Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare de verificare
La “Tehnologia generala a PA”
A elaborat:Caldarasan Maxim
Grupa: Tpa 181 f.r.
Verificat:Dr. Conf. Resitca Vl.
Chisinau 2021
Procesul tehnologic de prepapare a
mezelurilor.Notiuni.Introducere.Scheme tehnologice.
Întregul proces de fabricație, respectiv recepția materiilor și a materialelor,
procesarea (tranșarea carcaselor si a pieselor, tocarea, umplerea membranelor,
afumarea cu lemn de esență tare, însămânțarea cu mucegai nobil, maturarea și
uscarea), ambalarea și depozitarea trebuie să se desfășoare în aria geografică
delimitată.
Recepția materiilor prime: Materiile prime sunt recepționate conform comenzilor
transmise către furnizori și a actelor care însoțesc marfa (aviz de însoțire a mărfii,
factură, declarație de conformitate etc.). În acest sens, se realizează atât un control
calitativ, cât și unul cantitativ, cu scopul de a stabili conformitatea materiilor prime cu
specificația tehnică, originea acestor materii și de a înregistra elementele de bază
pentru sistemul de trasabilitate. Pentru carnea refrigerată (proaspătă), temperatura
la recepție trebuie să fie cuprinsă în intervalul (0° ÷ +6° C), în timp ce pentru carnea
congelată, temperatura la recepție este de maxim -18° C. Limitele de acceptabilitate
sunt prevăzute în acest caiet de sarcini.
Depozitarea materiilor prime: Se realizează în spații în care se pot controla
temperatura și umiditatea. Pentru materiile prime refrigerate (proaspete),
temperatura de depozitare se situează în intervalul 0° C ÷ +4° C, iar umiditatea
relativă a aerului între 70% și 80%. Pentru materiile prime congelate, temperatura de
depozitare este de maxim -18° C.
Recepția ingredientelor și a materialelor auxiliare: Ingredientele, respectiv
componentele amestecului de sărare-condimentare, antioxidanții, agenții de
maturare (culturi starter si sau culturi de bioprotectie, zaharuri), culturile de mucegai
nobil, membranele naturale și/sau colagenice, sunt recepționate calitativ prin
verificarea caracteristicilor lor (identitate, integritate).
Depozitarea ingredientelor si a materiilor auxiliare: Se face în spații în care se
controlează temperatura și umiditatea, conform informațiilor scrise în specificațiile
tehnice.
Pregătirea materiilor prime: Diferă după regimul termic, respectiv materii prime
refrigerate (proaspete) sau congelate.
– pentru materiile prime refrigerate (proaspete): carnea de porc se alege la
roșu îndepărtându-se din aceasta în totalitate grăsimea moale, flaxurile, ligamentele,
tendoanele, vasele mari de sânge și părțile sângerate. Aceeași manoperă de
alegere se efectuează și pentru slănina tare. Acestea sunt introduse apoi în
recipienți adecvați și sunt supuse operațiunilor de scurgere, zvântare (pentru carnea
de porc) și întărire (atât pentru carnea de porc, cât și pentru slănină). Scurgerea și
zvântarea au ca scop reducerea umidității din carne. Aceste operațiuni se realizează
în depozite speciale, prin așezarea cărnii în tăvi perforate care să permită scurgerea
sucului de carne, la o ventilație moderată, o temperatură situată în intervalul (-2° C ÷
+4° C) și o umiditate relativă a aerului de 75-85%. Durata acestei etape este de 24
ore până la 72 ore. Următoarea operațiune, întărirea cărnii și a slăninii, are rolul de a
defini fermitatea materiilor prime și se desfășoară la o ventilație moderată și la o
temperatură cuprinsă între (-7° C ÷ -2° C).
– pentru materiile prime congelate: carnea de porc este supusă decongelării
lente, la o ventilație moderată și la o temperatură ambientală care nu va depăși 16°
C. La alegerea cărnii la roșu, vor fi eliminate toate fragmentele de os, flaxurile
(inclusiv țesutul conjunctiv lax), porțiunile sângerate, ganglionii și porțiunile
ștampilate. Calupurile de slănină congelată sunt porționate în cuburi. Slănina de
consistență tare se utilizează în stare semicongelată, pentru o tocare ce permite
obținerea de granule. Pregătirea ingredientelor: Amestecul de sărare-
condimentare, agenții de maturare și antioxidanții sunt pregătite conform
specificaților tehnice.
