See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/371674830

Declinul democratic accelerat din România. Renașterea partidului unic

Article in POLIS · June 2023

CITATIONS READS
0 58

1 author:

Dragoş Dragoman
Lucian Blaga University of Sibiu
92 PUBLICATIONS 251 CITATIONS

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Dragoş Dragoman on 18 June 2023.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Declinul democratic accelerat din România.
Renașterea partidului unic

(Accelerated Democratic Decline in Romania.

The Rebirth of the Single Party)

Dragoș DRAGOMAN

Abstract
The oversized governing coalition is not to be seen as a serious threat in long-term, consolidated democracies. In the
case of accelerated de-democratization, as it the current case of Romania, in a militarized system where the executive
power largely prevails over the judiciary and the legislative, such an oversized coalition is more likely to be seen as
the rebirth of the single party. With plans to amend the Constitution and with actions of consolidating furthermore the
executive power and limit citizens’ rights and freedoms, the rebirth of the single party rings the bell of an accelerated
authoritarian transition, leading back to the incipient steps towards democratization in the early 1990s. Since the
democratic backsliding only accelerated during the last couple of years, one can hardly predict if the political system
is to stabilize or to further accelerate into a pure totalitarianism.

Keywords: authoritarianism; demagogy, democratic backsliding; oversized coalition;

Introducere
Alianța politică dintre Partidul Național Liberal și Partidul Social Democrat din 25
noiembrie 2021 a dus la formarea unui guvern de coaliție supradimensionat, care dispune de o
majoritate parlamentară de aproape două treimi din mandatele deputaților și senatorilor. Această
alianță nu ar reprezenta vreun interes deosebit, dacă nu ar fi prinsă într-un tablou mai amplu, cel
al de-democratizării accelerate. Coaliția supradimensionată, ce funcționează tot mai mult ca un
partid unic, devine un mecanism cvasi-automat de transformare a voinței executivului în acte
normative. Tocmai această creștere fără precedent a puterii executive, ce se bazează pe un partid
unic ce colonizează aproape complet administrația publică, sistemul de învățământ și care își
„fidelizează” presa prin alocări bugetare consistente, face ca o alianță politică de acest gen să fie
un semnal de alarmă. Partidul unic astfel creat intră în tabloul mai amplu al degradării democratice,
prin slăbirea Curții Constituționale și extinderea controlului asupra justiției.
Partidul unic este o trăsătură definitorie a sistemelor totalitare1. Prin unicitatea sa, el
întărește unicitatea ideologiei. Deși numele său derivă de la pars, substantiv derivat de la verbul
partire („a divide”), ca parte, ca fracție dintr-un întreg corp politic și opinie politică separată, egală
cu alte opinii politice2, pretenția lui de unicitate salvează pretenția ideologiei de a monopoliza
adevărul. Astfel, partidul unic nu este un simplu accesoriu al sistemului totalitar, el este chiar unul
dintre stâlpii săi de susținere. Indiferent de calitatea umană a membrilor și liderilor săi, partidul
unic încarnează ideologia, el îmbracă scheletul anchilozat al câtorva idei șubrede cu mantia
splendidă a Adevărului unic. Membrii și mai ales liderii partidului sunt cei care vorbesc limba de
lemn a birocrației totalitare3, cei care propagă tezele Adevărului unic, cei care predau în școli și-n

1
Hannah Arendt, Originile totalitarismului, trad. rom. Ion Dur și Mircea Ivănescu, București, Humanitas, 2006.
2
Giovanni Sartori, Parties and Party Systems: A Framework for Analysis, Cambridge, Cambridge University Press,
1976, p. 4.
3
Françoise Thom, Limba de lemn, trad. rom. Mona Antohi, București, Humanitas, 2005.
universități ortodoxia ideologiei și cei care avertizează Poliția Politică despre derapajele ideologice
ce pândesc în orice fragment de gândire liberă4.
Desigur, nu este nevoie ca liderii, cu atât mai puțin membrii simpli de partid sau
simpatizanții lor să dețină cunoștințe ideologice temeinice. În toate sistemele totalitare există școli
de partid care se ocupă cu învățământul sumar al ABC-ului ideologic. Iar pentru cei mai capabili
există, desigur, institute special destinate rafinării ideologice proprii sau menținerii constante a
legăturii cu sursa externă a ideologiei oficiale. În cazul României, experiențele sistemelor totalitare
nazist și, mai ales, comunist arată că, cel puțin în fază incipientă, nu era nevoie de mari performanțe
intelectuale în propagarea ideologiei oficiale. Acest fapt este legat mai ales de nazism, care nu se
revendica de la vreun sistem filozofic prea complex. Dar chiar și în privința comunismului fondat
pe materialismul dialectic marxist și pe acțiunea politică leninistă5, micul Manual era suficient
pentru „lămurirea” cadrelor de partid în opera lor de convingere a maselor.
Dincolo de propagarea ideologiei oficiale, funcție deloc de neglijat, rolul partidului unic
este de a oferi un punct de sprijin suplimentar puterii executive. Deși sistemul totalitar este expresia
pură a puterii fără limite, gata oricând să zdrobească indivizii, să transforme complet economia și
să rescrie istoria, în epoca modernă a maselor revărsate în politică este nevoie de un minim
mecanism al legitimității. Iar legitimitatea vine prin fuziunea dintre puterea executivă și structura
ierarhică de partid, prin chiar îndreptățirea Partidului de a pune în practică Adevărul emanat. Prin
această fuziune, coerciția ce derivă din greutatea strivitoare a puterii (executive) își găsește o
justificare. Nimic nu se poate opune misiunii istorice a Partidului, nici pretinsele drepturi și
libertăți individuale, nici tradițiile comunităților etnice sau religioase. Ele devin iluzorii când sunt
comparate cu promisiunea Ideologiei, pusă în practică de Partid prin mecanismele Puterii Statului
Birocratic, anume cu fericirea generală și eternă.
Aceste două tendințe, anume propaganda ideologică ce direcționează acțiunea puterii
executive, alături de fuziunea dintre organizarea de partid și mecanismele puterii birocrației de
stat, pot fi văzute la lucru în România. Pentru prima dată, tendințele pot fi examinate în
desfășurarea lor reală și nu deduse post-factum, pe baza mărturiilor și altor documente de arhivă.
Transformarea ideologică din România, adaptarea la modelul occidental (cancel-culture, anti-
naționalism, anti-individualism liberal, anti-autonomie economică personală, anti-creștinism) nu
poate fi izolată de acțiunea politică a partidelor ce fuzionează pentru a legitima dominația
covârșitoare a puterii executive. La fel cum partidele contează tot mai puțin în stabilirea agendei
politice executive, așa se poate spune și despre puterea executivă, care își justifică deciziile și
acțiunile prin necesitățile (ideologice, dar numite „de adaptare”, „de integrare”, „de aliniere”) de
conformare la „standarde” externe. Aceste două mișcări de balans sunt cele care consolidează pe
zi ce trece partidul unic, cel chemat să încarneze ideologia propagată deja de mass-media
subordonate birocrației de stat. Fără partid unic, ideologia venită pe filieră externă ar risca să
devină apanajul unei pars, al unei fracțiuni oarecare, credința privată a unui grup dat de indivizi.
Acest lucru este de neacceptat pentru sistemul totalitar. Așa cum vom exemplifica mai jos, doar
așa putem explica trecerea de la ideologia propagată de Uniunea „Salvați România” (USR) la
politica birocratică a statului, sprijinită de colaborarea extinsă a organizațiilor de partid ale
Partidului Național Liberal (PNL) și Partidului Social-Democrat din România (PSD).

Dominația executivului și limitarea reprezentării politice

4
Czeslaw Milosz, Gândirea captivă, trad. rom. Constantin Geambașu, București, Humanitas, 2008.
5
Alain Besançon, Originile intelectuale ale leninismului, trad. rom. Lucreția Văcar, București, Humanitas, 2007.
 Ceea ce este specific sistemelor totalitare în gestionarea reprezentării politice este limitarea
sa drastică și subordonarea completă la dorințele motivate ideologic ale puterii executive. Ceea ce
este întotdeauna riscant pentru un sistem totalitar este să piardă controlul reprezentării. Alegerile
libere convenite în Polonia în 1989, anume competiția deschisă pentru cel puțin o parte dintre
mandatele puse în joc, au dovedit clar sfârșitul legitimității Partidului Comunist. Dintre toate
mandatele eliberate de reprezentarea automată a Partidului Comunist, nici unul dintre ele nu a fost
adjudecat de comuniștii aflați (încă) la putere6. Toate mandatele supuse competiției libere fiind
câștigate de opoziția democratică a Solidarității, pentru prima oară, un guvern dintr-un stat
comunist ajungea să fie condus de un necomunist, anume de Tadeusz Mazowiecki. Acest fapt a
reprezentat subminarea definitivă a legitimității Partidului Comunist și a determinat prăbușirea
catastrofală a regimului comunist în Polonia, apoi în celelalte țări socialiste.
În sens invers, restrângerea reprezentării politice într-un sistem democratic, precum cel
românesc, poate fi văzută la lucru prin delegitimarea Parlamentului, prin politizarea funcțiilor
publice și prin consolidarea puterii executive. La acestea se adaugă, după cum vom vedea, și
controlul interesat al mecanismelor electorale de către puterea executivă, care nu-și asumă riscul
unor „surprize” democratice, capabile să ducă la controlul executivului de către legislativ. Cum
remarcă Alina Mungiu-Pippidi, „captura” unor partide sau candidați cu potențial sau rezultate
înainte sau după alegeri este esențială pentru dominația politică și ideologică a puterii executive.
Folosind serviciile secrete, puterea executivă controlează (aproape) toată reprezentarea7. La fel se
întâmplă și cu gestionarea și controlul programelor informatice (softurilor) esențiale la nivelul
puterii executive, inclusiv cel legat de alegeri8. Atât timp cât reprezentarea este controlată de
puterea executivă, prin servicii secrete care nu răspund în mod real în fața Parlamentului, orice
șansă de menținere a democrației este cvasi-nulă.

