Machine Translated by Google

Politică și societăți est-europene

10.1177/0888325403259915 Valori democratice în România și Moldova ARTICOL

Dezvoltarea Societății Civile și

Valorile Democratice în
România și Moldova
Gabriel Badescu, Paul Sum și Eric M. Uslaner

Angajamentul civic conduce la valori democratice precum încrederea și toleranța?

Aceasta este pretenția literaturii despre capitalul social. Folosind sondaje ale publicului
și activiștilor organizaționali pe care autorii le-au realizat în 2001 în România și
Moldova cu sprijinul Fundației Starr, ei investighează aceste legături. În ambele țări,
ei găsesc niveluri scăzute de angajament civic, încredere și toleranță pentru publicul
de masă. De asemenea, ei găsesc puțin sprijin pentru argumentul că participarea
duce la o mai mare încredere și toleranță în rândul publicului de masă. Cu toate
acestea, ei găsesc niveluri considerabil mai ridicate de încredere, toleranță și
implicare în rândul activiștilor organizaționali și sugerează că această elită poate
ajuta la transferul valorilor democratice către populația mai mare. Este deranjant
faptul că astfel de activiști constituie proporții minuscule din populația din ambele
țări.

Cuvinte cheie: încredere, participare, tranziție, democratizare, angajament civic

România și Republica Moldova și-au dat deoparte guvernele lor

comuniste în urmă cu mai bine de un deceniu. Cu toate acestea, tranziția
către democrație în ambele națiuni a fost lentă. Românii și moldovenii
nu participă pe scară largă la viața civică. Ei se alătură la puține
organizații și nu își oferă timpul voluntar. Ei nu au încredere în alți
cetățeni și cu siguranță nu au încredere în autoritățile politice. Ei au
puțină încredere în instituțiile lor democratice și nu manifestă
toleranța care este semnul distinctiv al cetățeanului democratic. Cu
toate acestea, există un mic cadru, activiști organizaționali, care sunt
mai încrezători, mai toleranți și mai participanți în ambele țări. Îi
privim ca pe o elită democratică în curs de dezvoltare și ne întrebăm
dacă entuziasmul lor pentru democrație ar putea fi un semnal pentru restul societății.
Există o prezumție în literatura despre societatea civilă că participarea
este fundamentul atitudinilor democratice.1 Dacă am
1. Robert D. Putnam, Bowling Alone (New York: Simon & Schuster, 2000), 137.

Politica și societățile est-europene, vol. 18, nr 2, pag. 1–. ISSN 0888-3254 © 2004 de către
Consiliul American al Societăților Învățate. Toate drepturile rezervate. 1
DOI: 10.1177/0888325403259915
Machine Translated by Google

ar putea face cetățenii activi în comunitățile lor, ar face-o

devin mai buni cetateni democratici. E adevărat? Uslaner2 găsește puțin sprijin

pentru acest argument în Statele Unite. Situația ar putea fi diferită pentru

țările care fac tranziția la democrație? Există o dinamică diferită în România
și Moldova decât?
in vest?

Considerăm relația dintre activismul politic și

atitudini despre care se spune că favorizează democra ia liberală. Aceste atitudini
includ încrederea în concetățeni, toleranța față de diferențe și credința
în institu iile de conducere. Suntem interesați de atitudinile activiștilor față
de populație în general. Considerăm acele indivizi care activează în societatea
civilă ca fiind cei mai buni
potențialul de a forma jugul atitudinilor democratice care s-ar putea răspândi
în timp în întreaga societate.
Activiștii nu sunt monolitici, așa că ne interesează și noi
diferența dintre cei implicați în societatea civilă cu privire la aceste întrebări.
Există anumite tipuri de asociații care atrag „mai bine”
democrati? Cât de mult prezice tipul și nivelul de implicare a activiștilor
predispoziția lor către democrație? Răspunsuri la acestea
întrebările sunt esențiale pentru o înțelegere mai deplină a rolului activiștilor
joacă în susținerea democrației. În plus, investigăm câteva dintre
posibilele motive pentru dezvoltarea relativ lentă a civilului
societatea din cele doua tari printr-o analiza a resurselor
cetă enii le posedă i constrângerile cu care se confruntă atunci când decid
să se implice în asocia ii.

Începem prin a lua în considerare nivelurile actuale de apartenență la

asociații din țările Europei de Vest și de Est. Noi
apoi evaluează activitatea societății civile mai îndeaproape prin cele recente
datele sondajelor naționale din România și Republica Moldova.
Folosind aceste date ca bază, evaluăm activiști din două orașe
a acestor tari. Prin aceste studii organizaționale, înregistrăm informații despre
diferite tipuri de organizații. Noi Deasemenea
evaluează rezultatele aplicării chestionarului na ional la
activiști.

2. Eric M. Uslaner, The Moral Foundations of Trust (New York: Cambridge University Press,
2002), cap. 5.

2 Valori Democratice în România și Moldova

Machine Translated by Google

Acest design produce un set unic de date pentru a răspunde întrebărilor

ridicate mai sus. Ne permite să analizăm relațiile dintre atributele
individuale și caracteristicile organizațiilor. De asemenea, oferă o
perspectivă longitudinală asupra „supraviețuirii” atât a organizațiilor, cât
și a membrilor. În cele din urmă, abordarea noastră ne permite să ne
întrebăm ce alternative de politică există pentru a încuraja mai mult
activism.

Societatea civilă și democrație

Societatea civilă este un concept cu o evaziune remarcabilă, ale cărui

granițe au fost extinse continuu după destrămarea fostului bloc sovietic.3
Îl urmăm pe Mark Howard și pe alții în definirea societății civile ca fiind

comunitatea cetățenilor, care se reunesc și se asociază în „spațiul”

public care este distinct de rețelele individuale, familiale și de
prietenie, pe de o parte, și de stat și de piață, pe de altă parte.
Acest spațiu este format din grupuri intermediare, organizații și
asociații care sunt înființate oficial, protejate din punct de vedere
legal, conduse în mod autonom și afiliate voluntar de cetățeni obișnuiți.4

Implicarea cetățenilor în organizațiile societății civile a fost asociată

cu multe condiții despre care se spune că „fac ca democrația să
funcționeze”. Pe de o parte, atunci când democrația funcționează,
costurile acțiunii colective vor scădea, ceea ce face ca cetățenii să fie
mai participativi.5 Pe de altă parte, apartenența la asociații este de
așteptat să aibă rezultate semnificative: (1) efecte de învățare socială, ca
urmare a activității de grup care sporesc acele atitudini, cunoștințe și
abilități pe care se bazează practicile democratice;6

3. Vladimir Tismăneanu, ed., Cultura politică și societatea civilă în Rusia și noile state ale Eurasiei, voi. 7 din
International Politics of Eurasia (New York: ME Sharpe, 1995), 977.
4. Marc Morjé Howard, The Weakness of Civil Society in Post-Communist Europe (New York:
Cambridge University Press, 2002).
5. Uslaner, Fundamentele morale ale încrederii.
6. A se vedea, de exemplu, Robert D. Putnam, „Bowling Alone: America's Declining Social Capital”,
Journal of Democracy 6 (1995): 65-78; Martin Hooghe, „Asociații voluntare și capital social: un test empiric,
bazat pe sondaje, al ipotezei Putnam”. (lucrare prezentată la reuniunea anuală a Asociației Americane de
Științe Politice, Atlanta, GA, septembrie 1999).

