1.Ce este psihanaliza?

Psihanaliza este o teorie psihologică și o metodă de tratament dezvoltată de Sigmund Freud. Aceasta se
concentrează pe înțelegerea proceselor mintale inconștiente și a influențelor acestora asupra comportamentului
uman. Psihanaliza se bazează pe următoarele principii de bază: Structura mintală , Inconștientul, metoda analizei,
transferal, Interpretarea și analiza viselor.
2. Enumerati elementele de baza din structura aparatului psihic dupa Freud
a)Inconștientul -este prima și cea mai profundă parte a aparatului psihic, partea cea mai primară și instinctuală a
minții, care găzduiește dorințe, impulsuri și nevoi instinctuale.
b)Preconștientul (Ego-ul)-acționează ca o punte între inconstient și conștient. Ego-ul este responsabil pentru
gândirea rațională și luarea deciziilor.
c)Conștientul (Supra-Ego-ul)- partea conștientă și morală a aparatului psihic.
3.Care sunt etapele dezvoltarii psihosexuale in abordarea Freudiana
Stadiul oral (0-18 luni): Bebelușii experimentează lumea în principal prin gură, supt și mestecat. Principalul conflict
este între dorința de plăcere orală și nevoia de hrănire și protecție.
Stadiul anal (18 luni - 3 ani): caracterizat prin dezvoltarea controlului sfincterian, în care copiii învață să-și
controleze eliminările. Principalul conflict este între nevoia de a vărsa sau de a reține fecalele și cerințele sociale
privind toaleta și curățenia.
Stadiul falic (3-6 ani): În acest stadiu, copiii încep să-și descopere propriile organe genitale și să-și dezvolte
conștiența sexualității. Complexul Oedip este o parte importantă a acestei etape, în care băieții se simt atrași de
mama lor și sunt geloși de tatăl lor, iar fetele se simt atrași de tatăl lor și sunt geloase de mama lor. Rezolvarea
acestor complexe este crucială pentru dezvoltarea identității de gen și a moralității.
Stadiul de latență (6-12 ani): În această etapă, aspectele sexuale ale dezvoltării sunt în mare măsură suprimate.
Copiii se concentrează asupra educației, prieteniilor și activităților sociale. Subiectele sexuale sunt în mare parte
lăsate în urmă.
Stadiul genital (adolescență și înainte): ultimul stadiu al dezvoltării psihosexuale și este caracterizat de reînvierea
interesului sexual. Adolescenții încep să-și exploreze propria identitate sexuală și să caute relații romantice mature.
4.Descrieti obiectivele tratamentului psihanalitic
a)Înțelegerea conflictelor inconștiente, să ajute pacientul să devină conștient de conflictele și dorințele
inconștiente care pot contribui la problemele lor psihologice. Prin explorarea conținutului inconștient al minții,
pacientul poate începe să înțeleagă motivele pentru care se comportă sau se simt așa cum o fac.
b)Descoperirea rădăcinelor problemelor, care pot să aibă origini în copilărie sau experiențe trecute. Prin analiza
experiențelor și amintirilor din trecut, se încearcă înțelegerea modului în care acestea pot afecta starea mentală
actuală.
c)Elaborarea mecanismelor de apărare: Terapeutul psihanalitic ajută pacientul să devină conștient de mecanismele
de apărare pe care le folosește pentru a face față anxietății sau disconfortului psihologic. Aceste mecanisme pot
include negarea, proiecția sau sublimarea. Prin înțelegerea acestor mecanisme, pacientul poate să le exploreze și
să le modifice în mod conștient pentru a face față mai bine problemelor lor.
d)Dezvoltarea unei conștiențe de sine mai profunde: Pacientul învață să-și exploreze propriile gânduri, sentimente
și motivații, ceea ce poate duce la o înțelegere mai bună a propriei identități și a modului în care aceasta este
influențată de trecutul lor.
e)Vindecarea și eliberarea pacientului de simptomele sau suferința lor psihologică. Prin explorarea și înțelegerea
profundă a problemelor, pacientul poate face schimbări pozitive în comportamentul și modul de gândire, ceea ce
poate duce la îmbunătățirea stării lor mentale.

