FACULTATEA DE ECONOMIE, ADMINISTRAȚIE ȘI

AFACERI
PROGRAMUL DE STUDII: FINANȚE ȘI BĂNCI

Referat la disciplina Finanțe locale

Student,
Dorin Sacara, Anul II, Grupa 3

SUCEAVA 2023

1
Elaborarea și adoptarea bugetelor locale

2
 CUPRINS

INTRODUCERE...............................................................................................................................................3
1. PROCESUL DE ELABORARE ȘI ADOPTARE A BUGETELOR LOCALE..............................................................4
1.1 Etapa elaborării și aprobării proiectelor de bugete publice locale......................................................4
2 Metodele de fundamentare a proiectelor bugetare publice locale..............................................................7
2.1 Metoda automată...............................................................................................................................7
2.2 Metoda majorării sau diminuării........................................................................................................8
2.3 Metoda evaluării directe....................................................................................................................8
2.4 Metodele moderne.............................................................................................................................9
2.4.1 Planificarea, programarea, bugetarea.........................................................................................9
2.4.2 Baza bugetară zero...................................................................................................................10
2.4.3 Raționalizarea opțiunilor bugetare...........................................................................................10
CONCLUZII...................................................................................................................................................14
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................................14

INTRODUCERE

Finanțele publice locale reprezintă o componentă esențială a administrării publice, având un

impact direct asupra vieții cotidiene a comunităților. În cadrul acestui referat, o să explorez procesul
complex și vital al elaborării și adoptării bugetelor locale, subliniind importanța acestuia în
gestionarea eficientă a resurselor financiare la nivelul unei comunități.
Analizând etapele, factorii influențatori, și implicarea cetățenilor în acest proces, o să
dezvălui mecanismele ce stau la baza fundamentării deciziilor financiare locale. Prin intermediul
acestui studiu, o să evidențiez nu doar aspectele teoretice, ci și aplicarea practică a conceptelor în
contextul real al comunităților locale, subliniind rolul crucial al consiliilor locale în asigurarea unui
echilibru financiar benefic pentru dezvoltarea durabilă a acestora.

3
 1. PROCESUL DE ELABORARE ȘI ADOPTARE A BUGETELOR
LOCALE

Procesul bugetar, definit ca un ansamblu de activități și operațiuni, integrate coerent si

orientate convergent, derulate stadial și cuprinzând elaborarea proiectului de buget, adoptarea
acestuia, execuția bugetului, încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară și controlul
bugetar, se desfășoară într-un cadru constituțional și administrativ-instituțional care prezint
particularități de la o țară la alta in cadrul Uniunii Europene, determinate de evoluția finanțelor
publice locale. Indiferent, însă de particularități și condiții, procesul bugetar prezintă unele trăsături
comune, precum: este un proces de decizie, întrucât esența sa consta în alocarea resurselor bugetare
limitate pentru bunuri publice, care de regulă se caracterizează printr-o presiune a cererii: este un
proces predominant politic, deoarece deciziile de alocare a resurselor bugetare nu sunt determinate
de forțele pieței, ci de cetățeni, de grupuri de interese prin mecanismul reprezentativității și al
votului; este un proces complex. cu mii de participanți - instituții publice, administrații publice,
organizații politice și sindicale; este un proces ciclic, care se desfășoară într-o ordine temporala bine
precizată.1

1.1 Etapa elaborării și aprobării proiectelor de bugete publice locale

A. Elaborarea proiectelor bugetelor locale

Stabilirea calendarului pentru procesul bugetar local reprezintă o etapă importantă în planificarea
resurselor financiare ale bugetului local pentru un exercițiu bugetar. În România, în conformitate cu
regulile de desfășurare a calendarului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice transmite direcțiilor
generale ale finanțelor publice, consiliilor județene și Consiliului General al Municipiului București,
până la data de 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare-cadru care reflectă estimările economice ce vor sta
la baza previzionării veniturilor și cheltuielilor care vor fi cuprinse în bugetul local și poate
cuprinde: creșterea economică prognozată la nivel național; inflația (decembrie an de
plan/decembrie an de bază); indicele mediu al prețurilor de consum, în funcție de care se determină
indexarea salariilor și a altor drepturi cu caracter social; deflator PIB an de plan/an de bază.

