ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT

CAPITOLUL 4

4. FENOMENELE DE BAZĂ LA PORNIREA MOTOARELOR

DE CURENT CONTINUU

În practică se utilizează următoare metode de pornire a motoarelor de c.c.:

- conectarea directă a motoarelor la reţea;
- metoda cu rezistenţe adiţionale de pornire, în care caz în circuitul indusului se
introduce un reostat de pornire;
- variaţia tensiunii de alimentare fără reostat de pornire.
În unele cazuri, cum este cazul în instalaţiile maritime cu elice, este posibilă aplicarea
combinată a ultimelor două metode.

4.1. CONECTAREA DIRECTĂ A MOTORULUI LA REŢEA

Din punctul de vedere al preţului redus al aparaturii şi simplităţii operaţiei de pornire,

conectarea directă a motorului la plină tensiune a reţelei este, desigur, cea mai avantajoasă. În
acest caz, operaţia de pornire se reduce de fapt la simpla închidere a contactului din circuitul
rotorului, numai că înfăşurarea de excitaţie în derivaţie se excită în prealabil.
Cu toate acestea, metoda acesta are un şir de defecte foarte importante, determinate de
şocul însemnat al curentului de pornire la conectare.
Din această cauză:
- pe colectorul motorului se poate ivi un foc circular;
- în cazul unei operaţii de lungă durată (instalaţiei cu inerţie mare) se observă o
ridicare foarte mare a temperaturii tuturor înfăşurărilor din circuitul indusului;
- funcţionarea aparaturii de protecţie şi de măsură din circuitul indusului se
complică;
- are loc o cădere importantă a tensiunii în reţeaua de alimentare dacă nu este
dimensionată pentru şocul curentului de pornire;
- la arborele motorului apare un mare cuplu de accelerare, pentru care trebuie să fie
calculat mecanismul de transmisie la maşina antrenată, în caz contrar aceasta din urmă poate
suferi avarii.
Să vedem ce factori determină şocul de curent la pornire în reţea la conectarea directă
a motorului, fie acesta un motor cu excitaţie derivaţie.
Conform ecuaţiei cunoscute

. (4.1)

În momentul în care curentul de pornire atinge valoare sa maximă , derivata

şi

. (4.2)

23
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 4

Dacă în intervalul de timp în care curentul iA ajunge la motorul nu porneşte (ca

U
exemplu în instalaţii cu volant mare), e0 = 0 şi I Apm  , adică în acest caz şocul curentului
RA
de pornire este determinat numai de tensiunea reţelei de alimentare şi de rezistenţa ohmică a
rotorului RA. De obicei, la curentul nominal IAN căderea de tensiune

căreia îi corespunde curentul Dacă în intervalul de timp arătat mai sus,

motorul porneşte şi se obţine o viteză oarecare mai înainte ca curentul iA să atingă valoarea
maximă, şocul de curent este limitat şi este mai puţin periculos.
Experienţele au arătat că, la pornirea directă în gol, şocul de curent la motoarele cu
excitaţie derivaţie este iar timpul de demarare tp = 0,1…0,3 s (fig. 4.1.).

I Apm
iA Ω

uA

0 t

Fig. 4.1. Vartiaţiile curentului şi vitezei la pornirea directă

La pornirea sub sarcină, şocul de curent este mai mare decât la pornirea în gol cu 15 –
35%, iar în timpul pornirii tp > 0,3 s. Încălzirea înfăşurării indusului este neglijabilă, de
ordinul câtorva grade. O atenţie specială trebuie însă îndreptată asupra comutaţiei, deoarece la
pornirea directă apar scânteieri care pot trece în focul circular. Experienţa a arătat că în cazul
unui curent de 4 – 6 ori curentul nominal se observă e3 numai o scânteiere slabă, aproximativ
sub o jumătate a periei, iar la curent de 7 – 11 ori cel nominal se observă o scânteiere
puternică, inaccesibilă la porniri dese.
c1 Gradul e2 de scânteieri se
b3măreşte mult cu mărirea puterii,
de unde se poate trage concluzia că, chiar la motoarele de putere mică, însă destinate pentru
A1
e1 curentul
porniri dese, a1 c2nu trebuie să depăşească (4…6)IAN.
În figura 4.2. se prezintă schema de Exprincipiu a pornirii
b1 automatizate reversibile (într-
c1 b2 c2 (pornirea
un sens sau altul), utilizându-se butoanele de comandă b1 (pornire stânga), b2
dreapta) şi b3 (oprire indiferent de sens) şiE1două E2
contactoare c1 (pornire stânga) şi c2 (pornire
la un motor cu excitaţieA2
dreapta),e1 c2
separată.
c2 c1
c1 e2 c1 c2
e3

1 2 3 4 5 6 7 8

24

Fig. 4.2. Schema electrică a pornirii directe reversibile automate.

