Sindromul mediastinal

Sindromul mediastinal este o afecțiune caracterizată prin

totalitatea manifestărilor clinice generate de apariția în
mediastin a unei inflamații sau a unei formațiuni tumorale.

Mediastinul reprezintă spațiul anatomic aflat între cele două

fețe interne ale plămânilor, coloana vertebrală şi stern. La
nivelul mediastinului sunt localizate cordul, vasele de sânge
toracice, timusul, glandele paratiroide, esofagul, aorta
descendentă, venele azigos şi hemiazigos, bronhiile, traheea,
nervul frenic, nervul vag, nervul pneumogastric, lanțul de nervi
simpatici şi numeroşi ganglioni limfatici. [1], [2], [3]

Epidemiologie
Sindromul mediastinal poate apărea la orice vârstă. Conform
studiilor efectuate, aproximativ 33% din cazurile de sindrom
medistinal sunt înregistrate în rândul persoanelor aflate sub
vârsta de 15 ani.

În rândul persoanelor adulte, sindromul mediastinal prezintă

incidență maximă între vârstele de 30 şi 50 de ani.

Cauze si factori de risc

Factorii etiologici care pot determina apariția sindromului medistinal sunt reprezenteate de diferite boli
inflamatorii, malformații cardiace, formațiuni tumorale benigne şi maligne.

Astfel, factorii determinanți ai sindromului mediastinal sunt reprezentati de următoarele afecțiuni sau stări
patologice:
 Boli inflamatorii: mediastinită acută, mediastinită fibrozantă, mediastinită granulomatoasă, pneumoniile la
copii, mononucleoza, tuberculoza, mucoviscidoza, histoplasmoza, sindromul imunodeficienței umane
dobândite, sarcoidoza
 Formațiuni tumorale benigne sau maligne: tumori neurogene (neurofibroame, neuroblastoame, schwanoame,
ganglioneuroame, paraganglioame, ganglioneuroblastoame), timoame, teratoame, tumori mezenchimale,
limfoame maligne (precum limfomul Hodgkin, sarcomul mieloid, limfomul cu celule T, limfomul cu celule
B, leucemia mieloidă acută), formațiuni tumorale paratiroidiene (precum adenomul paratiroidian), tumori ale
celulelor germinale, hemangioame, lipoame, carcinomul embrional, adenopatii granuloase, adenopatii
metastatice
 Afecțiuni ale glandei tiroide (precum tiroida ectopică, etc.)
 Anevrisme
 Emfizem mediastinal
 Guşă endotoracică
 Chisturi bronhogenice, chisturi pleuropericardice, chisturi gastroenterice, chisturi timice
 Meningocele, meningomielocele
 Hematopoeză extramedulară
 Hernii pulmonare (hernii prin foramenul Morgagni, hernii prin foramenul Bochalek)
 Diverticuli esofagieni.
În rândul persoanelor adulte, cele mai fecvente afectiuni care determină apariția sindromului mediastinal sunt
tumorile neurogene (în proporție de 20-27%), teratoamele (în proporție de 11-12%), limfoamele (în proporție de
11-12%) şi formațiunile chistice (în proporție de aproximativ 20%).

În rândul copiiilor, cele mai frecvente afecțiuni care determină apariția sindromului mediastinal sunt
asemănătoare celor înregistrate în rândul persoanelor adulte, numai în proporție mult mai mare: tumori
neurogene (în proporție de aproximativ 40%, teratoame (în proporție de 10-15%), limfoame (în proportie de
20%) şi formațiuni chistice (în proporție de 10-15%). [1], [2], [4], [5]

Semne şi simptome clinice

Sindromul mediastinal este simptomatic în aproximativ 50-70% din cazuri. Manifestările clinice apărute pot fi
datorate efectului local exercitat de către formațiunile tumorale, efectelor sistemice generate de procesul
tumoral sau infecțiilor apărute. Efectele locale generate de către procesul tumoral sunt variabile în funcție de
localizarea şi dimensiunea formațiunii tumorale.