Politica și societățile est-europene 3

Machine Translated by Google

(2) efectele sferei publice, prin existența unor asociații care susțin
„infrastructura socială a sferelor publice care dezvoltă agende, testează idei,
întruchipează deliberări și oferă voce”;7 și (3) efecte instituționale, în
care asociațiile voluntare dau voce oamenilor i să-i ajute să- i reprezinte
opiniile în fa a liderilor politici.8
Relația pozitivă dintre societatea civilă și democrație a fost clar
documentată în cazurile occidentale. Într-un număr mare de studii, indivizii
care sunt membri ai asociațiilor tind să fie activi din punct de vedere politic
mai des și în moduri mai diverse decât persoanele care nu sunt membri ai
unor astfel de asociații.9 „Implicarea în organizații, pe scurt, promovează
participarea politică. prin participarea politică, cetățenii țin mai eficient
responsabilitatea conducerii politice și solicită un grad mai mare de reacție
din partea lor.

În plus, sa demonstrat că a fi activ în societatea civilă crește sentimentul

că indivizii pot influența procesele politice.11 Prin activitatea societății
civile, indivizii își dezvoltă abilități civice, ceea ce îi face cetățeni mai
eficienți. Pe măsură ce indivizii devin mai familiarizați cu procesul
democratic, ei câștigă mai multă încredere, ceea ce îi face să fie mai
eficienți susținători ai intereselor.

Se constată că activitatea de grup are și alte calități virtuoase pentru

democrație. Astfel, activitatea de grup tinde să promoveze niveluri mai
ridicate de încredere socială a participanților, în timp ce încrederea crescută
generează niveluri mai ridicate de capital social, reflectând un sentiment extins de

7. Mark E. Warren, Democracy and Association (Princeton, NJ: Princeton University Press,
2001), 61.
8. Gerhard Lehmbruch și Philippe C. Schmitter, Patterns of Corporatist Policy-Making
(Beverly Hills, CA: Sage, 1982).
9. Vezi, de exemplu, Robert E. Lane, Political Life: Why and How People Get Involved in Politics
(New York: Free Press, 1959), 74-79; Phillip H. Pollack, „Organizațiile ca agenți de
mobilizare: cum afectează activitatea de grup participarea politică?” American Journal of
Political Science 26 (august 1982): 485-503; Sidney Verba și Norman H. Nie, Participation
in America: Political Democracy and Social Equality (New York: Harper & Row, 1972); Sidney
Verba, Kay L. Schlozman și Henry E. Brady, Voice and Equality: Civic Volunteerism in
American Politics (Cambridge, MA: Harvard University Press, 1995).
10. Steven J. Rosenstone și John Mark Hansen, Mobilization, Participation and Democracy in
America (New York: Macmillan, 1993).
11. Vezi, de exemplu, Verba et al., Voice and Equality; Gabriel Almond și Sidney Verba,
Cultura civică: atitudini politice și democrație în cinci națiuni (Princeton, NJ: Princeton
Uni-versity Press, 1966), cap. 7.

4 Valori Democratice în România și Moldova

Machine Translated by Google

„conexiunea socială” în cadrul comunității.12 Aceasta, la rândul său, servește

la „întunecarea marginilor” conflictului social.13 Impactul pozitiv pe care
societatea civilă îl are asupra democrației este încă sub forma unei ipoteze
atunci când luăm în considerare noile democrații. Perioada de tranziție de
după desființarea regimurilor comuniste generează societatea civilă ca parte
a procesului de democratizare?
Oare societatea civilă din națiunile post-comuniste produce rezultate
prodemocratice?
Referindu-ne la prima întrebare, este de remarcat faptul că în urmă cu
doar un deceniu, mulți observatori erau optimiști că societatea civilă post-
comunistă se va dezvolta remarcabil. Cu toate acestea, cea mai mare parte a
literaturii recente recunoaște ritmul său lent de dezvoltare. O cauză principală
pare să fie amprenta durabilă a comunismului, care a atomizat societatea și
a zdrobit societatea civilă ori de câte ori a fost posibil.14 Acest lucru a condus
la o profundă neîncredere față de instituțiile formale din partea cetățenilor
din lumea post-comunistă.15 Mai mult, în multe privințe, instituțiile
democratice nu au reușit să se ridice la înălțimea așteptărilor cetățenilor,
ceea ce a dus la o retragere din viața publică pentru mulți cetățeni post-comuniști.16
Asociațiilor le este greu să articuleze interesele în cadrul noilor instituții
democratice care continuă să fie slabe și mai puțin
decât receptiv.17 În consecință, activitatea lor este văzută de mulți ca o
fundătură pentru implicarea politică reală. În cele din urmă, s-a remarcat că o
cultură politică post-comunistă nu este încă pe deplin compatibilă cu instituțiile
democratice care cer angajamentul cetățenilor.18 Natura mai puțin decât
democratică a culturii politice post-comuniste pune sub semnul întrebării
impactul real pe care societatea civilă îl poate avea asupra democrației.

12. Nancy L. Rosenblum, Membership and Morals (Princeton, NJ: Princeton University Press,
1998).
13. Eric M. Uslaner, „Producing and Consuming Trust”, Political Science Quarterly, 115 (2000):
569-90; Uslaner, Fundamentele morale ale încrederii.
14. A se vedea, de exemplu, Juan J. Linz și Alfred Stepan, Problems of Democratic Transition and Consolidation:
Southern Europe, South America and Post-Communist Europe (Baltimore: Johns Hopkins University Press,
1996); Ken Jowitt, The New World Disorder: The Leninist Extinction (Berkeley: University of California Press,
1992).
15. Marc Morjé Howard, „The Weakness of Postcommunist Civil Society”, Journal of Democ-
racy 13, nr. 1 (2002): 157-69.
16. Richard Rose, William Mishler și Christina Haerpfer, Democracy and Its Alternatives: Understanding Post-
Communist Societies (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1998).

17. Grzegorz Ekiert și Jan Kubik, Rebellious Civil Society: Popular Protest and Democratic Consolidation in
Poland, 1989-1993 (Ann Arbor: University of Michigan Press).
18. Tismăneanu, Cultura politică.

Politica și societățile est-europene 5

Machine Translated by Google

procese cratice în cadrul unor societăți precum România și Republica

Moldova. De exemplu, prevalența „particularizat
încredere” în detrimentul „încrederii generalizate” va duce probabil la o activitate civică care
antagonizează diviziunile sociale existente în loc să le pună,
mai ales acolo unde decalajul de distribu ie a venitului este în cre tere.19
În întreaga regiune, diviziunile etnice pot deprima civice
angajament și poate duce chiar la activitate politică care urmărește să
erodarea sau demontarea institu iilor democratice.20
Aceste provocări indică necesitatea unor declarații mai clare
despre societatea civilă din Europa post-comunistă. Ne adresăm
aceste întrebări de mai jos. Începem cu o scurtă privire de ansamblu
transnațională asupra dezvoltării societății civile și a corelațiilor asociate, în
Democrații din vestul și estul Europei.

Nivel transnațional de implicare civică

Datele transnaționale indică faptul că, deși există variații în interior

Țările de Vest și de Est, există o distincție clară de-a lungul
această împărțire (vezi Tabelul 1). Dintre țările vest-europene,
o medie de 29,8 la sută dintre cetățeni aparțin a cel puțin unei asociații
voluntare, față de 18,3 la sută în rândul primilor;
națiunile comuniste.

Diferența dintre ratele de apartenență la societatea civilă între

Europa de Vest și de Est este clară. Totuși, din punct de vedere civic
activismul și impactul său asupra democrației, apartenența spune doar
parte din poveste. Un alt element important de luat în considerare este
timpul petrecut de indivizi angajați în organizații
Activități. Sunt nivelurile de activism mai ridicate în asociațiile est-europene,
astfel încât să poată fi compensat un număr mai mic de membri? Dacă luăm în
considerare timpul petrecut în asociații ca un indicator al
cât de activi sunt membrii, atunci răspunsul este nu. Datele rezumate în
Tabelul 2 sugerează că membrii asociațiilor post-comuniste sunt mai puțin
activi decât cei din Occident.

19. Uslaner, Fundamentele morale ale încrederii.

20. A se vedea, de exemplu, Kathleen M. Dowley și Brian D. Silver, „Social Capital, Ethnicity and
Sprijin pentru democrație în statele post-comuniste”, Studii Europe-Asia 54, nr. 4
(2002): 505-27; Jeffery J. Mondak și Adam F. Gearing, „Angajarea civică într-un stat post-comunist”,
Psihologie politică 19, nr. 3 (1998): 615-37.

6 Valori Democratice în România și Moldova

Machine Translated by Google

Tabelul 1. Procentul de persoane care declară că îi aparțin

cel puțin o asociație

Proporția de
Țară activiști

Țările vest-europene
Austria 28.6
Belgia 34.4
Danemarca 35.7
Fran a 26.4
Germania 18.5
Grecia 38.4
Islanda 30.5
Irlanda 30.9
Italia 24.3
Luxemburg 29.6
Malta 26.4
Olanda 34.3
Irlanda de Nord 20.2
Portugalia 15.8
Spania 16.6
Suedia 53.4
Regatul Unit 41,8

Țările est-europene
Bielorusia 14
Bulgaria 13.7
Croa ia 21.5
Republica Cehă 30.8
Estonia 17.4
Ungaria 14.6
Letonia 20.5
Lituania 13.8
Polonia 12.4
România 9.6
Rusia 4.6
Slovacia 47
Slovenia 27
Ucraina 9.2
Sursa: Date din Sondajul Valorilor Europene din 1999.

Politica și societățile est-europene 7

Machine Translated by Google

Tabelul 2. Procentul de oameni care declară că cheltuiesc

Timpul in Asociatii In fiecare saptamana si a celor Care
Petreceți timp în asociații în fiecare lună

Timp în Timp în
asociație în asociere
Tip de țară fiecare săptămână în fiecare lună

Foste țări comuniste 4,7 4.3

Țările Europei de Vest 11,8 7.6
Total 8,6 6.1
Sursa: Date din Sondajul Valorilor Europene din 1999.

De ce este post-comunist
implicarea civică atât de scăzută?

În general, cetățenii se implică civic din trei motive:

pentru că pot, pentru că vor sau pentru că au fost
întrebat.21 Prima se referă la nivelul resurselor care contribuie
la capacitatea unui individ de a participa. Al doilea element se referă
la atitudini și motivații pozitive față de angajamentul politic. Ultimul
element se referă la accesul cuiva la rețelele sociale
care poate mobiliza indivizi care altfel nu ar deveni
implicat.

Regimurile comuniste au erodat sistematic aceste elemente

în diferite grade printr-un control strâns asupra cetățenilor lor și civili
societatea in general. Resurse, cum ar fi timpul liber sau de unică folosință
veniturile, care ar putea fi îndreptate spre activitate civică, au fost
restrânsă sau limitată. Caracterul totalitar al regimurilor
atitudini deprimate de eficacitate și împuternicire.22 În plus, majoritatea
covârșitoare a organizațiilor societății civile
au fost create i între inute de partidul-stat.23 Pe vremea
tranziție, aceste organizații își datorau misiunile, structurile
organizaționale și sprijinul financiar fostului regim. Asa de

21. Vezi, de exemplu, Verba et al., Voice and Equality, 3-6.

22. Aleksander Smolar, „Societatea civilă după comunism: de la opoziție la atomizare”,
Journal of Democracy 4, nr. 1 (1996): 24-38.
23. Linz și Stepan, Problems of Democratic Transition, 245.

8 Valori Democratice în România și Moldova

Machine Translated by Google

în ciuda relaxării supravegherii, majoritatea organizațiilor preexistente

nu erau în măsură să servească drept agenți de mobilizare eficienți.
Ca urmare a evenimentelor trecute îndepărtate și recente, oamenii din
țările din Europa Centrală și de Est tind să aibă mai puține resurse și
stimulente pentru a crea noi organizații sau a deveni activi în cele
existente. În același timp, capacitatea organizațiilor societății civile de
a promova activismul și de a oferi stimulente pentru aderare este foarte
scăzută. Vom trece în revistă câteva dintre principalele ipoteze și vom
aduce dovezi noi în fiecare caz.

Resurse

Este de așteptat ca resursele economice să influențeze timpul petrecut

în activități asociative. Pe de o parte, salariile foarte mici pot obliga
oamenii să-și ia un al doilea loc de muncă și, ca urmare, să aibă mai
puțin timp pentru grupuri civice. Pe de altă parte, salariile mai mari sunt
asociate cu o valoare mai mare a timpului; prin urmare, activitatea civică
poate fi mai rară în rândul oamenilor bogați din cauza costurilor de
oportunitate asociate. Consecința este că societățile mai sărace, precum
și polarizate, tind să aibă mai puțini membri ai grupului. De asemenea,
persoanele cu niveluri de educație mai înalte sunt mai susceptibile de a
participa în organizații de voluntariat decât persoanele cu niveluri de
educație și venituri mai scăzute. Societățile vest-europene demonstrează
această relație cu ușoare
variații.24 La nivel agregat25, în paisprezece societăți post-comuniste,
există o corelație pozitivă între o măsură a resurselor economice,
paritatea puterii de cumpărare a oamenilor (corectată pentru produsul
intern pe cap de locuitor, așa cum este standard în analizele economice),
și proporția membrilor grupului în fiecare dintre țările post-comuniste:
corelația Pearson este .55 (p = .04). Cu cât o țară are mai multă bogăție,
cu atât ponderea sa de membri ai grupului este mai mare.

