Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucian Blaga Eu Nu Strivesc Corola de Minuni A Lumii
Lucian Blaga Eu Nu Strivesc Corola de Minuni A Lumii
1
tainele, ce
le-ntâlnesc/ în calea mea/ în flori, în ochi, pe buze ori morminte”. Enumerația ,,în flori, în
ochi, pe buze ori morminte” dezvăluie, prin cele patru simboluri, aspectele esențiale ale
existenței și ale cunoașterii. Florile semnifică frumusețea efemeră și cunoașterea senzorială,
ochii deschid perspectiva cunoașterii contemplative, buzele simbolizează taina sărutului –
cunoașterea prin eros – , dar și a rostirii logosului, în timp ce mormintele amintesc de ,,Marea
trecere’’, sugerând misterul ontologic ultim, moartea.
Mai departe, profilul expresionist al eului liric privilegiat este pus în evidență prin
antiteze: ,,nu strivesc”, ,,nu ucid”/,,îmbogățesc” și ,,lumina mea”/,,lumina altora”. A doua
secvență poetică redă poziționarea diferită în fața acelorași mistere: ,,Lumina
altora”/,,sugrumă vraja nepătrunsului ascuns/ în adâncimi de întuneric,/ dar eu,/ eu cu lumina
mea sporesc a lumii taină”. Simbolul central este lumina, văzută în două reprezentări
opuse ,,lumina mea”/ ,,lumina altora”, structură antitetică relevantă și la nivelul sintaxei
poetice prin conjuncția adverativă ,,dar”. Metafora ,,lumina mea” simbolizează cunoașterea
luciferică, intuitivă, având drept scop păstrarea și potențarea misterului, iar ,,lumina altora”
sugerează cunoașterea paradisiacă, rațională, ce tinde spre eliminarea tainelor lumii. Prin
comparația amplă ,,şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna…” este potențată ideea lumii ca
taină, sugerând opoziția cu lumina soarelui, a rațiunii, a logicii distructive. Ideea de mister
este dezvoltată printr-un sistem de imagini sugestive, redate în termeni negativi derivați: ,,ne-
nțeles’’, ,,ne-nțelesuri’’, ,,nepătrunsul ascuns’’. Îmbogățirea ,,întunecatei zări’’ ,,cu largi fiori
de sfânt mister’’ și metamorfozările tainei în mistere ,,și mai mari’’ revelează amplificarea
tainelor grație cunoașterii luciferice.
În sfârșit, ultimele două versuri redau motivația atitudinii eului liric – iubirea: ,,Căci eu
iubesc/ și flori și ochi și buze și morminte”. Astfel, iubirea este înțeleasă ca principiu al
cunoașterii, ca participare la misterul universal. Verbul ,,a iubi” este sinonim aici cu ,,a
cunoaște”. Adevărata cunoaștere, în viziunea lui Blaga, este cunoașterea luciferică, bazată pe
iubire.
Așadar, poemul ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ este o artă poetică
modernistă și o artă filozofică reprezentative pentru lirismul reflexiv, gnoseologic al poetului
pentru care lumea este taină indescifrabilă. Metamorfozele revelatorii, relația eului cu lumea,
comunicarea misterelor prin iubire, îngemănarea creației și a cunoașterii, sentimentul
absolutului, ingambamentul și noutatea formei prozodice ilustrează modernismul de factură
expresionistă al acestei poeziei emblematice pentru întreaga lirică a lui Lucian Blaga.