 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 4

Întâi se închide întreruptorul cu pârghie a1 care conectează al reţeaua de curent

continuu excitaţia Ex a motorului şi partea de comandă a instalaţiei. Apăsând pe butonul b1, se
alimentează bobina electromagnetu1ui din contactorul c1, care acţionează şi închide
contactele sale principale (de forţă) din circuitul 2 al rotorului motorului. În felul acesta
motorul porneşte în sensul stânga. Totodată, contactorul c1 acţionează şi contactele auxiliare
cl, în număr de două, unul în circuitul 6 şi altul în circuitul 7 [circuitele sânt numerotate de la
stânga la dreapta în josul schemei, iar sub bobinele contactoarelor se indică cu linie mai
groasă circuitele în care sunt plasate contactele principale (de forţă) ale contactorului
respectiv şi cu linie mai subţire contactele auxiliare; o simplă linie indică contact normal
deschis, o linie tăiată - contact normal închis]. Contactul auxiliar c1 din circuitul 6, numit de
autoblocare, permite alimentarea contactorului c1, chiar dacă butonul b1 nu mai este acţionat.
Contactul auxiliar normal închis c1 din circuitul 7 se deschide când contactorul c1 este
alimentat şi împiedică alimentarea contactorului c2 în cazul când s-ar apăsa din greşeală,
motorul mergând în sensul stânga, pe butonul b2 de pornire în sens dreapta.
Dacă vrem ca motorul să schimbe sensul de rotaţie, trebuie mai întâi să apăsăm
butonul de oprire b3, care întrerupe alimentarea contactoarelor şi a motorului, readucând
instalaţia în poziţia iniţială de repaus, şi apoi să apăsăm butonul b2. Astfel, se alimentează
contactorul c2, care închide contactele principale (de forţă) c2 plasate în circuitele 1 şi 3 şi
contactul auxiliar de autoblocare c2 din circuitul 8 şi deschide contactul c2 din circuitul 5,
împiedicând o manevră greşită de alimentare simu1tană şi a contactorului c1. Contactele
principale (de forţă) c2 modifică polaritatea tensiunii aplicate circuitului rotoric, la acelaşi
sens de curent de excitaţie şi motorul schimbă de sens.

4.2. PORNIREA CU REOSTAT SAU CU TREPTE DE REZISTENŢĂ

25
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 4

Pentru a reduce şocul de curent la pornire, se conectează un reostat de pornire în

circuitul indusului motorului. În raport cu destinaţia şi condiţiile de funcţionare, reostatele de
pornire se confecţionează din diferite materiale şi au diferite forme constructive.
Pentru pornirea motoarelor de curent continuu se utilizează în mod practic numai reos-
tate metalice, cu răcire cu aer sau cu ulei, cu două sau trei borne, simple şi combinate, cu
comandă manuală si automată sau semiautomată etc.
În figura 4.3. este dată schema celui mai simplu reostat de pornire cu două borne şi reprezen-
tarea sa schematică. În cazul acesta reostatul constă din patru trepte legate în serie şi are şase
contacte, din care unul - primul - este de zero, patru intermediare si unul – ultimul - de lucru.

Fig. 4.3. Reostat de pornire cu două borne.

La poziţia cursorului (manivelei) reostatului de pornire pe contactul 0, circuitul rotoric

este deschis; mişcând cursorul în direcţia arătată în figură, treptele reostatului se scot şi, după
terminarea operaţiei de pornire, cursorul reostatului de pornire rămâne timp îndelungat pe
contactul 5.
La studierea operaţiei de pornire, pentru simplitate considerăm că curentul de excitaţie
al motorului şi respectiv fluxul său sunt date (IE = constant şi ΦE = constant), ceea ce are loc
dacă excitaţia se ia în afara reostatului de pornire. La trecerea cursorului reostatului de pornire
de la contactul 0 la contactul 1, are loc primul şoc de curent, care determină limita superioară
a curentului de pornire IApm.
Deoarece în primul moment t.e.m. E0 = 0 (Ω = O), rezultă

(4.3)

în care Rp este suma rezistenţelor tuturor treptelor reostatului.

