ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT

CAPITOLUL 7

7.2. FENOMENELE DE BAZĂ ŞI PERFORMANŢELE

CONVERTOARELOR STATICE TRIFAZATE

7.2.1. CONVERTOR STATIC TRIFAZAT CU REDRESAREA UNEI SINGURE

ALTERNANŢE

La puteri mai mari de 4-5 kW, instalaţia monofazată nu mai dă satisfacţie şi se

apelează la cele trifazate. În cele ce urmează, vom prezenta o instalaţie pentru redresarea unei
singure alternanţe, care apelează la numai trei tiristoare. Ea nu este cea mai indicată din punct
de vedere energetic sau sub aspectul eficienţei utilizării transformatorului trifazat, necesar în
cele mai multe cazuri pentru a se putea utiliza motoare de curent continuu de tensiuni
standardizate (110, 220, 440 V), tensiunea reţelei de alimentare fiind şi ea la valorile standard
(127/220/380 V). În schimb această instalaţie fiind mai simplă permite înţelegerea mai uşoară
a fenomenelor, îndeosebi a regimului de invertor, despre care nu s-a vorbit anterior.
În figura 7.10, a se prezintă schema electrică de principiu. Printr-un transformator
triunghi-stea se alimentează instalaţia de redresare formată din trei tiristoare T a, Tb, Tc legate
în stea. Între nulul stelei tiristoarelor şi nulul înfăşurărilor secundare ale transformatorului se
conectează înfăşurarea rotorică a motorului cu excitaţie independentă constantă. În serie cu
înfăşurarea rotorică se leagă de obicei o bobină L de inducţie, pentru a mări inerţia magnetică
a circuitului rotoric şi a face ca iA să fie practic constant la valoarea IA, ceea ce vom presupune
în cele din urmă. Pentru a fixa ideile să admitem că motorul este utilizat într-o instalaţie de
ridicat, antrenând un tambur pe care se înfăşoară cablul de ridicare sau de coborâre al unei
greutăţi G.
În figura 7.10, a s-au reprezentat şi tensiunile secundare de fază u a, ub, uc, presupuse a
forma un sistem trifazat simetric, echilibrat. Tiristoarele primesc succesiv impulsuri de
aprindere la intervale regulate de 2π/3 rad el., în succesiunea Ta, Tb, Tc. Unghiul α de
întârziere a fiecărui tiristor se ia acelaşi şi poate varia teoretic în limitele 0 0 … 1800. Unghiul α
al unui tiristor oarecare se ia nul pentru momentul când tensiunea de fază respectivă devine
mai mare decât cele ale celorlalte două faze. De exemplu, în figură este arătat momentul α=o
pentru tiristorul Ta, când valoarea instantanee a tensiunii u a devine mai mare decât ub şi
respectiv uc.
Să analizăm funcţionarea în regim de curent neîntrerupt a grupului de tiristoare şi a
maşinii electrice pentru diferite valori ale întârzierii α, fie acestea α=30 0, 900, 1500, pentru
care sunt valabile respectiv figurile 7.10, a, b, c.
În primul caz, când α=300, în figura 7.10, a se arată momentele αa, αb, αc când se aprind
tiristoarele Ta, Tb, Tc, fiecare dintre acestea conducând curentul iA=IA pe intervalele unghiulare
ωt=2π/3 rad el. Când conduce tiristorul Ta, tensiunea uA la bornele maşinii electrice este egală
cu ua, apoi când conduce Tb se obţine uA=ub, iar când conduce Tc, uA=uc. În figură variaţia în
timp a tensiunii uA este indicată cu linie plină roşie, curentul fiind indicat în schemă prin
săgeată întreruptă (când conduce Ta) şi respectiv linie întreruptă roşie. Tensiunea medie la
bornele maşinii este UA şi are acelaşi semn pozitiv ca şi curentul i A=IA, ceea ce corespunde
absorbirii unei puteri electrice; maşina electrică funcţionează în regim de motor, dezvoltând
un cuplu electromagnetic M şi o viteză unghiulară Ω de sensuri care corespund ridicării
greutăţii G. Instalaţia de tiristoare funcţionează ca redresor. Presupunând pentru simplificarea
problemelor, RA≈0 şi Ω=const, rezultă că tensiunea medie UA trebuie să fie egală cu tensiunea
contraelectromotoare -e0. Condiţia ariilor egale a curbelor uA=f(ωt) şi -e0=UA pe intervalul de

65
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 7

timp cât conduce un tiristor este evidenţiată prin haşuri în figură pentru cazul când conduce
Ta.

Fig. 7.10. Convertor static trifazat cu redresarea unei singure alternanţe: a) α = 30o; b) α = 90o; α =
150o.

66
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 7

Să presupunem acum că mărim întârzierea la aprindere până la α=900 (fig. 7.10, b). se
observă imediat că în această situaţie tensiunea uA la bornele maşinii electrice are o valoare
medie nulă, UA=-e0=0, nulă fiind şi tensiunea electromotoare, ceea ce înseamnă că viteza Ω a
motorului devine zero. Greutatea G stă pe loc. Curentul rotoric este acelaşi ca mai înainte,
maşina dezvoltând în continuare acelaşi cuplu electromagnetic M de acelaşi sens, care
egalează cuplul rezistent al sarcinii. Puterea mecanică dezvoltată de maşină este nulă (căci
Ω=0). Maşina electrică este la limita de funcţionare în regim de motor: dezvoltă cuplu, dar
viteza sa unghiulară a devenit nulă.
Să mărim acum şi mai mult întârzierea la aprindere α a tiristoarelor. Fie α=150 0, caz
pentru care este valabilă figura 7.10, c. Tensiunea uA la bornele maşinii electrice are acum o
valoare medie UA negativă, deci şi tensiunea contraelectromotoare -e0 trebuie să aibă o
valoare negativă, ceea ce se poate întâmpla numai dacă viteza Ω a maşinii schimbă de sens în
comparaţie cu cazul α=300. Maşina continuă să fie străbătută de curentul i A în acelaşi sens ca
mai înainte, sens care coincide acum cu sensul tensiunii electromotoare e0. Cuplul
electromagnetic este la fel ca în situaţiile anterioare, fiind acum un cuplu rezistent, ţinând
seama de sensul inversat al vitezei unghiulare. Cuplul activ este acum cel dat de sarcină, de
greutatea G, care evident coboară. Analizând transformările energetice din maşina electrică,
constatăm că ea funcţionează acum în regim de generator. Maşina primeşte putere mecanică
pe la arbore, pe seama scăderii în timp a energiei potenţiale a greutăţii G în câmpul
gravitaţional terestru, şi transformă această putere mecanică în putere electrică, pe care o
cedează prin intermediul tiristoarelor şi a transformatorului reţelei trifazate de curent
alternativ. Uşor se vede că puterea UAIA schimbată de maşină şi instalaţia de tiristoare a
inversat de semn faţă de cazul când α=300 (IA a rămas pozitiv, UA a devenit negativă). În acest
regim instalaţia de tiristoare nu mai funcţionează ca un redresor, transformând energia de
curent alternativ trifazat în energie de curent continuu, ci în regimul exact invers. Un
asemenea regim este cunoscut, după cum am văzut, sub denumirea de regim de invertor.
Aşadar, pentru α>900 maşina electrică funcţionează în regim de generator, iar instalaţia de
tiristoare ca invertor. Acest regim este deosebit de important în practică, aceeaşi maşină
electrică putând fi folosită fie ca motor, fie ca generator pentru frânarea cu recuperarea
energiei, după valoarea întârzierii α la aprinderea tiristoarelor.

Fig. 7.11. Caracteristicile motorului alimentat prin convertorul static trifazat cu

redesarea unei singure alternanţe: a – caracteristicile mecanice; b – curba UA = f(α)

67
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 7

În figura 7.11, a s-au reprodus caracteristicile mecanice ale instalaţiei studiate, pentru
diferite valori ale unghiului α, evidenţiindu-se în primul cadran regimul de redresor-motor şi
în cel al patrulea cadran al planului Ω, M regimul de generator-invertor. Totodată s-au
precizat zonele de curent întrerupt şi neîntrerupt, care există şi în acest caz întocmai ca şi în
instalaţia monofazată în punte tratată în paragraful anterior. Pentru zona de curent neîntrerupt,
care a constituit o ipoteză a consideraţiilor anterioare, unghiul de întârziere α, care dictează
limita de separaţie a celor două cadrane în care funcţionează grupul de tiristoare şi maşina
electrică, este α=900.
Pentru regimul de curent neîntrerupt se poate calcula tensiunea medie U A la bornele
maşinii electrice. Ne vom referi la figura 7.10, a, considerând α oarecare. Media o vom
calcula pentru un interval de 2π/3 rad el., între şi , când tensiunea
uA=ua=Umsinωt:

(7.10)

Prin urmare, tensiunea medie UA la bornele maşinii electrice variază proporţional cu cos α, ca
în figura 7.11, b. Pentru α=0... , UA>0 şi maşina este în regim de motor, iar instalaţia de

tiristoare în regim de redresor. Pentru α= …π, UA<0 şi se obţine regimul de generator,

respectiv de invertor.
Trecerea de la o tensiune medie la alta se poate face lin, ca în figura 7.12, a când se
trece de la α=00 la α=900 prin variaţia continuă a lui α sau ca în figura 7.12, c, când α variază
treptat de la 300 la 1500. Este posibilă şi variaţia bruscă a unghiului α, ca în figura 7.12, b,
când trece de la 300 la 900 şi apoi înapoi la 300, conducţia unor tiristoare fiind în acest caz
sensibil mai mare sau mai mică decât 1200.
În realitate, în cazul curentului neîntrerupt, caracteristica mecanică Ω=f(M) este uşor
căzătoare din cauza rezistenţei nenule a înfăşurării rotorice.
Procedând la fel ca în cazul deducerii formulei (7.7), se poate găsi următoarea expresie
analitică a caracteristicii mecanice pentru curent neîntrerupt şi RA≠0.

. (7.11)

68
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 7

Fig. 7.12. Diferite modalităţi de variaţie a unghiului α: a – variaţie treaptă de la 0 0 la 900;

b – variaţie bruscă de la 300 la 900; c – variaţie treaptă de la 300 la 1500.

Pentru cazul curentului întrerupt, caracteristica mecanică schimbă alura în chip

sensibil (fig. 7.11, a), expresia sa analitică fiind complicată din cauza dificultăţilor de calcul al
tensiunii medii UA.
În cele prezentate mai înainte s-a presupus că instalaţia trifazată de tiristoare este
folosită împreună cu maşina electrică de curent continuu cu excitaţie independentă acţionarea
unei instalaţii de ridicat. Regimul de invertor-generator se obţinea prin inversarea sensului de
rotaţie şi cu condiţia α>900 (fig. 7.13, cadranul 1 şi 4). În acţionările cu viteză unghiulară
inversabilă ca sens este posibil regimul de invertor-generator numai prin schimbarea
legăturilor fie pe partea înfăşurării de excitaţie, fie pe cea a înfăşurării rotorice cu ajutorul
unor contactoare (fig. 7.13, cadranul 1 şi 2 sau 3 şi 4). Maşina electrică va avea regim de
generator, fiind folosită ca frână cu transformarea energiei cinetice a corpurilor în rotaţie în
energie electrică, recuperată practic integral de reţea. Totuşi, funcţionarea în cele patru
cadrane ale planului Ω, M cu ajutorul contactoarelor de inversare a legăturilor este dificilă,

69
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 7

deoarece necesită o pauză de circa 0,1 – 0,2 s pentru inversare pe partea rotorică sau de 0,5 –
2,5 s pentru inversarea pe partea de excitaţie.

Fig. 7.13. Reversarea sensului de rotaţie cu frânare în regim de generator cu recuperarea

energiei utilizând contactoarele în circuitul rotoric sau în circuitul de excitaţie.

În unele acţionări electrice, cum ar fi laminoarele reversibile, se cere ca maşina

electrică să funcţioneze în toate cele patru cadrane ale planului Ω, M; cu alte cuvinte, maşina
trebuie să fie motor pentru ambele sensuri de rotaţie şi să poată fi utilizată ca frână în regim
de generator cu recuperarea energiei de asemenea pentru cele două sensuri ale vitezei
unghiulare, fără contactoare de inversare a legăturilor pe partea rotorică sau de excitaţie.
O instalaţie care răspunde acestei cerinţe şi nu utilizează contactoare este prezentată
principial în figura 7.14. Ea consistă din două instalaţii trifazate identice cu redresarea unei
singure alternanţe, de tipul celei descrise mai înainte (fig.7.10), conectate în paralel în opoziţie
sau antiparalel pe bornele înfăşurării rotorice ale maşinii electrice.
Nulurile înfăşurărilor secundare ale celor două transformatoare T1 şi T2 (ca şi nulurile
grupurilor 1 şi 2 de tiristoare) sunt legate respectiv la câte o bornă a înfăşurării rotorice.
Fie uA1 tensiunea la ieşirea primului grup de tiristoare, cu sensul pozitiv indicat în
figură şi uA2 tensiunea de ieşire a celuilalt grup, având sensul pozitiv de asemenea arătat în
figură. Să presupunem că cele două instalaţii de tiristoare funcţionează cu unghiul de
întârziere la aprindere α1 şi respectiv α2, care îndeplinesc condiţia α1+α2=1800. În acest caz,
conform diagramei din figura 7.11, b, tensiunile medii UA1 şi UA2 la ieşirea celor două grupuri
de tiristoare vor fi egale în valoare absolută şi de semne contrare.

70
Fig. 7.14. Convertor static trifazat reversibil cu redresarea unei singure
alternanţe
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 7

Tot atât de clar rezultă această concluzie şi din figura 7.15, în care s-au reprezentat
tensiunile secundare ua, ub, uc, (aceleaşi pentru cele două instalaţii), tensiunile instantanee u A1
şi uA2 şi tensiunile medii UA1 şi UA2, pentru cazul particular α1=300 şi α2=1500. Iniţial, vom
presupune un regim de curent neîntrerupt pentru ambele instalaţii, ca în figura 7.14, iar sensul
real al tensiunii UA2, pentru α2=1800-α1>900, coincide cu sensul invers al lui uA2. Deci, cele
două grupuri de tiristoare, respectiv convertoare statice, sunt conectate în opoziţie pe
înfăşurarea rotorică.
Să considerăm acum că maşina electrică are o viteză unghiulară Ω nenulă de un
anumit sens şi că sensul real al tensiunii electromotoare induse în înfăşurarea
rotorică este cel din figură. Sensul curentului iA prin această înfăşurare, ca şi regimul energetic
în care funcţionează maşina electrică, depinde de jocul valorilor absolute UA1, UA2 şi .
Într-adevăr, dacă UA1=-UA2> , atunci curentul prin înfăşurarea rotorului are sensul lui
iA1. Confruntând acest sens (indicat în figură cu săgeată plină neagră) cu sensurile posibile de
conducţie ale tiristoarelor celor două instalaţii, constatăm imediat că numai grupul din stânga
poate funcţiona. Cum α1<900, grupul acesta se află în regim de redresor. Al doilea grup de
tiristoare, cel din dreapta în figura 7.14, nu are nici un rol. În ceea ce priveşte maşina
electrică, ea se află în regim de motor (primeşte energie electrică pe la borne, curentul fiind i A
în sens invers sensului real al tensiunii electromotoare induse).
Pentru acelaşi sens de rotaţie, dacă U A1=-UA2< , atunci curentul prin
înfăşurarea rotorului nu poate avea decât sensul i A2 (indicat în figură cu săgeată neagră
întreruptă), sens compatibil numai cu sensul de conducţie al grupului de tiristoare din dreapta.
Cum acesta funcţionează cu α2>900, el se va afla în regim de invertor, iar maşina electrică în
regim de generator (cedează energie electrică reţelei, iar curentul i A are acelaşi sene ca şi
tensiunea electromotoare reală). Grupul de tiristoare din stânga are rol pasiv în această
situaţie.

71
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 7

Fie acum cazul când viteza unghiulară Ω are sens invers celui considerat mai înainte.
Tensiunea electromotoare reală schimbă de sens. Dacă α1>900 şi α2=1800-α1<900,
pentru situaţia când –UA1=UA2< , grupul din stânga este în regim de invertor, grupul
din dreapta este pasiv, iar maşina este generator. În ipoteza că –U A1=UA2> , grupul din
stânga este pasiv, cel din dreapta joacă rol de redresor, iar maşina electrică funcţionează ca
motor.
Prin urmare, instalaţia studiată permite funcţionarea maşinii electrice ca motor sau ca
generator de frânare cu recuperarea energiei pentru ambele sensuri ale vitezei unghiulare.
Instalaţiile de tiristoare funcţionează alternativ ca redresor sau ca invertor; în momentele când
ele au rol pasiv, produc la ieşire doar o tensiune de opoziţie, fără a schimba curent (altminteri
ar pune în scurtcircuit instalaţia care este activă).
Aşa cum se vede în figura 7.15, sunt aprinse simultan câte un tiristor din fiecare grup,
apărând pericolul unui curent de circulaţie între grupurile trifazate de tiristoare. Dacă
tensiunile medii UA1 şi UA2 sunt egale şi de sensuri opuse în condiţia α1+α2=1800, tensiunile
instantanee uA1 şi uA2 nu sunt egale şi de sensuri opuse în orice clipă (fig. 7.15). De exemplu,
din aceeaşi figură rezultă că pentru α1=300 şi α2=1500, dacă considerăm momentul ωt=900=

