Stilurile functionale ale limbii romane

Limba română prezintă mai multe stiluri functionale, care sunt utilizate
în funcție de scopul și contextul comunicării. Acestea includ:

1)Stilul funcțional-informativ: Acest stil se concentrează pe transmiterea clară și

precisă a informațiilor. Este folosit în textele științifice, tehnice sau în
documentele administrative, unde se pune accentul pe precizia și obiectivitatea
informațiilor.
2) Stilul expresiv-emotiv: Acest stil are ca scop principal exprimarea emoțiilor,
sentimentelor sau opiniilor. Este întâlnit în literatura artistică, în poezie sau în
discursurile politice sau de divertisment. Folosește imagini și figuri de stil
pentru a transmite și aprovoca emoții puternice în rândul cititorilor sau
ascultătorilor.
3)Stilul convingător-persuasiv: Acest stil este folosit în discursurile publice,
publicitate, propagandă sau în scrisori de intenție. Se bazează pe utilizarea
unor argumente puternice și strategii de persuasiune pentru a influența
opinia sau comportamentul destinatarului.
4)Stilul interactiv-dialogal: Acest stil este caracteristic comunicării verbale în
interacțiune directă cu un interlocutor. Este folosit în conversații informale,
interviuri, discuții sau negocieri. Acest stil se bazează pe întrebări și
răspunsuri, schimburi de idei și adaptarea mesajului în funcție de reacțiile și
nevoile interlocutorului.
5)Stilul solemn: Acesta este un stil utilizat în contexte oficiale, ceremonii,
discursuri formale sau evenimente importante. Este caracterizat prin utilizarea
unui limbaj elevat, respectuos și solemn, care să sublinieze importanța și
gravitatea situației.
 Genul dramatic
Genul dramatic este unul dintre cele trei genuri literare principale, alături de genul epic și
genul liric. Acesta se concentrează pe prezentarea acțiunii prin intermediul dialogului
între personaje și este destinat interpretării scenice. Iată câteva caracteristici și specii ale
genului dramatic:

Caracteristici generale ale genului dramatic:

1)Acțiune și dialog: Genul dramatic se axează pe prezentarea acțiunii prin intermediul

dialogului între personaje. Dialogul este esențial în construirea conflictului și dezvoltarea
intrigii.

2)Reprezentare scenică: Textele dramatice sunt scrise cu scopul de a fi interpretate pe

scenă. Autorii folosesc indicații scenice pentru a ghida regizorul, actorii și ceilalți membri
ai echipei de producție.

3)Caractere și conflicte: Personajele sunt elementele centrale ale teatrului dramatic.

Fiecare personaj are propria sa personalitate, motivații și rol în dezvoltarea acțiunii.
Conflictul dintre personaje este adesea motorul principal al poveștii.

Specii ale genului dramatic:

10Tragedia: Tragedia prezintă evenimente dramatice și serioase, în care personajele se

confruntă cu probleme existențiale, tragice și uneori fatale. De obicei, tragediile se
concentrează pe conflicte majore, cum ar fi cele dintre destin și liberul arbitru, moralitate
și corupție sau putere și demnitate umană.

2)Comedia: Comedia se concentrează pe situații amuzante, personaje comice și finaluri

fericite. Aceasta poate aborda teme sociale, politice sau de viață de zi cu zi și are scopul
de a stârni râsul și a provoca amuzamentul în rândul publicului.

