JUNIMEA

si rolul ei in cultura romaneasca

In toamna anului 1863, sub guvernarea democratica a lui Alexadru Ioan Cuza, un grup de
tineri dornici de a da un alt curs culturii si literaturii romanesti infiinteaza la Iasi o asociatie
libera cu numele "Junimea". Initiatorii sunt: Petre Carp,de 26 de ani, doctor in drept, Vasile
Pogor,de 30 de ani, docotor in drept, Theodor Rosetti,de 26 de ani, doctor in drept, cel care
propune numele societatii, Iacob Negruzzi, fiul lui Constantin Negruzzi, de 20 de ani, doctor in
drept, Titu Maiorescu,de 23 de ani, doctor in filozofie, avand toti studii in Germania si Franta.
Programul politic al acestei asociatii (majoritatea membrilor intemeietori constituiau aripa
stanga a Partidului Conservator) va fi subordonat celui cultural, teoretizat de conducatorul
grupului, Titu Maiorescu. Junimistii au criticat puternic Revolutia de la 1848, pe care o
considerau un exemplu graitor de imitare grabita si nejustificata a modelului francez. Ei nu se
impotriveau schimbarilor si nici culturii occidentale, pe care o pretuiau foarte mult, dar insistau
asupra faptului ca schimbarile trebuiau infaptuite lent, pe masura ce societatea romaneasca era
pregatita sa le primeasca.

Activitatea Junimii se desfasoara în trei etape:

 etapa in care se elaboreaza principiile estetice ale societatii. Este vremea in care Junimea
provoaca cele mai multe reactii adverse, dar si aceea in care, prin succesul polemicilor ei,
prin adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea lui Eminescu, prestigiul incepe
sa-i fie asigurat.
 o etapa in care sedintele din Iasi incep sa fie dublate de acelea de la Bucuresti (1874-
1885). In 1885, Iacob Negruzzi se muta la Bucuresti, luand cu sine si revista a carei
directie o pastreaza singur pana in 1893.
 1885-1900, este perioada in care principiile estetice ale junimismului se dezvolta in mod
deosebit. Aceasta etapa a gruparii si chiar a revistei are un caracter universal. Activitatea
Junimii va inceta in 1916, la Bucuresti.

Forme de manifestare

In cadrul acestor intruniri, sunt prezentate creatii literare noi, alese printr-o analiza
severa.
Studiul lui Titu Maiorescu, "Despre poezia romana", deschide orizonturi noi, critica
junimista fiind introdusa in mod stiintific.
Prelegerile populare ("prelectiuni"), debuteaza in februarie 1864 si sunt organizate timp
de aproape doua decenii sub forma unor conferinte duminicale. Aceste prelegeri contribuie la
raspandirea principalelor idei junimiste:

Respingera conceptului burghez de libertate si a conceptiei burgheze despre

proprietate;
Aderarea la ceea ce este imediat, la concret;
 Actiunea statului in directia rezolvarii marilor probleme ale vremii;
Transformarea statului intr-un purtator al culturii.