rad el., atunci uA1=Um şi uA2=- , fiind aprinse simultan tiristoarele Ta1 şi Tc2. Apare un
curent de circulaţie evidenţiat prin săgeată roşie în figura 7.14, care se închide prin faza a 1 a
primului grup de tiristoare şi prin faza c 2 a celui de al doilea grup, fără a trece prin înfăşurarea
rotorică.

Fig. 7.15. Tensiunile la ieşirea celor două convertoare statice din figura 7.14.

72
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 7

Dacă notăm cu ua tensiunea instantanee a fazei a1 şi cu uc tensiunea instantanee a fazei

c2, aplicând legea inducţiei în lungul circuitului curentului de circulaţie i circ, cu neglijarea
rezistenţelor şi reactanţelor de dispersie ale înfăşurărilor şi luarea în consideraţie a
inductivităţilor L1 şi L2 ale celor două bobine de inducţie incluse în circuit, se obţine
ua+uc=ucirc=(L1+L2) , relaţie valabilă atât cât sunt în conducţie tiristoarele Ta1 şi Tc2.

Fig. 7.16. Tensiunea şi curentul de circulaţie la convertorul static trifazat reversibil cu

redresarea unei singure alternanţe: a – pentru α1=300; b – pentru α1=600; c – pentru α1=900.

În figura 7.16, a se arată cum variază în timp tensiunea u circ=ub+uc, care provoacă în
intervalul precizat curentul de circulaţie icirc, precum şi variaţia acestuia conform relaţiei
precedente. Inductivităţile L1 şi L2 sunt astfel alese încât acest curent să fie limitat.
În intervalul următor, cât timp sunt aprinse simultan tiristoarele T b1 şi Ta2, drumul
curentului de circulaţie se modifică şi ucirc=ub+ua ş.a.m.d.
Variaţia în timp a tensiunii care provoacă curentul de circulaţie, ca şi a curentului
însuşi, depinde evident de valoarea unghiurilor α1 şi α2 (fig. 7.16, b, c). După cum sunt
aprinse simultan unele sau altele dintre tiristoarele celor două grupuri, curentul de circulaţie
are un drum sau altul. Esenţial este faptul că acest curent trece succesiv, pe o durată
unghiulară de 2π/3 rad el. din perioadă, prin toate tiristoarele sub forma unuia sau a două
pulsuri, ceea ce corespunde unui curent mediu I circ, care încarcă suplimentar tiristoarele active
şi face ca tiristoarele pasive să conducă şi ele curent. Sub aspect energetic acest curent de
circulaţie este neplăcut, el producând pierderi suplimentare în înfăşurări şi tiristoare, limitând
capacitatea de sarcină a instalaţiei active de tiristoare.
Curentul de circulaţie are însă şi un efect pozitiv deosebit de interesant. Să considerăm
că α1=300 şi α2=1500, grupul de tiristoare din stânga fiind cel activ. Să presupunem că cuplul
de sarcină este suficient de mic, încât instalaţia funcţionează în regim de curent iA întrerupt.
Curentul iA are deci forma unui puls, care prin faza a1 începe în momentul ωt=600 şi se
termină înainte de momentul ωt=1800 când se aprinde tiristorul următor. Dacă nu există curent
de circulaţie, maşina funcţionează la o turaţie mărită în comparaţie cu regimul de curent
întrerupt, uneori mult mărită (fig. 7.11, a), iar tensiunea la bornele u A1 este egală cu tensiunea

73
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 7

contraelectromotoare cât timp curentul este întrerupt (curbele din figura 7.15 sunt valabile la
curent neîntrerupt).
Să ţinem seama acum de existenţa curentului de circulaţie. Conform figurii 7.16, a,
curentul acesta pentru cazul când α1=300 şi α2=1500 trece prin faza a1 în intervalul ωt=600…
1800, având forma unui puls care începe la ωt=60 0 şi se prelungeşte până în momentul
ωt=1800. Curentul rezultat prin tiristorul Ta1, cel activ iA1 plus cel de circulaţie icirc, va dura
deci până se aprinde tiristorul Tb1. Deci instalaţia funcţionează în regim de curent neîntrerupt
datorită curentului de circulaţie şi tensiunea uA1 la bornele motorului va urmări în tot
răstimpul ωt=600…1800 tensiunea de fază ua.
Din figura 7.16, a, b, c rezultă că în funcţie de unghiurile α 1 şi α2=1800-α1, curentul de
circulaţie are o formă diferită de variaţie în timp, rămânând însă extins pe tot intervalul cât
conduce un tiristor şi având o valoare medie variabilă. La α1=0 şi α2=1800 (caz teoretic limită),
valoarea medie a curentului de circulaţie este chiar nulă. Dar, aşa cum vom vedea, în aceste
instalaţii nu se ajunge niciodată la α 2=1800, ci numai până la aproximativ α2=1500, ceea ce
înseamnă α1=300 şi deci existenţa unui curent mediu de circulaţie. Cu ajutorul bobinelor L1 şi
L2 se limitează valorile medii la cifre admisibile încă de la proiectarea instalaţiei. Acelaşi
rezultat s-ar putea obţine în exploatare dacă nu se respectă întrucâtva condiţia α1+α2=1800, cu
câteva grade în plus sau minus după caz. S-au imaginat sisteme automate de reglare a sumei
α1+α2 în jurul valorii de 1800 în funcţie de IA, pentru a avea totdeauna un regim de curent
neîntrerupt şi un curent de circulaţie limitat.
Bobinele L1 şi L2 se conectează în drumul curentului de circulaţie în serie respectiv cu
câte unul din cele două grupuri de tiristoare (fig. 7.14), pentru a fi utilizate în acelaşi timp şi la
filtrarea curenţilor iA1, iA2 (înăbuşirea armonicilor).
Luând în consideraţie cele arătate mai sus, caracteristicile mecanice ale instalaţiei
reversibile sau bidirecţionale descrise se prezintă ca în figura 7.17, dispărând zona de curent
întrerupt din figura 7.11, a, valabilă pentru instalaţia reversibilă care funcţionează în două
cadrane ale planului Ω, M. La caracteristicile mecanice din figura 7.17 s-a ţinut seama de
rezistenţa înfăşurării rotorice, ceea ce implică o anumită înclinare a caracteristicilor faţă de
axa cuplurilor, fapt important în funcţionarea instalaţiei.

Fig. 7.17. Trecerea unei maşini electrice prin cele patru cadrane ale planului Ω, M
cu ajutorul convertorului static din figura 7.14.

74
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 7

Instalaţia funcţionează precum urmează. La pornire se ia α 1=α2=900, în care caz UA1=-

UA2=0, tensiunea electromotoare fiind şi ea nulă, căci Ω=0. curentul iA va fi şi el nul.
Se scade apoi α1 şi se creşte corespunzător α2, de exemplu, α1=800, α2=1000, obţinându-se
UA1=-UA2>0 şi, cum tensiunea electromotoare este tot nulă, intră în funcţiune
instalaţia din stânga, instalaţia din dreapta având un rol pasiv. Apare un cuplu electromagnetic
Mmed şi maşina poate porni, dacă acesta este superior cuplului de sarcină, într-un sens bine
precizat, să zicem dreapta.
Viteza Ω creşte şi tensiunea electromotoare la fel, rămânând însă mai mică
decât UA1 datorită căderii de tensiune RAiA1. Micşorând în continuare pe α1 şi mărind
corespunzător pe α2, astfel ca α1+α2=1800, se ajunge la un punct de funcţionare A de regim
permanent (în figura 7.17, A corespunde lui α1=300, α2=1500), O fiind punctul de la care s-a
plecat. Maşina funcţionează în regim de motor cu sens dreapta, iar activ este grupul de
tiristoare din stânga (ca redresor).
Lucrurile se aranjează astfel încât la variaţia unghiurilor α1 şi α2 cuplul electromagnetic
să varieze mereu între limitele M1, M2, fiind posibilă şi o astfel de variaţie automată încât
cuplul să rămână pe tot timpul accelerării la valoarea constantă M med, deci curent limitat şi
constant pe toată durata pornirii, în lipsa oricărui reostat de pornire, fapt de o importanţă
deosebită din punct de vedere tehnic şi economic.
Dacă dorim acum să frânăm maşina, este suficientă o mărire rapidă a unghiului α 1 şi o
micşorare corespunzătoare a lui α2, de exemplu α1=500, α2=1300, obţinându-se UA1=-UA2<
pentru moment. Grupul de tiristoare din stânga devine pasiv şi se activează grupul
din dreapta, care va funcţiona iniţial în regim de invertor, căci α 2>900. Punctul de funcţionare
se află acum în A’, la aceeaşi viteză unghiulară ca şi punctul A (la micşorarea bruscă a
unghiurilor α1 şi α2 viteza maşinii nu a avut timp să se modifice), pe o nouă caracteristică,
corespunzătoare noilor valori ale lui α1 şi α2. Cuplul electromagnetic dezvoltat de maşina
electrică a devenit negativ, fiind un cuplu de frânare; maşina se află în regim de generator cu
sens de mişcare invers, transformând energia cinetică acumulată în corpurile în mişcare în
energie electrică debitată în reţeaua trifazată.
Lucrurile se pot aranja astfel încât unghiul α 1 să fie mărit în continuare şi α 2 micşorat
corespunzător, astfel încât cuplul mediu de frânare să rămână constant, punctul de funcţionare
coborând spre poziţia A”, care corespunde vitezei unghiulare nule.
Dacă mărim în continuare pe α1 şi micşorăm pe α2, atunci maşina este alimentată de
cele două grupuri de tiristoare cu tensiuni medii UA1 şi UA2 de sensuri opuse celor din cazurile
precedente. Maşina va intra din nou în regim de motor, dar de sens de rotaţie stânga. Punctul
de funcţionare se află în cadranul trei (punctul A”); grupul de tiristoare din dreapta este activ
şi în regim de redresor.
Pentru frânare este suficient ca, faţă de valorile lui α1 şi α2 corespunzătoare punctului
A”, să micşorăm brusc întrucâtva pe α1 şi să-l creştem pe α2. Punctul de funcţionare se
deplasează pe o nouă caracteristică la aceeaşi viteză unghiulară, în cadranul patru. Maşina va
funcţiona acum ca generator de sens stânga, grupul de tiristoare din stânga fiind activ ca
invertor.
Aşadar, prin simpla manevră a unui potenţiometru se poate comanda instalaţia
electronică de formare a impulsurilor de aprindere a tiristoarelor şi impune funcţionarea
maşinii electrice în toate cele patru cadrane ale planului Ω, M.
Instalaţia trifazată cu redresarea unei singure alternanţe şi cu funcţionare în patru
cadrane, descrisă mai înainte, prezintă dezavantajul de a utiliza două transformatoare trifazate.
Există instalaţii mai simple care utilizează doar un singur transformator trifazat şi care
funcţionează după acelaşi principiu. În figura 7.18 se prezintă schema electrică a unei
asemenea instalaţii, cunoscută sub denumirea de schema antiparalel. Ea utilizează tot două

75
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 7

grupe de câte trei tiristoare, conectate în paralel cu sensuri opuse de conducere a curentului şi
un transformator obişnuit cu o singură înfăşurare trifazată secundară legată în stea.

Fig. 7.18. Convertorul static trifazat reversibil antiparalel cu redresarea unei singure
alternanţe: a – schema electrică; b – variaţia în timp a tensiunilor redresate
.