Delegitimarea Parlamentului și consolidarea puterii executive

Delegitimarea Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem, nu este un fenomen foarte
recent. Erodarea acestei legitimități, esențiale democratic, a început deja în primul mandat
prezidențial al lui Traian Băsescu. Campaniile din 2004, cea a candidatului Traian Băsescu (lider
al Partidului Democrat-Liberal – PDL) și cea a partidului în sine, sunt cele care anunțau schimbarea
logicii de luptă împotriva puterii legislative, atât din postura de opoziție, cât și din cea de deținători
ai puterii executive, începând cu 2004. Folosind din plin logica populismului dezlănțuit, Băsescu
miza pe tehnicile de marketing politic folosite deja în revoluția „portocalie” din Ucraina, anume
de separare între liderul bun și partidul său fidel, pe de-o parte, și elitele parlamentare ostile
poporului pur, curat și credul, pe care PDL și Traian Băsescu îl reprezentau în conflictul fără
scăpare. Folosind imaginarul populist clasic, elitele parlamentare erau descrise drept corupte,
arogante și distante, în mod natural orientate împotriva poporului, pe care urmăreau insidios să-l
deposedeze de avantaje, reprezentare și posibilitate de exprimare9. De aceea, pe lângă sloganurile
violente „La țepe în Piața Victoriei” și „Arde-i pe corupți” s-a adăugat și cel legat de puterea

6
Juan J. Linz, Alfred Stepan, Problems of Democratic Transition and Consolidation, Baltimore MD, Johns Hopkins
University Press, 1996.
7
Alina Mungiu-Pippidi, „Am avut dreptate cu statul paralel. Acum ce facem?”, România Curată, 05.06.2022,
https://www.romaniacurata.ro/am-avut-dreptate-cu-statul-paralel-si-acum-ce-facem/ (consultat la 16.02.2023).
8
Alina Mungiu-Pippidi, „Memoriile lui Morar, episodul 2. Confruntarea cu serviciile secrete”, România Curată,
04.01.2023, https://www.romaniacurata.ro/memoriile-lui-morar-episodul-2-confruntarea-cu-serviciile-secrete/
(consultat la 16.02.2023).
9
Dragoș Dragoman, „Does Looking for Political Success Mean Undermining the Parliament? Populism and
Institutional Weakness in Romania”, South-East European Journal of Political Science, vol. 4, nr. 1, 2016, pp. 63-79.
intrinsecă a poporului, câștigător în fața elitelor ostile, dacă și când reușește să se grupeze în spatele
liderului populist: „Nu pot ei fura, cât puteți voi vota”.
Odată ajunși la putere, PDL și Traian Băsescu au făcut tot ce au putut pentru a consolida
funcția executivă. Nu doar că au inundat Parlamentul cu ordonanțe de urgență ale Guvernului,
legiferând în domenii complet străine urgenței rezonabile, deși promiseseră să nu folosească astfel
de acte administrative10, dar au militat pentru întărirea puterii executive prin numeroase pârghii
instituționale, unele la limita jocului democratic, enumerate aici sumar: interdicția expresă la
adresa propriilor deputați și senatori de a lua cuvântul și a vota la moțiunile de cenzură formulate
de Parlament la adresa propriului guvern; aceasta a făcut ca guvernul PDL condus de Emil Boc
(2009-2012) să rămână în funcție după nu mai puțin de 11 asumări de răspundere a Guvernului pe
proiecte de lege esențiale dezvoltării politice, sociale și economice a țării, eliminând astfel orice
dezbatere parlamentară (modificări la Legea educației, la Legea pensiilor, la Codul Muncii etc.);
amenințarea președintelui Traian Băsescu cu dizolvare Parlamentului, în cazul în care candidatul
PDL (Emil Boc) nu este acceptat în funcția de prim-ministru, deși Președintele României nu poate
dizolva în mod constituțional Parlamentul decât după ce două propuneri succesive de candidat la
funcția de prim-ministru au fost respinse de legislativ; intenția de a modifica Constituția, pentru a-
i da dreptul Președintelui de a dizolva automat Parlamentul, în cazul în care o suspendare a
Președintelui de către Parlament (înfăptuite în 2007 și 2012) este respinsă de cetățeni la
referendumul de demitere a Președintelui; modificarea Legii referendumului, pentru instituirea
unei majorități absolute pentru demiterea Președintelui, anume 50% plus unu din cetățenii înscriși
în listele electorale, deși între 3 și 5 milioane de cetățeni români au părăsit temporar sau definitiv
țara, transformând în fapt majoritatea absolută în majoritate calificată; ascunderea de către
guvernul Boc a rezultatelor oficiale ale recensământului populației din 2011, fapt ce i-a permis lui
Traian Băsescu să beneficieze de o bază enormă de calcul (rezultatele oficiale ale recensământului
din 2002) a prezenței la vot la demiterea sa „eșuată” din 2012; convocarea de către Traian Băsescu
a unui referendum pentru reducerea numărului de parlamentari la nu mai mult de 300 și renunțarea
la bicameralismul istoric românesc.
Toate aceste atacuri, șicane și acuze exagerate la adresa Parlamentului au dus la
delegitimarea severă a acestei instituții. Nu este de mirare de ce, după erodarea politică a PDL,
partidul populist succesor (USR) a avut atât succes în denigrarea instituției reprezentării și în lupta
pentru democrației directă11. Folosind un „populism malaxor” (recombinant populism), USR a
câștigat capital electoral din combinarea adecvată a temelor populiste anterioare. Sondând opinia
publică, USR a exploatat cu succes temele la care alegătorii așteptau răspuns din partea partidelor.
Combinația inovatoare dintre anti-comunismul primilor ani de tranziție și anti-corupția ultimilor
ani de tranziție, orientată împotriva Parlamentului, a dat o lovitură esențială instituției reprezentării
parlamentare. Folosind o fotografie a sediului Camerei Deputaților și Senatului României (Palatul
Parlamentului) pe bannere, fluturași, pagini internet și pe rețele de socializare, USR a dus o
campanie de denigrare a celor aleși în campania „Fără penali în funcții publice”. Această campanie
este un element evident de populism penal (anume insistența pentru înăsprirea pedepselor la adresa
condamnaților penal)12, catalogându-i pe cei de la putere (între 2016 și 2020) și din opoziție (în

10
Dragoș Dragoman, „Could speaking for the people often mean lying to the people? Populism and the problem of
truth”, South-East European Journal of Political Science, vol. 2, nr. 1-2, 2014, pp. 101-119.
11
Dragoș Dragoman, „Save Romania” Union and the Persistent Populism in Romania”, Problems of Post-
Communism, vol. 68, nr. 4, 2021, pp. 303-314.
12
Zsolt Boda, Gabriella Szabó, Attila Bartha, Gergö Medve-Bálint și Szuzsana Vidra, „Politically Driven: Mapping
Political and Media Discourses of Penal Populism – The Hungarian Case”, East European Politics and Societies and
Cultures, vol. 29, nr. 4, 2015, pp. 871-891.
2020 și 2021) drept corupți, aroganți, profitori, orientați împotriva poporului format din oameni
curați și cinstiți.
Mai mult, USR a depășit elementele clasice ale populismului, definite de lupta eroilor
populiști împotriva elitelor corupte și ostile oamenilor simpli, de treabă, atunci când a coborât în
domeniul trivial al înjurăturii grosiere. „**** PSD” din 2018 a devenit sloganul de luptă împotriva
unui guvern acuzat de corupție, aroganță și nepăsare față de poporul curat, cinstit și orientat către
„valorile europene”, dar și elementul de coeziune al unui întreg spectru de activiști civici, jurnaliști
și intelectuali publici. Sloganul a devenit, ca simptom al populismului care a invadat toate sferele
vieții publice, „înjurătura care ne unește”. Gabriel Liceanu justifică „revoluția născută în jurul unei
înjurături” ca fiind orientată împotriva unui partid la guvernare care a înlocuit „limbajul politicii
cu scuipatul pe un popor întreg” și care „a pus țara pe butuci”, împotriva unei clase politice care
„trișează”, împotriva unui parlament „peste care a pus stăpânire vulgaritatea”, împotriva unui
sistem democratic care a devenit „o butaforie”13. Toate temele populiste cultivate de PDL și apoi
de USR se regăsesc în această justificare a violenței de limbaj. Această violență populistă nu este
deloc diferită de cea cultivată de Traian Băsescu, precum „La țepe în Piața Victoriei”. Ea justifică
orice măsură împotriva elitelor pretins ostile, împotriva cărora luptă eroii populiști din PDL și
USR. În termenii lui Liiceanu, această „revoluție” este capabilă să ducă la democrație directă, iar
rostirea înjurăturii cu acest scop, devenită nevitriolantă (sic!), „îmi permite s-o rostesc fără să
roșesc”. Astfel, orice justificare este acceptabilă, atunci când lovește reprezentarea politică și
favorizează democrația directă.