1
Popeangă, Gabriel, op.cit.,2002, p.116

4
 Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, pe baza limitelor sumelor primite de la
ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete (în bugetele cărora sunt
prevăzute transferuri către bugetele locale), elaborează și depun la direcțiile generale ale finanțelor
publice, până la data de 1 iulie a fiecărui an, proiectele bugetelor locale echilibrate şi anexele la
acestea pentru anul bugetar următor, precum și estimările pentru următorii 3 ani, urmând ca acestea
să transmită proiectele bugetelor locale pe ansamblul județului și municipiului București la
Ministerul Finanțelor Publice, până la data de 15 iulie a fiecărui an2. Această etapă din calendarul
bugetar demonstrează gradul de autonomie al autorităților publice locale în elaborarea proiectelor de
buget local, prin fundamentarea veniturilor și cheltuielilor locale. În termen de 5 zile de la
publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii bugetului de stat, Ministerul Finanțelor
Publice transmite direcțiilor generale ale finanțelor publice sumele defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat și transferurile consolidabile, aprobate prin legea bugetului de stat. Pe baza
veniturilor proprii și a sumelor repartizate, ordonatorii principali de credite, în termen de 15 zile de
la publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României definitivează proiectul
bugetului local, care se publică în presa locală sau se afișează la sediul unității administrativ-
teritoriale. Implicarea locuitorilor unității administrativ-teritoriale care pot depune contestații privind
proiectul de buget în termen de 15 zile de la data publicării sau afișării acestuia, respectă, pe de o
parte, principiul transparenței, dar mai ales constituie element de autonomie locală. În 5 zile de la
expirarea termenului de depunere a contestațiilor, proiectul bugetului local, însoțit de raportul
ordonatorului principal de credite și de contestațiile depuse de locuitori, este supus aprobării
autorităților deliberative, de către ordonatorii principali de credite.
Proiectele de buget se aprobă de autoritățile deliberative în termen de maximum 45 de zile de la
data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României. În cazul în care autoritățile
deliberative nu aprobă proiectele bugetelor locale în termenul prevăzut, din bugetele locale se pot
efectua plăți numai în limita celorlalte venituri încasate3. Se observă că în asemenea situație există
un control al autorităților centrale prin instituții deconcentrate asupra fondurilor transferate din
bugetul de stat, deşi cotele defalcate din impozitul pe venit sunt sunt încadrate de lege în categoria
veniturilor proprii ale bugetului local. Ordonatorii principali de credite au obligația să transmită
direcțiilor generale ale finanțelor publice bugetele locale aprobate în termen de 5 zile de la aprobarea
acestora. Direcțiile generale ale finanțelor publice, în termen de 10 zile, întocmesc și transmit
Ministerului Finanțelor Publice bugetele pe ansamblul fiecărui județ. Direcțiile generale ale
2
Lege privind finanțele publice locale nr. 273 din 29/06/2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 618 din
18/07/2006, art. 38
3
Elena Cigu – Finanțe publice locale, Editura C.H. Beck, București 2013, p. 69-70