La nivel individual, analiza noastră a datelor sondajelor din România și

Republica Moldova arată că veniturile nu sunt asociate cu calitatea de
membru. Cu toate acestea, nivelul de educație este unul foarte puternic

24. James E. Curtis, Edward G. Grabb și Douglas E. Baer, „Voluntary Association Member-ship in Fifteen
Countries”, American Sociological Review 57 (1992): 147.
25. Proporțiile de voluntari sunt evaluate prin datele din 1999 din Studiul European al Valorilor.

Politica și societățile est-europene 9

Machine Translated by Google

predictor (vezi Tabelul 3). „Noua elită participativă” nu este în primul rând cei
bogați, ci cei mai educați.

Motivații

Regimurile comuniste au descurajat sau au încercat să controleze orice formă de

actiune colectiva. Drept urmare, societățile au fost extrem de atomizate,
cu „insule ale sociabilității” depășind cu greu nivelul familiei.
Oamenii au avut puține oportunități de a-și urmări propriul interes
prin acțiune colectivă; prin urmare, motivarea pentru realizarea a
binele comun era rar articulat. După căderea comunismului, creșterea
inegalității economice, rezultată din proces
de liberalizare, este un alt factor care erodează motivația pentru
realizarea binelui comun. Inechitatea resurselor materiale,
mai ales atunci când oamenii locuiesc aproape de marjă, va produce
„marginile” cele mai ascuțite în conflictul social.26
Datele Studiului Valorilor Europene din 1999 arată o relație pozitivă între
inegalitatea economică, măsurată prin coeficientul Gini27, și proporția
membrilor asociației într-o societate pentru
paisprezece națiuni post-comuniste (r = .54, p = .04). Deoarece
inegalitatea și sărăcia sunt strâns corelate între țările studiate, efectul acestor
doi factori asupra angajamentului civic nu poate fi diferențiat. Cu cât mai
multă inegalitate este o țară
are, cu atât numărul de membru al asociației este mai mic.
Oamenii se abțin de la a se angaja în activități civice nu numai când
au probleme în identificarea interesului comun cu
alți oameni dar și atunci când sunt sceptici cu privire la impact
pe care actele lor ar putea avea. Rosenstone și Hansen se referă la eficacitatea
politică ca fiind „resurse psihologice” care pot stimula politica
participare. „Un sentiment psihologic de eficacitate politică ajută
învinge suspiciunea foarte firească că nimeni nu poate face nimic
ar putea face o mare diferență.”28 În Consiliul din 2001
pentru date de dezvoltare internațională, membri în asociații
din România și Moldova tind să creadă mai des că politica

26. Uslaner, Fundamentele morale ale încrederii, cap. 6 și 8.

27. Valorile Gini sunt preluate de la Ravi Kanbur și Nora Lustig, „Why Is Inequality Back on the
Agendă?" în Boris Pleskovic și Joseph E. Stiglitz, eds., Annual World Bank Conference on
Development Economics 1999 (Washington, DC: Banca Mondială, 2000), 293.
28. Rosenstone și Hansen, Mobilization, 79.

10 Valori Democratice în România și Moldova

 Machine Translated by Google

iirteelu
im
brlta
etain
g
ibre
a
o.p
P
3
T
L
v

nA pmeid
T
h-cler-e-tg
ulrm
lah
a
uNC
iP
Ft

eieț
ireuattcș
iu
nxa
d
enV
E
S ațn
ăiuceln
zkue
u
rc2
erm
oR
p
d
kl

0
3
*0*0
90
8 1,1 99,0
6 98
1 2,0
1 **3
754,1
2 72
01.1 99
5 8,0 22,0

aaivn*oâ*dm
8lo
9
0 0oM
5
9
7 ,R
1
0 31,0

iț
ăetnlneein
lziie
ce
ra
:iălrfo
utp
re
p
n
.o
lt)e
0
x
o
eb
n
ia
N
d
2
1
ecr(li

p
.1
5p
*0<
*.

11
Machine Translated by Google

cianii in cont de opiniile individuale ale oamenilor i chiar

mai mult decat organizatiile neguvernamentale (ONG-uri) sunt eficiente
în schimbarea lucrurilor într-o societate.29
Cetă enii post-comuni ti „trăiesc într-o oarecare tensiune între ei

scopurile pentru viitor și interesele lor materiale prezente.”30

Deși pot simți că politicienilor le pasă de opiniile lor,
se tem de acte care contestă munca statului împotriva materialului lor
interesul propriu, care este adesea legat de angajarea de stat sau de
subvenții. Această incertitudine poate depăși dorința lor reală de a
participa.

Mobilizare

Lipsa resurselor și motivația sunt motive importante pentru a fi

membru al unui grup civic, dar activismul este foarte adesea constrâns
chiar și pentru cei care pot și sunt motivați.31 În cadrul societăților
post-comuniste, există mai puține organizații active în raport cu
democrații consolidate și sunt mai puțin capabili să găzduiască noi
membri. Înființarea unei noi asociații este o soluție pentru
oameni care nu au nicio organizație la care să se alăture, dar costă
termeni de bani, abilități și timp necesar pentru a crea o organizație
sunt semnificativ mai mari decât aderarea la o asociație existentă.
Numărul relativ mic de asociații din cadrul societăților post-comuniste
face dificilă mobilizarea națională, care ar putea influența procesul
politic. Asociațiile se confruntă, de asemenea, cu provocări în mobilizare,
deoarece organizațiile și membrii acestora
sunt distribuite inegal pe tipuri de localități și regiuni. În
pe lângă cantitatea și calitatea asociațiilor (1), mobilizarea este
influențată de structura socială (2) și de atitudinile oamenilor.
fa ă de asocia iile civice (3).

Atributele organizațiilor

La fel de importantă pentru a avea organizații este capacitatea lor de a

primi noi membri și de a genera noi organizații.

29. În Moldova, 19 la sută dintre membrii voluntari consideră că organiza iile neguvernamentale (ONG)
sunt foarte eficiente, comparativ cu 7 la sută dintre non-membri. În România, cel
proporțiile corespunzătoare sunt de 33% pentru membri și 9% pentru nemembri.
30. Linz și Stepan, Problems of Democratic Transition, 246.
31. A se vedea, de exemplu, Verba et al., Voice and Equality; Rosenstone și Hansen, Mobilizare.