Politizarea funcțiilor publice

Partidul unic nu își poate permite păstrarea independenței funcției publice. Acest lucru se
întâmplă atât din motive ideologice, cât și practice. Pe de-o parte, funcții publice scoase de sub
imperiul ideologiei sunt de neconceput în funcționarea sistemului totalitar. Conformismul
ideologic total nu se poate obține fără controlul fiecărui funcționar. Practic, gestiunea sistemului
de numiri pe poziții este mult ușurată de paralelismul partid-stat. În România, deși teoria liberală
clasică mizează pe competiție deschisă tuturor și pe selecția celor mai merituoși, PNL a procedat
în 2020 la extinderea fără precedent a politizării domeniului de stat. Nu doar agențiile
guvernamentale, subordonate ministerelor de resort, au fost populate cu membri de partid, dar și
instituții anterior considerate neutre. Este adevărat, politizarea în exces a fost demarată cu mult
înainte. Câteva jaloane pot fi trasate, începând cu anularea din 2008 a concursurilor pentru
posturile de prefect, de către guvernul PDL condus de Emil Boc, apoi numirile politice la
conducerea departamentului de știri al Televiziunii Române (Rodica Culcer, Grupul pentru Dialog
Social) și la conducerea televiziunii (TVR) însăși (Alexandru Lăzescu, Grupul pentru Dialog
Social)14.

13
Gabriel Liiceanu, „Înjurătura care ne unește”, Contributors.ro, 07.08.2018, https://www.contributors.ro/injuratura-
care-ne-unește/ (consultat la 02.03.2023).
14
Grupul pentru Dialog Social (GDS) este un ONG fondat la începutul tranziției democratice, inițial cu funcție de
platformă de dialog în cadrul societății civile. Foarte repede, GDS a devenit un sprijin politic pentru candidații de
dreapta la alegerile naționale și locale, dar mai cu seama în alegerile prezidențiale (Emil Constantinescu, Traian
Băsescu, Klaus Johannis). În condițiile unui electorat mai curând predispus spre stânga (la începutul anilor tranziției),
GDS a jucat rol de contrapondere la această tendință electorală. Ulterior, deși partidele de dreapta au început să câștige
și singure și să guverneze România perioade îndelungate (alianța CDR-PD: 1996-2000; alianța PD-PNL: 2004-2007;
alianța PDL-PSD: 2008-2009; alianța PDL-UDMR: 2009-2012; alianța PNL-USR: 2020-2022), GDS nu a (re)devenit
niciodată neutru ideologic.
 Deși conducerea TVR este votată de către Parlament, miza numirilor politice a devenit
evidentă în perioadele de crize instituționale, mai cu seamă în momentul suspendării de către
Parlament a Președintelui Băsescu, în 2012. Atunci s-a dovedit util și controlul politic al
Consiliului Național al Audio-vizualului (CNA), care a amendat succesiv posturile din grupul
media Intact. Grupul de presă era deținut de Dan Voiculescu, adversar politic al președintelui
suspendat, Traian Băsescu. Catalogat de către Băsescu drept „mogul media” și „pușcăriabil”,
Voiculescu a fost condamnat penal, iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a
pus sechestru asigurator pe sediile și bunurile televiziunilor (Antena 1 și Antena 3) critice la adresa
PDL și a lui Traian Băsescu. În paralel, CNA a inundat cu amenzi posturile TV din trustul Intact,
în toată desfășurarea referendumului pentru demiterea președintelui15. Controlul asupra surselor
alternative de informare va deveni ulterior tot mai puternic, culminând cu plățile de milioane de
euro făcute de guvernul PNL instituțiilor de presă în 202016.
Dar și instituții anterior neutre au fost politizate, în logica controlului spațiului public.
Odată politizate, instituțiile respective vor fi colonizate alternativ de către guverne succesive și
există extrem de puține cazuri de depolitizare. Noua politizare, care completează paralelismul
partid-stat, este numirea directorilor de școli și ai inspectorilor școlari, întreprinsă de guvernul
PNL-USR, dar și ocuparea funcțiilor de director de spital din rândurilor membrilor PNL. Acest
lucru este vizibil în județele și municipiile/orașele unde PNL deține majoritatea în consiliile
județene și în cele locale și unde există spitale direct subordonate primăriilor sau consiliilor
județene. Nu doar că agențiile județene sunt colonizate cu personal PNL, dar chiar relația
instituțională dintre Direcția de Sănătate Publică, de exemplu, și Consiliul Județean (CJ) și spitalul
județean subordonat CJ devine o afacere de partid.
Deși școlile au rezistat pentru o vreme escaladării politizării instituțiilor publice ce trebuiau
să rămână neutre, acest lucru nu mai este valabil. Expirarea contractelor de management a
unităților de învățământ în 2020 a făcut ca Ministerul Educației, condus de PNL, să schimbe în
2021 din funcție peste 1600 de directori de școli, înlocuindu-i cu persoane numite „în interesul
învățământului”17. Deși cu mandate temporare, aceste persoane desemnate la conducerea școlilor
sunt numite de către inspectorii școlari județeni. Politizarea „în cascadă” vine din faptul că,
anterior, inspectorii școlari apolitici au fost înlocuiți cu membri de partid, în aceeași logică a
detașării pe funcții. Cum ultimele concursuri pe post au avut loc în 2017, atât guvernele PNL-USR
(2020-2021, conduse de Ludovic Orban și de Florin Cîțu), cât și guvernul PNL-PSD (condus de
Nicolae Ciucă, începând cu decembrie 2021) au demis inspectorii școlari în funcție și au numit
alții. Astfel, PNL a ajuns în 2021 să dețină 90% din conducerile inspectoratelor județene, unii
inspectori candidând în 2020 pe listele partidului, atât la alegerile locale, cât și la cele

15
Alina Dan, „Antena 3 și B1 TV, amendate de CNA pentru dezechilibre în campania pentru referendum”,
Mediafax.ro, 11.09.2012, https://www.mediafax.ro/cultura-media/antena-3-si-b1-tv-amendate-de-cna-pentru-
dezechilibre-in-campania-pentru-referendum-10054421 (consultat la 02.03.2023).
16
Dan Tăpălagă, „Guvernul Orban a dat bani la presă cât n-a putut duce: din 200 de milioane de lei puse la bătaie în
plină campanie s-au cheltuit 140 de milioane / Unele redacții acuză că nu și-au primit încă toți banii”, G4Media.ro,
18.06.2021, https://www.g4media.ro/exclusiv-guvernul-orban-a-dat-bani-la-presa-cat-n-a-putut-duce-din-200-de-
milioane-de-lei-puse-la-bataie-in-plina-campanie-s-au-cheltuit-140-de-milioane-unele-redactii-acuza-ca-nu-si-au-
primit-inca.html (consultat la 02.03.2023).
17
Ioana Nicolescu, Mihai Peticilă, „OFICIAL. Peste 1600 de directori de școli au fost schimbați cu persoane numite
«în interesul învățământului», prin decizii ale inspectoratelor școlare”, Edupedu.ro, 24.09. 2021,
https://www.edupedu.ro/oficial-peste-1-600-de-directori-de-scoli-au-fost-schimbati-cu-persoane-numite-in-
interesul-invatamantului-prin-decizii-ale-inspectoratelor-scolare-doar-pentru-300-dintre-ei-motivu/ (consultat la
02.03.2023).
parlamentare18. După formarea guvernului PNL-PSD, partidului social-democrat i-au fost
repartizate o treime din mandatele de inspector școlar19. Politizarea de către PSD a conducerilor
inspectoratelor fusese criticată în 2018 de către președintele Klaus Johannis, fost președinte al
PNL, care anunțase public un vast proiect de reorganizare a educației din România, sub numele de
„România educată”.

Controlul mecanismelor electorale

Riscul cel mai mare pentru un sistem totalitar în formare, dar și pentru un sistem totalitar
în decădere, este pierderea controlului mecanismelor electorale. Așa cum am menționat anterior,
deschiderea competiției electorale în Polonia a însemnat delegitimarea completă a Partidului
Comunist. Controlul mecanismelor electorale înseamnă atât impunerea unui sistem electoral
favorabil funcției executive, cât și monopolul verificării corectitudinii exercitării votului, respectiv
transmisia centralizată a rezultatelor din fiecare secție către organismul național responsabil.
Primul aspect este specific încercării PDL din 2008 de a concentra mai multă putere
executivă prin „confecționarea” unei majorități parlamentare. Acest lucru este posibil prin efectele
disproporționale induse de sistemele electorale. Deși toate sistemele electorale sunt într-un anumit
grad disproporționale (diferența dintre proporția voturilor obținute de un competitor electoral și
proporția mandatelor câștigate), așa cum arată Arend Lijphart20, sistemele electorale majoritare
(SM) au un efect disproporțional mai mare decât reprezentarea proporțională (RP). Altfel spus,
șansele obținerii unei majorități parlamentare cresc cu tipul de sistem electoral pus în funcțiune, la
număr identic de voturi obținute în alegeri. Acesta era interesul imediat al PDL și a lui Traian
Băsescu, imediat după eșecul guvernării PD-PNL (2004-2007), anume obținerea unei majorități
pentru PD (devenit PDL) prin mijloace „mecanice”, anume prin efectele disproporționale ale
sistemelor electorale. De aceea, propunerea PDL și a lui Traian Băsescu a fost trecerea de la RP la
cele mai disproporționale două variante de SM, care sunt „First-Past-the-Post System” (FPTP),
respectiv „Two-Rounds Run-Off System” (TR)21. Prima opțiune era sistemul majoritar cu
majoritate relativă (specific Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii), cel de-al doilea sistemul
majoritar cu două tururi de scrutin (specific Franței, Republica a V-a).
Aceasta este ordinea propunerilor înaintate de PDL în foarte scurta dezbatere privind
modificarea sistemului electoral, ce viza înlocuirea RP. Din conflictul politic dintre prim-ministrul
Călin Popescu-Tăriceanu, care susținea o variantă de sistem electoral mixt (de tip german), care să
combine proporționalitatea generală cu alegerea directă a candidaților în colegii uninominale, și
Traian Băsescu (și PDL, aflat în opoziție), a rezultat un sistem hibrid complicat22, care a produs
mai multă confuzie decât a înlăturat pretinsele neajunsuri ale RP, așa cum susțineau unii activiști
civici. Deși membrii parlamentului au fost aleși în colegii uninominale, efectele scontate ale
acestui tip de alegeri au fost anulate de strategia PDL. Partidul a folosit o singură campanie

18
Diana Onciou, „Ministerul Candidaților. 60% din inspectorii școlari generali participă la alegeri pe listele PNL”,
Dela0.ro, 18.09.2020, https://beta.dela0.ro/inspectorii-scolari-la-alegeri-pe-listele-pnl/ (consultat la 02.03.2023).
19
Diana Onciu, „Și-au luat inspectoratele școlare înapoi! Aproape o treime din deconcentratele Ministerului Educației
au revenit sub stăpânirea PSD”, Dela0.ro, 11.05.2022, https://beta.dela0.ro/aproape-o-treime-din-inspectoratele-
scolare-au-revenit-sub-stapanirea-psd/ (consultat la 02.03.2023).
20
Arend Lijphart, Patterns of Democracy: Government Forms and Performance in Thirty-Six Countries, Yale
University Press, New Haven CT, 1999.
21
Arend Lijphart, „The Political Consequences of Electoral Laws, 1945-1985”, American Political Science Review,
vol. 84, nr. 2, 1990, pp. 481-496.
22
Cosmin G. Marian, Ronald F. King, „Plus ça change: Electoral law reform and the 2008 Romanian parliamentary
elections”, Communist and Post-Communist Studies, vol. 43, nr. 1, 2010, pp. 7-18.
electorală națională, cu Traian Băsescu pe post de „locomotivă”, anulând astfel orice specific local.
Aleșii PDL din 2008 și-au schimbat colegiile electorale cu ocazia alegerilor din 201223, subminând
orice legătură mai solidă între alegătorii din colegii și deputații și senatorii ce au primit mandate
în aceste colegii. Astfel, toate motivele inițiale privind pretinsele avantaje ale SM au fost anulate
de practica politică.
Al doilea aspect al controlului mecanismelor electorale se referă la transparența și
supervizarea procesului electoral. Pentru o bună perioadă de timp după 1989, procesul electoral a
fost supervizat de reprezentanții unor ONG-uri, alături de reprezentanți ai competitorilor electorali
înscriși în competiție. Odată cu retragerea acestor observatori din partea organizațiilor voluntare,
partidele politice au devenit principalul observator al procesului electoral. Ele sunt cele care au
denunțat derapajele existente în procesul electoral, atunci când au existat suspiciuni. Slaba
încredere publică în partidele politice nu le-a ajutat însă prea mult în contestarea rezultatelor, chiar
și atunci când partidele considerau dovezile ca fiind suficiente și solide. Unul dintre cele mai bune
exemple este cel legat de realegerea controversată a lui Traian Băsescu din 2009. Cu multe zile
înainte ca Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) să dea publicității rezultatele alegerilor, chiar
în orele de după închiderea secțiilor de vot, liderii PDL se lăudau public cu numărătoarea paralelă
a voturilor, printr-un sistem informatic mult mai performant decât numărarea manuală a
voturilor24. În doar câteva ore, ei transmiteau ziariștilor prezenți la întâlnirea liderilor PDL
rezultatele alegerilor prezidențiale. Reuniunea de a doua zi a liderilor PDL, în sediul Ministerului
de Interne, a ridicat suspiciunea mușamalizării posibilelor fraude reclamate de către PSD în secțiile
speciale de vot25.
Trei ani mai târziu, liderul PSD Liviu Dragnea, fost șef de campanie electorală în 2009,
urma să fie condamnat penal pentru organizarea unui sistem paralel de numărare a voturilor, prin
centralizarea rezultatelor din secțiile de votare din țară, așa cum erau ele transmise prin telefon de
către membrii de partid din secție. Judecătorii au reținut, pe lângă alte capete de acuzare, acuzația
Direcției Naționale Anticorupție (DNA) privind coordonarea unui sistem informatic complex (de
tip centrală telefonică), prin care liderul PSD a transmis mesaje, ordine și recomandări privind
stimularea participării cetățenilor la vot. Foloasele nepatrimoniale de care ar fi beneficiat necuvenit
(sic!), conform DNA, erau chiar demiterea președintelui Băsescu, prin îndeplinirea cvorumului de
participare26. Dincolo de confuzia făcută de procurori și de judecători între foloase necuvenite și
obținerea unui rezultat electoral favorabil (confuzie hilară când cineva înțelege că scopul unui
scrutin este tocmai tranșarea unei dispute publice prin referendum sau alocarea de mandate unor
competitori electorali, deci și cel care a rămas în funcție – Traian Băsescu – a beneficiat de un
folos nepatrimonial, dacă definiția acestei pretinse infracțiuni este consistentă), rămâne intimidarea
judiciară la adresa competitorilor de a mai pretinde numărătoarea paralelă a voturilor exprimate și
de a mai ridica eventuale pretenții la renumărarea voturilor.
Viteza uluitoare cu care liderii PDL primeau din teritoriu, secție după secție, rezultatele
complete ale alegerilor prezidențiale din 2009 ar putea fi atribuită unui sistem informatic

23
Sergiu Gherghina, „Going for a Safe Vote: Electoral Bribes in Post-Communist Romania”, Debatte: Journal of
Contemporary Central and Eastern Europe, vol. 21, nr. 2-3, 2013, pp. 143-164.
24
***, „Videanu către Hrebenciuc în noaptea alegerilor: Băi Viorică, nu mai număra, mă!”, Ziua.ro, 10.12.2009,
http://www.ziua.ro/news.php?data=2016-08-22&id=46975 (consultat la 23.03.2023).
25
Gabriela Antoniu, „Întâlnirea de la Interne”, Jurnalul.ro, 08.12.2009, https://jurnalul.ro/stiri/politica/intalnirea-de-
la-interne-529807.html (consultat la 23.03.2023).
26
***, „Liviu Dragnea, condamnat definitiv la doi ani închisoare cu suspendare în dosarul Referendumul – ÎCCJ”,
Economica.net, 22.04.2016, https://www.economica.net/liviu-dragnea-condamnat-definitiv-la-doi-ani-de-inchisoare-
cu-suspendare-in-dosarul-referendumul-iccj_118557.html (consultat la 23.03.2023).
performant, pus la dispoziția PDL și a candidatului Traian Băsescu de Serviciul de Telecomunicații
Speciale (STS). De altfel, implicarea acestui serviciu secret în organizarea tuturor scrutinelor este
o povară în argumentarea independenței, onestității și transparenței procesului electoral din
România. Dacă acceptăm că numărarea voturilor și alocarea mandatelor sunt procese esențiale în
determinarea câștigătorului din alegeri, atunci este surprinzătoare implicarea unor unități militare
în procesul electoral. Dacă transparența regulamentelor și procedurilor practice este ceea ce face
diferența între organizarea alegerilor politice în democrații și în regimuri non-democratice, atunci
este greu de susținut că procesul electoral mai este unul democratic, atunci când organizații
politice, ONG-uri sau simpli cetățeni se lovesc de justificarea „strict secret” sau „ordin de serviciu”
în momentul în care cer dovezi și justificări.
Caracterul nedemocratic al alegerilor românești (pentru că nu există altă țară membră în
Uniunea Europeană în care în alegerile politice să fie implicate servicii secrete) ar putea deveni și
mai evident în cazul votului electronic. Deși ușor de realizat de către alegători, deja familiarizați
cu comenzile on-line pentru bunuri și servicii, el privează procesul electoral de probele materiale
existente în prezent. Deși votul pe buletine tipărite nu poate fi complet scutit de suspiciuni de
fraudă (dovadă fiind contestațiile din alegerile locale din 2020 din București, sectorul 1, pentru a
ne limita doar la cel mai recent exemplu)27, lipsa suportului material păstrat drept probă va reduce
procesul electoral la succesiunea pașilor cibernetici cunoscuți, anume la intrări, procese și ieșiri.
Lăsând procesele și ieșirile la discreția STS, serviciu secret fără control public, procesul electoral
va deveni o simplă butaforie. Lupta dintre partide (atât cât se va mai putea petrece în cadrul unui
sistem cu partid dominant ce tinde să fie un nou sistem cu partid unic) se va da nu pentru
convingerea electoratului, care devine un actor complet irelevant, ci pentru controlul STS.
Nestăpânind procesele cibernetice, fără competitori electorali capabili să supervizeze aceste
procese și să confirme validitatea lor, opinia publică va fi redusă la statutul de simplu spectator al
rezultatelor afișate pe grafice colorate de STS în seara de după expirarea termenului de vot.
Reducerea importanței covârșitoare a proceselor electorale în regimurile democratice va înlocui
cu ușurință esența democrației cu spectacolul televizat, asemenea unui concurs Eurovision28. Nu
întâmplător, Giovanni Sartori atrăgea atenția asupra imbecilizării prin televiziune, anume sărăcirea
aparatului cognitiv al indivizilor presupus raționali, cu efecte serioase asupra capacității acestora
de a se angaja într-un proces democratic ce necesită mult discernământ și bună-credință29.