5
finanțelor publice, în termen de 10 zile de la primirea bugetelor locale aprobate, întocmesc și
transmit Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Administrației si Internelor, inclusiv în
format electronic, bugetele pe ansamblul fiecarui judet, respectiv al municipiului Bucureşti, grupate
în cadrul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, pe comune, oraşe, municipii, sectoare ale
municipiului Bucureşti şi pe judeţ, pe structura clasificației bugetare 4.
B. Fundamentarea proiectelor bugetelor publice locale
Această etapă evidențiază gradul de autonomie decizională pe care îl dețin autoritățile publice
locale. Întocmirea lucrărilor pregătitoare privind proiectul de buget public local prezintă aspecte
diferite de la o țară la alta a Uniunii Europene. Astfel, fiecare țară încearcă să găsească soluția
optimă pentru îmbunătățirea procesului bugetar local în această etapă în funcție de autonomia
deținută sau în funcție de aceasta corelată cu un cadru legal național ce îi impune o anumită
procedură.
În România, întocmirea lucrărilor pregătitoare privind proiectul de buget public local poate fi
analizată la niveluri de acțiune distincte. Astfel, la primul nivel se situează instituțiile publice
conduse de ordonatorii terțiari de credite bugetare atât cele specializate în materie bugetară, cât și
cele din domenii de activitate diverse); agenții economici cu dublă calitate (contribuabili şi eventual
beneficiari de fonduri publice); unitățile și instituțiile de subordonare locală; populația aflată într-o
anumită situație socio-demografică (salariaţi, pensionari, şomeri, preşcolari, elevi, studenți, etc.).
Autonomia la acest nivel se manifestă prin faptul că instituțiile implicate îşi fundamentează
veniturile şi cheltuielile prin balanțe financiare proprii. De asemenea, autonomia apare şi prin prisma
responsabilității în întocmirea de raportări statistice periodice ori comunicări de indicatori pe baza
cărora pot fi apreciate obligațiile bugetare din anul de plan ori drepturile băneşti de înscris în
bugetele publice. La următorul nivel de implicare în realizarea lucrărilor pregătitoare se află
instituțiile publice conduse de ordonatorii secundari de credite bugetare. La al treilea nivel sunt
instituțiile publice locale conduse de ordonatorii principali de credite bugetare (primării).
Dimensionarea veniturilor și a cheltuielilor publice locale in România se fundamentează pornind de
la obiectivele strategice de dezvoltare și de la prioritățile locale. Astfel, în elaborarea bugetelor
locale autoritățile publice locale au autonomie.
C. Aprobarea bugetelor publice locale
În România, potrivit legii finanțelor publice locale, proiectul de buget se prezintă de către primar
pentru aprobare Consiliului local în termen de 45 de zile de la data publicării Legii bugetului de stat
în Monitorul Oficial al României. Procedura de aprobare a bugetului local constă în analiza fiecărui
4
Lege nr.273 din 29/06/2006, art.39

6
capitol de venituri și cheltuieli, după care votarea pentru adoptarea bugetului local are loc pe
capitole, subcapitole, titluri, articole si alineate, după caz, și anexe. Bugetul local se adoptă prin
hotărâre a Consiliului local cu votul majorității consilierilor în funcție. În schimb, legea din 2006
aduce noi completări, precum faptul că hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două
treimi din numărul total al consilierilor locali în funcție5. De asemenea, dacă bugetul local nu poate
fi adoptat după două ședințe consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 7 zile,
activitatea se va desfășura pe baza bugetului anului precedent până la adoptarea noului buget, dar nu
mai târziu de 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României,
Partea I. Competențele în aprobarea bugetului local în România sunt clar delimitate, Consiliul local
exercitând atributul de aprobare, în timp ce propunerea proiectului de buget îi revine în exclusivitate
ordonatorului principal de credite (primarului). Aceeași situație o întâlnim și în Danemarca. În
Grecia, proiectul de buget este prezentat de președintele Comisiei de finanțe. În cele mai multe țări
ale Uniunii Europene, dezbaterile Consiliului local pe seama proiectului de buget sunt publice (de
exemplu, în Portugalia, Slovenia, Slovacia și Republica Cehia), permițând cetățenilor să intervină în
cazul în care există incertitudini6.

2 Metodele de fundamentare a proiectelor bugetare publice locale

Practica bugetară a făcut progrese în privința metodelor de fundamentare a proiectelor bugetelor

publice locale folosite, consacrând mai întâi metodele clasice și mai apoi metodele moderne,
utilizate în programele de raționalizare a opțiunilor bugetare de către autoritățile locale în condiții de
autonomie decizională. Cele mai cunoscute dintre metodele clasice 7 sunt: metoda automată; metoda
majorării sau a diminuării şi metoda evaluării directe.
2.1 Metoda automată

Metoda automată, denumită și a penultimei, poate fi considerată o metodă de determinare

globală a prevederilor bugetare locale. Această metodă este eficientă în condiții de stabilitate
economică, deoarece autoritățile locale pot anticipa evoluția veniturilor și a cheltuielilor bugetelor
locale şi este ineficientă în condițiile ciclicității economiei și intensificării fenomenelor inflaționiste.