3)Drama: Drama este o specie amplă care acoperă o gamă largă de teme și tonuri. Ea
explorează diverse aspecte ale vieții umane, adesea concentrându-se pe relații
interpersonale, dileme morale sau conflicte psihologice. Drama poate varia de la piese
serioase și intime la cele cu accente sociale sau politice.
4)Tragicomedia: Tragicomedia combină elemente tragice și comice, prezentând atât
situații amuzante, cât și momente de suferință sau tragedie. Această specie pune în
evidență complexitatea vieții umane, în care comedia și tragedia pot coexista și se pot
influența reciproc
 Caracterizarea lui Felix Sima

În romanul "Enigma Otiliei" scris de George Călinescu, Felix Sima este

unul dintre personajele importante ale poveștii. Iată o caracterizare
succintă a lui Felix Sima:
Felix Sima este un tânăr idealist și romantic.El este nepotul lui
Pascalopol și vine din provincie în București pentru a-și continua
studiile și a-și construi un viitor în capitala României. Felix este
descris ca fiind chipeș, cu o fire sensibilă și visătoare.
El se îndrăgostește de Otilia, verișoara sa și personajul principal al
romanului. Felix este atras de frumusețea și inteligența Otiliei, văzând
în ea o femeie ideală. El este dispus să facă sacrificii pentru dragostea
lui Otilia și încearcă să se despartă de obiectele de lux și moștenirea
familiei sale pentru a-și construi o carieră independentă.
Cu toate acestea, Felix este un personaj puțin naiv și idealist. El este
adesea indecis și își pierde încrederea în el însuși, având dificultăți în
a-și atinge scopurile. De-a lungul romanului, Felix trece prin diverse
experiențe și își descoperă propriile limite, dezvoltându-se într-un
personaj mai matur și realist.
În ansamblu, Felix Sima este prezentat ca un tânăr romantic și
pasional, care își dorește să găsească iubirea și să-și construiască
propriul său destin.
 Elementele Subiectului:Opera literara
Nuvela:”Alexandru Lapusneanul”

Nuvela "Alexandru Lăpușneanul" scrisă de Costache Negruzzi este o operă

literară ce prezintă povestea domniei lui Alexandru Lăpușneanul, un personaj
istoric al Moldovei din secolul al XVI-lea. Iată câteva elemente importante ale
subiectului acestei nuvele:

Intriga: Intriga se concentrează pe ascensiunea și declinul lui Alexandru

Lăpușneanul în fruntea Moldovei. El preia tronul după moartea voievodului
Ștefan cel Mare și se căsătorește cu Ruxandra, fiica domnitorului Vasile Lupu.
Însă, puterea îi corupe treptat mintea și devine un lider tiranic și brutal,
ajungând să-și ucidă chiar și soția.

Conflictul principal: Conflictul principal este reprezentat de lupta lui

Alexandru Lăpușneanul pentru putere și supraviețuire într-un mediu politic
ostil și plin de trădări. El se confruntă cu rivalități, conspirații și lupte de
putere interne, precum și cu presiunea exercitată de Imperiul Otoman.

Caracterele principale: Personajul central este Alexandru Lăpușneanul, un lider

puternic și carismatic la începutul domniei sale, dar care se transformă într-un
tiran și un despot pe măsură ce puterea îi corupe sufletul. Alți personaje
importante includ pe Ruxandra, soția lui Alexandru, care devine victimă a
tiraniei lui, și pe Boierul Toderașcu, unul dintre rivalii lui Alexandru.

Tematică: Tematica principală a nuvelei "Alexandru Lăpușneanul" include

corupția puterii, lupta pentru supraviețuire și manipularea politică. Este
prezentată și tema iubirii și a tragediei umane, în special în relația tumultoasă
dintre Alexandru și Ruxandra.
Rezoluție: Nuvela se încheie cu căderea și moartea lui Alexandru Lăpușneanul,
care este înlăturat de la putere în urma unei conspirații și este executat .
 Caracterizarea personajului:mara