27
Candidatul USR la Primăria Sectorului 1 din București la alegerile din septembrie 2020, Clotilde Armand, este
suspectat că ar fi violat integritatea procesului electoral prin accesul neautorizat în sala unde erau depozitate buletinele
de vot și procesele verbale, după închiderea secțiilor de votare și numărarea voturilor. George-Andrei Cristescu, „PSD
publică pe Facebook alte imagini cu Clotilde Armand din seara numărării voturilor de la Primăria Sectorului 1”,
Adevărul.ro, 07.08.2021, https://adevarul.ro/politica/psd-publica-pe-facebook-alte-imagini-cu-clotilde-2112544.html
(consultat la 29.03.2023).
28
Lipsa de transparență a proceselor electronice de vot, a mecanismelor de agregare a voturilor naționale ale
juraților și publicului în desemnarea câștigătorului concursului Eurovision din 2022, contestate vehement de
numeroase jurii naționale, este un semnal serios de alarmă cu privire la folosirea unui astfel de sistem în desemnarea
câștigătorilor în alegeri politice și în alocarea mandatelor. Știrile TVR, „Scandal la Eurovision. Votul juriului
României a fost modificat, punctajul maxim pentru Moldova fiind atribuit Ucrainei. Anterior anunțului, EBU a decis
anularea voturilor a 6 țări”, TVR, 15.05.2022, http://stiri.tvr.ro/scandal-la-eurovision-votul-juriului-romaniei-a-fost-
modificat--punctajul-maxim-pentru-moldova-fiind-atribuit-ucrainei--anterior-anun--ului--ebu-a-decis-anularea-
voturilor-a-6---ari_905101.html#view (consultat la 29.03.2023).
29
Giovanni Sartori, Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune și post-gândirea, trad. rom. Mihai Elin, București,
Humanitas, 2006.
 Hărțuirea liderilor opoziției
Dar consolidarea fără precedent a partidului unic în România, prin asocierea PNL și PSD
la guvernare începând cu noiembrie 2021 și intențiile exprimate oficial de a nu desface alianța
pentru următorul ciclu electoral, deși alegerile nu au fost organizate încă, urmează unui lung proces
de „domesticire” a liderilor opoziției. Deja din timpul mandatelor lui Traian Băsescu, cel care-și
eticheta rivalii politici drept „pușcăriabili”, liderilor opoziție li se deschideau procese penale. Deși,
în cele mai multe cazuri, acești politicieni din opoziția față de Traian Băsescu au fost achitați,
tehnica decredibilizării în ochii electoratului și a limitării la funcții publice (prin campania „Fără
penali în funcții publice”) funcționează ca metodă de limitare a autonomiei politice a opoziției. Nu
de puține ori, suspiciunile de arbitrar în ancheta penală și în trimiterea în judecată se referă la
colaborarea dintre Serviciul Român de Informații, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție (PÎCCJ) și Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Deși oficial semnate pentru asistența
de specialitate oferită de SRI, atât în timpul guvernului Emil Boc (PDL-UDMR), cât și în timpul
guvernului Dacian Cioloș, protocoalele au fost declarate neconstituționale de către Curtea
Constituțională a României (CCR) în 2016, respectiv în 2022.
Desemnată drept „câmp tactic” de către SRI30, justiția și-a păstrat puțină credibilitate în
privința echidistanței politice. Deși încrederea părților în procesul judiciar este esențială,
precedentul legat de colaborarea din 2009 (reînnoită în 2016) dintre SRI și PÎCCJ, respectiv SRI
și ÎCCJ, a introdus o suspiciune legată de inegalitatea părților și de inechitatea verdictelor. Acestea
se referă la nevoia părților, inclusiv a avocaților apărării și a judecătorilor cauzei, de a deține
certificate de securitate emise de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat
(ORNISS) pentru a avea acces la probele din dosarele instrumentate de PÎCCJ. Ridicarea unei
bariere administrative în procesul judiciar, anume invocarea „secretelor de serviciu” și „secretelor
de stat” în administrarea și judecarea probelor contravine accesului liber la justiție și la egalitatea
părților aflate în procesul judiciar și este neconstituțională.
Mai mult, colaborarea SRI-PÎCCJ-ÎCCJ ridică și problema confidențialității datelor din
dosarele aflate în judecare31. Dezinhibarea cu care Traian Băsescu își eticheta contestatarii drept
„pușcăriabili” s-ar fi putut baza pe informațiile încă secrete legate de probele strânse de Parchet
despre posibile infracțiuni ale acestor opozanți, ce urmau să fie făcute publice. De altfel, justiția
televizată și „scurgerile” de date din dosarele judiciare, ce marchează cele două mandate
prezidențiale ale lui Traian Băsescu, nu s-ar fi întâmplat în condițiile respectării riguroase ale
echității și confidențialității procedurilor judiciare. În această atmosferă a colaborării dintre justiție
și serviciile secrete, Traian Băsescu o amenința în direct pe candidata PSD la Primăria București,
Gabriela Firea, în transmisiune televizată, că riscă să nu-și mai găsească soțul acasă, „dacă nu stă
în banca ei” și „dacă nu este atentă”32. Tot în această atmosferă, liderii succesivi ai opoziției față
de Traian Băsescu și PDL (ulterior PNL) s-au confruntat cu acuzații, dosare penale (unele închise
ulterior), trimiteri în judecată, achitări și, în unele cazuri, condamnări. Reducerea șanselor
candidaturilor politice, a credibilității publice și timorarea personală au fost uneori suficiente prin