Un tiristor oarecare din grupul de trei tiristoare, care conduc curentul i A1 în sensul AB
prin motor, are în general o întârziere la aprindere α 1 faţă de momentul când tensiunea
secundară respectivă de fază devine mai mare decât celelalte tensiuni de fază. În figura 7.18
acest moment este evidenţiat pentru faza c prin notaţia αc1=0.
Un tiristor oarecare din celălalt grup, care conduce curentul i A2 în sensul BA prin
motor, funcţionează cu o întârziere α2 faţă de momentul când tensiunea respectivă de fază
devine mai mică decât celelalte tensiuni de fază. Într-adevăr, pentru tiristorul de pe faza c
tensiune uTc în sensul de conducere la bornele tiristorului (între „anod” şi „catod”) se poate
exprima astfel:
uTc=ua-uc, când este închis tiristorul fazei a;
uTc=ub-uc, când este închis tiristorul fazei b.
O condiţie absolut necesară pentru ca tiristorul fazei c să se aprindă şi să poată prelua
conducerea curentului iA2 este ca impulsul pe poartă să fie aplicat când uTc>0, adică
uc<ua, în primul caz (tiristorul a închis);
uc<ub, în al doilea caz (tiristorul b închis).
Prin urmare, tiristorul c poate să-şi înceapă conducţia numai din clipa când uc este mai
mic fie faţă de ua, fie faţă de ub, ceea ce corespunde cu momentul notat cu αc2=0 în figura 7.18,
b.
Tensiunile instantanee uA1 şi uA2 la ieşirile celor două grupuri de tiristoare trebuie să
aibă aceeaşi valoare medie, ceea ce se întâmplă numai dacă α 1+α2=1800, întocmai ca în
schema tratată anterior.
În figura 7.18 s-a considerat α1=300 şi α2=1500.
Schema antiparalel funcţionează în rest la fel ca schema anterioară, cu deosebirea
curenţilor de circulaţie.
Toate instalaţiile trifazate cu redresarea unei singure alternanţe, cu toată simplitatea lor
şi a utilizării unui număr de numai trei tiristoare, prezintă dezavantajul că în fazele secundare
există curenţi periodici având numai pulsuri pozitive, ceea ce corespunde unei componente

76
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 7

continue care produce fluxuri constante în miezul magnetic şi încarcă suplimentar înfăşurarea
secundară. Pentru a evita acest neajuns se utilizează instalaţiile cu redresarea ambelor
alternanţe.

7.2.2. CONVERTOR STATIC TRIFAZAT CU REDRESAREA AMBELOR

ALTERNANŢE

Această instalaţie, a cărei schemă principală este prezentată în figura 7.19, este
cunoscută şi sub denumirea de punte trifazată. Ea necesită şase tiristoare (uneori numai trei
tiristoare pe o parte şi trei diode necomandabile pe cealaltă parte, aceasta fiind o soluţie mai
ieftină) şi se foloseşte la puteri relativ mai importante.

Fig. 7.19. Convertor static trifazat în punte:

a – schema electrică; b – variaţia în timp a tensiunii redresate.

Tiristoarele primesc impulsuri de aprindere la intervale de π/3 rad el. în următoarea

succesiune: a1, c2, b1, a2, c1, b2, a1. În conducţie simultană se află totdeauna un tiristor din
grupul stânga şi unul din grupul dreapta (evident, de pe o fază diferită). De exemplu, în figura
7.19 conduc simultan tiristoarele a1 şi b2. Tensiunea uA la bornele motorului este egală cu
tensiunea secundară între faze uab=ua-ub până în momentul când se aprinde tiristorul următor şi
anume c2, dacă curentul este neîntrerupt. Din această clipă, tensiunea uac=ua-uc fiind mai mare,
curentul schimbă de drum, trecând acum prin tiristoarele a1 şi c2. Tensiunea uA devine egală
cu uac. După aceea se aprinde tiristorul b1 care preia curentul de la tiristorul a1 din aceeaşi
grupă; tensiunea uA va fi egală cu ubc, curentul închizându-se prin tiristoarele b1 şi c2 ş.a.m.d.
În figura 7.19 s-a considerat că unghiul de întârziere la aprindere α are valoarea de 45 0.
Pentru tiristorul a1 s-a evidenţiat momentul când α=0, care coincide cu clipa când tensiunea
uab devine mai mare decât celelalte tensiuni între faze. Această clipă se ia drept referinţă a
întârzierii la aprindere a tiristorului a1.

77
 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE TRANSPORT
CAPITOLUL 7

Spre deosebire de celelalte instalaţii, puntea trifazată permite obţinerea unei tensiuni
redresate cu şase pulsuri pe o perioadă, pulsuri de amplitudine mai redusă.
Printr-o fază secundară, de exemplu a, curentul trece într-un sens cât timp este aprins
tiristorul a1 şi de sens invers atât timp cât conduce tiristorul a2. Acest curent este deci
alternativ şi nu are componentă continuă, ceea ce reprezintă un avantaj esenţial, puterea
transformatorului fiind mai eficient utilizată.
Instalaţia trifazată în punte funcţiona şi în regim de invertor pentru α>900. De
asemenea, ea se pretează la combinaţia antiparalel pentru a se obţine o instalaţie care poate
funcţiona în toate cele patru cadrane ale planului Ω, M.

78