Mara, creată de Ioan Slavici în romanul său cu același nume, este un personaj feminin
remarcabil și complex. Iată o caracterizare a personajului Mara:
Mara este o femeie puternică, independentă și curajoasă, care trăiește într-un mediu
rural în Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ea provine dintr-o familie modestă și
se confruntă cu dificultăți economice și sociale, dar nu își pierde niciodată demnitatea și
hotărârea de a-și îmbunătăți condiția.
Caracterul Mara se definește prin perseverență și muncă asiduă. Ea își asumă
responsabilitatea de a-și întreține familia și de a-și crește fiul singură, după ce soțul ei,
Manole, pleacă în căutarea unei vieți mai bune în străinătate. Mara devine o fermieră
harnică și un gestionar priceput al afacerilor familiei.
Pe lângă determinarea și spiritul de sacrificiu, Mara este și un personaj generos și
empatic. Ea se implică în comunitatea locală și ajută pe cei aflați în nevoie, fapt ce o face
admirată și respectată de ceilalți. Mara reprezintă un exemplu de altruism și devotament
față de ceilalți.
De-a lungul romanului, Mara trece prin numeroase încercări și suferințe, dar rămâne
puternică și încrezătoare în propriile sale valori. Ea luptă împotriva discriminării sociale și
a stereotipurilor de gen, demonstrând că o femeie poate fi independentă și capabilă să
conducă propria viață.
Mara este un personaj complex, cu virtuți și defecte, care evoluează pe parcursul
poveștii. Ea este un simbol al tenacității și curajului în fața adversităților și așteptărilor
societății patriarhale. Prin determinarea ei și prin dorința de a-și asuma controlul asupra
propriei vieți, Mara devine un personaj inspirațional și unul dintre cele mai notabile
personaje feminine din literatura română.
 Semnificatia numelui:Vlad

Vlad este un nume sau prenume masculin , probabil de origine slavă, unde rusescul
владеть (transl. vladet') înseamnă a conduce, a stăpâni. Nu este exclus să fi provenit din
germanicul Walten, tradus la fel a conduce, astfel încât Walther este echivalentul
prenumelui Vlad în germană, iar Walter — în engleză.

Genul liric

Genul liric cuprinde operele literare în care autorul își exprimă

gândurile, ideile și sentimentele prin intermediul eului liric. În genul
liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la
tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de
sugestie care se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest
motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele
prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul
genului liric este la persoana I, dar este folosită și persoana a II-a.
Opera lirică poate fi cultă (are autor cunoscut sau are originalitate)
sau populară (are caracter anonim, colectiv, oral).
Lirismul este o tonalitate, un registru artistic, care pune accentul pe
expresia poetică și elevată a sentimentelor personale, a pasiunii
 Ritmul

apropie poezia este pulsul

Defineste organizează, unifică, desăvirseste
de virtutile poeziei, care
concordanţa componentelor unui text
armonia acționează in
artistic intr-un tot unitar, activ.
poetica muzicii
timp

Rima

ordonează ordonează sugerează continuitatea,mensitatea, Construieşte

gruparea metrică gruparea transcenderea (rima sonoritatea
a versurilor in metrică a feminină),accentuează idei, concepte armonica a textului.
strofe. (rima masculina).
versurilor in
strofe.

Motivul

O idee O stare Un element de peisaj

 Figuri de stil

Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor

inițiale. Exemplu: Nunta Zamfirei – poezie de George
Coșbuc. Asonanța constă în repetarea unor vocale cu efect
sonor. Exemplu: În grădina lui Ion. Onomatopeea constă
într-un cuvânt ce este alcătuit pe modelul armoniilor
imitative, prin care se sugerează ori se imită sunete
naturale. Exemplu: Sunetele/mișcările/tropotele de afară i-
au făcut să iasă din cameră. Sincopa constă în eliminarea
unui grup de sunete sau a unui singur sunet în interiorul
unui cuvânt. Exemplu: mulțim (și nu mulțumim cum este
normal). Știi care este Legea lui Arhimede? Afreza constă
în eliminarea unui sunet ori grup de sunete de la începutul
cuvântului. Exemplu: ‘nalt (și nu înalt). Apocopa presupune
căderea unui sunet ori grup de sunete de la sfârșitul unui
cuvânt.Citeşte întreaga ştire: Figuri de stil - clasificare,
definiții și exemple. Exemplu: Copilu.
 Procedura de analiza a citatelor presupune
realizarea unor operatii intelectuale, care trebuie
sa evidentieze: Esenta semantica a citatului;-
Valoarea si limitele citatului; Posibilitatea de a-l
interpreta diferit;- Atitudinea proprie fata de
afirmatia din citat;- Relevanta citatului pentru
diferite situatii cotidiene, literare etc
Speciile genului liric