Curentului îi corespunde un cuplu . Dacă acest cuplu este mai
mare decât cuplul static la arborele motorului, acesta porneşte cu o acceleraţie oarecare şi
creează o t.e.m. proporţională cu Ω (curba a din figura 4.4.). Ca urmare, se vor micşora după
curba A din aceeaşi figură curentul de pornire şi odată cu el cuplul de pornire, cu care este
proporţional.
Când curentul de pornire se micşorează până la IApmin, trecem cursorul reostatului de
pornire pe contactul 2 scoţând prin aceasta rezistenţa R1 a primei trepte. La dimensionarea

26
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 4

potrivită a rezistenţei, curentul de pornire creşte din nou până la după care viteza
motorului începe să crească după curba b, iar curentul şi cuplul să scadă după curba B. Mai
departe procesul se petrece în aceeaşi ordine (curbele a-b-c-d-f şi A-B-C-D-F din figura 4.4.)
până, când scoatem întregul reostat, după care motorul lucrează în regim stabil, la curentul IA
şi viteza Ω.

Fig. 4.4. Variaţiile curentului şi a vitezei la pornirea cu trepte de rezistenţă

Dacă lăsăm timp mai îndelungat cursorul reostatului de pornire pe un contact

intermediar oarecare, variaţia curentului este arătată cu linii întrerupte, care constituie
prelungirea liniilor pline respective.

Curentul IApmin, reprezintă limita inferioară a curentului de pornire. De obicei

reostatele de pornire se confecţionează pentru pornirea motoarelor în plină sarcină sau cu
jumătate din ea, calculul făcându-se astfel ca şi
. Cifrele mari se referă la motoare de putere mai mică şi invers.
Calculul reostatelor de pornire se face pentru curentul de pornire mijlociu
. În raport cu puterea motorului, se ia numărul treptelor
reostatului de pornire de 4 - 7 şi mai mu1t. În cazul în care puterea reţelei de alimentare este
mare în comparaţie cu puterea motorului şi dacă pornirea este uşurată (de exemplu motorul
merge în gol), deseori se iau numai 1 - 2 trepte, chiar la reostatele de pornire destinate pentru
motoarele de putere mai mare. În acest mod, se obţine un reostat de pornire uşor, ceea ce este
foarte important în unele cazuri, însă operaţia de pornire nu mai este lină.
Pornirea motoarelor cu excitaţie în derivaţie se realizează mai ales cu reostate de
pornire cu trei borne. Schema unui astfel de reostat şi conectarea sa în circuitul motorului,
precum şi reprezentarea sa schematică, sunt arătate în figura 4.5. Curentul I = IA + IE trece de
la reţea prin borna L în maneta reostatului, iar după aceasta se ramifică; curentul IA trece prin
rezistenţa reostatului de pornire şi prin borna R în indusul motorului, iar curentul IE prin
segmentul de cupru C şi borna M în înfăşurarea de excitaţie. Segmentul C se leagă cu
contactul 1 printr-un conductor. Acesta se face pentru ca la înapoierea cursorului reostatului
în poziţia de plecare (contactul 0), înfăşurarea de excitaţie să fie închisă prin indus şi reostatul
de pornire. Cu aceasta, energia electromagnetică a înfăşurării de excitaţie se consumă sub
formă de căldură în rezistenţa reostatului. Dacă nu ar exista această legătură, energia s-ar
consuma în arcul care se formează la deschidere şi ar putea crea supratensiuni periculoase

27
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 4

pentru izolaţia înfăşurării de excitaţie.