30
***, „Pensionare subită în SRI. Generalul Dumbravă, care a spus că justiția e câmp tactic pentru SRI, a fost trecut
în rezervă”, Adevărul.ro, 28.08.2018, https://adevarul.ro/politica/pensionare-subita-in-sri-generalul-dumbrava-care-
1887216.html (consultat la 30.03.2023).
31
Mediafax – Departamentul Social, „Mediafax, adresă către ÎCCJ privind Protocolul: Câte documente au mers de pe
masa judecătorilor la SRI”, Mediafax.ro, 19.06.2018, https://www.mediafax.ro/social/mediafax-adresa-catre-iccj-
privind-protocolul-cate-documente-au-mers-de-pe-masa-judecatorilor-la-sri-17267229 (consultat la 30.03.2023).
32
***, „Băsescu amenință în stil mafiot”, Jurnalul.ro, 14.04.2014, https://jurnalul.ro/stiri/politica/basescu-ameninta-
in-stil-mafiot-665946.html (consultat la 30.03.2023).
deschiderea dosarelor, uneori prin trimiterea în judecată. Este însă surprinzător câte dosare au fost
închise ulterior de parchete (Victor Ponta33, Varujan Vosganian34) și câte trimiteri în judecată s-au
soldat cu achitarea din viciu de procedură judiciară, lipsă de probe sau inexistența faptei penale
(Adrian Năstase35, Mircea Diaconu36, Liviu Dragnea37, Victor Ponta38, Ludovic Orban39). Lipsa
probelor din dosare care au debutat mediatic cu distrugerea credibilității opozanților politici,
afectarea poziției lor politice și compromiterea gravă a șanselor de a candida ale acestora, acesta
este mecanismul cel mai periculos pentru capacitatea democrației de a funcționa. Justiția televizată
în afara curților de justiție, scurgerile de informații din dosarele penale în lucru sau încă nedeschise,
demonizarea mediatică a celor ce se opun puterii executive sunt elementele cotidiene, banale, ale
degradării democratice din România.
Dar cel mai grav atac la supraviețuirea democrației în România este desemnarea unor
„culoare” în curțile de justiție, prin care dosarele instrumentate adversarilor puterii executive să
ajungă la judecători favorabili, care să dea sentințe conforme cu „eforturile operative” ale SRI sau
cu așteptările create în rândurile publicului de către diferite organe de presă. Aici rezidă pericolul
transformării curților de justiție în „câmp tactic”, transformarea lor în instanțe formale de
pronunțare a unor sentințe deja stabilite de puterea executivă, ce își atrage de partea sa opinia
publică prin tehnici eficiente de comunicare. Așa se poate explica cum judecătorii care au
pronunțat sentința împotriva liderului PSD Adrian Năstase au trecut cu vederea lipsa probelor
materiale direct incriminatorii din dosarul „Trofeul calității”, dar au reținut așteptările publicului
pentru pedepsirea unor persoane corupte, foarte vizibile în spațiul public, ce trebuie date ca
exemplu. În exprimarea judecătorilor, este vorba de „un caz de corupție la cel mai înalt nivel, prin
implicarea unui personaj care nu era un simplu președinte de partid, ci unul dintre cei mai
importanți exponenți ai clasei politice românești, președinte al celui mai mare partid politic la
nivelul anului 2004, prim-ministru în funcție și candidat cotat cu șanse reale (dacă nu chiar cele
mai mari) la cea mai înaltă demnitate a statului român”.40
33
***, „Dosarul Victor Ponta – Tony Blair, clasat de DNA după 6 ani / Reacția fostului premier”, Hotnews.ro,
27.10.2022, https://www.hotnews.ro/stiri-esential-25868146-dosarul-victor-ponta-tony-blair-clasat-dna-dupa-6-ani-
reactia-fostului-premier.htm (consultat la 04.04.2023).
34
***, „DIICOT clasează partea din dosarul Romgaz care îl viza pe fostul ministru Varujan Vosganian”, Agerpres,
12.05.2021, https://www.agerpres.ro/justitie/2021/05/12/diicot-claseaza-partea-din-dosarul-romgaz-care-il-viza-pe-
fostul-ministru-varujan-vosganian-surse--712212 (consultat la 04.04.2023).
35
Lucia Efrim, „Adrian Năstase achitat definitiv în cazul „Mătușa Tamara”, Mediafax.ro, 03.09.2012,
https://www.mediafax.ro/politic/adrian-nastase-achitat-definitiv-in-cazul-matusa-tamara-10015089 (consultat la
04.04.2023).
36
*** „Mircea Diaconu, achitat în dosarul în care era acuzat de conflict de interese”, Digi24.ro, 28.11.2014,
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/mircea-diaconu-achitat-in-dosarul-in-care-era-acuzat-de-conflict-de-
interese-327558 (consultat la 04.04.2023).
37
Andreea Traicu, „Sentință definitivă în cazul Belina: Achitări pe linie pentru cei judecați, printre care Sevil
Shhaideh”, Adevărul.ro, 21.02.2023, https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/sentinta-definitiva-in-cazul-belina-
achitari-pe-2244167.html (consultat la 04.04.2023).
38
Alin Ionescu, „De ce a fost achitat fostul premier Victor Ponta, motivarea Înaltei Curți: Erori ale procurorului de
caz, lipsa probelor, plus o decizie CCR salvatoare pentru Șova”, G4Media.ro, 18.10.2018,
https://www.g4media.ro/de-ce-a-fost-achitat-fostul-premier-victor-ponta-motivarea-inaltei-curti-erori-ale-
procurorului-de-caz-lipsa-probelor-plus-o-decizie-ccr-salvatoare-pentru-sova.html (consultat la 04.04.2023).
39
Cristina Andrei, „Ludovic Orban, achitat în dosarul care l-a scos din cursa pentru Primăria Capitalei. Reacția
fostului lider al PNL”, Gândul.ro, 31.01.2017, https://www.gandul.ro/politica/ludovic-orban-achitat-in-dosarul-care-
l-a-scos-din-cursa-pentru-primaria-capitalei-reactia-fostului-lider-al-pnl-16143967 (consultat la 04.04.2023).
40
***, „Judecătorii care l-au condamnat pe Adrian Năstase la 2 ani cu executare și-au motivat decizia”,
stirileprotv.ro, 28.03.2012, https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/judecatorii-care-l-au-condamnat-pe-adrian-nastase-
la-2-ani-cu-executare-si-au-motivat-decizia.html (consultat la 31.03.2023).
 De altfel, CCR a reținut ca neconstituțională desemnarea nealeatorie, din oficiu, a unui
judecător din fiecare complet de judecată de la nivelul ÎCCJ41. CCR dorea, astfel, să se respecte
dreptul la apărare al inculpaților și accesul la o justiție corectă, prin eliminarea situațiilor numirilor
directe, nealeatorii, specifice perioadei anterioare. Spre exemplu, un consilier al procurorului șef
al DNA (Daniel Morar) a fost numit judecător la ÎCCJ și repartizat direct să judece dosarul
„Trofeul Calității”42. Imparțialitatea unui astfel de jucător, parte a instrumentării dosarului în
postura anterioară de consilier în Parchetul General, este supusă unor mari suspiciuni. De aceea,
CCR a declarat neconstituțional ca membrii completelor de judecată să fie desemnați direct, fără
tragere la sorți. Deși acesta este un pas înainte în onestitatea actului judecătoresc, problema
„câmpului tactic” nu este rezolvată. Mai mult, prin modificările făcute de guvernul PNL-PSD în
2022 legilor ce reglementează organizarea judecătorească și funcționarea Consiliului Superior al
Magistraturii (CSM), anume Legea 612/2022, judecătorii nu primesc certificate din partea
Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), dovedind că nu sunt agenți acoperiți ai serviciilor
secrete. Prin noua lege, CSAT doar constată dacă un judecător este sau nu un astfel de agent atunci
când și dacă este sesizat. Ne-emiterea unei dovezi, din oficiu, nu mai poate fi atacată de cetățeni
în contencios administrativ. Altfel spus, este legal și constituțional ca CSAT să emită un act după
verificarea declarațiilor magistraților că nu sunt agenți acoperiți doar dacă descoperă că un
magistrat este acoperit, nu să certifice că magistrații nu sunt agenți ai serviciilor secrete. Cum
CSAT nu face, conform noii legi, certificări din oficiu, verificările pot proveni doar din sesizări,
disparate și reduse numeric.

Denigrarea și slăbirea sistematică a Curții Constituționale

Din analiza dinamicii consolidării puterii executive și prizei de putere a serviciilor secrete,
ca parte a puterii executive, se poate vedea că CCR devine singura instituție care mai poate limita
domnia covârșitoare a executivului, cu tot arbitrariul și abuzul specific puterii neîngrădite. De
aceea, după colonizarea cvasi-completă a aparatului administrativ și dominația completă a
Parlamentului, partidul unic are în față un ultim obstacol. „Domesticirea” CCR este, probabil,
efortul ultim pentru monopolul puterii, așa cum este specific partidului unic în sistemele totalitare.
Așa pot fi puse în context numeroasele atacuri ale PDL, ulterior ale PNL și USR, la adresa CCR,
desemnată drept un „agent odios” al unui „stat ticăloșit”, o pavăză pentru elitele „arogante și
corupte”, împotriva cărora luptă eroii populiști. Deși repertorierea arsenalului de acuze și invective
proferate de PNL (fost PD, fost PDL) la adresa CCR, începând cu 2004, este un demers în sine,
vom face referire aici doar la câteva jaloane ce conduc treptat la subordonarea, prin Legea
612/2022, a CCR la deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
În decembrie 2021, CJUE a notificat judecătorii români că pot lăsa neaplicate, fără riscul
de a fi anchetați disciplinar, deciziile CCR care contravin dreptului UE și prin care interesele
financiare ale UE sunt lăsate neapărate43. Ulterior, impunitatea judecătorilor ce nu respectă