Obținerea pastei: După ce proporțiile de carne de porc (minim 70%) și slănină
(maxim 30%) au fost cântărite, acestea sunt introduse în cuva cuterului, unde se
mărunțesc până la dimensiunea unui „bob de orez” (aproximativ 2-4 mm). În cuter se
introduc apoi pe rând amestecul de sărare-condimentare (adăugat manual),
atioxidanții și agenții de maturare, toate aceste ingrediente fiind omogenizate până la
obținerea unei paste cu aspect mozaicat și granulat. Agentii de maturare alcoolici
sunt facultativi, în cazul utilizării în această etapă se adaugă. Temperatura pastei de
Salam de Sibiu trebuie sa fie cuprinsă în intervalul (-6° C ÷ +4° C).
Principala transformare care are loc la fabricarea Salamului de Sibiu, este legarea
pastei care constă în transformarea pastei crude într-o structură legată, fermă,
consistentă și elastică. La „legarea” pastei contribuie: acidifierea, sarea alimentară și
eliminarea apei în special în faza de maturare-uscare.
Sarea alimentară determină formarea gustului, facilitând în primă fază fermentarea
și, mai apoi, uscarea.
Acidifierea pastei este accentuată de adăugare agenților de maturare, aceștia având
rolul de a dirija procesele biochimice prin care se asigură inocuitatea produsului finit.
Zaharurile adăugate contribuie la realizarea procesului de fermentație prin fixarea
pH-ului ultim atins în produs, contribuind la concretizarea gustului produsului finit
(minimizând riscul apariției gustului acru). Metabolizarea zaharurilor și hidroliza
parțială a trigliceridelor conduc la acidifierea pastei, accentuată de agenții de
maturare care realizează o oxidare enzimatică a acizilor grași eliberați prin lipoliză
sau a celor din constituția lipidelor.
Umplerea pastei în membrane: Ca o etapă prealabilă, pasta obținută conform
punctului precedent este dezaerată și comprimată fie sub vid, fie cu dispozitive de
dezaerare și comprimare. Apoi, prin intermediul mașinii de umplut, pasta este
introdusă în membrane naturale și/sau colagenice pregătite conform specificațiilor
tehnice. Dozarea pastei și lungimea membranei sunt stabilite în funcție de valorile
preconizate pentru calibrul batonului și pentru gramajul produsului finit. Batoanele se
formează prin clipsare sau prin legare manuală și sunt ulterior agățate de bețe
sprijinite pe rame mobile sau rasteluri.
Zvântarea și Afumarea la rece: Faza de zvântare urmărește pregătirea
membranelor în vederea afumării. Această operațiune se efectuează timp de 24 ore,
la o temperatură de minim +10° C, cu o circulație moderată a aerului. Afumarea are
drept scop aromatizarea produsului și creșterea gradului său de conservare și se
face la o temperatură a aerului cuprinsă în intervalul (+9° C ÷ +24° C) și o umiditate
relativă a aerului de 85-92%, utilizând exclusiv lemn de esență tare (fag, stejar sau
amestec în proporții variabile de fag și stejar). Durata de afumare este de minim 3
zile și de maxim 10 zile.
Perioada de maturare-uscare: Procesul de maturare-uscare este foarte complex.
În cursul acestei etape, produsul semifabricat devine produs finit, cu o consistență
fermă, dar elastică, cu o structură granulară, bine legată, cu gust și cu miros specific
de maturat.
În această perioadă principalele componente chimice din carne (glucide, proteine,
grăsimi) suferă modificări hidrolitice și oxidative sub acțiunea factorilor fizico-chimici,
biochimici și microbiologici. Astfel, au loc înroșirea pastei, prin formarea și
stabilizarea pigmenților microbiologici, legarea compoziției și formarea consistenței
specifice (inclusiv datorită denaturării și solubilizării proteinelor). De asemenea, se
conturează gustul și aroma specifice Salamului de Sibiu, prin contribuția proceselor
de fermentație ale glucidelor, de hidroliză a proteinelor (aminoacizi liberi, peptide)
sau de hidroliză și oxidare a lipidelor (acizi grași liberi, compuși carbonilici), la care
se asociază sarea, compușii din fum și condimentele utilizate în etapele anterioare.