Fig. 4.5. Schema electrică de conectare a reostatului de pornire cu trei borne

în circuitul motorului cu excitaţie derivaţie

Borna M legată la un capăt al excitaţiei, fiind conectată la segmentul de cupru C, pe

care freacă maneta reostatului legată la reţea, întreaga tensiune U a reţelei se aplică circuitului
de excitaţie din primul moment al pornirii şi tot timpul după aceea. Dacă nu avem un
asemenea reostat special de pornire cu trei borne, ci un simplu reostat cu două borne (fig.
4.3.), capătul E1 al excitaţiei trebuie legat în L şi nu în R. Dacă se leagă în R, circuitul de
excitaţie primeşte la pornire o tensiune egală cu U - IApmRp. Cum IApmRp este foarte mare, circa
80% din U, curentul de excitaţie şi fluxul maşinii vor fi foarte mici şi cuplul de pornire
poate fi insuficient pentru pornirea motorului.
Dacă capătul E1 al excitaţiei se leagă în L, adică în afara reostatului de pornire, direct
la reţea, excitaţia primeşte la pornire toată tensiunea U a reţelei şi motorul porneşte cu un
cuplu ridicat.
Pornirea motoarelor cu excitaţie serie prezintă unele particularităţi. Deoarece
înfăşurarea de excitaţie a motorului serie se conectează în serie cu indusul, la celelalte condiţii
egale curentul de pornire este mai mic decât la motorul cu excitaţie derivaţie. Pe de altă parte,
motorul în serie are un cuplu de pornire mai mare, deoarece simultan cu curentul de pornire în
indus creşte şi fluxul ΦE. Pentru un şir de utilizări (instalaţii de ridicare, de tracţiune şi altele),
această proprietate a motorului serie are mare valoare. Este necesar totuşi să se aibă în vedere
că motorul serie nu se poate porni în gol, deoarece în acest caz motorul obţine o viteză
inadmisibilă de mare şi poate suferii avarii grele.

4.3. PORNIREA FĂRĂ REOSTAT PRIN REDUCEREA TENSIUNII DE

28
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 4

ALIMENTARE A MOTORULUI

În instalaţiile de mare putere, reostatul de pornire devine voluminos şi provoacă

pierderi însemnate de energie, mai ales la porniri dese. De aceea, într-un şir de instalaţii
(motoare de laminoare, cele care antrenează alice etc.) se recurge la pornirea fără reostat, prin
reducerea tensiunii de alimentare a motorului pentru momentul pornirii. În această categorie
se încadrează pornirea cu sistemul generator-motor sau mutator electronic-motor. O mare
răspândire a obţinut ultima metodă. Ea este destinată, aşa cum se va vedea mai departe, şi
pentru reglarea vitezei.

4.4. PORNIREA AUTOMATĂ

Dacă pornirea motorului se realizează după un singur impuls al unui operator fără nici
o intervenţie ulterioară, se spune că pornirea este automatizată. În figura 4.6. se prezintă un
reostat de pornire a unui motor derivaţie cu patru trepte de pornire, care utilizează pentru
eliminarea treptelor de rezistenţă nişte contactoare de scurtcircuitare.

Fig. 4.6. Schema electrică pentru pornirea în trepte de rezistenţă scurtcircuitate

cu ajutorul contactoarelor.

Închiderea contactoarelor ci se poate face automat în funcţie de timp, de curent sau de

viteza de rotaţie cu ajutorul unei instalaţii de comandă prevăzută cu relee şi contacte adecvate.
În figura 4.7. este redată schema principială a sistemului de comandă automată a
pornirii în funcţie de viteză a unui motor cu excitaţie derivaţie cu ajutorul a trei trepte de
rezistenţă. Sistemul de comandă cuprinde următoarele aparate:
- un întreruptor manual a cu rol de separator, care se manevrează numai atunci când
motorul este oprit;
- un contactor de linie c bipolar, cu suflaj magnetic, cu un contact auxiliar de
autoblocare;
- un releu termic e4 pentru protecţia motorului împotriva suprasarcinilor;
- trei contactoare de scurtcircuitare cl, c2, c3 (denumite uneori şi de accelerare) fără
suflaj magnetic, deoarece ele se vor deschide totdeauna în gol;
- siguranţe fuzibile el, e2, e3 pentru protecţia circuitelor de comandă;
- un buton de comandă a opririi b2 şi unul pentru comanda pornirii b1, ambele cu
revenire în poziţia normală.
Comanda în funcţie de viteză necesită măsurarea vitezei, urmată de acţionarea
aparatajului corespunzător. Viteza se măsoară indirect, prin t.e.m. indusă în înfăşurarea
rotorică (la = constant).