12 Valori Democratice în România și Moldova

Machine Translated by Google

De la căderea comunismului, multe dintre instituțiile occidentale care

încearcă să promoveze democratizarea au folosit dezvoltarea sectorului
ONG ca un instrument important. Dacă pur și simplu numărăm numărul
de noi ONG-uri, aceste eforturi par reușite în fiecare țară post-comunistă
non-sovietică și în multe dintre fostele țări sovietice, inclusiv în Moldova.
Cu toate acestea, acest „export de democrație” a produs organizații
care sunt mai puțin independente de controlul extern decât sunt omologii
lor occidentali.32 Aceste eforturi pot avea chiar o influență negativă a
ONG-urilor asupra dezvoltării societății civile.33 Asociațiile post-comuniste
care se bazează pe pe fondurile occidentale iau adesea o mare parte din
inițiativa lor organizațională din surse străine care au puțină familiaritate
cu contextul intern. Mai mult decât atât, liderii asociațiilor și activiștii
sunt „deseori mai îndatoriți față de finanțatorii lor decât față de
oamenii pe care încearcă să-i implice și să-i inspire.”34 Majoritatea ONG-
urilor au fost create ca
răspuns la finanțarea disponibilă occidentală35 și mai puțin pentru
a răspunde nevoilor locale specifice. Ca rezultat, multe organizații se
bazează pe personal plătit, deoarece atragerea voluntarilor și gestionarea
muncii lor nu fac parte din proiectele lor contractate. Mai mult, proiectele
finanțate din străinătate abordează adesea probleme care nu
entuziasmează sau nu interesează potențialii voluntari.
Un alt rezultat al dominației străine a finanțării ONG-urilor este
capacitatea redusă pe care o au organizațiile de a reacționa la nevoile
locale în timp util. În studierea relației dintre ONG-uri și societatea civilă
din România, Sandra Pralong susține că ONG-urile existente tind să fie
ineficiente în a reprezenta chiar și preocupările acute de la bază. Ea
ilustrează acest lucru prin următorul exemplu:

32. Timothy G. Ash, „Conclusions”, în Sorin Antohi și Vladimir Tismăneanu, eds., Between
Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath (New York: Central
European University Press, 2000); Thomas Carothers, „Sfârșitul paradigmei tranziției”,
Journal of Democracy 13, nr. 1 (2002): 5-21.
33. Don Kalb, „Afterword: Globalism and Postsocialism Perspective”, în Chris Hann, ed.,
Postsocialism: Ideals, Ideologies and Practices in Eurasia (Londra: Routledge, 2002).
34. Howard, „Slăbiciunea societății civile postcomuniste”, 167.
35. Vezi, de exemplu, Sandra Pralong, „Societatea civilă și educația civică în România,
1990-1998” (raport întocmit pentru Columbia University Project on Evaluating Western
NGO Strategies for Democratization and the Reduction of Ethnic Conflict in the Former
Commu-nist). State, 1999); Steven Sampson, „The Social Life of Projects: Importing Civil
Society to Albania”, în C. Hann și E. Dunn, eds., Civil Society: Challenging Western Models
(Londra: Routledge, 1996).

Politica și societățile est-europene 13

Machine Translated by Google

În februarie 1999, în timp ce aproximativ 10.000 de mineri jiui

greviști înarmați cu pui defilau spre capitală, bucureștenii au
răspuns printr-un protest tăcut de stradă. Organizatorii protestului au
vrut să arate că societatea civilă este puternică și pregătită să apere
instituțiile tinere, democratice, vizate de violența minerilor. Cu
toate acestea, doar patru mii de oameni s-au prezentat la mitingul de
protest. . . [și] doar patru sau cinci organizații s-au pronunțat
împotriva deturnării politicii românești de către mineri.36

Aceste considerații arată importanța distingerii dintre membrii

voluntari și membrii plătiți. Voluntarii tind să fie oameni care
urmăresc acțiuni colective pentru binele comun, în timp ce
membrii plătiți sunt caracterizați mai precis drept „funcționari
publici privați”.37 Distincția indică o cauză importantă pentru
dezvoltarea lentă a organizațiilor societății civile. Sensibilitatea în
general slabă a asociațiilor față de nevoile comunităților în care
sunt situate, dependența redusă a acestora de munca de
voluntariat și dependența lor puternică de fondurile occidentale
le-au împiedicat dezvoltarea.

Structura sociala

Cercetătorii care au aplicat cadrul conceptual și instrumentele

rețelelor sociale în țările ex-comuniste au descoperit diferențe
sistematice între ele, precum și variații între ele și țările
occidentale. Mulți dintre ei afirmă că rețelele diverse, dense și
orizontale de cunoștințe oferă un cadru mai bun pentru asociații
de mobilizare a activiștilor.38
Publicul est-european petrece mai puțin timp cu prietenii și
consideră prietenii și cunoștințele ca fiind mai puțin importanți
în comparație cu publicul occidental: dintre est-europeni, 44 la
sută petrec timp în fiecare săptămână cu prietenii (36 la sută în
România), față de 60 la sută pentru publicul occidental; dintre est-
europenii, 30% declară că prietenii și cunoștințele sunt foarte importante.

36. Sandra Pralong, „ONG-urile și dezvoltarea societății civile” (lucrare prezentată la reuniunea anuală
a Societății pentru Studii Românești, Atlanta, GA, septembrie 1999).
37. Pralong, „Societatea civilă”.
38. A se vedea, de exemplu, Hajdeja Iglic, „Trust Networks and Democratic Transition: Yugoslavia in
the Mid-1980's”, în Gabriel Badescu și Eric Uslaner, eds., Social Capital and Democratic Transition
(London: Routledge, 2003); Beate Völker și Henk Flap, „Legăturile slabe ca pasiv: cazul Germaniei
de Est”, Raționalitate și societate 13, nr. 4 (2001): 397-429.

14 Valori Democratice în România și Moldova

Machine Translated by Google

tant (26 la sută în România), comparativ cu 48 la sută printre

cetățeni occidentali.

O altă categorie de factori care influențează eficacitatea

societatea civilă în contextul post-comunist prive te atitudinile cetă enilor
fa ă de asocia iile civice. O percepție negativă despre
scopurile sau capacitatea grupurilor societății civile de a urmări binele comun
obiectivele tinde să deprima implicarea publicului. Într-un oarecare Est
În țările europene, cum ar fi Ungaria, sunt organizate asociații
mare stimă de către cetățeni39, dar în majoritatea celorlalți, organizațiile
societății civile s-au confruntat în principal cu atitudini negative pe parcursul
perioadei de tranziție.40 În sondajul Barometrului de Opinie Publică din
mai 2001, reprezentativ al populației adulte din România,
respondenților li sa cerut să își declare nivelul de încredere în mai multe
instituții și tipuri de organizații. În lista celor șaisprezece
instituțiile, ONG-urile sunt plasate pe locul paisprezecea: 73,8% dintre
respondenți și-au exprimat o încredere scăzută în ele.41 Acestea
percep iile negative provin din percep ia că liderii ONG-urilor
au exploatat banii publici în propriul lor avantaj: un număr semnificativ de
ONG-uri au fost înființate de antreprenori
care profită de lacune fiscale pentru a masca profitul
Afaceri. Pe lângă organiza iile folosite pentru economic
profit, partidele politice au înființat numeroase organizații
ONG-urile utilizate în principal pentru colectarea de fonduri pentru a-și finanța
campanii ilegale.42

Sunt activiștii mai buni democrați?

Am putea găsi efecte democratice ale asociațiilor chiar și atunci când

membrii grupului nu sunt diferiți de restul populației.

