MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

CATEDRA DREPT PUBLIC

TEZA DE MASTER

ADMINISTRAREA PROCESULUI DE EXECUȚIE BUGETARĂ

Masterand
Sanchez Hernandez Tatiana
______________________

Coordonator științific
Odainic Mariana,
dr.,conf.univ.
_____________________

Admis spre susținere ,,____”______________2022

Șef catedră
Postu Ion,
dr.,conf.univ.
_________________

Chișinău -2022
 CUPRINS

INTRODUCERE 3

1.NOȚIUNI GENERALE PRIVIND EXECUȚIA BUGETULUI 4

1.1.Noțiuni princpale.
1.2.Bugetele locale și garanțiile autonomiei financiare.
1.3.Competențe și responsabilități în domeniul finanțelor publice locale.

2.ADMINISTRAREA PROCESULUI DE EXECUȚIE BUGETARĂ

2.1.Structura și resursele bugetelor locale.Repartizarea veniturilor și cheltuielilor între bugetele

locale.

2.2. Elaborarea și aprobarea bugetelor locale.

2.3. Executarea bugetelor locale și a operațiunilor de execuție a bugetului de stat.

3. CONTROLUL BUGETAR

3.1. Caracteristicile generale si limitele controlului bugetar

3.2 Forme de control bugetar

3.2.1.Verificarea operatiunilor bugetare

3.2.2.Valorificarea rezultatelor controlului bugetar

ÎNCHEIERE

BIBLIOGRAFIE

RESUME
 INTRODUCERE

Punerea în aplicare a prevederilor bugetului de stat aprobat se realizează prin intermediul

procesului de execuție bugetară. Acesta are loc de-alungul intregului an financiar si semnifica
autorizarea guvernului de a realiza venituri si de a efectua cheltuieli. Intocmirea bugetului si
respectarea cifrelor inscrise impune anumite restrictii libertatii financiare a executivului si pentru
administratorii fondurilor publice, pe baza obligativitatii realizarii veniturilor si a efectuarii
cheltuielilor aprobate. In general, se considera ca nivelul veniturilor inscrise in buget reprezinta o
sarcina minima de realizat (cu exceptia veniturilor din imprumuturi care nu sunt obligatorii de
contractat la nivelul prevazut), iar cheltuielile reprezinta sarcini maxime ce pot fi efectuate si
numai pe destinatiile aprobate.

Deoarece problematica executiei bugetare este unul dintre subiectele cele mai sensibile ale
stiintei finantelor, literatura de specialitate consacra putine pagini dezbaterii ei. In realitate,
executia bugetara este o chestiune de natura administrativa, nu decizionala, motiv pentru care
teoria moderna a bugetului public pune un accent tot mai mare pe eficienta gestionarii serviciilor
publice, fara a abandona ideea clasica a realizarii bugetului la un cost cît mai redus.

Sub controlul politic al Parlamentului European, Comisia este responsabilă de execuția

bugetului în cooperare cu statele membre

Comisia este responsabilă de execuția veniturilor și cheltuielilor bugetare în conformitate

cu tratatele și cu dispozițiile și instrucțiunile prevăzute în Regulamentul financiar, în limita
creditelor autorizate . Statele membre cooperează cu Comisia pentru ca toate creditele să fie
utilizate în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, și anume principiile economiei,
eficienței și eficacității.

În primul rând, Parlamentul European, care reprezintă una dintre cele două componente ale
autorității bugetare, are o influență prealabilă asupra execuției bugetului UE, prin intermediul
amendamentelor și al deciziilor luate în contextul procedurii bugetare . Parlamentul poate decide
să recurgă la mecanismul rezervei bugetare. Astfel, dacă are îndoieli cu privire la justificarea
cheltuielilor sau la capacitatea Comisiei de a executa bugetul, poate decide să plaseze în rezervă
creditele solicitate, până când Comisia furnizează justificările corespunzătoare. Aceste justificări
sunt furnizate ca parte a cererii de a transfera fonduri din rezervă. Pentru propunerile de transfer
este necesară atât aprobarea Parlamentului, cât și cea a Consiliului. Creditele nu pot fi executate
înainte să fi fost transferate din rezervă către linia bugetară vizată.
 1.NOȚIUNI GENERALE PRIVIND EXECUȚIA BUGETULUI

1.1.Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale:

finanțe publice locale – ansamblu al relațiilor economice aferente formării și administrării

resurselor bugetelor locale, a datoriei unităților administrativ-teritoriale și a altor active publice;

bugete locale – totalitate a veniturilor, a cheltuielilor și a surselor de finanțare destinate

exercitării funcțiilor care sînt în competența autorităților administrației publice locale conform
legislației și a funcțiilor delegate de Parlament la propunerea Guvernului;

autoritate reprezentativă şi deliberativă – consiliul local, consiliul raional, Adunarea Populară a

unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special şi consiliile municipale Bălţi şi Chişinău;

autoritate executivă – primarul unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, preşedintele

raionului, Guvernatorul şi Comitetul executiv al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic
special, primarul general al municipiului Chişinău, primarul municipiului Bălţi;

decizie bugetară anuală – act juridic al consiliului local prin care se aprobă bugetul local și se
stabilesc reglementări specifice bugetului local pentru anul bugetar respectiv;

direcţia finanţe – direcţiile finanţe ale unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea;

sold bugetar – diferența dintre veniturile și cheltuielile bugetului. Soldul negativ al bugetului
reprezintă deficit, soldul pozitiv – excedent, iar soldul zero reprezintă echilibru bugetar;

sold în cont – suma mijloacelor bănești înregistrate în conturile bugetelor locale;

venituri proprii – venituri ale bugetelor locale, formate, conform Codului fiscal şi al altor acte
legislative, din impozitele, taxele şi alte plăţi care se încasează direct şi integral la bugetele
respective;

normative de defalcări de la impozitele şi taxele de stat – cote procentuale de defalcări de la

impozitele şi taxele de stat la bugetele locale, stabilite prin prezenta lege;
transferuri cu destinaţie generală - mijloace financiare alocate, conform prevederilor legale, în
sumă absolută, cu titlu definitiv, de la bugetul de stat la bugetele locale pentru finanţarea
domeniilor proprii de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale;

transferuri cu destinaţie specială – mijloace financiare alocate, conform prevederilor legale, în

sumă absolută, cu titlu condiţionat, de la bugetul de stat şi/sau de la alte bugete la bugetele locale
pentru asigurarea exercitării funcţiilor publice sau în alte scopuri speciale;

împrumut – mijloace financiare rambursabile, acordate pe un anumit termen (scadenţă), cu

calcularea, de regulă, a unei dobînzi, cu respectarea prevederilor legale;

administrator de buget – autoritate executivă a unității administrativ-teritoriale care este

împuternicită cu dreptul de gestionare a bugetului local respectiv în conformitate cu
competențele și responsabilitățile prevăzute de prezenta lege;

autoritate/instituție bugetară – entitate de drept public care, conform actelor de constituire, este
finanțată de la bugetul local;

venituri colectate – venituri obținute de către autoritățile/instituțiile bugetare de la efectuarea

lucrărilor și prestarea serviciilor contra plată, din chiria sau darea în arendă a patrimoniului
public, precum și din donații, sponsorizări și alte mijloace bănești intrate legal în posesia
autorităților/instituțiilor bugetare;

proiect finanțat din surse externe – ansamblu de activități finanțate din granturi și/sau
împrumuturi acordate autorităților administrației publice locale de către organizațiile
internaționale și de către alți donatori externi pentru atingerea unui obiectiv general și/sau mai
multor obiective specific;

taxă specială – plată percepută doar de la persoanele fizice și/sau persoanele juridice care
utilizează sau beneficiază de serviciile publice locale create în interesul acestora, utilizată
integral de către autoritățile reprezentative şi deliberative ale unităților administrativ-teritoriale
pentru acoperirea cheltuielilor de înființare a serviciilor publice de interes local, precum și pentru
finanțarea cheltuielilor curente de întreținere și funcționare a acestor servicii. [Art.1]
 1.2.Bugetele locale

Bugetele locale cuprind:

 bugetele locale de nivelul întîi, care reprezintă bugetele satelor (comunelor), ale orașelor
(municipiilor, cu excepția municipiilor Bălți și Chișinău);
 bugetele locale de nivelul al doilea, care reprezintă bugetele raionale, bugetul unității
teritoriale autonome cu statut juridic special, bugetele municipale Bălți și Chișinău.

Bugetele locale de nivelul întîi și bugetul local de nivelul al doilea formează sinteza
consolidată a bugetelor locale din cadrul raionului, unității teritoriale autonome cu statut juridic
special, municipiului Chișinău și municipiului Bălți.

Totalitatea bugetelor locale formează bugetul local consolidat. [Art.2 alin.1;2;3]

Garanţiile autonomiei financiare

Bugetele locale constituie elemente independente care se elaborează, se aprobă şi se execută

în condiţii de autonomie financiară, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Legii
finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale, precum și ale Legii privind administraţia
publică locală.

Suma veniturilor aprobate (prognozate) şi neîncasate în bugetul local, precum şi cheltuielile

efectuate suplimentar de la bugetul respectiv nu se recuperează de la bugetul de alt nivel.

Veniturile încasate, în procesul de executare a bugetului, suplimentar la cele aprobate,

precum şi economiile de cheltuieli rămîn la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice
respective.

Orice delegare de competenţe suplimentare din partea statului în persoana Parlamentului

trebuie să fie însoţită de alocarea de resurse financiare, necesare pentru a acoperi costul
exerciţiului competenţei delegate.

Autorităţile administraţiei publice locale urmează a fi consultate în modul corespunzător

asupra procedurilor de redistribuire a resurselor ce urmează a fi alocate acestora, precum şi
asupra modificărilor operate în legislaţie referitor la funcţionarea sistemului finanţelor publice
locale. [Art.3 alin.1;2;3;4;5]
1.3 Competențe și responsabilități în domeniul finanțelor publice locale.

Rolul autorităților reprezentative și deliberative

În domeniul finanțelor publice locale, autoritățile reprezentative și deliberative ale unităților

administrativ-teritoriale au următoarele competențe și responsabilități de bază:

a) adoptă decizia bugetară anuală, precum și decizii privind modificarea bugetului local, în
condițiile prevăzute de prezenta lege;

b) decid punerea în aplicare, modificarea și anularea, în limitele competenței lor, a taxelor locale,
stabilesc mărimea cotelor acestora și cotele impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor
fizice și juridice în limita celor prevăzute de legislație, precum și acordarea de înlesniri fiscale;

b1) aprobă, modifică/anulează și percep taxele speciale pentru funcționarea unor servicii publice
locale create în interesul persoanelor fizice și juridice;

b2) stabilesc domeniile de activitate și condițiile în care se pot institui taxele speciale, modul de
organizare și funcționare a serviciilor publice de interes local pentru care se propun taxele
respective;

c) decid asupra constituirii fondului de rezervă al autorităților administrației publice locale și

aprobă regulamentul privind modul de utilizare a acestuia;

d) aprobă nomenclatorul lucrărilor și serviciilor contra plată efectuate și/sau prestate de către
autoritățile/instituțiile bugetare și mărimea tarifelor aferente acestora;

e) iau decizii privind angajarea sau acordarea împrumuturilor în/din contul bugetului local,
precum și privind aplicarea altor instrumente financiare, în condițiile stabilite de prezenta lege și
de Legea nr. 419/2006 cu privire la datoria sectorului public, garanțiile de stat și recreditarea de
stat;

f) audiază raportul semianual privind executarea bugetului local și aprobă raportul anual privind
executarea bugetului local, în condițiile prevăzute de prezenta lege;

g) exercită alte competențe stabilite de legislație. [Art.32]

 Rolul autorităților executive.