41
***, „CCR a motivat decizia cu privire la completurile de 5 judecători de la Curtea Supremă. Document”,
stirileprotv.ro, 29.11.2018, https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/ccr-a-motivat-decizia-cu-privire-la-completele-de-5-
judecatori-de-la-curtea-suprema-document.html (consultat la 31.03.2023).
42
Lumea Justiției, „La recuzare se răspunde cu sfidare! Judecătoarea Ioana Bogdan a fost pusă «aleatoriu» și în cel
de-al doilea dosar al lui Adrian Năstase”, 14.01.2011, https://www.luju.ro/la-recuzare-se-raspunde-cu-sfidare-
judecatorul-ioana-bogdan-a-fost-pusa-aleatoriu-si-in-cel-de-al-doilea-dosar-al-lui-adrian-nastase-de-la-iccj-
document (consultat la 31.03.2023).
43
***, „Curtea de Justiție a UE: Judecătorii naționali pot lăsa neaplicate deciziile CCR care se opun dreptului
european”, Digi 24, 21.12.2021, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/curtea-de-justitie-a-ue-judecatorii-
nationali-pot-lasa-neaplicate-deciziile-ccr-care-se-opun-dreptului-european-1777003 (consultat la 31.03.2023).
deciziile obligatorii ale CCR și ale ÎCCJ, deci ce contestă calitatea lucrului judecat, a fost realizată
în Legea 216/2022. Legea elimină răspunderea disciplinară prevăzută anterior de lege, ca o
garanție pentru nerespectarea deciziilor CCR. Pe baza legilor anterioare, ar fi fost puțin probabil
ca judecătorii români să nesocotească deciziile obligatorii ale CCR și ÎCCJ. Lipsa actuală de
considerație față de Constituție și față de deciziile CCR este însă în deplin acord cu lipsa de respect
cultivat de reprezentanții puterii executive în deceniile mandatelor prezidențiale ale foștilor
președinți ai PDL și PNL. Dorind consolidarea puterii executive cu orice preț, reprezentanții și
susținătorii ei au creat o atmosferă de dispreț, condamnare și ură la adresa Curții Constituționale.
Deși CCR este un organism juridico-politic, în care membrii sunt aleși de către camerele
Parlamentului și de către Președintele României, CCR este garantul respectării Constituției. Astfel,
dintre membrii CCR, unii au fost numiți chiar de Traian Băsescu, de Klaus Johannis sau de
majoritățile deținute de coalițiile în care PNL era parte, majorități ale Camerei Deputaților și
Senatului. Totuși, pentru Raluca Turcan, ministru al Guvernului PNL-USR, Curtea este „evident”
părtinitoare politic44. Mai mult, contestațiile acceptate de către CCR împotriva puterii executive
devin, în ochii vice-prim-ministrului Raluca Turcan, „înfiorătoare”45. Curtea și-a permis să
constate lipsa de constituționalitate a legilor ce instituiau starea de alertă din 2020 și a actelor
administrative derivate. Cu doi ani înainte, prim-vicepreședintele PNL, Raluca Turcan, denunța
public „deturnarea CCR de la apărarea Constituției” în favoarea unor „interese private”46.
Denunțul public venea după ce Curtea constatase existența unui conflict între Președinte și Guvern
pe tema revocării procurorului-șef al DNA. Fără reținere, același vicepremier al guvernului PNL-
USR califică o decizie CCR drept „nebunie” și acuză CCR că „pune în pericol funcționarea statului
român”47. Curtea declarase neconstituțională o ordonanță a guvernului (OUG 44/2020) care
prelungea mandatele aleșilor locali. Curtea constata că puterea executivă își asumase o prerogativă
neconstituțională, anume de a afecta mandatele unor autorități publice alese democratic.
Însă atacurile cele mai virulente la adresa CCR, ca judecător al relațiilor de putere dintre
instituții și garant al drepturilor și libertăților cetățenești, vine de la USR. Stelian Ion, ulterior (în
mod ironic) chiar ministru al justiției, cerea în 2019 demisia judecătorilor CCR, contestând
deciziile acestei instituții, de care „s-a ales praful”. Astfel, instituția ar fi atinsă și ea de „depravarea
politicienilor”, care au numit în componența Curții niște „politruci, servitori depășiți de vremuri,
cu mentalități medievale și, pe alocuri, cu o pregătire profesională precară”48. Felul în care un lider
USR, ulterior ministru al justiției, se raportează la instanța supremă arată cât se poate de clar

44
Radu Eremia, „Turcan, atac la CCR după decizia privind creșterea pensiilor: Jurisprudența Curții din ultimii ani
arată o părtinire politică evidentă”, Adevărul.ro, 13.01.2021, https://adevarul.ro/politica/turcan-atac-la-ccr-dupa-
decizia-privind-cresterea-2070614.html (consultat la 04.04.2023).
45
***, „Vicepremierul Turcan îi atacă pe judecătorii CCR: Decizia a fost înfiorătoare”, stirileprotv.ro, 16.05.2020,
https://stirileprotv.ro/stiri/politic/vicepremierul-turcan-ii-ataca-pe-judecatorii-ccr-decizia-a-fost-infioratoare.html
(consultat la 04.04.2023).
46
***, „Raluca Turcan: CCR a fost deturnată de la apărarea Constituției și a fost transformată în avocatul intereselor
private ale coaliției PSD-ALDE”, Hotnews.ro, 30.05.2018, https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22479960-raluca-
turcan-ccr-fost-deturnat-rarea-constitu-iei-fost-transformat-avocatul-intereselor-private-ale-coali-iei-psd-alde.htm
(consultat la 04.04.2023).
47
Iulian Bîrzoi, „Raluca Turcan: Judecătorii CCR pun în pericol funcționarea statului român. Decizia de azi este o
nebunie”, Adevărul.ro, 03.06.2020, https://adevarul.ro/politica/raluca-turcan-judecatorii-ccr-pun-in-pericol-
2026827.html (consultat la 04.04.2023).
48
Florin Rădvan, „USR, atac dur la CCR. Stelian Ion: S-a ales praful de această instituție”, DCnews.ro, 03.06.2019,
https://www.dcnews.ro/usr-atac-dur-la-ccr-stelian-ion-s-a-ales-praful-de-aceasta-institutie_669326.html (consultat la
04.04.2023).
tendința de a domina CCR, de a slăbi, ridiculiza și neutraliza orice piedică judecătorească în fața
domniei nelimitate a puterii executive.

Dominația covârșitoare a partidului unic: o concluzie

Exemplele anterioare sunt o mică parte dintr-o listă lungă, exemple mult prea numeroase
pentru a fi repertoriate aici. Ceea ce rămâne de subliniat este mecanismul prin care puterea
executivă, în fuziune cu partidul unic, prin reprezentanții ei, atacă, denigrează și slăbește chiar
garantul existenței unei ordini de drept, ferită de abuz și arbitrariu, oferind o minimă garanție
pentru drepturi și libertăți cetățenești. Instigarea fără precedent a partidului unic la nerespectarea
deciziilor CCR și ÎCCJ de către magistrați, asigurați că asupra lor nu se va abate nici o sancțiune
disciplinară, ar putea fi o lovitură fatală dată independenței justiției și ierarhiei normelor juridice.
Fără Curte Constituțională funcțională sau cu o curte „domesticită”, puterea executivă va acumula
puteri pe care autorii textului constituțional nu le considerau niciodată posibile. Domnia nelimitată
a executivului, prin guvern, președinte și servicii secrete fără nici un control civil, cu un parlament
anexat de partidul unic, este sfârșitul oricărei democrații reale, foarte departe de optimismul (poate
prea) exagerat al începutului tranziției democratice49.
De aceea, „tandemul” PNL-PSD la guvernare, „rotativa” veșnică la funcția de prim-
ministru, mimarea ostilității politice în (cvasi)alegeri organizate și supervizate de ofițeri de
informații detașați din unități militare, toate arată mult mai puțin democratic decât ne-am fi
imaginat în debutul tranziției democratice. Renașterea partidului unic, în care deputații, senatorii
și miniștrii PNL și PSD mimează dezbaterea și adoptă tacit inițiativele (de fapt, confirmă deciziile)
executivului, un partid unic care colonizează toată administrația și sistemul de educație, plătește
din bani publici instituții de presă pe care le „fidelizează”, descriu un autoritarism specific tranziției
prelungite și ezitante din America de Sud50. Declarațiile publice privind amendarea Constituției,
făcute de PNL și PSD, duc în aceeași direcție, la fel cum sunt și proiectele de lege ale celor două
(aripi de) partid(e) cu privire la înăsprirea pedepselor pentru cei care protestează public51. În stadiul
actual de consolidare autoritară este greu de spus dacă procesul va continua prin revenirea în forță
a unui sistem totalitar pe care România l-a cunoscut în anii 50 ai secolului XX, dacă se va stabiliza
într-o formă de autoritarism de tip sud-american sau dacă de-democratizarea accelerată de după
2007 poate fi, cumva, oprită52.

Bibliografie
ANDREI, Cristina, „Ludovic Orban, achitat în dosarul care l-a scos din cursa pentru Primăria
Capitalei. Reacția fostului lider al PNL”, Gândul.ro, 31.01.2017.
ANTONIU, Gabriela, „Întâlnirea de la Interne”, Jurnalul.ro, 08.12.2009.
ARENDT, Hannah, Originile totalitarismului, București, Humanitas, 2006.
BESANÇON, Alain, Originile intelectuale ale leninismului, București, Humanitas, 2007.