29
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 4

e3

e2 c
e4 b2
Rp1 c1
e1 a e4
Rp2 c2

Rp3 c3 b1 c
A1
e1 Ex m
M
E1 E2
A2 c3 c2 c1 c
e2 c e3

1 2 3 4 5 6 7
3 3 2
3
2
7

Fig. 4.7. Schema electrică de comandă automatizată a pornirii în

trepte de rezistenţă în funcţie de viteză

Închiderea întreruptorului a pregăteşte instalaţia pentru pornire, alimentând înfăşurarea

de excitaţie Ex. Prin acţionarea butonului de pornire b1, contactorul e anclanşează şi motorul
m porneşte, cu întreaga rezistenţă Rp1 + Rp2 + Rp3 introdusă în circuitul rotoric, curentul
înregistrând în primul moment vârful IApm. După aceea, curentul scade treptat pe măsură ce
viteza Ω creşte. La o anumită viteză unghiulară Ω 1 curentul prin rotor atinge valoarea IApmin iar
tensiunea la bornele contactorului de accelerare c1 devine:

(4.4)

fiind egală cu tensiunea de anclanşare a acestui contactor. Contactorul c1 scurtcircuitează deci

prima treaptă Rp1 de rezistenţă, curentul crescând brusc iar la valoarea IApm. Contactorul c2
trebuie să aibă tensiunea de anclanşare:

(4.5)
iar contactorul c3 tensiunea de anclanşare

(4.6.)

În acest mod se scurtcircuitează pe rând cele trei trepte Rp1, Rp2, Rp3. Datorită diferenţei
mici dintre tensiunile de anclanşare ale contactoarelor de accelerare c1, c2, c3, se pot utiliza
contactoare identice.
Comanda pornirii automatizate în funcţie de viteză se foloseşte la puteri reduse (pentru
acţionarea maşinilor unelte, a unor dispozitive auxiliare la laminare. etc.). Ea necesită numai
contactoare de accelerare, fără alte relee şi contacte. În acelaşi timp, sistemul acesta prezintă
dezavantajul foarte serios că rezistenţele de pornire se pot arde în cazul unei porniri

30
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 4

prelungite, fie din cauza unei defecţiuni a instalaţiei, fie datorită unei sarcini cu moment foarte
mare de inerţie. Într-adevăr, rezistenţele de pornire se calculează în regim de foarte scurtă
durată pentru ca ele să fie ieftine şi nu prea voluminoase şi grele. Orice prelungire a timpului
de funcţionare poate să aibă drept consecinţă arderea rezistenţelor. Un alt impediment este
legat de dificultăţile de reglare corespunzătoare a tensiunilor de anclanşare a contactoarelor de
accelerare, dată fiind variaţia importantă a rezistenţelor de pornire de la starea rece la cea
rezultată după un număr de porniri repetate.
Schema electrică de principiu a comenzii pornirii automatizate în funcţie de curent în
două trepte de rezistenţă este prezentată în figura 4.8. Schema cuprinde pe lângă contactorul c,
comandat prin butoanele b1, b2 de pornire şi, respectiv, de oprire, două contactoare cl, c2 de
accelerare, două relee de curent d1, d2 pentru comanda contactoarelor de accelerare, precum
şi două relee d3, d4 cu temporizare la acţionare.
e3

e2 c
IA
e4 d3 d4 b2 IApm
Rp1 c1 e4
e1 a c d1 c1 c1 d2 c2
d1 b1 IApmin
d2 c
Rp2 c2
e1 A1
Ex m 0 t2
M t1 t
E1 E2
A2 d3 c1 d4 c2 c
e2 c e3 b

1 2 3 4 5 6 7 8
5 3 3 2
5 7 7 7 2
5
6 4
8
a
Fig. 4.8. Schema electrică de comandă automatizată a pornirii în trepte de
rezistenţă
Prin acţionarea butonului b1 (cu întreruptorul a închis), contactorul c anclanşează şi
motorul porneşte, având toată rezistenţa Rp1 + Rp2 de pornire introdusă în circuitul rotoric.
Curentul prin rotor creşte brusc la valoarea IApm şi parcurgând releul de curent d1 provoacă
anclanşarea acestuia şi deci deschiderea contactului său d1 din circuitul 5, împiedicându-se
alimentarea primului contactor de accelerare c1. În acelaşi timp contactorul c, închizând
contactul auxiliar c din circuitul 4, permite alimentarea releului auxiliar d3, al cărui contact d3
din circuitul 5 se închide temporizat. Temporizarea releului d3 se alege ceva mai mare decât
timpul propriu de acţionare a releu1ui d1, dar mai mică decât timpul t1 (fig. 4.8., b), când
curentul în scăderea sa atinge valoarea IApmin. Când curentul iA = IApmin, la momentul t1,
contactul temporizat d3 din circuitul 5 este, deja închis. Lucrurile se aranjează de aşa manieră
încât curentul de revenire a releului d1 este chiar IApmin, şi deci la această valoare releul d1
declanşează şi contactul său d1 din circuitul 5 se închide, contactorul de accelerare c1 este
alimentat, el scurtcircuitează prima treaptă Rp1 de rezistenţă şi închide şi contactele auxiliare
c1 din circuitele 5 (de autoblocare) şi 6 (de alimentare a celui de al doilea releu auxiliar d4).
Curentul iA înregistrează un nou vârf IApm, trecând prin bobina releului de curent d2, care
anclanşează, deschizând contactul său normal închis din circuitul 7 şi împiedicând

31
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 4

alimentarea contactorului de accelerare c2. Releul d4 îşi închide temporizat contactul d4 din
circuitul 7 mai înainte de momentul t2 (fig. 4.8, b), când curentul în scăderea sa atinge
valoarea IApmin. Această valoare coincide cu curentul de revenire a releului d2, care
declanşează şi contactul său d2 revine în poziţia iniţială, adică se închide. Se alimentează
astfel contactorul de accelerare c2, care scurtcircuitează şi a doua treaptă de rezistenţă.
Deşi schema prezentată foloseşte numai două trepte de rezistenţă, ea conţine mult mai
multe contacte şi relee decât prima, fiind deci mai puţin sigură în funcţionare şi mai scumpă.
Ea are avantajul că se pot controla cu siguranţă valorile IApm şi IApmin, indiferent de momentul
de inerţie al sarcini.
Releele intermediare d3, d4 sunt absolut necesare. Dacă ar lipsi d3, atunci contactul
său ar trebui înlocuit cu un contact auxiliar c, ceea ce ar face ca, înainte de anclanşarea
releului d1 să anclanşeze contactorul de accelerare c1, ceea ce ar fi total neplăcut.
Schema principială de pornire automatizată în funcţie de timp a motorului de curent
continuu cu excitaţie în derivaţie este prezentată în figura 4.9.
În schema de pornire automată în funcţie de timp, temporizarea releului d1 se
determină ca diferenţa dintre timpul necesar menţinerii primei trepte a reostatului şi timpul
propriu de anclanşare a contactorului c2,
(4.7)
În acelaşi mod se determină şi reglajul releului d2
(4.8)
e4

e2 c
b2
e3
d2 e3 c d1
e1 Rp1 c1
b1 c
Rp2 c2 d2
A1
a
E2 m
M
E1
A2 c d1 c1 c2
e2 c
e4
1 2 3 4 5 6 7
7 1 6 2 2
1
4
5

Fig. 4.9. Schema electrică de comandă automatizată a pornirii în trepte

de rezistenţă
Închiderea în funcţie de
întreruptorului a timp
pregăteşte schema pentru pornire. Contactului d1 din
circuitul 6 este deschis, iar contactul d2 din circuitul 7 este închis. Acţionarea butonului de
pornire b1 pune sub tensiune indusul motorului m. Motorul porneşte având conectat în
circuitul rotoric reostatul de pornire. Prin deschiderea contactului c din circuitul 5 releul d1
începe temporizarea de închidere a contactului său normal închis cu temporizare la închidere.
Releul d2 îşi deschide contactul din circuitul 7 şi contactorul cl scurtcircuitează prima treaptă