Procesul de maturare uscare durează minim 60 zile (durata maximă variază în
funcție de grosimea batonului), efectuându-se în depozite special amenajate și
climatizate la o temperatură cuprinsă în intervalul (+8° C ÷ +24° C) și se realizează
parcurgând următoarele faze:
· însămânțarea cu mucegai:
În această etapă se utilizeaza culturile de mucegai nobil (spori) din Penicillium
nalgiovensis sau un amestec de diferite tipuri Penicillium, care conțin în mod
necesar Penicillium nalgiovensis.
După încărcarea manuală a camerelor de maturare-uscare, pe suprafața batoanelor
de salam se pulverizează soluția de spori de mucegai nobil (Penicillium nalgiovensis
sau un amestec de diferite tipuri Penicillium, care conțin obligatoriu Penicillium
nalgiovensis), după care acestea se lasă în repaus circa 6 ore, pentru a se fixa.
După 10-12 zile de la însămânțare, batoanele sunt acoperite cu miceliul de mucegai
care, pe măsura derulării procesului de uscare, se dezvoltă, consumă nutrienți
(zaharuri, proteine, lipide) din pasta de salam și eliberează în salam produse de
metabolism care îi conferă aroma specifică.
Mai mult, mucegaiul are un rol pozitiv prin aceea că păstrează culoarea rubinie a
produsului și îi influențează creșterea gradului de conservabilitate, prin realizarea, la
suprafață, a unui microclimat care împiedică râncezirea sau dezvoltarea
microorganismelor de alterare. Temperatura în această perioadă se situează în
intervalul (+10° C ÷ +24° C).
– maturarea și perierea batoanelor: între 25 zile până la 45 zile de la
însămânțare, când batoanele sunt în întregime acoperite de mucegai, în funcție de
creșterea miceliului de mucegai, se efectuează perierea manuală a batoanelor de
salam. Mucegaiul care se formează spre finele acțiunii de maturare, în condiții de
umiditate crescută, este de culoare alb până la alb-gălbui sau alb-gri. Temperatura
în această fază este cuprinsă în intervalul (+10° C ÷ +15° C).
– uscarea batoanelor: această ultimă fază a perioadei de maturare-uscare se
caracterizează prin scăderea progresivă a umidității relative a aerului din camerele
de maturare uscare, prin ventilare la temperatură și umiditate controlate. Produsul se
usucă până la umiditatea standard de maxim 30%. Temperatura în această perioadă
se situează în intervalul (+10° C ÷ +15° C).
Întregul ciclu de fabricație a Salamului de Sibiu durează minim 70 zile (durata
maximă variază în funcție de grosimea batoanelor), la final produsul încadrându-se
în parametrii fizico-chimici și microbiologici definiți la punctul 2.
Depozitarea: Produsul finit se depozitează în spații climatizate, la o temperatură
cuprinsă în intervalul (0° C ÷ + 14° C ), și la o umiditate de 70-80%.
Felierea și Ambalarea:
Salamul de Sibiu baton, se ambalează manual sau cu ajutorul mașinilor de
ambalare, în formă cu membrana cu mucegai nobil, individual, în folii permeabile,
microperforate.
Salamul de Sibiu feliat se obține în urma îndepărtării membranei cu mucegai nobil,
după care se feliază și porționează în pachete de diferite gramaje, sub vid sau în
atmosferă protectoare, în funcție de solicitările clienților.
Felierea și ambalarea trebuie să aibă loc în aria geografică delimitată întrucât, dat
fiind caracterul dur al acestor etape, ele trebuie realizate într-un timp cât mai scurt,
pentru ca feliile să nu rămână prea mult în contact cu aerul. În caz contrar, culoarea
lor specifică, brun-roșcată până la rubinie, ar urma să fie afectată.