Manifestările clinice apărute în cadrul sindromului mediastinal sunt variabile, în funcție de organul asupra
căruia este exercitat sindromul de compresiune. Astfel:
 Sindromul de compresiune exercitat asupra traheei și a bronhiilor determină apariția dispneei, a tusei seci,
uscate, iritative, iar mai apoi a enfizemului
 Sindromul de compresiune exercitat asupra venei cave se manifestă din punct de vedere clinic prin cianoza
extremităților, edem localizat la nivelul gâtului, a feței, a membrelor inferioare şi superioare, prin apariția
circulației venoase colaterale abdominale superficiale, prin somnolență, cefalee, turgescență
jugulară, epistaxis, hepatomegalie de stază, tuse, dispnee, facies pletoric, răguşeală, voce bitonală, sincopă,
amețeli, confuzie
 Sindromul de compresiune existent la nivelul esofagului determină apariția disfagiei şi a regurgitațiilor
 Sindromul de compresiune exercitat asupra nervilor toracici se caracterizează prin bronhospasm, dureri
anginoase, eructații, sughiț, diaree, vărsături, bradicardie sau tahicardie, disfonie sau afonie, paloare cutaneo-
mucoasă, ptoză, mioză, enoftalmie.
 Sindromul de compresiune exercitat asupra venelor pulmonare determină apariția hemoptiziilor şi a
hidrotoraxului
 Sindromul de compresiune apărut la nivelul canalului toracic se caracterizează prin edeme toracice, ale
membrelor superioare sau inferioare şi revarsat pleural sau peritoneal. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic
Diagnosticul de sindrom mediastinal se pune pe baza datelor obținute în urma efectuării examenului clinic
(prezența semnelor clinice descrise anterior) şi pe baza rezultatelor obținute în urma efectuării unor investigații
imagistice (examenului radiologic de torace, tomografie computer tomografie, rezonanță magnetică nucleară).

Atât prin radiografia de torace, cât şi prin tomografie computerizată sau rezonanță magnetică nucleară, poate fi
evidențiat factorul care determină compresiune asupra structurilor aflate în componența mediastinului.

În cazul sindromului de compresiune mediastinal generat de formațiuni tumorale benigne sau maligne, biopsia
urmată de examen histopatologic poate confirma diagnosticul. [1], [2], [3], [4]

Tratament
Tratamentul administrat în cadrul sindromului mediastinal presupune corectarea factorului cauzator, care a
determinat apariția semnelor clinice mediastinale, tratament suportiv și simptomatic.
Tratamentul suportiv presupune oxigenoterapie, în cazurile cu dispnee severă, glucocorticoizi, care au rolul de a
reduce gradul de obstrucție existent la acest nivel şi diuretice, pentru combaterea edemelor.

Tratament etiologic
În cazul formațiunilor tumorale, se indică îndepărtarea chirurgicală a tumorii (tumorectomie), chimioterapie şi
radioterapie, acestea din urmă având capacitatea de a reduce dimensiunile maselor tumorale care nu pot fi
îndepărtate prin tratament chirurgical.

În cazul grupelor de ganglioni limfatici afectați, se practică limfadenectomie (îndepărtarea chirurgicală a

ganglionilor limfatici).

Guşa endotoracică necesită tratament chirurgical (excizie chirurgicală).

În cazul anevrismelor se efectuează rezecția chirurgicală a porțiunii venoase la nivelul căreia este localizat
anevrismul şi protezare valvulară.

Tratamentul mediastinitelor acute presupune administrarea antibioterapiei masive şi mediastinotomie de

drenaj (deschiderea mediastinului pe cale chirurgicală pentru drenarea colecției lichidiene mediastinale).

În cazul mediastinitelor cronice, se recomandă afminisrarea tratamentului corespunzător bolii infecțioase de

bază care a determinat apariția inflamației mediastinale şi ulterior a sindromului inflamator (tuberculostatice în
cazul tuberculozei, antibioterapie în cazul pneumoniilor, pericardectomie în cazul pericarditelor severe, etc.).

În cazul emfizemului mediastinal, se administrează oxigenoterapie, medicamente cardiotonice (precum

Digoxin, Digitoxin) şi se efectuează mediastinotomie suprasternală (deschierea chirurgicală a mediastinului prin
efectuarea inciziei chirurgicale deasupra sternului) pentru evacuarea aerului patruns în mediastin.