Elegia
Meditatia
oda
Pastelul
Satira

Genul liric
Sonetul
Rondelul
Pamfletul
Glsosa
Gazelul
Doina

Romanta
Imnul

Idila

Doina-Specie a liricii populare și a folclorului muzical românesc,

care exprimả un sentiment de dor. de jale, de revoltă, de
dragoste etc., preluata și de poezia cultă.

Cântec-Compozitie literară în versuri, adesea insoțită de

melodie
Gazel-Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri și
care de obicei cântă dragostea și vinul.

Glosa-Formă fixă de poezie în care fiecare strofă, începånd de la

cea de-a doua, Comentează suCcesiv cáte un vers din prima
strofă, versul comentat repetându-se la sfârşitul strofei
respective, iar ultima strofå reproducând în ordine inversă
versurile primei strofe.

Madrigal-Poezie lirică scurtă cu continut idilic sau galant

Rondel- Specie a poeziei lirice cu forma fixă, având 13 (sau 14)

versuri repartizate in trei strofe, în care primul vers este identic
cu al saptelea și al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea și
ultimul vers.

Sonet-Poezie cu forma prozodicà fixă, alcătuită din 14 versuri

repartizate in doua catrene cu rimå îmbråtisată si douà tertine
cu rima liberă.

Comentarea figurii de stil

1.Vei numi corect şi vei identifica sensul textual, integral, fidura

de stil fara a angaja secvențe în plus.
2.Vei identifica procesul prin care s-a constriut figura de stil
(transfer sermantic-metafora, prin anologie-comparație,
asociere-oximoron,opozitia-antiteza, schimbarea topicii-
inversiunea, reluarea-reperiției)

3.Vei analiza semnificația contextuală prin raportarea la

sensurile cuvinteior, la imaginea artistica conturata (vizuală,
auditiva)

4.Vei face referință la starea de spirit a eului liric, motivul literar,

la idea poetică, tema textului infunctie de rolul figurii de stil în
textul poetic

Caracterizarea Otiliei Marculescu

Otilia, o tanara de 18 ani , este fiica celei de-a doua sotii a lui Costache
Giurgiuveanu, Costache ocreste ca pe fiica lui, dar avaritia il impiedica sa o
infieze ofocial sau sa-i asigure,inmod concret, unviitor.Fascinanta si
imprevizibila, Otilia se diferentiaza de celalate personaje feminine din
literaturaromana prin aceea ca se afla permanent intr-un proces dinamic, in
continua devenire.Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugereaza
indirect, trasaturile sale morale dedelicatete, tinerete, farmec, cochetarie,
distinctie, inocenta si maturitate : „un cap prelung si tanar defata, incarcat de
bucle, cazand pana la umeri. Fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga
pe poale, dar stransa tare al mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri, ii
intinse cu franchete un brat gol si delicat...”.Definita indirect, de fapte, actiuni,
gesturi, vorbe si ganduri, Otilia este un personaj complex, cu uncomportament
derutant, fiind capabila de emotii puternice, pentru a trece apoi cu o
usurintadebordanta de al o stare la alta, imprastiata si visatoare uneori,
dovedind alteori, in modsurprinzator, luciditate si tact. Este un amestec ciudat
de atitudine copilaroasa si matura in acelasitimp; alearga desculta prin iarba din
curte, se urca pe stoguri, sta ca un copil pe genunchii luiPascalopol, dar este
extrem de serioasa si lucida cand ii explica lui Felix motivele pentru care ceidoi
nu se pot casatori, dovedind o autocunoastere desavartita a propriei firi: „Eu am
un temperamentnefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata.