjit
- înveliș gros cu suprafața externă mamelonată, frecvent colorată în maro
(pigmentat cu bilă)
- în unele cazuri stratul extern este îndepărtat parțial (ou decorticat)

MF, preparat nativ cu ser fiziologic, x40, ou MF, preparat nativ cu ser fiziologic,
ferilizat, A. lumbricoides x40, ou decorticatt, A. lumbricoides

Ou nefertilizat:
- 90 µm lungime
- alungit și mai mare decât oul fertilizat
- înveliș subțire
- suprafața externă mamelonată este variabilă, cu/fără protuberanțe mari,
- conțin o masă de granule refractile

MF, preparat nativ cu ser fiziologic, x40, ou

neferilizat, A. lumbricoides

13
 27-Nov-23

b. Faza pulmonară a bolii poate fi diagnosticată prin găsirea de larve și

eozinofile în spută sau aspirat gastric, în timpul fazei de migrare

c. Ocazional viermii adulţi pot fi eliminaţi prin MF/ gură / nas

(identificare după caracterele macroscopice) sau pot fi vizualizați în
explorări imagistice

5. Diagnosticul de laborator în enterobioză

Agentul etiologic: Enterobius vermicularis (oxiur) (taxon nematode)

Morfologie: adult și ou

E. vermicularis odulți E. vermicularis ou- ex. coproparazitologic

(preparat cu solutie Lugol)
(Sursa: https://www.cdc.gov/dpdx/enterobiasis/index.html)

14
 27-Nov-23

Enterobioză
• Rezervor de infecție uman
• Infecția se produce prin ingestia ouălor embrionate
• Larva se dezvoltă în mucoasa intestinală
• Oxiurii maturi trăiesc în mucoasa colică şi partea inferioară a
intestinului subţire
• In regiunea perianală sunt depuse până la 20.000 de ouă. Ouăle se
maturizează rapid și sunt infecțioase în câteva ore
• Infecția este frecventă la copii și familiile lor
• Răspândirea de la persoană la persoană este cea mai mare în
colectivități (creșe, școli, centre cu persoane institutionalizate)

• Adult:
• Vierme rotund, alb

• Masculi 2-5 mm lungime, femele 8-13 mm

• Corpul femelelor se termină cu o coadă fină şi ascuţită

• Mascul prezintă o coadă încurbată

• Ou (50 x 30 μm)
• Uşor asimetric, ovoid, cu înveliş fin

• Incolor, neted

• Ouăle proaspete conţin un embrion

15
 27-Nov-23

Diagnostic de laborator
Produse patologice:
-scaun emis spontan
-amprenta anală (scotch-test)- dimineaţa, la sculare →
recoltare bandă adezivă plasată pe o lamă – de elecţie
-tampon anal (1/zi, 3 zile consecutive)

a. Examenul amprentei anale:

Ouă E.vermicularis ovale, ușor aplatizate pe o parte

16
 27-Nov-23

b. Examen coproparazitologic:
- se evidențiază ouă: masoară 50-60µm/ 20-30µm, ovale, ușor aplatizate pe o
parte, parțial embrionate când sunt eliminate

MF, preparat nativ cu ser fiziologic, MF, preparat nativ cu soluție

x40, ou , E. vermicularis Lugol, x40, ou , E. vermicularis

Diagnostic de laborator

c. ocazional, se evidențiază oxiuri eliminaţi spontan în MF

(femele adulte)

17
 27-Nov-23

6. Diagnosticul de laborator în trichiuroză

Agentul etiologic: Trichuris trichiura (taxon nematode)

Morfologie: adult și ou

T. trichiura - adulți T. trichiura ou- in ex. coproparazitologic

preparat necolorat
(Sursa: https://www.cdc.gov/dpdx/trichuriasis/index.html)

Trichiuroză

• Rezervor de infecție- omul

• Infecția se produce prin ingestia de ouă embrionate, în
principal din produse alimentare cultivate în sol contaminat cu
fecale umane
• Adulţii trăiesc în colon (cec)

18
 27-Nov-23

• Adult
• 3-5 cm lungime
• Formă de bici, cu partea posterioară mai groasă (mânerul biciului)
şi partea anterioară fină ca un fir de păr

• Ouă
• Cu înveliş gros, galben-brun (pigmentat cu bilă)
• 50 μm lungime, forma tipică de lămâie/butoi
• Dopuri hialine situate la fiecare pol
• Neembrionate
• Devin infecțioase în mediul exterior în 1- mai multe luni

Diagnostic de laborator

Examen coproparazitologic- se evidențiază ouă în materii

fecale- (preparat nativ cu ser fiziologic sau soluție Lugol)

MF, preparat nativ cu ser fiziologic, x40, MF, preparat nativ cu soluție
ou , T. trichiura Lugol, x40, ou , T. trichiura

19
27-Nov-23

20