39. Éva Kuti, „Organizațiile nonprofit ca actori sociali în perioada de tranziție: roluri și
Challenges”, în Eva Fodor și Janos Ladanyi, eds., Szelenyi 60: A Festschrift in Honor of
Ivan Szelenyi, 2001. Preluat de la http://hi.rutgers.edu/szelenyi60/kuti.html.
40. Pavol Fric#, Pajas Petr și Deverova Lenka, „Defining the Nonprofit Sector: The Czech
Republic”, în LM Salamon și HK Anheier, eds., Documente de lucru ale Johns Hopkins
Proiect comparativ cu sectorul nonprofit, nr. 27 (Baltimore: Institutul Johns Hopkins pentru Politică
Studii, 1998), 15.
41. Gabriel Badescu, „Încrederea socială și democratizarea în societățile post-comuniste”, în
Gabriel Badescu și Eric Uslaner, eds., Social Capital and Democratic Transition (Londra:
Routledge, 2003).
42. Steven D. Roper și Florin Fesnic, „Historical Legacies and Their Impact on Post-Commu-
nist Voting Behaviour”, Studii Europe-Asia 55, nr. 1 (2003): 119-31.

Politica și societățile est-europene 15

Machine Translated by Google

Totuși, dacă activiștii sunt mai toleranți, mai încrezători în alți oameni
și instituții politice, mai interesați de politică și mai dispuși să se
implice, atunci ne putem aștepta ca activitatea asociațională să sporească
rolul prodemocratic al asociațiilor.
Există dovezi diverse din democrațiile consolidate că membrii asociațiilor
tind să manifeste atribute care sunt mai des asociate în general cu tipul
ideal de cetățean democratic.43 Cu toate acestea, nu este clar dacă aceste
relații au avut loc în cazul asociațiilor românești și moldovenești.

Distribuția tipurilor de organizații este de așteptat să fie diferită

între cele două țări, pe de o parte, și țările occidentale, pe de altă parte.
În plus, există numeroase fapte anecdotice care sugerează că membrii
asociațiilor din cele două țări studiate au mai puțină încredere în alte
persoane44 și, ca urmare, mai puțin dispuși să coopereze cu semenii
lor și cu oamenii și grupurile din afara asociațiilor lor. În biroul unei
cunoscute asociații românești, lăudată în general ca fiind unul dintre
cele mai vizibile și eficiente ONG-uri din țară, o notă de pe un zid spunea:
„Noi promovăm democrația, nu o practicăm”. A fost menit să sublinieze că
ierarhia internă și respectarea ordinelor sunt mai importante decât
deliberarea.

Analiza noastră compară eșantioanele de public larg cu eșantioanele

de membri în asociații (studiu organizațional) pentru fiecare dintre cele
două țări. În plus, examinăm două categorii de public larg: publicul urban
și respondenții cu studii superioare (studenți și absolvenți de studii
superioare). Ne așteptăm ca oamenii cu înaltă educație să fie mai
încrezători, mai toleranți și mai participativi. Și ne așteptăm la același
model pentru locuitorii urbani. De asemenea, distingem patru categorii de
membri în asociații: cei care fac voluntariat de mai multe ori pe săptămână,
cei

43. Mark Warren, „Civil Society and Good Governance”, (raport pregătit pentru Programul
pentru societatea civilă și guvernare, http://www.democracycollaborative.org/publications/
War-ren_csgg.pdf).
44. Acest lucru este ilustrat într-un articol de Lucian MândruTa*: „Acum câteva zile am luat
prânzul cu un pesimist. Uitasem acest tip de persoană, de vreme ce nu am mai participat la
multe întâlniri ale societății civile. . . . Oamenii la prânz, cu câțiva americani printre ei,
ascultă politicos, probabil obișnuiți cu aceste predici ale neputinței.” „Talon de
participare. Lumina vine de la ARO,” Dilema 10, nr. 57 (2002): 5. Sa demonstrat că încrederea
este strâns asociată cu optimismul și sentimentul de control asupra lucrurilor. Uslaner,
Fundamentele morale ale încrederii, 76.

16 Valori Democratice în România și Moldova

Machine Translated by Google

care aproape niciodată nu fac voluntariat, cei care participă la luarea

deciziilor în organizație de mai multe ori pe săptămână, cei care aproape
niciodată nu participă la decizii.
Când ne uităm la activiști, nu comparăm pur și simplu membrii
grupului cu alți români și moldoveni care nu se alătură grupurilor civice.
Activiștii noștri sunt oameni care petrec o cantitate considerabilă de
timp în organizațiile lor. Sunt mult mai aproape de voluntari decât de
membrii grupului obișnuiți. Și știm din analiza lui Uslaner din Statele
Unite că voluntarii sunt mai încrezători și se conformează noțiunii noastre
ideale de cetățeni democrați mai mult decât aproape oricine altcineva
din societate.45 Ei pot fi bastionul democrației, dar sunt o mică parte din
populatia totala.

Cum abordează activiștii problemele de încredere în alți oameni,

încredere în sistemul de justiție, încredere în Uniunea Europeană și
toleranță față de grupurile minoritare și alte persoane care ar putea fi
antipatice (persoane cu SIDA, rasiști, creștini și islamici? fundamentaliști,
extremiști politici, dependenți de droguri) în organizarea de întâlniri sau
ca vecini? Sunt mai interesați de politică? Cred că politicienilor le pasă mai
mult de ei? Cred că au mai multe păreri de spus politicienilor? Au mai multă
influență asupra politicienilor? Și, în general, participă mai mult?
Rezultatele sunt rezumate în tabelele 4 și 5.

Atât în România, cât și în Moldova, dar mai ales în România, activiștii

au mai multă încredere în ceilalți decât publicul larg. Publicul urban nu
are mai multă încredere, dar oamenii cu înaltă educație sunt considerabil
mai încrezători.46 În general, cei mai activi voluntari sunt oamenii care au
cea mai mare încredere în populație.
Pur și simplu a fi activ într-o organizație sau a avea un rol puternic în
luarea deciziilor crește încrederea. Chiar și cei mai puțin activi voluntari
au mai multă încredere decât publicul larg (sau publicul urban).
În timp ce activiștii moldoveni au mai puțină încredere decât omologii
lor români, activiștii din Moldova au mai multă încredere în alții decât
activiștii români.
(textul continuă la p. 22)

45. Uslaner, Fundamentele morale ale încrederii, cap. 5.

46. Vezi, de exemplu, Putnam, „Bowling Alone”; Uslaner, Fundamentele morale ale încrederii, cap. 4.

Politica și societățile est-europene 17

 Machine Translated by Google

18
aerelduelerb
cn
an.Î
4
Tî

aaivnoadm
looM
niRsi

ia
lem
C niț
via
ltu
ecm
C
p
a
mertexd
E

vitca vitca eizicendî

itșivitcA dcnilâ
bcunăpîf

e
,ariendaem
rconRi

iniț
emlaanoî

tuzăcS 6,0
1
3 36
6 2
1 2,3
6
1 94
7 3
1 9,2
4
7 461
2 9,5
8
3 13
2 4
2 3 ,6
8
6 53
2 2 7.03

coljiM 8,6
1 85
5 1
2 2,7
6
4 641
3 8.42

tlanÎ 5,44

e,a
revd
oedrlo
cnMî

inemitalo
a

tuzăcS 8,7
2
6 541
2 8,6
5
7 56
7 1 6,0
8 842
3 1,6
2
7 16
2 1
2 0,4
6
4 92
6 4 1.44

coljiM 6,6
4
0 742 6.62

6,3
5
9 83
7 2 0,82
ițlA

e
,ariendaem
rconRi

betatperd
4.4 7.4 0.4 7.4 0.4 3.4 1.4 0.4
 Machine Translated by Google

e
,ariendaem
rconRi

ănaen
puoirnuU
b
E 4.5 1.6 1.5 1.6 1.5 5.5 8.5 8.5

e,a
revd
oedrlo
cnMî

betatperd
6.3 2.4 3.3 5.3 2.3 5.3 5.3 8.3

e,a
revd
oedrlo
cnMî

băăen
,ț
aț
acie
ncncn
p
a
â
iinu
ro
d
m
lb
ieire
c7
0
n
o
u
leș
o,U
R
p
6
3
E
vt 5.5 0.6 9.4 6.4 4.4 8.4 5.4 2.5