În domeniul finanțelor publice locale, autoritățile executive exercită funcția de administrator

al bugetului local și au următoarele competențe și responsabilități de bază:

a) elaborează și prezintă spre aprobare autorității reprezentative și deliberative respective

proiectul deciziei bugetare anuale și proiectele de decizii privind modificarea bugetului local, în
condițiile prevăzute de prezenta lege;

b) elaborează prognoze bugetare și întreprind, în limitele competențelor, măsuri pentru creșterea

bazei fiscale a unității administrativ-teritoriale și asigurarea sustenabilității bugetelor locale pe
termen mediu și lung;

c) asigură buna desfășurare a procesului bugetar în limita unității administrativ-teritoriale,

stabilesc activitățile intermediare și monitorizează respectarea calendarului bugetar;

d) asigură corectitudinea și veridicitatea datelor, ale indicilor și ale altor informații în baza cărora
a fost elaborat bugetul respectiv;

e) contribuie la încasarea veniturilor în buget conform prevederilor legale;

f) repartizează alocațiile bugetare aprobate pe autorități/instituții bugetare subordonate și aprobă

efectuarea cheltuielilor din bugetele respective;

g) asigură utilizarea conform destinației a alocațiilor bugetare aprobate;

h) respectă termenele de plată a salariilor către angajații autorităților/instituțiilor bugetare

finanțate de la buget și pentru lucrările, serviciile și bunurile materiale contractate în limitele
aprobate în bugetul respectiv;

i) asigură gestionarea eficientă și transparentă a fondului de rezervă al autorităților administrației

publice locale;

j) asigură administrarea datoriei unității administrativ-teritoriale;

k) asigură organizarea și ținerea contabilității în conformitate cu actele normative și prezentarea
în termen a rapoartelor lunare, trimestriale și anuale;

l) înaintează, prin intermediul asociațiilor reprezentative ale autorităților administrației publice

locale, propuneri la elaborarea politicii bugetar-fiscale și a politicilor sectoriale, precum și
participă la consultările privind relațiile interbugetare;

m) conlucrează cu autoritățile publice centrale și implementează la nivel local programele și

politicile cuprinse în documentele de planificare strategică de nivel național;

n) asigură gestionarea resurselor bugetare și administrarea patrimoniului public în conformitate

cu principiile bunei guvernări;

o) prezintă autorității reprezentative și deliberative raportul semianual și raportul anual privind

executarea bugetului local, în condițiile prevăzute de prezenta lege;

p) publică bugetele locale și rapoartele privind executarea acestora, inclusiv privind performanța
în cadrul programelor la nivel local;

q) efectuează monitoringul financiar al activității instituțiilor publice la autogestiune, a

întreprinderilor municipale și a societăților comerciale în care autoritățile administrației publice
locale au calitate de fondator sau dețin cota majoritară în capitalul social;

r) exercită alte competențe stabilite de legislație. [Art.33]

Rolul autorităților/instituțiilor bugetare

1) În domeniul finanțelor publice locale, autoritățile/instituțiile bugetare finanțate din bugetele

locale au următoarele competențe și responsabilități:

a) elaborează și prezintă propuneri de buget;

b) repartizează limitele de alocații bugetare conform clasificației bugetare și, după caz, pe
instituții subordonate;

c) colectează venituri în condițiile stabilite la art. 6;

d) își asumă angajamente bugetare și efectuează cheltuieli în scopurile și în limitele alocațiilor

bugetare aprobate;
e) implementează și raportează programele în conformitate cu obiectivele și indicatorii de
performanță asumați;

f) asigură gestionarea alocațiilor bugetare și administrarea patrimoniului public în conformitate

cu principiile bunei guvernări;

g) întocmesc și prezintă în termenele și componența stabilite rapoarte financiare privind

executarea bugetului;

h) exercită alte competențe prevăzute de legislație.

2) Competențele și responsabilitățile direcției finanțe a unității administrativ-teritoriale în

domeniul finanțelor publice locale sînt stabilite de către Guvern. [Art.34 alin.1;2]
 2.ADMINISTRAREA PROCESULUI DE EXECUȚIE BUGETARĂ

2.1.Structura și resursele bugetelor locale . Repartizarea veniturilor și cheltuielilor între

bugetele locale

Resursele bugetelor locale cuprind totalitatea veniturilor și a surselor de finanțare ale

bugetelor respective.

Veniturile bugetelor locale se constituie din impozite, taxe, alte venituri prevăzute de legislație
și se formează din:

1) venituri generale:

a) venituri proprii;
b) defalcări, conform cotelor procentuale, de la impozitele și taxele de stat, stabilite prin
prezenta lege;
c) transferuri prevăzute la art. 11 și art.12 din prezenta lege;
d) granturi pentru susținerea bugetului;

2) venituri colectate;

3) granturi pentru proiecte finanțate din surse externe.

Sursele de finanțare ale bugetelor locale se formează din:

a) operațiuni cu împrumuturi;
b) operațiuni aferente vînzării și privatizării patrimoniului public;
c) operațiuni cu soldurile în conturile bugetului;
d) alte operațiuni cu activele financiare și cu datoriile bugetului. [Art.4 alin.1;2;3]

Veniturile bugetelor satelor (comunelor), orașelor (municipiilor, cu excepția municipiilor

Bălți și Chișinău) se formează din:

1) venituri generale:

a) venituri proprii

– impozitul pe bunurile imobiliare

 – taxa pentru patenta de întreprinzător
– impozitul pe venitul persoanelor fizice ce desfășoară activitate independentă în domeniul
comerțului cu amănuntul;
– impozitul privat (conform apartenenței patrimoniului);
– taxele locale, aplicate conform Codului Fiscal;
– taxele speciale;
– încasări din arenda terenurilor și locațiunea bunurilor domeniului privat al unității
administrativ-teritoriale;
– alte venituri prevăzute de legislație;

b) defalcări de la impozitul pe venit al persoanelor fizice, excepție făcînd bugetele satelor

(comunelor) și ale orașelor (municipiilor) din componența unității teritoriale autonome cu statut
juridic special:

– pentru bugetele satelor (comunelor) și ale orașelor (municipiilor), cu excepția orașelor-

reședință de raion (municipiilor-reședință de raion) – 100% din volumul total colectat pe
teritoriul unității administrativ-teritoriale respective;
– pentru bugetele orașelor-reședință de raion – 50% din volumul total colectat pe teritoriul
unității administrativ-teritoriale respective;
– pentru bugetele municipiilor-reședință de raion – 50% din volumul total colectat pe
teritoriul unității administrativ-teritoriale respective;

c) transferuri prevăzute la art. 11 și art. 12 din prezenta lege, excepție făcînd bugetele satelor
(comunelor) și ale orașelor (municipiilor) din componența unității teritoriale autonome cu statut
juridic special;

d) granturi pentru susținerea bugetului;

2) venituri colectate;

3) granturi pentru proiecte finanțate din surse externe.

În baza deciziilor autorității reprezentative și deliberative a unității teritoriale autonome cu

statut juridic special, veniturile bugetelor satelor (comunelor) și ale orașelor (municipiilor) din
componența unității teritoriale autonome cu statut juridic special pot include defalcări de la
impozitele și taxele de stat, lăsate prin prezenta lege la dispoziția bugetului central al unității
teritoriale autonome cu statut juridic special, precum și transferuri de la bugetul central al unității
teritoriale autonome cu statut juridic special.

Veniturile bugetelor raionale se formează din:

1) venituri generale:

a) venituri proprii:

– taxele pentru resursele naturale;

– impozitul privat (conform apartenenței patrimoniului);
– alte venituri prevăzute de legislație;

b) defalcări de la impozitul pe venitul persoanelor fizice – 25% din volumul total colectat pe
teritoriul orașelor-reședință de raion și al municipiilor-reședință de raion;

c) transferuri prevăzute la art. 11 și art. 12 din prezenta lege;

d) granturi pentru susținerea bugetului;

2) venituri colectate;

3) granturi pentru proiecte finanțate din surse externe.

Veniturile bugetului central al unității teritoriale autonome cu statut juridic special se

formează din:

1) venituri generale:

a) venituri proprii:

– taxele pentru resursele naturale;

– impozitul privat (conform apartenenței patrimoniului);
– alte venituri prevăzute de legislație;

b) defalcări de la următoarele tipuri de impozite și taxe de stat:

– impozitul pe venit al persoanelor fizice – 100% din volumul total colectat pe teritoriul
unității teritoriale autonome;
 – impozitul pe venit al persoanelor juridice – 100% din volumul total colectat pe teritoriul
unității teritoriale autonome;
– taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse și la serviciile prestate pe teritoriul unității
teritoriale autonome cu statut juridic special – 100% din volumul total colectat pe
teritoriul unității teritoriale autonome;
– accizele la mărfurile supuse accizelor, fabricate pe teritoriul unității teritoriale autonome
cu statut juridic special – 100% din volumul total colectat pe teritoriul unității teritoriale
autonome;

c) transferuri prevăzute la art. 12 din prezenta lege;

d) granturi pentru susținerea bugetului;

2) venituri colectate;

3) granturi pentru proiecte finanțate din surse externe.

Veniturile bugetului municipal Bălți și bugetului municipal Chișinău se formează din:

1) venituri generale:

a) venituri proprii:

– impozitul pe bunurile imobiliare;

– taxa pentru patenta de întreprinzător;
– impozitul pe venitul persoanelor fizice ce desfășoară activitate independentă în domeniul
comerțului cu amănuntul;
– taxele pentru resursele naturale;
– impozitul privat (conform apartenenței patrimoniului);
– taxele locale aplicate conform Codului fiscal;
– taxele speciale;
– încasări din arenda terenurilor și locațiunea bunurilor domeniului privat al unității
administrativ-teritoriale;
– alte venituri prevăzute de legislație;

b) defalcări de la impozitul pe venitul persoanelor fizice:

 – pentru bugetul municipal Bălți – 50% din volumul total colectat pe teritoriul municipiului
Bălți (cu excepția unităților administrativ-teritoriale de nivelul întîi din componența
municipiului);
– pentru bugetul municipal Chișinău – 50% din volumul total colectat pe teritoriul
municipiului Chișinău (cu excepția unităților administrativ-teritoriale de nivelul întîi din
componența municipiului);

c) transferuri prevăzute la art. 12 din prezenta lege;

d) granturi pentru susținerea bugetului;

2) venituri colectate;

3) granturi pentru proiecte finanțate din surse externe.