32
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 4

Rp1. Din acest moment începe temporizarea releului d2 (bobina acestuia este scurtcircuitată de
contactul c1 din circuitul 3). La terminarea temporizării, releul d2 închide contactul din
circuitul 7, contactorul c2 anclanşează şi scurtcircuitează a doua treaptă Rp2.
În unele scheme se iau măsuri speciale pentru prevenirea supratensiunilor care apar în
înfăşurarea de excitaţie, la întreruperea acesteia sau la dispariţia tensiunii de alimentare. (fig.
4.10.). Conectarea permanentă a unui rezistor r în paralel cu înfăşurarea de excitaţie (fig. 4.10,
a) prezintă dezavantajul unor pierderi suplimentare, deoarece rezistenţa r este de trei până la
de cinci ori mai mare decât rezistenţa înfăşurării de excitaţie. Introducerea comutatorului cu
două poziţii b (fig. 4.10, b) micşorează pierderile, dar nu este eficientă în cazul dispariţiei
tensiunii de alimentare a excitaţiei. Acest inconvenient poate fi eliminat prin conectarea
diodei p (fig. 4.10. c). La dispariţia tensiunii de alimentare curentul produs de tensiunea
electromotoare indusă în înfăşurarea de excitaţie se închide prin diodă, rezistor şi înfăşurarea
de excitaţie. Protecţia la întreruperea înfăşurării de excitaţie se realizează cu releul de nul d,
înseriat cu înfăşurarea de excitaţie (fig. 4.10, d).

p r p r
r Ex
a r
U<
r Ex Ex
Ex
a b c d
Fig. 4.10. Măsuri împotriva supratensiunilor care apar la
întreruperilor circuitului de excitaţie derivaţie.

4.5. PORNIREA CU AJUTORUL UNUI CONTROLER

În practică există cazuri când scoaterea din funcţiune a diferitelor trepte de rezistenţă
de pornire este comandată cu ajutorul unui controler cu comandă manuală.
Controlerul este un comutator cu acţiune multiplă, destinat să realizeze o succesiune
de modificări a conexiunilor unor circuite de pornire sau reglare.
Comutatorul tip controler format tobă (fig. 4.11, a) se compune dintr-o serie de
segmenţi circulari metalici 2, de obicei de cupru, dispuşi pe un cilindru 1 care se roteşte în
jurul axei sale prin intermediul unui dispozitiv de comandă format din roata de manevră 4,
roata dinţată 5, clichetul 6. Segmenţii metalici sunt conectaţi electric într-una sau mai multe
grupe, după necesităţi. În dreptul segmenţilor se găsesc o serie de perii fixe 8 de tip deget,
care sunt montate pe una sau mai multe axe izolate. Prin învârtirea cilindrului, anumiţi
segmenţi vor face contact cu anumite perii la fiecare dintre poziţiile de oprire ale cilindrului,
realizând conexiunile cerute. M
În figura 4.11, b este reprezentată diagrama de funcţionare a unui reostat de pornire tip
controler. În poziţia 1 a reostatului, motorul este conectat la reţea cu toată rezistenţa în serie,
iar, în poziţiile de la 2 la 7 treptele de rezistenţă sunt scurtcircuitate în mod progresiv. În
figură se vede desfăşurata controlerului formată din segmenţii
Rp rotorului şi linia periilor fixe, la
care sunt conectate punctele de separaţie ale treptelor de rezistenţă.

a b

Fig. 4.11. Pornirea cu ajutorul unui controller:

33 a – schiţa constructivă a
controlerului; b – diagrama de funcţionare
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 4

Pe liniile marcate 1-7 se opresc periile atunci când reostatul este manevrat pe poziţiile
respective. Aceste linii indică pe ce segmenţi calcă periile în fiecare poziţie.
Reostatul are doi segmenţi lungi, făcând contact cu periile în poziţiile1-7, primul de
jos fiind pentru conectarea unuia dintre conductorii reţelei la întreg ansamblul reostat-motor,
iar al doilea pentru a menţine excitaţia motorului permanent conectată la tensiunea reţelei în
perioada de pornire.
Uneori, pentru a se împiedica manevrarea prea rapidă de către operator al
controlerului, se prevăd dispozitive prin care scurtcircuitarea rezistenţelor de pornire are loc la
intervale de timp independente de viteza de manevrare manuală. În acest caz se utilizează
contactoare de accelerare şi relee, iar pornirea, este denumită semiautomată.

34