5
Lege nr. 286 din 06/07/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001,
publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 621 din 18/07/2006, art. 46 (2)
6
Elena Cigu – Finanțe publice locale, Editura C.H. Beck, București 2013, pp. 71, 76, 77
7
prelucrare după Gheorghe Filip, Mihaela Onofrei, Politici financiare, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2001, p. 202-203

7
În cazul României, aplicarea metodei automate nu poate conduce la o fundamentare corectă a
veniturilor și cheltuielilor locale din cauza instabilității mai multor factori, cum ar fi modificarea
anuală a cadrului legislativ ce vizează impozitele și taxele și rata inflației.
2.2 Metoda majorării sau diminuării

Metoda majorării sau diminuării se bazează, în principiu, pe cunoașterea cifrelor și tendinței

(trendului) reprezentând veniturile și cheltuielile realizate pe o perioadă de mai mulți ani bugetari
anteriori, de minim 5 ani, în funcție de care se determină majorarea sau diminuarea de efectuat
asupra cuantumului acestora în ultimul an al intervalului, considerat ca bază de calcul. Această
metodă este ineficientă în perioade de instabilitate economică și depreciere monetară accentuată,
ceea ce ne permite să apreciem că nu se poate aplica în cazul țării noastre. Trebuie menționat, însă,
faptul că această metodă evidențiază libertatea administrațiilor publice locale în construirea
propriului buget.
2.3 Metoda evaluării directe

Metoda evaluării directe constă în determinarea mărimii veniturilor şi cheltuielilor publice

bugetare prin calcule analitice pe fiecare tip de venit sau cheltuială în funcție de factorii şi parametrii
specifici determinați. Astfel, în cazul veniturilor pentru anul viitor se iau în considerare modificări
care vor interveni în legislația privind impozitele și taxele, evaluarea fiind mai complicată din cauza
comportamentului imprevizibil al contribuabilului, iar în cazul cheltuielilor materiale se iau în calcul
parametrii cantitativi ai activităților de realizat, normele de consum, prețurile de achiziție, etc.; în cel
al cheltuielilor de personal sunt determinate schemele de încadrare cu numărul de salariați și nivelul
salariilor tarifare aferente diferitelor funcții, normativele privitoare la plățile asimilate salariilor
(indemnizații, sporuri, contribuții, etc.) suportate de instituțiile publice. În final, dimensionarea
veniturilor și a cheltuielilor pe diferite categorii și pe total rezultă prin însumarea lor la nivelul
fiecărei instituții publice, iar cifrele rezultate se cumulează și centralizează, înscriindu-se ca
prevederi în bugetul public local.
Această metodă necesită un volum mai mare de lucrări, dar are avantajul posibilităților de
fundamentare pe baza unor informații mai ample şi permite luarea în calcul a unor factori specifici
cu influență directă asupra mărimii diferitelor cheltuieli bugetare, diminuând gradul de aproximație,
dar fără să asigure o cuantificare exactă. Apropierea de o cuantificare cât mai exactă ține de
capacitatea autorităților publice locale de a identifica corect factorii specifici de influență şi mărimea

8
lor în virtutea autonomiei de manifestare pe care o dețin, demonstrând un grad ridicat de
profesionalism în gestionarea banului public. În România în fundamentarea bugetelor locale se
folosește această metodă.
2.4 Metodele moderne

Folosirea metodelor moderne8 este mult mai avantajoasă în determinarea cât mai exactă a
nivelului veniturilor şi a cheltuielilor. Aceste metode se bazează pe folosirea tehnicii electronice
care permite prelucrarea unui volum mai mare de informații, simularea unor multiple situații
alternative şi analiza variantelor propuse. În aplicarea lor se apelează la analiza cost-avantaje sau
cost-beneficii, ca metodă generală de fundamentare a deciziilor, sub aspect economico-financiar.
Cele mai cunoscute metode moderne de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare sunt:
planificarea, programarea, bugetarea (PPBS-Planning, Programming, Budgeting System); baza
bugetară zero (ZBB-Zero Base Budgeting); raționalizarea opțiunilor bugetare (RCB-Rationalisation
des Chois Budgetaires).
2.4.1 Planificarea, programarea, bugetarea