4.6 3.5 3.6 4.5 3.4 5.4 0.5

ainatm
suofrR
ot

0.6 6.6 6.5 8.6 5.5 2.4 8.4 7.4

ăț
,avnoadre
lolo
Mt

0.4 3.3 5.4 4.3 7.3 8.3 0.4

ăț
,avnoadre
lolo
Mt

0.3 5.3 8.2 6.3 4.2 8.3 7.3 1.4

.A
eărna.â
0m
,ap
5l
6
=
1
ăt;e
neecilze
a
lierlou
rolpljle
iae
m
.C
b
vr
e
ătleneliu
ilzb
eireilatd
u
rn
ip
e
rleae
m
.C
p
vcr
ezeizrsin
ima
lâg
rtern
ăp
osî

19
 Machine Translated by Google

20
lumluslie
vibtca.A
5
T

ia
lem
C niț
via
ltu
ecm
C
p
a
mertexd
E

vitca vitca lae

tn
raieza
cin
u
b
ced
e
rU
Gd
e

itșivitcA eizicendî dcn

ilâ
bcunăpîf cilbup

csi,n
aea
in
sie
ce
âbein
rm
te
0reiua
7 lr,to
8
p
am
nR
p
3csi
4

,avodlsouMs

,ainâmoR

1.2 2.2 6.1 5.2 8.1 1.2 4.2 2.2

,avodloM

2.2 8.2 4.1 1.2 7.1 0.2 1.2 1.2

,ainâmoR

8.3 3.4 4.3 5.4 9.2 1.3 3.3 7.3

 Machine Translated by Google

,avodloM

,raoelriniaț
epiie
ccinittiurlio
ap
șps 8.3 6.4 0.3 9.3 7.3 7.2 7.2 8.2

ă,ț
ainâem
ulo
fnRi

5.3 9.3 0.3 5.4 5.2 8.2 7.2 2.3

ă,ț
avnoedulo
lfM
ni

5.3 1.4 9.2 5.3 2.3 0.3 8.2 2.3

,ain
ăcâim
tiloR
p

9.1 3.2 3.1 0.3 9,0 5,0 6,0 0.1

,avăocd
itlio
loM
p

6.2 4.3 7.1 1.3 5.1 8 ,0 7,0 2 .1

.A
ătneilzeierlu
roplleae.C
b
vr
ătneilzeierlu
roplleae.C
vcr
.)0a1l

ătneilzeierlu
roplleae.C
d
vr
,eceeziăau
rietț
e
a.le
n
re
)u
rpp
tciăa
le
rizsie
aț
stcăn
e
lilăo
a
im
vlu
irtm
ea
u
e
in
lg
io
p
rtljten
u
o
e
iâ
ae
cre
o
m
.laîC
n
u
d
p
e
a
lsrt(il

21
Machine Translated by Google

Există o diferență mult mai mică între oricare dintre grupurile din oricare
dintre țări în ceea ce privește încrederea în sistemul judiciar. Acest lucru
reflectă probabil o comunitate de opinii conform căreia sistemul judiciar nu este
neutru. Constatăm că atât activiștii români, cât și moldovenii, și în special
locuitorii orașului și oamenii cu studii superioare, sunt mai predispuși să
privească spre Europa decât publicul larg. Cu cât voluntarii sunt mai activi, cu atât
au mai multă încredere în Uniunea Europeană. Acești activiști privesc Occidentul
ca pe un model pentru propriile lor democrații și au mai multă încredere în
instituțiile occidentale.

Activiștii români, în special cei care sunt foarte activi, sunt, de asemenea, mai
toleranți în ambele întrebări. Este mai probabil să susțină drepturile
minorităților și ale grupurilor nepopulare de a organiza întâlniri publice și de
a locui alături. Efectul urbanismului și al educației este mai mic pentru toleranță
decât pentru încredere. Și vedem un impact redus al activismului pentru

toleranță în Moldova. Acest rezultat contraintuitiv nu are o explicație clară.

Românii par să se conformeze mai mult înțelepciunii convenționale că educația
și angajamentul civic pot duce la o toleranță mai mare.

Activiștii sunt, de asemenea, mai activi din punct de vedere politic în ambele țări.
Ei au un simț mai mare al propriei competențe politice, deși nu văd neapărat
politicienii ca fiind mai receptivi (a se vedea Tabelul 5). A fi foarte activ într-o
organizație nu este în general cheia unei participări politice mai mari și a unui
sentiment de eficacitate. În schimb, participarea la luarea deciziilor contează cel
mai mult.

Cele mai înalte niveluri de participare, de sentiment că ai ceva de spus

politicienilor și că îi poți influența pe politicieni, toate vin de la activiștii care
sunt cei mai implicați în luarea deciziilor în organizațiile lor. Nici educația, nici
rezidența urbană nu duc la o eficacitate substanțial mai mare, deși ambele
par să stimuleze participarea cu sume modeste în ambele țări.

Activiștii participă mai mult și au un interes mai mare, dar cheia pentru a crede
că poți face diferența nu este doar să participi, ci să te implici în elementele
organizației tale.
În mod ironic, sentimentul că poți face o diferență (ceea ce se numește
„eficacitate internă”; cf. Rosenstone și Hansen47 ) nu

47. Rosenstone și Hansen, Mobilization, 144, 271, 280.

22 Valori Democratice în România și Moldova

Machine Translated by Google

se traduce prin credința că oricine ascultă (ceea ce se numește „eficacitate

externă”). Activiștii nu au mai multe șanse decât publicul larg să creadă că
politicienilor le pasă ce cred oamenii. La fel ca și în cazul sistemului de
justiție, există o percepție larg răspândită că liderii sunt corupți și
îndepărtați. Activiștii au încredere în alți oameni, în special în oameni
din medii diferite. Ei cred că pot face diferența. Cu toate acestea, ei
realizează că sistemele politice și juridice rămân stivuite împotriva lor.

Cu toate acestea, voluntarii activiști sunt mult mai încrezători și

toleranți decât publicul de masă sau membrii asociațiilor de voluntari atât
din România, cât și din Moldova. Ele sunt, așa cum a susținut Robert
Lane48 cu mai bine de patru decenii în urmă,

O persoană care are încredere în oameni, omul sociabil cu multe contacte

sociale și omul căruia îi place comunitatea sa este cetățeanul eficient în
democrația noastră. Relațiile sale cu mediul său social sunt bune; este
în relație cu ceilalți; el lucrează pentru scopuri politice nu într-un spirit
de antagonism, ci într-un spirit de cooperare. . . . Tocmai cei care
sunt înalți în acest sens sunt, de asemenea, mai toleranți cu devianții.
Relațiile bune și de încredere cu ceilalți nu generează cerințe de
conformitate, ele generează toleranță față de diferențele celuilalt semeni.

