VIOLENTA CONJUGALA

Agresarea femeii in propria familie (sau a sotului, sau a copiilor) a devenit o problema
sociala de interes international relativ recent, pe la inceputul anilor `70, datorita, in mare parte,
eforturilor de pionierat ale cercetatoarei britanice Erin Pizzey, care a si infiintat la Londra primul
adapost pentru femeile agresate. Cercetarile sale sunt reunite trei ani mai tarziu intr-o catre de
rasunet, “Sceam quietly or the neighbors will hear” ( “Tipa incet, sa n-auda vecinii!”). Aceasta
nu inseamna ca inainte de 1970 nu exista violenta conjugala ci ca agresiunile in familie nu erau
considerate probleme sociale; mai mult, cam un sfert din adultii americani considera ca agresarea
sotiei de catre partener este un fapt pe cat de obisnuit pe atat de normal.
Este greu de estimat incidenta acestui fenomen nedorit, in mare parte din cauza faptului
ca foarte multe victime sufera in tacere, nu reclama agresiunea sau o considera ele insele un
fenomen banal. Altele au retineri in a se plange din rusine, din dorinta de a mentine o aparenta de
normalitate in familie sau din teama ca nu s-ar descurca singure dpdv material. Acum cativa ani,
statisticile din tara noastra includeau violenta conjugala in categoria “infractiuni contra
persoanei”. Inainte de 1989 acest tip de infractiuni reprezenta cam a zecea parte din totalul
infractiunilor; cativa ani mai tarziu acestea au ajuns cam la unul din noua cazuri de infractiuni
dar nu pentru ca au scazut ca numar ci pentru ca s-a diversificat si inmultit gama de infractiuni.
Cu 20 de ani in urma, in judetul Braila, ponderea cazurilor de violenta conjugala
inregistrate la IML era de un caz din patru pentru ca zece ani mai tarziu acestea sa scada la un
caz din sapte. Cele mai multe femei agresate (mai mult de trei sferturi) provin din mediul urban.
Numarul celor din mediul rural care sufera din cauza violentei conjugale este mai mic din cauze
ca: grad redus de accesibilitate, sentimentele de teama sau rusine ale femeii de la tara in a-si
dezvalui problemele, un grad de toleranta mai ridicat fata de iesirile sotului ( unele spun ca este
barbat de4 treaba, rar le mai da cate o palma la furie sau la betie dar nu le bate!) si dependenta
materiala mai mare la femeile de la tara fata de barbatii lor fata de cele de la oras.
Cele mai multe femei agresate in familie au varsta cuprinsa intre 30 si 39 ani, urmeaza
cele de sub 30 de ani, apoi cele de peste 40 si cele mai putine sunt cele din grupa de4 60 de ani si
peste. Aceasta demonstreaza faptul ca cele mai multe agresiuni afecteaza perioada de aparitie a
copiilor, de crestere si educare a lor in primii ani de viata. Dezvoltarea personalitatii acestor copii
este negativ influentata de comportamentul violent al parintilor. Multi dintre actualii delincventi
si ionfractori au o istorie de violenta in familie.
Dintre femeile car solicita un certificat medico-legal doar una din trei il folosesc pentru
a intenta o actiune de divort. Celelalte spera ca situatia se va schimba, desi sansele sunt destul de
mici. In Canada, de exemplu, datorita acestui fapt (si anume ca un sot care si-a lovit partenera are
tendinta sa recidiveze) agresorul este obligat sa participe la un tratament psihoterapic pe
cheltuiala lui. In caz contrar este pasibil de inchisoare. De asemenea, daca victima avea nevoie
de psihoterapie in urma violentei domestice agresorul trebuia sa-I achite costurile tratamentului.
In tara noastra singurele solutii cunoscute in situatia violentei domestice sunt divortul
sau suportarea situatiei.
Din totalul divorturilor din Braila cam un sfert au ca motivatie principala violenta
domestica. Cam unul din trei cupluri care se despart din aceasta cauza au sub 5 ani de casnicie,
deci sunt tineri si foarte tineri.Dupa solutionarea prin divort a unei casnicii ratate urmeaza fie o
perioada de singuratate fie intemeierea unei noi familii, cu necesitatea unei acomodari, a unei
adaptari a noilor parteneri unul la stilul celuilalt.
 Suportarea situatiei creeaza conditiile perpetuarii fenomenului prin invatarea lor de
catre copii; baietii vor invata sa fie agresivi, hiperautoritari iar fetele se vor obisnui cu ceea ce
vad in familie si vor gandi ca asa e normal.
Printre cauzele agresiunilor conjugale in Braila (stabilite in urma unui studiu de acum
zece ani ) se numara urmatoarele (in ordinea ponderii pe ansamblu):
- deficiente in socializarea primara a agresorilor ( care au crescut in familii cu climat socio-
afectiv si moral “insalubru” sau hiperautoritar);
- consumul de alcool, fie ca si cauza primara (in cazul barbatilor alcoolici), fie secundara
( cand agresorul are comportamentul modificat numai atunci cand bea);
- factori de personalitate (barbati autoritari sau rigizi, care nu suporta contraziceri, care nu
permit celor din jur sa le nesocoteasca deciziile, sa le iasa din cuvant etc.):
- gelozia;
- relatiile extraconjugale ale agresorilor (cele mai multe agresiuni sunt declansate de
reprosurile sotiei, de refuzul acesteia de a accepta sa fie inselata);
- cauze economice, combinate cu un nivel de instructie scazut:
- relatiile extraconjugale ale victimei;
- boli psihice ale agresorilor;
Existenta agresiunilor datorate consumului exagerat de alcool si relatiilor
extraconjugale in primii ani de casnicie demonstreaza o insuficienta cunoastere a celor doi
parteneri inainte de casatorie. In studiile americane apare si ipoteza aparitiei si amplificarii
comportamentului agresiv din cauza unor substante nocive provenite de la gazele de esapament
(deci apare poluarea ca si cauza a agresivitatii) si a aditivilor alimentari; omul modern, mereu
pe goana si supus unui stres ridicat nu mai are timp sa traiasca sanatos, sa se hraneasca sanatos,
sa faca sport, sa se bucure etc. Cercetatorii americani isi sustineau ipoteza enuntata prin
rezultatele analizei firelor de par la persoanele cu comportament agresiv, care demonstrau
prezenta in cantitate mare de plumb, mercur, aluminiu, fier etc si a unor carente de zinc, sodiu
si potasiu.
Rezolvarea problemei violentei domesice, in sensul diminuarii fenomenului (pentru ca
este iluzoriu sa credem ca este posibil sa dispara) consta in educatie (atat in familie cat si in
scoala), informare, stimularea respectului oamenilor unii fata de altii, cresterea standardului de
viata, masuri legislative eficiente, etc.