Planificarea, programarea, bugetarea (PPBS-Planning, Programming, Budgeting System)

presupune parcurgerea celor trei faze conform conținutului.
Planificarea presupune definirea strategiei de urmat (prin studii cu caracter prospectiv) pentru
stabilirea obiectivelor concrete de îndeplinit pe termene mai lungi şi identificarea posibilităților de
realizare a acestora, în mod eşalonat, pe un număr mai mare de ani bugetari.
Programarea este menită să ofere elemente de ordin tactic necesare aplicării strategiei şi ea
constă în elaborarea de studii bazate pe folosirea de programe de optimizare a soluțiilor pentru
atingerea fiecărui obiectiv. Aceste programe au un orizont de timp mai redus decât planificarea,
asigurând suportul necesar determinării costurilor şi avantajelor comparabile, inclusiv a volumului
alocațiilor bugetare ce urmează a se înscrie în fiecare buget anual.
Bugetarea constă în reflectarea parametrilor de ordin tehnic cantitativ a veniturilor, ce se pot
înscrie (pe baza programului optim ales) în bugetele pe anii următori. Ca și realizarea obiectivelor,
care se eșalonează pe o perioadă mai îndelungată, transpunerea în termeni bugetari și, deci, alocarea
sumelor respective vizează mai mulți ani bugetari viitori.
Sub aspectul documentelor întocmite, în aplicarea PPBS se utilizează:

8
Prelucrare după Gheorghe Filip, Mihaela Onofrei, op.cit., 2001, p. 206-208

9
  nomenclatorul programelor, care concentrează programe ce corespund obiectivelor de
finanțat, cu analiza acestora şi a mijloacelor de folosit pentru îndeplinirea lor;
 programul fizic şi planul financiar aferent fiecărui program cuprins în nomenclator;
 analiza financiară a fiecărui obiectiv, axată pe raportul dintre costuri şi avantaje;
 programul memorandum, cu explicații, aprecieri şi recomandări privitoare la modul de
realizare a obiectivului, cu precizarea cheltuielilor de înscris în buget.
Aplicarea acestei metode obligă decidentul să reflecteze asupra utilității sociale a acţiunilor de
finanțat, prin prisma finalității cheltuielilor propuse, căutând variante care permit folosirea
mijloacelor mai economicoase.
2.4.2 Baza bugetară zero

Baza bugetară zero (ZBB-Zero Base Budgeting) urmăreşte să prevină creșterile neraționale ale
cheltuielilor publice, punând accentul pe reanalizarea periodică (anuală) a tuturor cheltuielilor
bugetare, inclusiv a celor privind obiective care au fost aprobate în anii anteriori şi sunt în curs de
realizare și finanțare. Această metodă presupune fundamentarea noilor obiective dar şi o reverificare
sub aspectele necesității, oportunității şi eficienței a celor pentru care se continuă finanțările
începute prin bugetele anilor precedenți, în baza studiilor privind raportul cost-avantaje, actualizate.
Această procedură semnifică faptul că în fiecare an bugetar dimensionarea tuturor cheltuielilor
publice se face ca și cum s-ar porni de la zero. În acest scop, se elaborează un număr mare de
programe alternative care combină în diverse variante mijloacele utilizabile pentru îndeplinirea
fiecărui obiectiv.
Aplicarea acestei metode include dificultăți în evaluarea elementelor de efect şi cost
corespunzătoare programelor alternative propuse și presupune ierarhizarea lor, în baza nivelului pe
care îl prezintă aceste variabile, respectiv raportul cost-rezultate, pentru a alege în final pe cel mai
avantajos.