Cursurile populare sunt conferinte, prin care Maiorescu a trezit admiratia tuturor,
prestigiul lui crescand odata cu prelegerile Despre religiunea in popor","Despre sunete si
colori", si a culminat cu ultima prelegere: "Despre minte si inima".
In cadrul acestor conferinte, a fost formulata, in 1868, teoria "formelor fara fond.
Maiorescu afirma ca imitatiile din cultura sau politica sunt forme goale, lipsite de fondul
autohton care sa le dea viata.
La inceput, prelegerile aveau teme diferite, dar apoi s-au stabilit teme comune pentru
fiecare an. In 1872, in cadrul temei comune Omul si natura, s-au tinut prelegeri precum:
"Scrierea", "Arta", "Morala si stiinta", "Locuinta", "Plugul", "Corabia", "Arma si unealta".
Initiative institutionale:
Deschiderea unei tipografii proprii in 1865, unde sunt imprimate manuale scolare, cursuri
universitare.
Intre 1866-1879 a functionat o scoala superioara proprie-Institutul Academic.
Publcatii proprii
La 1 martie 1867, din initiativa lui Iacob Negruzzi si sub redactia lui, pe care o va pastra
timp de 27 de ani, apare la Iasi revista "CONVORBIRI LITERARE", bilunar, pana in 1885 si
lunar, dupa aceasta data, la Bucuresti.
Alte publicatii proprii: Vocea Nationala (Nicolae Culianu, Iasi, 1866), Constitutiunea
(Iacob Negruzzi, Iasi, 1866), Vocea Iasilor (A.C.Cuza, Iasi, 1895).
De asemenea, au fost colaborari la alte periodice ale vremii: Timpul (Bucuresti, 1876-
Ioan Slavici; 1877-I.L.Caragiale, Mihai Eminescu), Romania Libera (Bucuresti, 1877-
D.A.Laurian, I.L.Caragiale).
Burse pentru studii in strainatate
Printre bursierii sustinuti de "Junimea", se numara: Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Al.D.Xenopol,
Gheorghe Panu, G.Dan Teodorescu, Constantin Radulescu-Motru, nume care vor deveni
cunoscute in literatura si cultura romaneasca.
Manifestari publice comemorative:
 1871- Serbarea Nationala si congresul studentesc panromanesc de la Manastirea
Putna, cu prilejul implinirii a 400 de ani de la ctitorirea manastirii de catre Stefan cel Mare.
 1877- Comemorarea unui secol de la uciderea voievodului Grigore al III-lea
Ghica, cel care protestase fata de acordul habsburgo-otoman referitor la anexarea Bucovinei.
Unitatea Junimii provine din aceea a spiritului care a infiintat-o:
a) Spiritul filozofic- este cea dintai caracteristica a structurii junimiste.Junimistii sunt oameni
de idei generale, mai mult decat specialisti intr-o ramura principala a stiintei. Junimea
incurajeaza formarea tinerilor filozofi in universitati straine.
b) Spiritul oratoric- este a doua trasatura a mentalitatii junimiste. Prin indelungata lupta a lui
Titu Maiorescu, Junimea inseamna un reviriment in sensul controlului cuvantului. Modalitatea
alcatuirii unei expuneri publice, atitudinea oratorului, arta compozitiei discurscursului dupa
modelul maiorescian reprezinta o traditie la Junimea.
c) Gustul clasic si academic: oameni de formatie universitara, junimistii sunt inclinati a judeca
dupa modele si a crede in valoarea canoanelor in arta. Astfel, clasicismul se bucura de o buna
primirea la Junimiea, care nu se inchide insa fata de romantism. Dar, gustul junimist se indreapta
catre productia confirmata de timp.
d) Ironia- este o alta trasatura a Junimii. Celebra este zeflemeaua junimista la adresa exceselor
de orice natura, la orice argument ridicol, care a coalizat impotriva miscarii pe cei mai multi
dintre adversarii ei. Ironia, folosita ca unealta polemica, este folosita si in interiorul cercului.
e) Spiritul critic- completeaza imaginea structurii Junimii, fiind cea mai de seama trasatura a
intregului. Criticismul Junimiii se bazeaza pe acea atitudine centrala impusa de Titu Maiorescu-
respectul adevarului. In numele adevarului , Maiorescu poarta o campanie impotriva poeziei
neinspirate, a limbii artificiale si a falsei eruditii. Nevoia de autencititate in formele de
manifestare a vietii nationale determina si atitudinea politica a lui Eminescu. Nevoia de adevar
implica si modestia, rechemand spiritele la constiinta limitelor si a conditiilor de fapt, pe
principiul ca sarcina modesta, dar bine implinita este superioara marilor nazuinte.
Junimea a determinat o directie noua si in literatura: fundamental romatica in perioada
pasoptismului, literatura romana evolueaza in a doua jumatate a secolului al XIX-lea spre
clasicism, un clasicism de esenta.
In plan cultural, obiectivele Junimii au fost foarte clar:
a) raspandirea spiritului critic;
b) incurajarea progresului literaturii nationale;
c) sustinera independentei intelectuale a poporului roman (educarea publicului prin prelectiuni
populare);
d) sustinera originalitatii culturii si a literaturii romane prin punerea problemei unificarii limbii
romane literare si prin respectul acordat literaturii;
e) crearea si impunera valorilor.
In domeniul studiilor lingvistice, Maiorescu a preluat argumentele lui Alecu Russo,
criticand tedintele latiniste ale carturarilor transilvaneni, care propuneau "curatarea" limbii
romane de orice element nelatin. Polemica dintre Maiorescu, pe de o parte, si Timotei Cipariu si
George Baritiu, pe de alta parte, a stimulat studiile asupra limbii romane.
Dupa unire, dar mai ales dupa dobandirea independentei nationale, accentul trebuie sa
cada pe calitatea artistica a literaturii, pe idealul perfectionarii ei interioare. Limba artificiala,
falsa eruditie si lipsa de gust sunt permanent semnalate si ironizate de membrii Junimii. O parte
din scriitorii vremii vor deveni junimisti, vor colabora la revista "Convorbiri literare", vor
scrie principalele lor opere, fiind perfect integrati acestei epoci (Vasile Alecsandri,
Al.Odobescu). Reprezentantii noii generatii literare, in frunte cu Titu Maiorecu, incep insa sa
domine scena. Sprijinind si aparand valorile autentice, Maiorescu are si darul de a descoperi si a
atrage in cercul sau vocile noi.
Revista "Convorbiri literare" devine cel mai important periodic literar romanesc. Aici,
isi publica majoritatea poeziilor Mihai Eminescu, Ion Creanga publica primele trei parti din
"Amintiri din copilarie" si povesti, I.L.Caragiale isi citeste si publica majoritatea comediilor,
Ioan Slavici publica nuvele si povesti. Alti colaboratori ai revistei sunt George Cosbuc, Panait
Cerna, Octavian Goga, Dinu Zamfirescu, I.Al.Bratescu-Voinesti. Acesti colaboratori ai revistei
vor deveni figurile marcante ale epocii cunoscute ca "epoca marilor clasici".
Meritul "Junimii" a fost acela ca a supus unei analize temeinice si lucide, societatea si
cultura romaneasca, semnalandu-i slabiciunile. Dezbaterea de idei din interiorul "Junimii", ca si
aceea dintre junimisti si ceilalti intelectuali ai vremii au contribuit la implicarea mai directa a
oamenilor de cultura in problemele societatii.