49
Guillermo O’Donnell, „On the State, Democratization and Some Conceptual Problems: A Latin American View
with Glances at Some Postcommunist Countries”, World Development, vol. 21. nr. 8, 1993, pp. 1355-1369.
50
Guillermo O’Donnell, Philippe C. Schmitter, Laurence Whitehead (eds.), Transitions from Authoritarian Rule:
Latin America, Baltimore MD, Johns Hopkins University Press, 2013.
51
Cristian Pantazi, „Societatea civilă: PNL vrea restricționarea adunărilor publice, într-un nou plagiat după PSD”,
G4Media.ro, 08.02.2023, https://www.g4media.ro/societatea-civila-pnl-vrea-restrictionarea-adunarilor-publice-intr-
un-nou-plagiat-dupa-psd.html (consultat la 05.04.2023).
52
Dragoș Dragoman, Declinul democratic din România după 2007. Neoliberalism, populism și autoritarism, Sibiu,
TehnoMedia, 2022.
BÎRZOI, Iulian, „Raluca Turcan: Judecătorii CCR pun în pericol funcționarea statului român.
Decizia de azi este o nebunie”, Adevărul.ro, 03.06.2020.
BODA, Zsolt, Gabriella SZABÓ, Attila BARTHA, Gergö MEDVE-BÁLINT și Szuzsana
VIDRA, „Politically Driven: Mapping Political and Media Discourses of Penal Populism – The
Hungarian Case”, East European Politics and Societies and Cultures, vol. 29, nr. 4, 2015, pp. 871-
891.
CRISTESCU, George-Andrei, „PSD publică pe Facebook alte imagini cu Clotilde Armand din
seara numărării voturilor de la Primăria Sectorului 1”, Adevărul.ro, 07.08.2021.
DAN, Alina, „Antena 3 și B1 TV, amendate de CNA pentru dezechilibre în campania pentru
referendum”, Mediafax.ro, 11.09.2012.
DRAGOMAN, Dragoș, „”Save Romania” Union and the Persistent Populism in Romania”,
Problems of Post-Communism, vol. 68, nr. 4, 2021, pp. 303-314.
DRAGOMAN, Dragoș, „Could speaking for the people often mean lying to the people? Populism
and the problem of truth”, South-East European Journal of Political Science, vol. 2, nr. 1-2, 2014,
pp. 101-119.
DRAGOMAN, Dragoș, „Does Looking for Political Success Mean Undermining the Parliament?
Populism and Institutional Weakness in Romania”, South-East European Journal of Political
Science, vol. 4, nr. 1, 2016, pp. 63-79.
DRAGOMAN, Dragoș, Declinul democratic din România după 2007. Neoliberalism, populism și
autoritarism, Sibiu, TehnoMedia, 2022.
EFRIM, Lucia, „Adrian Năstase achitat definitiv în cazul „Mătușa Tamara”, Mediafax.ro,
03.09.2012.
EREMIA, Radu, „Turcan, atac la CCR după decizia privind creșterea pensiilor: Jurisprudența
Curții din ultimii ani arată o părtinire politică evidentă”, Adevărul.ro, 13.01.2021.
GHERGHINA, Sergiu, „Going for a Safe Vote: Electoral Bribes in Post-Communist Romania”,
Debatte: Journal of Contemporary Central and Eastern Europe, vol. 21, nr. 2-3, 2013, pp. 143-
164.
IONESCU, Alin, „De ce a fost achitat fostul premier Victor Ponta, motivarea Înaltei Curți: Erori
ale procurorului de caz, lipsa probelor, plus o decizie CCR salvatoare pentru Șova”, G4Media.ro,
18.10.2018.
LIICEANU, Gabriel, „Înjurătura care ne unește”, Contributors.ro, 07.08.2018.
LIJPHART, Arend, „The Political Consequences of Electoral Laws, 1945-1985”, American
Political Science Review, vol. 84, nr. 2, 1990, pp. 481-496.
LIJPHART, Arend, Patterns of Democracy: Government Forms and Performance in Thirty-Six
Countries, Yale University Press, New Haven CT, 1999.
LINZ, Juan J., Alfred STEPAN, Problems of Democratic Transition and Consolidation, Baltimore
MD, Johns Hopkins University Press, 1996.
MARIAN, Cosmin G., Ronald F. KING, „Plus ça change: Electoral law reform and the 2008
Romanian parliamentary elections”, Communist and Post-Communist Studies, vol. 43, nr. 1, 2010,
pp. 7-18.
MILOSZ, Czeslaw, Gândirea captivă, București, Humanitas, 2008.
MUNGIU-PIPPIDI, Alina, „Am avut dreptate cu statul paralel. Acum ce facem?”, România
Curată, 05.06.2022.
MUNGIU-PIPPIDI, Alina, „Memoriile lui Morar, episodul 2. Confruntarea cu serviciile secrete”,
România Curată, 04.01.2023.
NICOLESCU, Ioana, Mihai PETICILĂ, „OFICIAL. Peste 1600 de directori de școli au fost
schimbați cu persoane numite „în interesul învățământului”, prin decizii ale inspectoratelor
școlare”, Edupedu.ro, 24.09. 2021.
O’DONNELL, Guillermo, „On the State, Democratization and Some Conceptual Problems: A
Latin American View with Glances at Some Postcommunist Countries”, World Development, vol.
21. nr. 8, 1993, pp. 1355-1369.
O’DONNELL, Guillermo, Philippe C. SCHMITTER, Laurence WHITEHEAD (eds.), Transitions
from Authoritarian Rule: Latin America, Baltimore MD, Johns Hopkins University Press, 2013.
ONCIOU, Diana, „Ministerul Candidaților. 60% din inspectorii școlari generali participă la alegeri
pe listele PNL”, Dela0.ro, 18.09.2020.
ONCIOU, Diana, „Și-au luat inspectoratele școlare înapoi! Aproape o treime din deconcentratele
Ministerului Educației au revenit sub stăpânirea PSD”, Dela0.ro, 11.05.2022.
PANTAZI, Cristian, „Societatea civilă: PNL vrea restricționarea adunărilor publice, într-un nou
plagiat după PSD”, G4Media.ro, 08.02.2023.
RĂDVAN, Florin, „USR, atac dur la CCR. Stelian Ion: S-a ales praful de această instituție”,
DCnews.ro, 03.06.2019.
SARTORI, Giovanni, Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune și post-gândirea, București,
Humanitas, 2006.
SARTORI, Giovanni, Parties and Party Systems: A Framework for Analysis, Cambridge,
Cambridge University Press, 1976.
TĂPĂLAGĂ, Dan, „Guvernul Orban a dat bani la presă cât n-a putut duce: din 200 de milioane
de lei puse la bătaie în plină campanie s-au cheltuit 140 de milioane / Unele redacții acuză că nu
și-au primit încă toți banii”, G4Media.ro, 18.06.2021.
THOM, Françoise, Limba de lemn, București, Humanitas, 2005.
TRAICU, Andreea, „Sentință definitivă în cazul Belina: Achitări pe linie pentru cei judecați,
printre care Sevil Shhaideh”, Adevărul.ro, 21.02.2023.
***, „Băsescu amenință în stil mafiot”, Jurnalul.ro, 14.04.2014.
***, „CCR a motivat decizia cu privire la completurile de 5 judecători de la Curtea Supremă.
Document”, Stirileprotv.ro, 29.11.2018.
***, „Curtea de Justiție a UE: Judecătorii naționali pot lăsa neaplicate deciziile CCR care se opun
dreptului european”, Digi 24, 21.12.2021.
***, „DIICOT clasează partea din dosarul Romgaz care îl viza pe fostul ministru Varujan
Vosganian”, Agerpres, 12.05.2021.
***, „Dosarul Victor Ponta – Tony Blair, clasat de DNA după 6 ani / Reacția fostului premier”,
Hotnews.ro, 27.10.2022.
***, „Judecătorii care l-au condamnat pe Adrian Năstase la 2 ani cu executare și-au motivat
decizia”, Stirileprotv.ro, 28.03.2012.
***, „La recuzare se răspunde cu sfidare! Judecătoarea Ioana Bogdan a fost pusă „aleatoriu” și în
cel de-al doilea dosar al lui Adrian Năstase”, Lumea Justiției, 14.01.2011.
***, „Liviu Dragnea, condamnat definitiv la doi ani închisoare cu suspendare în dosarul
Referendumul – ÎCCJ”, Economica.net, 22.04.2016.
***, „Mediafax, adresă către ÎCCJ privind Protocolul: Câte documente au mers de pe masa
judecătorilor la SRI”, Mediafax.ro, 19.06.2018.
***, „Mircea Diaconu, achitat în dosarul în care era acuzat de conflict de interese”, Digi24.ro,
28.11.2014.
 ***, „Pensionare subită în SRI. Generalul Dumbravă, care a spus că justiția e câmp tactic pentru
SRI, a fost trecut în rezervă”, Adevărul.ro, 28.08.2018.
***, „Raluca Turcan: CCR a fost deturnată de la apărarea Constituției și a fost transformată în
avocatul intereselor private ale coaliției PSD-ALDE”, Hotnews.ro, 30.05.2018.
***, „Scandal la Eurovision. Votul juriului României a fost modificat, punctajul maxim pentru
Moldova fiind atribuit Ucrainei. Anterior anunțului, EBU a decis anularea voturilor a 6 țări”, TVR,
15.05.2022.
***, „Vicepremierul Turcan îi atacă pe judecătorii CCR: Decizia a fost înfiorătoare”,
Stirileprotv.ro, 16.05.2020.
***, „Videanu către Hrebenciuc în noaptea alegerilor: Băi Viorică, nu mai număra, mă!”, Ziua.ro,
10.12.2009.

View publication stats