[Art.5 alin.1;2;3;4;5]

a.Veniturile colectate de autoritățile/instituțiile bugetare

Veniturile colectate de autoritățile/instituțiile bugetare se utilizează pe măsura încasării lor

pentru finanțarea cheltuielilor aprobate în bugetele acestora, fără a fi condiționate pentru anumite
cheltuieli.

Nomenclatorul lucrărilor și serviciilor contra plată, efectuate și/sau prestate de către

autoritățile/instituțiile bugetare, și mărimea tarifelor la servicii se stabilesc de către autoritățile
administrației publice locale, conform competenței lor.

Dacă pe parcursul anului bugetar autoritățile/instituțiile bugetare colectează venituri peste

volumul aprobat, veniturile ce depășesc volumul aprobat se utilizează pentru finanțarea
cheltuielilor în volumul aprobat.

Dacă pe parcursul anului bugetar autoritățile/instituțiile bugetare colectează venituri în

volum mai mic decît cel aprobat, acestea vor efectua cheltuieli în volum diminuat cu suma
respectivă a veniturilor neîncasate.

Soldurile de mijloace bănești din venituri colectate înregistrate în conturile

autorităților/instituțiilor bugetare la finele anului bugetar se închid.

[Art.6 alin.1;2;3;4;5]
b.Resursele aferente proiectelor finanțate din surse externe

Resursele aferente proiectelor finanțate din surse externe se administrează în conformitate cu

prevederile acordurilor încheiate între părți, în limitele alocațiilor bugetare aprobate.

Mijloacele bănești prevăzute la alin. (1) neutilizate pînă la data încheierii anului bugetar sînt
accesibile pentru utilizare în aceleași scopuri în anul bugetar următor doar dacă acestea sînt
prevăzute în bugetele respective.

[Art.7 alin.1;2]

Cheltuielile bugetelor locale

În bugetele locale se prevăd alocații necesare pentru realizarea funcțiilor autorităților

administrațiilor publice locale, ținându-se cont la planificare de respectarea priorităților în
alocarea cheltuielilor conform prevederilor [art. 29 alin. (5) lit. a)–c)]

Cheltuielile bugetare se efectuează doar prin intermediul autorităților/instituțiilor bugetare.

Cheltuielile autorităților/instituțiilor bugetare se aprobă, se execută și se raportează fără

divizare pe surse de acoperire.

Cheltuielile bugetelor locale efectuate din contul transferurilor cu destinație specială de la

bugetul de stat pentru finanțarea domeniilor proprii de activitate și/sau a competențelor partajate
pot fi suplimentate de către autoritățile reprezentative și deliberative din contul altor venituri ale
bugetelor respective. La alocarea cheltuielilor din contul transferurilor cu destinație specială se
va respecta prioritatea acoperirii integrale a costurilor aferente cheltuielilor de personal.

Cheltuielile aprobate (modificate pe parcursul anului bugetar) în bugetele locale reprezintă

limite maxime care nu pot fi depășite. Contractarea de lucrări, servicii, bunuri materiale și
efectuarea de cheltuieli se realizează de către autoritățile/instituțiile bugetare doar cu respectarea
prevederilor legale și în cadrul limitelor aprobate (modificate).

[Art.8 alin.1;2;3;4;5]
Competenţe în efectuarea cheltuielilor :Competenţele în efectuarea cheltuielilor bugetelor
locale pe domenii de activitate sînt delimitate prin legislaţia privind administraţia publică locală
şi descentralizarea administrativă. [Art.9 ]

Transferurile: Se stabilesc următoarele tipuri de transferuri efectuate de la bugetul de stat către

bugetele locale:

 transferuri cu destinaţie generală;

 transferuri cu destinaţie specială.

Volumul transferurilor indicate la alin. (1) se stabileşte expres în legea bugetului de stat
pentru fiecare unitate administrativ-teritorială. În cazurile expres prevăzute de legislaţie,
transferurile indicate la alin. (1) lit. b) pot fi repartizate şi prin alte acte normative.

Prin decizia autorităţilor reprezentative şi deliberative, între bugetele locale pot fi efectuate
transferuri cu destinaţie specială în scopuri de interes comun. [Art.10 alin.1;2;3]

Transferuri cu destinaţie general

Transferurile cu destinaţie generală se efectuează din fondul de susţinere financiară a

unităţilor administrativ-teritoriale, care se formează din impozitul pe venitul persoanelor fizice,
nealocat sub formă de defalcări la bugetele locale, pe baza datelor din ultimul an pentru care
există execuţie bugetară definitivă.

Fondul de susţinere financiară a unităţilor administrativ-teritoriale (FSF) se divizează în:

a) fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul întîi (FEB1);

b) fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul al doilea (FEB2).

Divizarea în cele două fonduri specificate la alin. (2) se face conform parametrului de
divizare (Pd) după cum urmează:

FEB1 = FSF x (100% – Pd)

FEB2 = FSF × Pd,

unde Pd = 55%.
 Repartizarea fondului de echilibrare a bugetelor locale de nivelul întîi se face în funcţie de
capacitatea fiscală pe locuitor, de populaţia şi suprafaţa unităţilor administrativ-teritoriale de
nivelul întîi, iar repartizarea fondului de echilibrare a bugetelor locale de nivelul al doilea se face
în funcţie de populaţia şi suprafaţa unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea.

Calculul transferurilor cu destinaţie generală pentru echilibrarea bugetelor locale de

nivelul întîi, cu excepţia bugetelor locale de nivelul întîi din componenţa unităţii teritoriale
autonome cu statut juridic special, se face invers proporţional cu capacitatea fiscală pe locuitor
numai pentru bugetele locale de nivelul întîi care au o capacitate fiscală pe locuitor mai mică
decît pragul calculat pe baza capacităţii fiscale naţionale medii pe locuitor, multiplicată cu un
parametru supraunitar Pe = 1,3, şi direct proporţional cu populaţia şi suprafaţa unităţilor
administrativ-teritoriale respective, conform formulei:

unde:

TEi – transferul de echilibrare pentru unitatea administrativ-teritorială de nivelul întîi;

FEB1 – fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul întîi;

CFLi – capacitatea fiscală pe locuitor a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, calculată

ca raport între veniturile colectate din impozitul pe venitul persoanelor fizice pe teritoriul unităţii
administrativ-teritoriale respective şi numărul de locuitori ai acesteia;

CFLn – capacitatea fiscală naţională medie pe locuitor, calculată ca raport între veniturile
colectate din impozitul pe venitul persoanelor fizice, cumulate din toate unităţile administrativ-
teritoriale de nivelul întîi, şi numărul de locuitori cumulat ai acestor unităţi;

Pi – populaţia unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi;

Pn – populaţia totală a unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi;

Si – suprafaţa unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi;

Sn – suprafaţa totală a unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi;

Pe – parametrul supraunitar. Pe = 1,3.

Calculul transferurilor cu destinaţie generală pentru echilibrarea bugetelor locale de

nivelul al doilea (cu excepţia bugetului central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic
special, a bugetelor municipale Bălţi şi Chişinău, care nu se califică pentru echilibrare) se face
direct proporţional cu populaţia şi suprafaţa unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al
doilea calificate pentru echilibrare, conform formulei:

unde:

TEj – transferul de echilibrare pentru unitatea administrativ-teritorială de nivelul al doilea;

FEB2 – fondul de echilibrare a bugetelor locale de nivelul al doilea;

Pj – populaţia unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea;

Pn – populaţia totală a unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea calificate pentru

echilibrare;

Sj – suprafaţa unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea;

Sn – suprafaţa totală a unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea calificate pentru

echilibrare;
 Repartizarea fondurilor de echilibrare a bugetelor locale de nivelul întîi şi al doilea şi
calculul transferurilor cu destinaţie generală pentru echilibrarea acestora se fac pe baza datelor
din ultimul an pentru care există execuţie bugetară definitivă şi a datelor oficiale privind
populaţia şi suprafaţa[Art.11 alin.1;2;3;4;5;6;7].

Transferuri cu destinaţie specială: Transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat se

alocă bugetelor locale pentru finanţarea:

a) învăţămîntului preşcolar, primar, secundar general, special şi complementar (extraşcolar);

b) infrastructurii drumurilor publice locale;
c) competenţelor delegate autorităţilor administraţiei publice locale de către Parlament la
propunerea Guvernului;
d) investițiilor capitale;
e) altor măsuri speciale.

Transferurile cu destinație specială stipulate la alin. (1) lit. b) din prezentul articol pentru
bugetele locale de nivelul întîi, inclusiv pentru bugetele municipale Bălți și Chișinău, sînt
calculate și distribuite proporțional numărului populației din teritoriul unităţii administrativ-
teritoriale respective, în baza datelor oficiale existente la momentul calculării acestora, în
cuantumul de 100% din volumul total al taxei pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele
înmatriculate în Republica Moldova, aprobat în legea anuală a bugetului de stat, și se vor utiliza
exclusiv pentru infrastructura drumurilor comunale și a străzilor. Mijloacele aferente bugetelor
satelor (comunelor) şi ale oraşelor (municipiilor) din componenţa unităţii teritoriale autonome cu
statut juridic special vor fi virate la bugetul central al unității teritoriale autonome cu statut
juridic special.

Pentru bugetele locale de nivelul al doilea și al unității teritoriale autonome cu statut juridic
special, transferurile cu destinație specială pentru finanțarea infrastructurii drumurilor publice
locale sînt calculate și distribuite în funcție de numărul de kilometri echivalenți administrați,
conform legislației privind fondul rutier.

Transferurile cu destinație specială, stipulate la alin. (1), utilizate contrar destinației, fapt
constatat în urma controalelor efectuate de către organele abilitate, se restabilesc la bugetul de
stat. În cazul în care suma utilizată contrar destinației nu este virată benevol la bugetul de stat,
Ministerul Finanțelor va reduce cu suma respectivă volumul transferurilor cu destinație specială
aprobat în legea bugetară anuală.
 Transferurile cu destinaţie specială de la bugetul unei unităţi administrativ-teritoriale la
bugetul altei unităţi administrativ-teritoriale se alocă pentru finanţarea măsurilor şi activităţilor
de interes comun. [Art.12 alin.1;2;3;4;5].

Balansarea bugetului : Orice buget local aprobat, modificat sau executat trebuie să fie balansat.
Cheltuielile bugetare trebuie să fie egale cu veniturile plus sursele de finanțare.

Autoritățile administrației publice locale sunt obligate să întreprindă toate măsurile necesare
pentru menținerea bugetului balansat.

Orice modificare a soldului bugetar se aprobă doar prin decizie privind modificarea
bugetului local. [Art.13 alin.1;2;3].

[Art.12 al.(2) modificat prin LP204 din 24.12.21, MO325-333/31.12.21 art.494; în vigoare
01.01.22]

Împrumuturi pentru acoperirea decalajelor temporare de casă .

Autorităţile executive, în baza deciziilor autorităţilor reprezentative şi deliberative

respective, au dreptul:

a) să angajeze împrumuturi pentru acoperirea decalajelor temporare de casă, cu scadenţă în

acelaşi an bugetar, de la instituţiile financiare şi de la alţi creditori din țară;

b) să angajeze de la bugetele/să acorde bugetelor gestionate prin Contul Unic Trezorerial, pe

bază contractuală, împrumuturi pentru acoperirea decalajelor temporare de casă, cu scadenţă în
acelaşi an bugetar.

Volumul total al împrumuturilor pentru acoperirea decalajelor temporare de casă, cu

scadenţă în acelaşi an bugetar, nu trebuie să depăşească 5% din totalul veniturilor aprobate
(modificate) ale bugetului local căreia i se acordă împrumutul, cu excepția transferurilor cu
destinație specială, aceasta fiind o condiţie obligatorie pentru angajarea împrumuturilor conform
alin.(1). [Art.14 alin.1;2].

Împrumuturi contractate pentru investiții capitale

 Autorităţile executive, în baza deciziilor autorităţilor reprezentative şi deliberative
respective, au dreptul:

a) să contracteze, pentru investiții capitale, împrumuturi interne pe termen lung de la instituţiile

financiare şi de la alţi creditori din ţară şi împrumuturi externe pe termen lung de la instituţiile
financiare internaţionale;

b) să acorde, în limita veniturilor proprii, întreprinderilor municipale şi societăţilor comerciale cu

capital integral sau majoritar municipal, pentru investiții capitale, garanţii pentru împrumuturi
interne de la instituţiile financiare şi de la alţi creditori din ţară şi pentru împrumuturi externe de
la instituţiile financiare internaţionale;

c) să contracteze datorie pe termen lung pentru refinanţarea datoriei pe termen lung contractate
anterior, în conformitate cu art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 419-XVI din 22 decembrie 2006
cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat.

Documentele care se perfectează la contractarea sau garantarea unui împrumut pe termen

lung pentru investiții capitale vor include clauze prin care autoritatea executivă şi autoritatea
reprezentativă şi deliberativă respectivă se obligă să ramburseze împrumutul, să plătească
dobînzile aferente acestui împrumut (în cazul în care contractul de împrumut prevede achitarea
dobînzilor) şi să onoreze garanţia acordată numai din veniturile bugetului respectiv. Contractele
care nu conţin astfel de clauze se consideră nule.

Autorităţile executive la decizia autorităţilor reprezentative şi deliberative respective şi

conform prevederilor Legii nr. 171/2012 privind piaţa de capital, pot contracta, prin emitere de
obligaţiuni, împrumuturi pe termen lung pentru investiții capitale. Pe teritoriul Republicii
Moldova, plăţile şi transferurile ce ţin de cumpărarea şi răscumpărarea obligaţiunilor emise de
autorităţile menţionate se efectuează în monedă naţională.

Prevederile alin. (1) şi (3) sînt aplicabile în cazul în care suma totală a plăţilor anuale
(rambursarea sumei de principal, achitarea dobînzilor şi altor plăţi aferente) legate de deservirea
datoriilor bugetelor locale la împrumuturile contractate sau garantate şi/sau care urmează a fi
contractate sau garantate nu va depăşi 20% din totalul veniturilor anuale ale bugetelor respective,
cu excepția transferurilor cu destinație specială.

Prin derogare de la prevederile alin. (4), pentru bugetele municipale Bălți și Chișinău plafonul
plăților anuale legate de deservirea datoriilor acestor bugete la împrumuturile contractate sau
garantate și/sau care urmează a fi contractate sau garantate nu va depăși 30% din totalul
veniturilor anuale ale acestor bugete, cu excepția transferurilor cu destinație specială. [Art.11
alin.1;2;3;4;5].

Garantarea rambursării împrumutului .

Împrumutul reprezintă o obligaţie care urmează a fi onorată din veniturile bugetului local
respectiv în conformitate cu clauzele contractului de împrumut.

Deservirea datoriei unităţilor administrativ-teritoriale are prioritate faţă de alte obligaţii

pecuniare din contul bugetelor respective şi toate plăţile aferente se efectuează în termenele şi în
condiţiile angajamentelor asumate, indiferent de suma aprobată în buget pentru acest scop.

Guvernul, autoritatea administraţiei publice centrale nu au nici o obligaţie pentru plata

mijloacelor conform contractelor de împrumut încheiate de autorităţile administraţiei publice
locale, dacă legea nu prevede altfel. Guvernul, autoritatea administraţiei publice centrale nu pot
fi invocate drept garanţi ai rambursării datoriei conform contractului de împrumut încheiat de
autoritatea administraţiei publice locale. [Art.16 alin.1;2;3].

Evidenţa datoriei şi garanţiilor unităţilor administrativ-teritoriale.

În scopul ţinerii evidenţei tuturor obligaţiilor directe şi condiţionale ale unităţilor

administrativ-teritoriale, direcţia finanţe şi/sau subdiviziunea financiară a autorităților executive
ale unităţilor administrativ-teritoriale ține evidența contabilă în conformitate cu normele stabilite
de Ministerul Finanțelor pentru sectorul bugetar și întocmește raportul privind datoria şi raportul
privind garanţiile unităţilor administrativ-teritoriale în conformitate cu art. 49 din Legea nr. 419-
XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi
recreditarea de stat. Obligațiile directe și condiționale ale unităților administrativ-teritoriale se
reflectă anual în rapoartele financiare. [Art.17 ].

Inadmisibilitatea acordării împrumuturilor şi garanţiilor pentru împrumuturi .

Autorităţile reprezentative şi deliberative, precum şi cele executive, nu sînt în drept să acorde

împrumuturi sau garanţii pentru împrumuturi persoanelor fizice şi persoanelor juridice, cu
excepţia cazurilor specificate la art.14 şi 15 din prezenta lege. [Art.18].

Fondurile de rezervă ale autorităţilor administraţiei publice locale .

 Autoritatea reprezentativă şi deliberativă poate decide constituirea unui fond de rezervă în
mărime de cel mult 2% din volumul cheltuielilor bugetului local.

Fondul de rezervă se administrează în baza unui regulament, aprobat de autoritatea

reprezentativă și deliberativă respectivă, în scopul finanțării cheltuielilor urgente care survin pe
parcursul anului bugetar și care nu au fost posibil de anticipat și, prin urmare, de prevăzut în
bugetul aprobat. [Art.19 alin.1;2].

2.2. Elaborarea și aprobarea bugetelor locale

Autoritățile administrației publice locale elaborează bugetele proprii conform prevederilor

legale, în baza clasificației bugetare și a metodologiei bugetare aprobate de Ministerul
Finanțelor.

Proiectul bugetului local cuprinde indicatorii realizați în ultimii doi ani bugetari, rezultatele
estimate pentru anul bugetar curent, propunerile de buget pentru anul viitor și estimările pentru
doi ani ulteriori.2,3,4,5,6,7,8,9.

La elaborarea proiectului bugetului local, autoritățile administrației publice locale vor ține cont
de:

– regulile bugetare și obiectivele politicii bugetar-fiscale;

– planurile strategice/programele de dezvoltare social-economică ale unității administrativ-
teritoriale;
– politicile locale și naționale;
– performanța realizată/asumată în cadrul programelor autorităților administrației publice
locale;
– circulara privind elaborarea proiectelor de buget;
– limitele transferurilor interbugetare;
– alte particularități specifice.

Activitățile intermediare ale calendarului bugetar privind elaborarea bugetelor locale și

termenele de realizare a acestora se stabilesc de autoritatea executivă, ținînd cont de metodologia
aprobată de Ministerul Finanțelor.

Autoritățile executive ale unităților administrativ-teritoriale de nivelul întîi prezintă direcției

finanțe proiectele bugetelor locale respective pentru analiza corectitudinii întocmirii acestora, în
partea ce ține de respectarea prevederilor alin. (3) lit. a) și lit. f), a metodologiei privind
elaborarea, aprobarea și modificarea bugetului, precum și pentru întocmirea sintezei consolidate
a proiectelor bugetelor locale de nivelul întîi și al doilea.

Sinteza consolidată a proiectelor bugetelor locale de nivelul întîi și al doilea se prezintă de

către direcția finanțe Ministerului Finanțelor, în termenele stabilite, pentru consultare și includere
în bugetul public național.

Sinteza consolidată a proiectelor bugetelor locale de nivelul întîi și al doilea se examinează de

către Ministerul Finanțelor sub aspectul respectării regulilor bugetare, a obiectivelor politicii
bugetar-fiscale, precum și a limitelor de transferuri de la bugetul de stat.

Ministerul Finanțelor, în urma examinării sintezelor consolidate ale proiectelor bugetelor

locale de nivelul întîi și al doilea, organizează, în caz de necesitate, consultări bugetare cu
direcția finanțe și/sau, după caz, cu autoritățile administrației publice locale.

Autoritățile administrației publice locale, ajustează proiectele bugetelor locale ținînd cont de
propunerile Ministerului Finanțelor conform alin. (7) din prezentul articol, precum și de
rezultatele consultărilor bugetare. [Art.20 alin.1;2;3;4;5;6;7;8;9]

Examinarea și aprobarea bugetelor locale : Autoritatea executivă prezintă autorității

reprezentative și deliberative respective, cel tîrziu la data de 20 noiembrie, proiectul deciziei
bugetare anuale spre examinare și aprobare.

Proiectul deciziei bugetare anuale, însoțit de o notă informativă, prezentat spre aprobare
autorității reprezentative și deliberative respective, include:

a) proiectul deciziei bugetare anuale;

b) anexele la proiectul deciziei, în care se vor reflecta:

– sinteza indicatorilor generali și sursele de finanțare ale bugetului local;

– componența veniturilor bugetului local;
– resursele și cheltuielile bugetului local conform clasificației funcționale și pe programe;
– nomenclatorul tarifelor pentru serviciile prestate contra plată de către
autoritățile/instituțiile bugetare;
– transferurile de la/către alte bugete;
– sinteza proiectelor de investiții capitale finanțate de la bugetul local, inclusiv din contul
transferurilor de la alte bugete, precum și lista proiectelor finanțate din surse externe;
 – efectivul-limită al statelor de personal din autoritățile/instituțiile bugetare finanțate de la
bugetul respectiv;
– programul anual al împrumuturilor;

c) cuantumul fondului de rezervă;

d) plafonul datoriei unității administrativ-teritoriale și plafonul garanțiilor acordate de autoritățile

administrației publice locale;

e) alte prevederi.

Nota informativă la proiectul deciziei bugetare anuale cuprinde informații de fundamentare a

proiectului de buget, inclusiv performanța în cadrul programelor incluse în buget, factorii care au
influențat alocarea resurselor, precum și explicații cu privire la estimările de venituri și cheltuieli.
Informația prezentată în nota informativă la proiectul de buget reflectă rezultatele ultimilor doi
ani bugetari, rezultatele estimate pentru anul bugetar curent, indicatorii planificați pentru anul
bugetar viitor și estimările pentru cel puțin doi ani ulteriori.

Autoritatea reprezentativă și deliberativă examinează proiectul bugetului local în două lecturi:

– în prima lectură: se audiază raportul autorității executive respective privind proiectul

bugetului local și se aprobă indicatorii generali ai bugetului: veniturile și cheltuielile,
soldul bugetar și sursele de finanțare, precum și plafonul datoriei unității administrativ-
teritoriale și plafonul garanțiilor acordate de autoritățile administrației publice locale;
– în lectura a doua: proiectul deciziei bugetare anuale se examinează și se votează pe
articole/puncte sau, după caz, în ansamblu.

Autoritatea reprezentativă și deliberativă aprobă decizia bugetară anuală cel tîrziu la data de 10
decembrie.

În termen de 5 zile de la aprobarea deciziei bugetare anuale, autoritatea executivă prezintă

direcției finanțe o copie a deciziei respective, legalizată de secretarul autorității reprezentative și
deliberative.

Direcția finanțe prezintă sinteza consolidată a bugetelor locale de nivelul întîi și al doilea
aprobate, precum și alte materiale conform cerințelor și în termenele stabilite de Ministerul
Finanțelor. [Art.21 alin.1;2;3;4;5;6;7]
Publicarea bugetelor locale .Bugetele locale aprobate de către autoritățile reprezentative și
deliberative respective și modificările la aceste bugete se fac publice. [Art.22]

Bugetul provizoriu: Dacă decizia bugetară anuală nu a fost adoptată cu cel puțin 3 zile înainte
de expirarea anului bugetar, administratorul de buget emite dispoziția privind aplicarea bugetului
provizoriu.

Bugetul provizoriu se formează și se execută în corespundere cu prevederile deciziei bugetare

din anul precedent, luînd în considerare modificările operate pe parcursul anului și ținînd cont de
următoarele particularități:

– excluderea sau reducerea volumului programelor de cheltuieli finalizate sau care urmează
a fi finalizate în anul bugetar curent;
– stabilirea soldului bugetului la un nivel ce nu va depăși valoarea acestuia aprobată în
buget pe anul precedent;
– stabilirea volumelor transferurilor la nivelul celor prevăzute în bugetul de la care se
efectuează aceste transferuri.

În perioada aplicării bugetului provizoriu nu se permite efectuarea cheltuielilor pentru acțiuni

sau măsuri noi comparativ cu anul precedent.

Finanțarea cheltuielilor bugetului provizoriu se efectuează cu respectarea procedurilor

generale privind executarea bugetului. Excepție fac cheltuielile legate de serviciul datoriei
unităților administrativ-teritoriale, care se efectuează în conformitate cu angajamentele asumate.

În cazul în care administratorul de buget nu stabilește volumele transferurilor prevăzute în

bugetele aprobate pe anul respectiv de la care se efectuează aceste transferuri, finanțarea acestora
se efectuează în limita transferurilor aprobate în bugetele de la care se efectuează acestea.

Odată cu adoptarea deciziei bugetare anuale, valabilitatea bugetului provizoriu încetează și

toate operațiunile efectuate în contul bugetului provizoriu se transferă în contul bugetului aprobat
pe anul curent. [Art.23 alin.1;2;3;4;5;6]

Corelarea bugetelor locale cu legea bugetară anuală. În termen de cel mult 30 de zile de la
data publicării legii bugetului de stat pe anul respectiv sau a legii privind modificarea acesteia,
autoritatea reprezentativă şi deliberativă aduce bugetul aprobat sau, după caz, modificat, în
concordanţă cu prevederile legii menţionate.
 În caz de nerespectare a prevederilor alin.(1) din prezentul articol, efectuarea transferurilor
cu destinaţie generală la bugetele locale respective se suspendă. [Art.24 alin.1;2]

Repartizarea bugetelor locale .În termen de 15 zile de la publicarea deciziei bugetare anuale,
administratorul de buget asigură repartizarea bugetului local în conformitate cu metodologia
stabilită de Ministerul Finanțelor. [Art.25]

Redistribuirea alocațiilor bugetare:Pe parcursul anului bugetar, fără afectarea indicatorilor

aprobați prin decizia bugetară anuală, redistribuirea alocațiilor bugetare se permite:

a) cu acordul administratorului de buget – între categoriile economice de cheltuieli, fără

majorarea cheltuielilor de personal și fără modificarea cheltuielilor pentru investiții
capitale și a transferurilor interbugetare;
b) autorităților bugetare – între instituțiile bugetare din subordine în cadrul unui
subprogram, cu respectarea limitelor stabilite de administratorul de buget;
c) instituțiilor bugetare – alte redistribuiri de alocații care nu afectează limitele stabilite de
autoritatea bugetară ierarhic superioară.

Alocațiile rezultate din transferurile cu destinație specială primite de la alte bugete nu pot fi
redistribuite în alte scopuri.

Redistribuirea alocațiilor bugetare se efectuează pînă la 30 noiembrie a anului bugetar.

[Art.26 alin.1;2;3]

Regimul alocațiilor repartizate pe parcursul anului bugetar : Alocațiile repartizate, prin

decizia autorității reprezentative și deliberative, din fondul de rezervă specificat la art. 19 din
prezenta lege se includ în programele respective de cheltuieli în baza dispoziției
administratorului de buget.

Transferurile cu destinație specială de la bugetul de stat la bugetele locale, repartizate prin alte
acte normative decît legea bugetului de stat, se includ în bugetul local în baza dispoziției
administratorului de buget. [Art.27 alin.1;2]

Modificarea bugetelor locale : Orice modificare a bugetului local care afectează indicatorii
aprobați prin decizia bugetară anuală, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 26 și art. 27, se
aprobă de către autoritățile reprezentative și deliberative.

Drept temei pentru modificarea bugetului sînt următoarele situații:

 a) apariția necesității de revizuire a cheltuielilor;
b) atestarea tendințelor de înrăutățire a soldului bugetului.

Procedurile de elaborare, prezentare și adoptare a deciziei privind modificarea bugetului local

sînt similare cu cele pentru deciziile bugetare anuale.

Orice propunere de modificare a deciziei bugetare anuale trebuie să fie însoțită de o notă
informativă, care va cuprinde concluziile privind executarea bugetului respectiv în perioada
precedentă și estimările privind executarea scontată a bugetului pînă la finele anului bugetar în
curs, precum și impactul financiar al modificărilor pentru următorii trei ani.

În cadrul unui an bugetar pot fi efectuate, de regulă, cel mult două modificări ale bugetului
local, care se aprobă, de regulă, nu mai degrabă de 1 iulie și nu mai tîrziu de 15 noiembrie, cu
excepția cazurilor prevăzute la art. 24 și la art. 30 alin. (4). [Art.28 alin.1;2;3;4;5]

2.3 Executarea bugetelor locale și a operațiunilor de execuție a bugetului de stat.

Executarea bugetelor locale se efectuează prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor

conform metodei de casă.

Conturile pentru gestionarea veniturilor și a cheltuielilor bugetelor locale, precum și conturile

autorităților/instituțiilor bugetare finanțate de la aceste bugete sînt deschise în trezoreriile
regionale ale Ministerului Finanțelor.

În termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei bugetare anuale, dar nu mai tîrziu de 1
ianuarie a anului bugetar, administratorul de buget elaborează, în conformitate cu metodologia
stabilită de Ministerul Finanțelor, prognozele de lichidități ale bugetului local pe an, cu
repartizare lunară.

În procesul executării bugetelor locale, autoritățile/instituțiile bugetare efectuează plăți în

limitele alocațiilor bugetare aprobate, după stingerea datoriilor cu termen de achitare expirat, și
în conformitate cu prognozele de lichidități ale bugetelor, specificate la alin. (3).

Finanțarea cheltuielilor se efectuează pe măsura încasării mijloacelor bănești la conturile

bugetului, cu respectarea următoarelor priorități:

a) onorarea angajamentelor de deservire a datoriei unităților administrativ-teritoriale;

 b) cheltuielile de personal, de achitare a indemnizațiilor, a compensațiilor, a alocațiilor și a
ajutoarelor sociale;
c) cheltuielile pentru resursele termoenergetice;
d) cheltuielile din fondul de rezervă al autorității administrației publice locale.

La efectuarea altor cheltuieli decît cele stipulate la alin. (5), prioritățile de cheltuieli se
stabilesc de către conducătorul autorității/instituției bugetare.

Evidența încasărilor și a plăților bugetare prin sistemul trezorerial se asigură prin conturi
trezoreriale bazate pe clasificația bugetară și pe planul de conturi contabile.

Ministerul Finanțelor, în baza prezentei legi și a legii anuale a bugetului de stat, efectuează
defalcări de la impozitele și taxele de stat și transferuri de la bugetul de stat la bugetele locale.

Transferurile de la bugetul de stat la bugetele locale vor fi repartizate și alocate lunar.

La solicitarea autorităților executive și în baza deciziilor autorităților reprezentative și

deliberative respective, Ministerul Finanțelor poate plasa mijloacele soldurilor temporar libere
ale bugetelor locale, gestionate prin intermediul Contului Unic Trezorerial, în depozite la Banca
Națională a Moldovei.

În baza deciziilor autorităților reprezentative și deliberative respective, autoritățile

executive pot plasa mijloacele soldurilor temporar libere ale bugetelor locale în valori mobiliare
de stat.

Metodologia de executare a bugetelor locale se elaborează și se aprobă de către Ministerul

Finanțelor în conformitate cu actele normative în vigoare. [Art.29
alin.1;2;3;4;5;6;7;8;9;10;11;12]

În procesul executării bugetului local, administratorul de buget este autorizat să blocheze

temporar anumite alocații de la bugetul respectiv, cu excepția plăților pentru deservirea datoriei
unității administrativ-teritoriale respective, în următoarele situații:

 dacă analiza executării scontate a bugetului atestă înrăutățirea soldului bugetar, aprobat
prin decizia bugetară anuală;
  dacă limitele de alocații în proiectul bugetului care urmează a fi aprobat sînt mai mici
decît cele din bugetul provizoriu care se execută;
 dacă sînt inițiate propuneri de reducere a alocațiilor fie prin redistribuire, fie prin
modificarea bugetului.

În perioada de blocare a alocațiilor, autoritățile/instituțiile bugetare nu își pot asuma noi

angajamente de cheltuieli.

Blocarea alocațiilor poate fi efectuată pe o perioadă ce nu depășește 60 de zile, cu

informarea autorităților/instituțiilor bugetare și a autorităților reprezentative și deliberative
despre circumstanțele ce au determinat această acțiune.

În cazul în care acțiunile aferente blocării alocațiilor nu asigură menținerea soldului bugetar
în limitele stabilite de decizia bugetară anuală, administratorul de buget, în termen de cel puțin
20 de zile pînă la expirarea perioadei de blocare, întocmește și prezintă autorității reprezentative
și deliberative proiectul deciziei privind modificarea bugetului local respectiv.

Blocarea alocațiilor efectuată în condițiile alin. (1) se aplică pînă la adoptarea deciziei
privind modificarea bugetului local respectiv. [Art.30 alin.1;2;3;4;5;]

Rapoartele privind executarea bugetelor locale: Direcția finanțe și/sau subdiviziunea

financiară a unităților administrativ-teritoriale întocmesc rapoarte semianuale, pe 9 luni ale
anului în curs și anuale privind executarea bugetelor respective.

Rapoartele semianuale privind executarea bugetelor locale se audiază la ședința autorității

reprezentative și deliberative.

În termen de pînă la 15 martie, autoritatea executivă prezintă, spre examinare și aprobare,

autorității reprezentative și deliberative respective raportul anual privind executarea bugetului
local, care se aprobă cel tîrziu pînă la 1 aprilie.

În termenele stabilite de Ministerul Finanțelor, direcția finanțe întocmește sinteza

consolidată a rapoartelor semianuale, pe 9 luni ale anului în curs și anuale privind executarea
bugetelor locale de nivelul întîi și al doilea, pentru a fi incluse în raportul privind executarea
bugetului public național. [Art.31 alin.1;2;3;4]

Operațiunile de execuție a bugetului de stat.

 Operațiunile de execuție a bugetului de stat se referă la încasarea sumelor care constituie
veniturile bugetare și efectuarea cheltuielilor aprobate pe destinații. La baza acestor operațiuni se
afla considerațiuni atît de natură politică cît și financiară, avand în vedere stransa dependență a
execuției bugetare cu controlul bugetar.

Din punct de vedere politic, execuția bugetului de stat pretinde respectarea prerogativelor
parlamentare de a nu depăși perioada de autorizare bugetară. Astfel, în materie de venituri,
autorizarea prevede perceperea tuturor categoriilor de venituri înscrise în buget, cu excepția
împrumuturilor. In ceea ce privește cheltuielile, operațiunile au un caracter discreționar și nu se
referă la îndeplinirea unei obligații anume. Rațiunile de ordin financiar ale execuției bugetare se
refera la realizarea prevederilor bugetare asa cum sunt înscrise în buget, evitandu-se orice
distorsiune și schimbare a destinatiei fondurilor.

Decizia de angajare a cheltuielilor si de percepere a veniturilor apartine unor autoritati diferite,

astfel incat cheltuielile sunt angajate prin ordonatori aflati la diferite nivele, iar veniturile sunt
incasate prin administratii speciale, fiscale sau domeniale.

a.Operațiunile de execuție a bugetului de stat în materie de cheltuieli.

Operațiunile de execuție a cheltuielilor urmează patru etape distincte, respectând cerința de

separare a ordonatorilor de credite și a contabililor executanți. Separarea menționată urmărește
atât realizarea unui control real al efectuării cheltuielilor, dar și de obținere a unui randament cât
mai mare a cheltuielilor efectuate.

Etapele execuției cheltuielilor publice sunt urmatoarele:

 Angajarea cheltuielilor, adică decizia autoritații administrative de a efectua anumite

operațiuni care reclama o ieșire de fonduri din disponibilitățile existente, pe baza unui
contract de prestații sau furnituri, a unei hotărâri judecătorești, etc. Decizia de
angajare a unei cheltuieli poate fi de natură voluntară sau involuntară. In acest sens,
se poate realiza o distincție netă între angajarea unei cheltuieli, pe baza unei decizii
administrative care intră în categoria angajărilor voluntare și angajarea care rezultă
independent de existența unui act voluntar, cum ar fi plata unor pagube produse de
calamități care necesită efectuarea unor cheltuieli în afara voinței administrației. De
 asemenea, angajarea cheltuielilor se mai poate încadra și în categoria celor de natura
guvernamentală sau neguvernamentală. Primele se bazează pe prerogative
guvernamentale, fiind realizate în limita creditelor bugetare aprobate. In mod
excepțional, angajarea cheltuielilor poate rezulta dintr-o decizie a organului legislativ
ca urmare a unor situații speciale intervenite pe parcursul exercițiului bugetar.
 Lichidarea constă în determinarea sumei cheltuielilor deja angajate. Cele doua
componente ale lichidării sunt: constatarea datoriei statului față de un furnizor sau
creditor și determinarea exactă a sumei care urmează a fi plătită. Operațiunea de
lichidare se bazează pe acte justificative care atestă efectuarea reală a livrărilor de
mărfuri sau a prestărilor de servicii către instituțiile publice. Separarea etapei de
lichidare de cea de angajare a cheltuielilor este necesară din considerațiuni de ordin
practic. Astfel, există o serie de cheltuieli care implică sume necunoscute și lipsa de
precizie a momentului angajării lor din cauza unor perturbații susceptibile sa apară în
mediul economic, social si politic. De aceea, în momentul angajării cheltuielilor se
aproximează suma necesară plății, nivelul său final fiind cunoscut numai în momentul
livrărilor, pe baza actelor justificative.
 Ordonanțarea are drept conținut emiterea unui ordin de plată de către o autoritate
denumită ordonator. Ordinul se adresează contabilului plătitor și poate să îmbrace
forme variate, cele mai cunoscute fiind “ordinele de plată”. Tradițional, distingem
doua categorii de ordonatori, respectiv ordonatori principali si ordonatori secundari.
Primii sunt reprezentați de miniștri, dar aceștia, din considerente practice, nu au
posiblitatea să emită ordinele de plată, delegând responsabilitatea șefilor de servicii,
care dobândesc, astfel, calitatea de ordonatori secundari.
 Plata reprezintă etapa de achitare efectivă a unei obligații, adică stingerea datoriei
statului față de furnizorii și creditorii săi. Practic, plata se efectuează de către o
autoritate distinctă de ordonator, respectiv de către contabilul plătitor, rațiunea acestei
separații vizând posibilitatea de control asupra operațiunilor. Plata datoriei
dobandește o dublă calitate, fiind în același timp o operațiune materială și
una juridică. Ca operațiune cu caracter material, plata sumelor presupune verificarea
actelor de plată și identificarea creditorului în favoarea căruia s-a emis ordinul și
virarea sumelor respective. Din punct de vedere juridic, contabilul nu este numai un
executant al unui ordin de plată ci, realizează și un control preventiv al respectării
prevederilor juridice care îi angajează responsabilitatea.

b.Operațiunile de execuție în materie de venituri

 Așa cum s-a menționat cu privire la operațiunile de execuție a cheltuielilor publice, Parlamentul
acordă autorizare executivului să efectueze cheltuieli în anumite limite maxime. De asemenea, în
materie de venituri executivul are obligația să respecte prevederile bugetare în limite minime.

Cum categoriile de venituri ale statului sunt variate, rezultă o multitudine de operațiuni
implicate în executarea lor în comparație cu execuția cheltuielilor. De asemenea, riscul fraudelor
și a delapidărilor este mai puțin frecvent decât în cazul cheltuielilor, ceea ce face ca separarea
dintre ordonatori și contabili să fie mai puțin riguroasă.

Operațiunile privind execuția veniturilor necesită parcurgerea urmatoarelor patru etape:

 Așezarea veniturilor, în special a impozitelor, ca venituri bugetare principale, urmărește

identificarea materiei impozabile care   poate constitui o bază pentru perceperea de
venituri la bugetul statului și determinarea mărimii acesteia.
 Lichidarea reprezintă, în cadrul operațiunilor bugetare, stabilirea cuantumului aferent
materiei impozabile pe baza cotelor și a altor elemente prevăzute de lege. In materie de
impozite se deschide câte o poziție în registrul de rol pentru fiecare persoană fizică sau
juridică înscriindu-se suma datorată ca impozit în debitul acesteia.
 Emiterea titlului de percepere constă în înscrierea cuantumului venitului într-un act pe
bază caruia se autorizează perceperea unui anumit venit în contul bugetului. Titlul de
percepere îmbracă variate forme în funcție de modalitatea concretă de încasare.
o Din punct de vedere juridic, problemele cele mai importante sunt puse de
procedurile de emitere a titlurilor. Astfel, una dintre formele comune ale
documentelor este “titlul de încasare”, corespunzător situației în care
contribuabilul achită spontan datoria sa față de bugetul statului. Atunci când
debitorii nu înțeleg să plătească sumele datorate se emite un “ordin de
încasare”(sau titlu executoriu). Acest document poate fi emis de catre stat care, în
virtutea prerogativelor sale, nu are nevoie să se adreseze unui tribunal în vederea
executării silite a debitorilor săi. Ca o consecință directă a emiterii titlului
executoriu de către un ministru, prefect, primar, sau o altă persoană abilitată să
întocmească un asemenea titlu, poziția debitorilor se inversează cu poziția
creditorilor. Conform procedurilor de drept comun, creditorul se poate adresa unei
instanțe judecătorești în vederea executării forțate. In acest caz, inițiativa juridică
îi aparține. Atunci când creditorul declanșează direct executarea forțată, debitorul
este cel care poate intenta acțiune în justiție opozabilă titlului executoriu.
 o Declanșarea procedurii de opoziție intrerupe acțiunea de executare silită până la
stabilirea rezultatelor juridice.
 Perceperea reprezintă încasarea efectivă a sumei datorate bugetului de stat. Perceperea
poate fi realizată, fie prin acțiune benevolă prin plata sumelor datorate de către
contribuabil, fie prin executare silită și eventual ipotecarea bunurilor debitorului.

Încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară. Rezultatele execuției bugetare sunt

reflectate în contul de execuție bugetară, care înscrie totalitatea veniturilor și cheltuielilor
realizate de-alungul anului bugetar13. Contul de execuție întocmit, cu respectarea clasificației
bugetare, se dezbate și se aprobă de către legislativ în anul următor celui reflectat în contul de
execuție, odată cu examinarea proiectului de buget prezentat de către Guvern pentru anul bugetar
viitor.

Particularitațile întocmirii contului de execuție depind de opțiunea statului pentru “sistemul de

gestiune” sau pentru “sistemul de exercițiu”cu definirea duratei exercițiului bugetar.

 Prin analiză comparativă Administrării execuției bugetre naționale și Execuției bugetare a

statelor Europene.

Obiecive și descriere a execuției bugetare în statele Europene. Comisia este responsabilă

cu execuția bugetului în cooperare cu statele membre, sub controlul politic al Parlamentului
European.

Comisia este responsabilă cu execuția veniturilor și cheltuielilor bugetare în conformitate

cu tratatele și cu dispozițiile și instrucțiunile prevăzute în Regulamentul financiar, în limita
creditelor autorizate . Statele membre cooperează cu Comisia pentru ca toate creditele să fie
utilizate în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, și anume principiile economiei,
eficienței și eficacității.

a.Mecanismul de bază. Execuția bugetară constă în două operațiuni principale: angajamente

și plăți. În ceea ce privește angajarea cheltuielilor, se ia o decizie de a utiliza o anumită sumă de
la o linie bugetară specifică în scopul finanțării unei anumite activități. Odată ce au fost stabilite
angajamentele juridice aferente (cum ar fi contractele), iar serviciul, lucrările sau bunurile care
fac obiectul contractului au fost furnizate, sunt autorizate cheltuielile și sunt achitate sumele
datorate.

b.Metode de execuție. Comisia poate executa bugetul în unul dintre următoarele moduri:

— în mod direct („gestiune directă”), prin intermediul serviciilor sale sau prin
intermediul agențiilor executive;
— prin gestiune partajată cu statele membre („gestiune partajată”);
— în mod indirect („gestiune indirectă”), prin încredințarea sarcinilor care țin de
execuția bugetară unor entități sau persoane cum sunt țările terțe, organizațiile
internaționale și altele.

În practică, aproximativ 76 % din buget este cheltuit în cadrul sistemului de „gestiune

partajată”, statele membre distribuind fonduri și gestionând cheltuielile, 22 % în cadrul
sistemului de „gestiune directă” de către Comisie sau de către agențiile sale executive, iar restul
de 2 % în cadrul sistemului de „gestiune indirectă”. Sistemul de transparență financiară
oferă informații despre beneficiarii fondurilor gestionate direct de către Comisie; beneficiarii
Fondului european de dezvoltare sunt și ei enumerați. Pe de altă parte, fiecărui stat membru îi
revine sarcina de a publica date privind beneficiarii fondurilor pe care le gestionează prin
gestiune indirectă și gestiune partajată.

La articolul 317 din TFUE se menționează că Comisia trebuie să execute bugetul în cooperare
cu statele membre și, în plus, că regulamentele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE
trebuie să prevadă obligațiile de control și de audit ale statelor membre în execuția bugetului,
precum și responsabilitățile care decurg din acestea. În plus, în contextul mai larg al punerii în
aplicare a legislației UE, articolele 290 și 291 din TFUE stabilesc dispoziții privind competențele
delegate și cele de executare conferite Comisiei, în special în legătură cu controlul pe care statele
membre, Consiliul și Parlamentul European îl exercită asupra Comisiei în acest sens. La
articolul 290 din TFUE se prevede că un act legislativ poate delega Comisiei competența de a
adopta acte fără caracter legislativ pentru a completa „anumite elemente neesențiale ale actului
legislativ”. Parlamentul și Consiliul au dreptul de a revoca această delegare de competențe către
Comisie sau de a formula obiecții cu privire la aceasta, împiedicând astfel intrarea în vigoare a
delegării respective. Articolul 291 din TFUE reglementează competențele de executare conferite
Comisiei. În timp ce articolul 291 alineatul (1) din TFUE stipulează că statele membre iau toate
măsurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare actele obligatorii din punct de vedere
juridic ale Uniunii, articolul 291 alineatul (2) din TFUE prevede că, „în cazul în care sunt
necesare condiții unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale
Uniunii”, aceste acte conferă Comisiei competențe de executare sau, în cazurile prevăzute la
articolele 24 și 26 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Consiliului. În conformitate
cu articolul 291 alineatul (3) din TFUE, Parlamentul European și Consiliul stabilesc, prin
intermediul regulamentelor, normele privind mecanismele de control al exercitării competențelor
de executare de către Comisie.

La 5 noiembrie 2020, instituțiile au convenit provizoriu asupra unei propuneri de AII privind
disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară. Deocamdată
propunerea nu a fost aprobată oficial, deoarece este legată de următorul cadru financiar
multianual 2021-2027 – care este în prezent blocat de Consiliu.

Articolul 291 din TFUE este completat de Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului
European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale
privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare
de către Comisie. Acest control se exercită prin intermediul unor comitete alcătuite din
reprezentanți ai statelor membre și prezidate de un reprezentant al Comisiei. Regulamentul
instituie două noi tipuri de proceduri aplicabile în funcție de domeniul de aplicare al actului în
cauză: în cadrul procedurii de examinare Comisia nu poate adopta măsura respectivă în cazul în
care comitetul a emis un aviz negativ în cadrul procedurii de consultare, Comisia trebuie să țină
seama „cât mai mult posibil” de concluziile comitetului, dar avizul acestuia nu are un caracter
obligatoriu pentru Comisie. Execuția incorectă a bugetului de către statele membre este
sancționată prin procedura de verificare a conturilor și prin controale privind eligibilitatea: în
urma unor controale efectuate de către Comisie și Curtea de Conturi, se aduc corecții la alocările
din bugetul UE destinate guvernelor naționale prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit.
Comisia adoptă deciziile privind aceste corecții, în conformitate cu procedurile sus menționate
referitoare la exercitarea competențelor de executare . Curtea de Conturi a criticat adeseori
execuția bugetului în anumite sectoare .

c.Norme de execuție. Regulamentul financiar conține toate principiile și normele care

reglementează execuția bugetului. Acesta are un caracter orizontal, fiind aplicabil tuturor
domeniilor de cheltuieli și tuturor veniturilor. Norme suplimentare privind execuția bugetului pot
fi găsite și în regulamentele sectoriale care acoperă anumite politici ale UE. Primul regulament
financiar a fost adoptat la 21 decembrie 1977. În septembrie 2016, Comisia a prezentat o
propunere privind un nou regulament financiar care să îl înlocuiască pe cel anterior (precum și
normele sale de aplicare) și să modifice alte 14 regulamente sectoriale și o decizie, fiecare dintre
acestea conținând și norme financiare. Obiectivul declarat al propunerii a fost de a avea un cadru
unic de reglementare, de a simplifica normele financiare ale UE și de a le face mai flexibile.
Comisia pentru bugete și Comisia pentru control bugetar au fost comisiile competente din
Parlament. Procesul legislativ s-a desfășurat până în iulie 2018, când Parlamentul a adoptat în
plen textul convenit. Regulamentul financiar a fost publicat ulterior în Jurnalul Oficial la 30 iulie
2018 și a intrat în vigoare la 2 august 2018. Totuși, majoritatea dispozițiilor acestui nou
regulament referitoare la execuția creditelor administrative ale instituțiilor Uniunii se aplică doar
din 1 ianuarie 2019. Instrumentul principal de execuție bugetară și de monitorizare a execuției de
care dispune Comisia este sistemul de contabilitate computerizat ABAC (contabilitate pe bază de
angajamente). Comisia a luat o serie de măsuri pentru a îndeplini cele mai înalte standarde
internaționale de contabilitate, în special Standardele internaționale de contabilitate pentru
sectorul public (IPSAS) stabilite de Federația Internațională a Contabililor (IFAC). Un aspect
important al execuției bugetare îl reprezintă respectarea legislației UE aplicabile în cazul
contractelor de achiziții publice (bunuri, lucrări și servicii . În plus, sistemul de detectare
timpurie și de excludere (EDES) îmbunătățește protecția intereselor financiare ale Uniunii.
Acesta permite detectarea timpurie, excluderea și sancționarea financiară a persoanelor și
entităților ce nu sunt de încredere care solicită fonduri UE sau care au încheiat angajamente
juridice cu Comisia sau cu alte instituții.

Rolul Parlamentului European. În primul rând, Parlamentul European, care reprezintă una
dintre cele două componente ale autorității bugetare, are o influență prealabilă asupra execuției
bugetului UE, prin intermediul amendamentelor și al deciziilor luate în contextul procedurii
bugetare . Parlamentul poate decide să recurgă la mecanismul rezervei bugetare. Astfel, dacă are
îndoieli cu privire la justificarea cheltuielilor sau la capacitatea Comisiei de a executa bugetul,
poate decide să plaseze în rezervă creditele solicitate, până când Comisia furnizează justificările
corespunzătoare. Aceste justificări sunt furnizate ca parte a cererii de a transfera fonduri din
rezervă. Pentru propunerile de transfer este necesară atât aprobarea Parlamentului, cât și cea a
Consiliului. Creditele nu pot fi executate înainte să fi fost transferate din rezervă către linia
bugetară vizată.

În al doilea rând, procedura de descărcare de gestiune permite Parlamentului să controleze

execuția în curs a bugetului. Deși majoritatea chestiunilor ridicate privesc perioada aferentă
descărcării de gestiune, multe dintre întrebările adresate Comisiei Europene de către Comisia
pentru control bugetar a Parlamentului în contextul procedurii de descărcare de gestiune vizează
execuția în curs a bugetului. Rezoluția referitoare la descărcarea de gestiune, care face parte
integrantă din decizia privind acordarea descărcării de gestiune, conține numeroase solicitări și
recomandări adresate Comisiei și celorlalte organe implicate în execuția bugetului.

Potrivit Tratatului de la Lisabona, Parlamentul, împreună cu Consiliul, sunt responsabile de

stabilirea normelor financiare care definesc în special procedura care trebuie adoptată pentru
stabilirea și execuția bugetului și pentru predarea și verificarea conturilor” [articolul 322
alineatul (1) din TFUE].

3. CONTROLUL PROCESULUI DE ELABORARE ȘI EXECUȚIE A BUGETELOR

LOCALE, AUDITUL PUBLIC EXTERN ȘI SUPRAVEGHEREA PREZENTĂRII

3.1.Controlul asupra procesului de elaborare și execuție a bugetelor locale

Ministerul Finanţelor şi/sau direcţia finanţe sînt în drept să efectueze controale tematice privind
corectitudinea elaborării şi execuţiei bugetelor locale.

Inspectările/controalele asupra execuţiei bugetelor locale se efectuează periodic de către

Inspecţia financiară din subordinea Ministerului Finanţelor.
 Rezultatele inspectărilor/controalelor execuţiei bugetelor locale sînt examinate de către
autorităţile reprezentative şi deliberative respective, cu adoptarea deciziilor corespunzătoare şi
publicarea lor în mod obligatoriu. [Art.35 alin.1;2;3]

Auditul public extern : Autoritățile/instituțiile bugetare finanțate de la bugetele locale sunt

supuse auditului public extern în conformitate cu prevederile Legii nr. 260/2017 privind
organizarea și funcționarea Curții de Conturi a Republicii Moldova.

În cazul emiterii de către Curtea de Conturi a unei opinii contrare sau în cazul refuzului
auditorului public extern de a emite opinia asupra situației financiare, conducătorul
autorității/instituției bugetare finanțate de la bugetul local poartă răspundere conform legislației
în vigoare. [Art.36 alin.1;2]

Măsuri restrictive cu caracter temporar: Pentru autoritățile bugetare care nu au prezentat

la timp rapoartele privind utilizarea mijloacelor alocate, nu au înlăturat în termenele stabilite
încălcările și neajunsurile depistate, precum și nu au prezentat alte rapoarte/documente/informații
solicitate, Ministerul Finanțelor suspendă temporar finanțarea de la bugetul de stat a
transferurilor cu destinație generală la bugetul local respectiv.

Aplicarea măsurilor restrictive cu caracter temporar prevăzute la alin. (1) se efectuează

conform mecanismului aprobat de Ministerul Finanțelor. [Art.37 alin.1;2]

3.2. Caracteristicile generale si limitele controlului bugetar

Execuția bugetară impune administratorilor și contabililor anumite restricții din cauza faptului
că resursele financiare sunt limitate, iar modul lor de alocare pe diferite destinații presupune
realizarea controlului acestor operațiuni. Intre execuția bugetară și control există o legătură
indisolubilă. Asemănător etapei de execuție bugetară și controlul operațiunilor bugetare are atît o
motivație politică cît și una de natură financiară. Acest lucru decurge din faptul că regimul
bugetar se bazează pe ideea de autorizare, potrivit căreia controlul execuției bugetare trebuie să
asigure corespondența acestei execuții cu limitele autorizării date de Parlament.

Rațiunea politică a controlului este aceea a verificării modalităților de îndeplinire a deciziilor

parlamentare în materie bugetară. Din punct de vedere financiar, controlul bugetar urmărește
evitarea oricărei posibilități de delapidare sau deturnare a fondurilor financiare de la destinațiile
aprobate, permițînd Parlamentului să se asigure cu ajutorul informațiilor înscrise în conturile de
execuție, că deciziile sale au fost corect executate de catre Guvern.
 In derularea controlului se urmărește, în permanență, respectarea criteriului de eficiență a
operațiunilor. Dar, în practică, derularea unui control complet este foarte complicată din cauza
existenței unor fonduri speciale aflate la dispoziția autorităților care nu se supun controlului. De
asemenea, limita controlului bugetar decurge din caracterul său tehnic, ceea ce face ca proiectul
de control să iasă de sub acțiunea Parlamentului. Fundamentîndu-se pe legalitatea bugetară,
controlul bugetar este, în practică, realizat prin instituțiile parlamentare sau de tip jurisdicțional
menite să acopere această legalitate.

Pentru a fi eficient, controlul ar trebui privit ca o rețea în care, la diferite intervale de timp, se
aplică tehnicile de verificare asupra concordanței dintre activitătile financiare cu caracter public,
pe de o parte și strategiile și obiectivelor stabilite, pe de altă parte. Astfel, în principiu, procesul
de control poate consta din planificarea strategică, controlul managerial și controlul operațional.
Prima fază presupune formularea obiectivelor și a planificării, a doua constă în stabilirea
modului în care se obțin fondurile și în final modul în care sunt îndeplinite sarcinile curente. Din
punct de vedere managerial, se îmbină, astfel, activitatea de planificare și activitatea de control.

3.3 Forme de control bugetar.

3.3.1 Verificarea operațiunilor bugetare.

Verificarea operațiunilor bugetare semnifică controlul operațiunilor financiare ale statului,

mijlocite de buget. Operațiunea îmbracă diferite forme, în funcție de natura operațiunilor sau a
persoanelor controlate, după momentul controlului, în raport cu momentul producerii faptelor
respective sau după natura organismelor care realizeaza controlul.

Imposibilitatea asigurării unui control eficient al execuției bugetare numai de catre Parlament a
condus la elaborarea unor forme pluraliste de control, care, dupa natura lor pot fi: administrativ,
jurisdicțional și parlamentar.

a.Controlul politic se realizează de către Parlament care examinează rapoartele pe care Guvernul
le prezintă cu privire la execuția bugetară. Această activitate de control are loc prin intermediul
comisiilor de specialitate abilitate să ancheteze acțiuni de control și de audiere a membrilor
Guvernului sau a oricăror persoane care administrează fondurile publice.

Teoretic, această formă de control este considerată forma esențială a controlului bugetar,
deoarece are loc concomitent cu execuția bugetară. Controlul permanent al Parlamentului asupra
execuției bugetare se bazează pe puterea generală de control a Parlamentului asupra Guvernului,
precum și pe dispozițiile dreptului bugetar care reglementează elaborarea și execuția bugetară.

b.Controlul administrativ se realizează în interiorul administrațiilor de către funcționari

aparținând Ministerului de Finanțe numiți pentru îndeplinirea activitaților respective.
Operațiunile de control sunt foarte diverse, cele mai multe dintre ele având un
caracter apriori sau concomitent fiind vizați îndeosebi administratorii fondurilor, pe când
contabilii sunt supuși unui alt tip de control îndeplinit de către Curtea de Conturi. In cadrul
controlului administrativ, cele mai multe operațiuni de verificare au loc in urmatoarele domenii :

 controlul modului de angajare a cheltuielilor,

 controlul cheltuielilor angajate, important datorita eficienței sale.

Acesta privește deciziile în materie de cheltuieli, respectiv angajarea și ordonanțarea

lor. Dificultatea realizării sale rezida în faptul că, de regulă, angajarea și ordonanțarea se
realizează la nivele ministeriale aflate în vîrful ierarhiei administrative. De asemenea, aceste
operațiuni presupun o putere discreționară, o apreciere a aportului unității cheltuielilor ce nu
poate fi controlată. Cu toate acestea, controlul deciziilor privind cheltuielile trebuie să se asigure,
pentru a îndepărta, de la sursă, eventualele nereguli.

 controlul asupra veniturilor, mai puțin supus organelor administrative, intră în

competența organelor fiscale,
 controlul efectuat de catre inspecția financiară: inspectorii financiari exercită un control
specific al ordonatorilor de credite pe plan local, dar și a contabililor care realizează
actele de plata.
 controlul contabililor, având la bază distincția față de ordonatori privește legalitatea
actelor întocmite și încadrarea în jurisdicția care reglamentează aceste acte.

c. Controlul jurisdicțional. Are natura specifică, în sensul că se efectuează de către instituții

specializate. Incredințarea acestui tip de control unui organism specializat, imparțial, are în
vedere menținerea îndependenței controlorilor față de orice fel de influențe, dar și pentru
protejarea finanțelor publice de orice delapidare a fondurilor.

3.3.2 Valorificarea rezultatelor controlului bugetar

Valorificarea rezultatelor controlului bugetar reprezintă operațiunea de încheiere a

controlului bugetar. Ea se întemeiază pe constatările formulate în urma controlului și prevede o
serie de modalități de sancționare a neregulilor înregistrate, având un caracter constructiv. Natura
sancțiunilor aplicate trebuie să confere eficacitate controlului efectuat.

Atunci când execuția bugetară pretinde redactarea unui act juridic, sancționarea neregulilor
este simplă, fiind necesară numai îndepărtarea actului neconform cu legalitatea bugetară. In
situația în care, însă, controlul relevă o inexactitate în execuția cheltuielilor sau a veniturilor
problema devine mai complicată după natura inexactității putând fi ori o eroare de execuție ori o
eroare intenționată. Repararea inexactității se realizează prin răspundere civilă. Pe lîngă
sancțiunile legale prevăzute, există și o serie de sancțiuni nemateriale, dar cu afectare morală și
care rezultă din reprobarea socială a faptelor constatate prin publicarea rapoartelor Curții de
Conturi. Această modalitate de sancționare are menirea de a imprima prudența în atitudinea
administratorilor.

In ceea ce privește contabilii, aceștia poartă raspunderea personală și pecuniară a actelor și

faptelor pe care și le asuma. Răspunderea contabililor este mai mare decat a oricărui alt
funcționar public deoarece, în cazul acestora din urmă, trebuie demonstrată existența unor
nereguli cu caracter intenționat ce decurg din îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu.
Răspunderea civilă a contabililor privește toate operatiunile referitoare la venituri și cheltuieli.
Ea antrenează calitatea contabilului și nu pe cea de “ban public”, asigurând garanția asupra
execuției corecte a bugetului. In comparație cu contabilii, administratorii își desfășoarș
activitatea în condiții mai putin stricte. Ei iau decizii privitoare la oportunitatea cheltuielilor,
creditele bugetare nefiind stabilite decat ca plafon, în limita căruia ordonatorii dispun de o marjă
de acțiune. In același timp, ei nu pot dispune de fondurile aflate în caserie, ordinele de plată fiind
verificate de către contabilii plătitori în momentul efectuării plăților. Din aceste motive,
sancțiunile aplicate administratorilor diferă de cele ale contabililor, fiind mai putin severe. In
esență, categoriile de sancțiuni aplicate administratorilor sunt de natură disciplinară, civilă sau
penală în funcție de gravitatea neregulilor constatate cu prilejul controlului. In faza întocmirii
bugetului, operațiunile, tipice pentru asemenea situații sunt: omisiunile, erorile de evaluare, etc.
sunt usor de corectat, la fel și în faza aprobării bugetului, unde interventiile din partea
legislativului sub forma amendamentelor au acelasi scop.

Sancționarea neregulilor este numai o latură a valorificării controlului. Tot atât de importantă
este, însă, și activitatea de înlăturare a efectelor ilegalităților. Lucrurile devin mai complexe în
faza execuției bugetului, atât prin marele număr de abateri de la legea anuală a finanțelor publice,
cât și prin gravitatea lor. In situațiile de evaziune fiscală, se dispune recuperarea sumelor datorate
și instituirea obligativității plății în viitor. Pentru întârzierile în constituirea veniturilor bugetare
se procedează la recuperare și introducerea de penalizări  după caz, de majorări, iar pentru
insolvabilitate contribuabilul poate fi absolvit de debitul stabilit de fisc. In împrejurarea în care
cheltuielile programate nu sunt efectuate la timp se acționează pentru eliminarea cauzelor și
evaluarea plaților, uneori cu despăgubire pentru beneficiar. Dacă se produc deturnări de fonduri
se refac destinațiile inițiale, iar când se constată delapidări se recuperează sumele insușite ilicit.
Alte abateri grave sau care nu intră în competența organului de control, sunt consemnate în
documente specifice, urmând să fie rezolvate de către organele abilitate.

Toate neregulile și ilegalitățile constatate sunt consemnate în documente specifice de control în

care se menționează și soluțiile propuse.       

Concluzii

În aproape toate domeniile de politică, Parlamentul influențează execuția bugetului prin

activitățile sale legislative și nelegislative, de exemplu prin rapoarte și rezoluții sau doar
adresând Comisiei întrebări cu solicitare de răspuns oral sau scris.

În ultimii ani, Parlamentul și-a consolidat controlul politic asupra Comisiei prin introducerea
de instrumente care facilitează schimbul de informații cu privire la execuția fondurilor și la
totalul angajamentelor restante (angajamentele juridice care nu au fost încă onorate prin plată).
Angajamentele restante pot deveni o problemă dacă se acumulează de-a lungul unor perioade
mai îndelungate, iar Parlamentul insistă, prin urmare, pe lângă Comisie să le țină sub control.

Sunt elaborate noi instrumente care să permită o mai bună monitorizare a procesului de
execuție și să îmbunătățească raportul calitate-preț al programelor UE. În acest scop, Parlamentul
solicită realizarea unor rapoarte de activitate de înaltă calitate (pregătite de către Comisie în
documentele de lucru aferente proiectului preliminar de buget general) și prezentarea periodică a
unor analize privind raportul cost-eficacitate al programelor Uniunii.

BIBLIOGRAFIE

1. TEMEI JURIDIC

— Legea privind finanțe publice locale nr.397/ 16.10.2003

— Articolele 290, 291, 317, 318, 319, 321, 322 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene (TFUE) și articolul 179 din Tratatul Euratom;
 — Regulamentul financiar, adică Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului
European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului
general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013,
(UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr.
223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului
(UE, Euratom) nr. 966/2012.

— Acordul interinstituțional (AII) din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și
Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară.

https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=125862&lang=ro