2.4.3 Raționalizarea opțiunilor bugetare

Raționalizarea opțiunilor bugetare (RCB- Rationalisation des Chois Budgetaires) este o metodă
concepută în Franța. Bazată, ca și PPBS sau ZBB, pe folosirea tehnicii electronice de analiză şi
calcule previzionale, prin preluarea unui mare volum de informații, aplicarea ei vizează corelarea

10
mai bună a eforturilor și efectelor privitoare la obiective și acțiuni de mai mare complexitate, care
antrenează, adesea, participarea mai multor entități publice.
Metoda include patru faze: studiul, decizia, execuția deciziei, controlul.
 Studiul pornește de la formularea problemei de rezolvat și presupun definirea în termeni
cantitativi (pe baza studiilor prospective) a obiectivelor ce se iau în considerare spre a fi
finanțate în perspectiva unui număr de ani bugetari. În cadrul studiului, se analizează și
activitatea instituțiilor publice, stabilind obiectivele necesare a se realiza și posibilitățile de
conexare a lor în vederea finanțării. Totodată, în funcție de natura obiectivelor, se cercetează
și se identifică mijloacele necesare (cu posibilitățile de procurare a lor) și se elaborează
soluțiile alternative pentru realizarea obiectivelor propuse, cu variante de combinare a
elementelor de cost și de rezultate, care să permită compararea și alegerea celor mai
avantajoase. În acest scop, se alcătuiesc programe de realizare a obiectivelor numite,
„programe glisante", pe un orizont de timp de durată mijlocie. Corespunzător fiecărui
program se determină costurile totale aferente creării și funcționării fiecărui obiectiv, prin
cuprinderea tuturor cheltuielilor, precum şi avantajele cuantificabile.
 Programul este considerat elementul fundamental al celei de a doua faze, de luare a deciziei,
iar în baza soluțiilor alternative, reflectate prin variantele de program elaborate, comparând
costurile cu rezultatele, se optează pentru cel mai avantajos şi se ia decizia de realizare a
obiectivului. Concomitent cu luarea deciziei şi alegerea variantei optime de proiect, se
intocmesc şi bugetele de program, din care rezultă cheltuielile şi veniturile aferente
programului ales pentru realizarea fiecărui obiectiv, ce se înscriu în bugetul public anual.
 Execuția presupune aplicarea deciziei prin acțiuni adecvate îndeplinirii fiecărui obiectiv şi
implică, de asemenea, observarea pe parcurs a realizării prevederilor prin indicatori referitori
la intrări, ieşiri şi gestiunea resurselor, inclusiv efectuarea finanțării bugetare, marcând
trecerea la faza următoare.
 Controlul vizează în mod direct execuția unei decizii, dar, în același timp, oferă suportul
necesar eventualelor intervenții, pentru corectarea pe parcurs a tendințelor nesatisfăcătoare
sau reconsiderarea acestuia prin prisma mijloacelor utilizabile şi soluţiilor aplicabile. În
funcție de mersul îndeplinirii fiecărui obiectiv, anual, se pot reevalua acțiunile în curs de
finanțare și redimensiona prevederile anterioare, pentru a se asigura creşterea eficienţei şi
cheltuirea mai rațională a resurselor publice.