Pentru Salamul de Sibiu care se comercializează baton întreg, felierea nu se poate
face decât la momentul vânzării cu amănuntul, la raionul de mezeluri, în prezența
cumpărătorului final.
In procesul de prelucrare a cărnii, principalele elemente cu influenţă majoră asupra
preparatelor obţinute sunt materiile prime şi auxiliare, materialele şi procesul
tehnologic.
Produsele obţinute prin prelucrarea cărnii pot fi clasificate uzual astfel:
Preparate obţinută din carne tocată:
preparate din carne crudă: cârnaţi proaspeţi, pastă pentru mici, carne tocată;
preparate tip mezeluri;
Influenţă mare asupra calităţii produselor din carne are tehnologia de fabricaţie şi
mai ales modul de desfăşurare a operaţiunilor tehnologice. Operaţiunile de tranşare,
dezosare, alegere şi sortare pe calităţi, curăţire, fasonare şi dimensionare optimă a
bucăţilor din carne determină proprietăţile organoleptice şi estetice ale produselor
finite.
Tocarea, gradul de mărunţire şi malaxarea cărnii determină creşterea randamentelor
de prelucrare, a capacităţii de legare a apei şi a gradului de hidratare înlesnind
procesele de sărare şi maturare; toate acestea au efect favorabil asupra
consistenţei, frăgezimii, suculenţei, gustului, aromei, culorii şi aspectului tuturor
tipurilor de produse.
La fabricarea unor produse din carne tocată - salamuri sau cârnaţi - se utilizează
două semifabricate de bază: bradtul şi şrotul.
Bradtul este o pastă de legătură utilizată ca parte componentă la fabricarea
mezelurilor cu structură omogenă sau eterogenă, cărora le asigură consistenţă,
elasticitate, suculenţă. Bradtul se obţine prin tocarea fină a cărnii, cu ajutorul
maşinilor de tocat fin (cutere maşini cu cuţite şi site, sau mori coloidale), după o
prealabilă mărunţire la maşina de tocat tip Volf, prin sita de diametrul ochiurilor de 3
mm. În timpul tocării, carnea încorporează o cantitate suplimentară de apă ce se
adugă sub formă de fulgi de gheaţă, iar pasta obţinută capătă capacitatea de a lega
compoziţia produselor (bucăţi de carne şi slănină). Menţinerea culorii roşii este
asigurată prin adaos de azotiţi.
Şrotul se obţine prin tocarea cărnii maturate de vită şi porc (pentru anumite
preparate se foloseşte şi carnea de oaie). Şroturile se realizează din cărnurile
dezosate şi alese pe calităţi, tăiate în bucăţi de 200-300 g şi malaxate cu amestecul
de sărare, inclusiv polifosfaţi. După malaxare, şrotul se aşează în tăvi sau recipiente
pe roţi, care se menţin în frigorifere la temperatura de 4°C timp de 24-48 de ore.
Sărarea şi maturarea constituie operaţiuni esenţiale la fabricarea tuturor produselor
din carne. Compoziţia amestecului de sărare şi metodele de sărare aplicate diferă în
funcţie de categoria de produse ce urmează a fi obţinute. Carnea destinată obţinerii
specialităţilor şi semiconservelor se sărează "în bucată", iar carnea destinată bratului
şi şrotului se sărează în stare tocată.
Maturarea cărnii sărate are loc în depozite frigorifice la temperaturi de 2-40C şi poate
dura între 2 şi 21 zile în funcţie de produs. În timpul maturării, au loc procese fizico-
chimice şi biochimice complexe care conduc la frăgezirea cărnii, la formarea
caracteristicilor gustative şi a pigmenţilor specifici cărnii sărate (nitrozopigmenţi).
La obţinerea celor mai multe produse din carne se aplică tratamente termice
(pasteurizare, blanşare, fierbere, coacere, sterilizare, afumare) în urma cărora
produsele devin comestibile, fără pregătire culinară prealabilă. Aceste tratamente
permit stabilizarea culorii şi formarea compuşilor de gust şi aromă specifici,
inactivează sau distrug parţial sau total microflora de alterare, conferind astfel
conservabilitatea produselor.