Spiritul civic este scăzut atât în România, cât și în Moldova. Oamenii nu au

încredere unii în alții. Ei nu sunt toleranți cu minoritățile și alte grupuri
nepopulare. Au mai puține interacțiuni sociale cu prietenii și vecinii și
se alătură mai puține organizații de voluntariat, nu au încredere în liderii
lor, nu se simt eficienți și nu participă prea mult la politică. Activiștii fac
toate aceste lucruri la fel cum ar trebui să facă occidentalii. Cu toate acestea,
există doar o mână de activiști adevărați. Fostele țări comuniste au o
participare foarte scăzută, în comparație cu Europa de Vest și Statele
Unite, și există puține dovezi că democratizarea îi face pe oameni să se
simtă mai bine cu ei înșiși sau cu liderii lor.

Activiștii atât din România, cât și din Moldova nu petrec mult timp în
aceste organizații. Durata medie a calității de membru este mai mică de
doi ani în România și doar mai mult de doi ani în Moldova. Membrii
organizațiilor mai noi din Cluj, România, stau puțin mai mult decât
activiștii din organizațiile mai vechi

48. Lane, Viața politică, 165-66.

Politica și societățile est-europene 23

Machine Translated by Google

Tabelul 6. Vârsta organizației și durata calității de membru în

Cluj-Napoca, România

Lungime medie
Anul înființării de apartenență
organizației (ani) n SD

2002-2000 2,11 63 0,51

1999-1997 1,94 116 0,48
1996-1994 1,76 106 0,71
1993-1990 1,65 193 0,84
Înainte de 1990 și
nu se aplică 2,28 53 0,60
Total 1,86 531 0,72

Tabelul 7. Vârsta organizației și durata calității de membru în

Bălți, Moldova

Lungime medie
Anul înființării de apartenență
organizației (ani) n SD

2002-2000 1,56 108 1.30

1999-1997 2,91 87 3.18
1996-1994 3,48 21 3.22
1993-1990 1,08 12 0,29
Înainte de 1990 și
nu se aplică 1,94 78 2,57
Total 2,15 306 2.50

(vezi Tabelul 6). Durata de membru pare să scadă

noi grupuri în Moldova (vezi Tabelul 7). Dacă activiștii rămân activi numai
timp de doi ani, această avangardă democratică poate renunța
viața civică și deveniți la fel de neîncrezători ca alți cetățeni.
Punctul crucial este că angajamentul civic folosește sentimentele
democratice. Nu știm dacă oamenii mai încrezători devin civici
activiști49 sau dacă implicarea puternică în grupuri civice face oameni

49. Dietlind Stolle, „Bowling Together, Bowling Alone: The Development of Generalized Trust
în Asociații de Voluntariat”, Psihologie Politică 19 (1998): 497-526.

24 Valori Democratice în România și Moldova

Machine Translated by Google

cetă eni mai buni.50 Există motive să credem că ambele pove ti ar putea
fi adevărat. Acești activiști nu sunt oameni obișnuiți implicați în viața
publică. Sunt activiști dedicați, iar analiza noastră indică
acei oameni care fac voluntariat în organizații care ajută cei nevoiași
(copii, bătrâni, infirmi) sunt cei mai încrezători și toleranți. Voluntariatul
pentru cauze bune se bazează pe o bază de încredere
și, la rândul său, produce o „strălucire caldă”, un sentiment pe care îl aveți
făcut ceva util și mai multă încredere în natură.51
Acești activiști au potențialul de a „răspândi cuvântul” despre valorile
democratice. Prin munca lor de voluntariat, ei pot stabili un
exemplu pentru alții din societate. Ca lideri de opinie, opiniile lor
se poate răspândi în întreaga societate, așa cum au sugerat Lazarsfeld și
colab.52 în urmă cu jumătate de secol în „fluxul lor de comunicare în doi
pași”. Elitele, sau liderii de opinie, își comunică valorile către
restul societății, iar vocile lor sunt auzite mult mai mult decât altele.
Voluntarii activiști sunt noii lideri de opinie. Dar există
nu sunt destule nici în România, nici în Moldova, și o fac
nu rămâne activ suficient de mult pentru a servi drept primă legătură în
„fluxul de comunicații în doi pași”.

Concluzii finale

Angajament civic, în special voluntariat pentru cauze bune de

activiști, continuă să fie scăzut în fostele țări comuniste
și mai ales în România și Moldova. Lipsa banilor, timpului,
și abilitățile oferă o explicație parțială a diferenței. Existent
asociațiile tind să aibă doar o durată de viață scurtă și puțină expertiză
și interes pentru atragerea de voluntari. Mai puțin de 3 la sută, posibil
până la 1 la sută, în fiecare țară aparțin unor grupuri civice.
Activiștii sunt o parte și mai mică a universului civic.
Două dintre cele mai importante surse de activism sunt bisericile și
studenti. Aceste organizații au fost neglijate de către studii

50. Putnam, Bowling Alone, 136-37.

51. James Andreoni, „Giving with Impure Altruism: Applications to Charity and Ricardian
Ambivalence”, Journal of Political Economy 97 (1989): 1447-58; Uslaner, Fundamentele
morale ale încrederii, cap. 5.
52. Paul Lazarsfeld, Bernard Berelson și Helen Gaudet, The People's Choice (New York:
Columbia University Press, 1948).

Politica și societățile est-europene 25

Machine Translated by Google

în regiune și ar merita o atenție specială în cercetări empirice ulterioare.

Membrii asociațiilor de voluntari nu sunt semnificativ mai predispuși

la atitudini prodemocratice decât nemembrii. Cu toate acestea, membrii
voluntari, care sunt mai puțin numeroși decât membrii plătiți ai ONG-
urilor53 și în special cei care participă cel mai des și cei care sunt cei
mai activi în luarea deciziilor în asociații, tind să fie mai toleranți, mai
încrezători și mai interesat și mai implicat în politică.

Întrebarea de bază este cum să menținem activiștii activi. ONG-urile

din ambele țări trebuie să acorde mai multă atenție păstrării membrilor
pe care îi au și, mai ales, modului de a menține tinerii activi după ce au
absolvit facultatea și se mută în locuri diferite și noi locuri de muncă.
Tinerii și credincioșii pot continua în faptele lor bune ca personal plătit
pentru ONG-uri. Totuși, personalul plătit nu are aceleași valori sau
aceeași reputație în rândul publicului larg ca și voluntarii. Nevoia de
a-și câștiga existența îi va face pe tineri să renunțe la a face bine
pentru a face bine?

53. În fiecare dintre cele două eșantioane naționale, membrii voluntari reprezintă aproximativ jumătate din total
membrii.

26 Valori Democratice în România și Moldova