11
 În majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, propunerile privind proiectul de buget local se
efectuează pornind de la execuția bugetului din anii anteriori, corelate cu noile politici, cu noile
costuri, etc. (în regiunile din Belgia, Irlanda, Grecia, Finlanda, Anglia, Portugalia, Slovacia şi
Slovenia) sau se folosește ca metodă baza bugetară zero (Republica Cehia). În România, după unele
opinii, folosirea metodei evaluării directe este necesară, dar nu suficientă. În cazul acestei metode, la
estimarea veniturilor pentru anul următor se iau în considerare modificări care vor interveni în
legislaţia privind impozitele şi taxele, evaluarea fiind mai complicată din cauza comportamentului
imprevizibil al contribuabilului. Cu referire la cheltuieli, acestea sunt previzionate direct de către
beneficiari care, deşi trebuie să respecte anumite norme obligatorii, manifestă tendința de
supraevaluare folosind deviza „punem mai mult ca să aibă de unde tăia". Astfel, cu toate că prezintă
avantajul unei evaluări a indicatorilor bugetari cât mai aproape de realitate, din cauza tendinţei pe
care o înregistrează cheltuielile din cauza creşterii salariilor sau a prețurilor la materiale, sunt
necesare permanente rectificări bugetare. Deocamdată nici tendința la venituri nu poate fi anticipată
prin calcule: de exemplu, într-o comunitate cu o populație în creştere și activitate eonomică de mare
amploare este de aşteptat să existe o tendință de creştere a bazei de impozitare şi a încasărilor din
impozitul pe proprietate şi impozitul pe venit.
Înainte ca propunerile de buget local să fie prezentate consiliului local, acestea sunt deseori
subiectul unor dezbateri la care participă primarul şi/sau membrii executivului local responsabili cu
finantele. Orice observație poate fi consemnată într-un raport (în Irlanda, Republica Cehia, Anglia şi
Finlanda).
Dezbaterea bugetului local se realizează în majoritatea statelor Uniunii Europene (Belgia,
Danemarca, Irlanda, Franța, Finlanda) în cadrul comisiilor de specialitate (denumirea frecvent
întâlnită fiind aceea de Comisia de finanţe) care întocmesc rapoarte cu referire la bugetul local pe
anul următor. Comisia de finanțe are in componenţa sa membri ai Consiliului local (cu excepția
grupărilor politice corporatiste din Irlanda) şi este condusă, în general, de un consilier. În Franţa şi
Danemarca calitatea de preşedinte al Comisiei de finanțe o are primarul. Comisia analizează bugetul
local, exprimă opinii şi pregăteşte dezbaterea lui în Consiliul local. Comisia finalizează dezbaterile
cu un vot formal. Deciziile ei constituie o opinie sau o recomandare pentru Consiliul local, acesta
din urmă având autoritatea de a adopta bugetul local.
Un exemplu de bună practică considerăm că este Franța unde autoritățile locale au obligația să
realizeze o dezbatere asupra bugetului înainte ca proiectul de buget să fie înaintat Consiliului local
spre adoptare. Dezbaterea trebuie să aibă loc cu două luni înainte de votul consiliului asupra
proiectului de buget.
12
 În țara noastră, în procedura de întocmire a lucrărilor pregătitoare privind proiectul de buget
local se poate observa că unitățile administrativ-teritoriale dispun de autonomie. Faptul că instituțiile
publice conduse de ordonatorii terțiari de credite bugetare fundamentează propriile balanțe
financiare, populația, agenții economici au responsabilitate în declararea materiei impozabile pe
baza căreia sunt determinate obligațiile fiscale şi unitățile administrativ-teritoriale centralizează
bugetele, datele şi informațiile punându-le în comparație cu calculele proprii, reprezintă argumentele
care susțin cele afirmate anterior9.

9
Elena Cigu – Finanțe publice locale, Editura C.H. Beck, București 2013, p. 73-77

13
 CONCLUZII

În urma realizării proiectului cu titlul „ Elaborarea și adoptarea bugetelor locale” putem formula
unele concluzii.
În primul rând, elaborarea și adoptarea bugetelor locale reprezintă o componentă vitală a
guvernării locale, având un impact direct asupra calității vieții în comunități. Acest proces nu este
doar un exercițiu financiar, ci și o expresie a valorilor și priorităților unei societăți. Prin analiza
detaliată a etapelor implicate și a metodelor de fundamentare a proiectelor bugetare publice locale, am
constatat că transparența, participarea cetățenilor și adaptabilitatea la schimbări sunt elemente cheie
pentru un buget eficient.
În al doilea rând, implicarea activă a comunității în dezbateri și consultări publice nu doar
consolidează încrederea în procesul decizional, ci aduce și perspective valoroase asupra nevoilor
reale ale locuitorilor.

BIBLIOGRAFIE

 CĂRȚI:
 Florin Oprea, Cigu Elena – Finanțe publice locale, Editura C.H. Beck, București 2013
 Elena Cigu – Finanțe publice locale. Rolul lor în întărirea autonomiei unităților
administrativ-teritoriale, Editura Tehnopress, Iași 2019
 LEGISLAȚIE:
 Lege privind finanțele publice locale nr. 273 din 29/06/2006, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 618 din 18/07/2006, art. 38
 Lege nr.273 din 29/06/2006, art.39
 Lege nr. 286 din 06/07/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administrației
publice locale nr. 215/2001, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 621 din
18/07/2006

14