5.Specificati indicatorii sfarsitului de analiza

Conștientizarea profundă: Pacientul a dobândit o înțelegere profundă a propriilor procese mentale și a conflictelor
lor interioare. Ei au devenit conștienți de motivele și dorințele inconștiente care au influențat comportamentul lor
și starea lor mentală.
Schimbări în comportament: Pacientul a făcut schimbări semnificative în comportament și în modul în care fac față
problemelor. Ei pot să nu mai repete modelele de comportament disfuncțional din trecut.
Reducerea sau eliminarea simptomelor: Dacă pacientul a venit la terapie cu anumite simptome sau tulburări,
acestea ar trebui să fie reduse sau eliminate în măsură semnificativ.
Dezvoltarea relației cu terapeutul: Pacientul și terapeutul au dezvoltat o relație semnificativă de încredere și
colaborare. Pacientul se simte în siguranță să împărtășească gândurile și sentimentele lor profunde cu terapeutul.
Maturitate emoțională: Pacientul a dezvoltat o maturitate emoțională mai mare și abilități de gestionare a
emoțiilor. Ei pot face față mai bine stresului și relațiilor interpersonale, și pot lua decizii mai sănătoase.
Autonomie și independență: Pacientul a câștigat o mai mare autonomie și independență în viața lor. Ei nu mai sunt
atât de dependenți de terapeut sau de alte persoane pentru a face față dificultăților.
Consens între pacient și terapeut: Atât pacientul, cât și terapeutul sunt de acord că obiectivele terapiei au fost
atinse și că pacientul a obținut beneficii semnificative din analiză.
6. Enumerati si descrieti 3 mecanisme de aparare
Negarea-este un mecanism de apărare în care o persoană refuză să accepte sau să recunoască realitatea unui
eveniment sau a unei informații care provoacă anxietate sau disconfort..
Proiecția-este un mecanism de apărare în care o persoană transferă propriile gânduri, sentimente sau calități
negative asupra altor persoane sau obiecte.
Represiune-este un mecanism de apărare prin care gândurile, sentimente sau amintiri dureroase sau inacceptabile
sunt împinse în inconștient, astfel încât să nu mai fie accesibile conștientului. Represiunea poate fi folosită pentru a
face față traumelor sau amintirilor neplăcute din trecut.
7.Explicati semnificatia visul drept element de manifestare a inconstientului
Visul are o semnificație specială în psihanaliză și în înțelegerea proceselor inconștiente. Semnificația visului ca
element de manifestare a inconștientului se datorează următoarelor aspecte:
Manifestarea simbolică a dorințelor inconștiente: În timpul somnului, mințile noastre pot elibera gânduri și dorințe
pe care le reprimăm în viața de zi cu zi. În vise, aceste dorințe pot fi exprimate într-un mod simbolic sau codificat.
Expunerea conflictelor inconștiente: Visul poate dezvălui conflicte profunde sau dorințe care nu sunt accesibile
conștientului. Aceste conflicte pot implica dorințe interzise, frică sau anxietate. Interpretarea viselor poate oferi o
fereastră către aceste conflicte și poate ajuta la înțelegerea motivelor pentru care un individ se simte așa cum se
simte.
Rolul mecanismelor de apărare: Visul poate să servească ca un mediu în care mecanismele de apărare, cum ar fi
proiecția sau negarea, pot să fie exprimate.

8. Care este semnificatia unui act ratat

Un act ratat, cunoscut în terminologia psihanalitică ca "act ratat" sau "act mancat", reprezintă un comportament
sau o acțiune care nu se desfășoară așa cum a fost intenționat sau așa cum era de așteptat. Aceste acte ratate ar
putea fi interpretate ca manifestări ale inconștientului care ies la suprafață și afectează comportamentul. Iată
câteva explicații posibile pentru semnificația unui act ratat:
Revelarea dorințelor inconștiente: Freud a susținut că actele ratate pot dezvălui dorințe sau gânduri care nu sunt
conștiente. De exemplu, o greșeală de vorbire în timpul unei discuții ar putea să dezvăluie o dorință sau o frică
ascunsă.
Reprimarea sau conflictul: Actele ratate pot să apară atunci când o persoană se confruntă cu conflicte interioare
sau cu gânduri pe care le reprimă sau le ține sub control în mod inconștient. Aceste acte pot reprezenta o eliberare
parțială a tensiunii refulate.
Simboluri sau semnale: Uneori, actele ratate pot să aibă semnificații simbolice sau să servească ca semnale subtile
către ceilalți. De exemplu, o ușoară neglijență într-o sarcină sau o acțiune ratată în mod repetat ar putea să
transmită o anumită mesaj sau starea emoțională a individului.

9.Dati cateva exemple de acte ratate

Greșeli de vorbire: Acestea includ cuvinte spuse în mod greșit, înlocuite sau inversate în timpul conversației. De
exemplu, în loc să spuneți "cafea", spuneți "ceafă", sau inversați litere în cuvinte, cum ar fi "lapte" în loc de
"altept."
Uitatele: Acestea se pot referi la faptul că uitați să faceți ceva ce era intenționat sau planificat. De exemplu, puteți
uita să vă luați cheile cu voi atunci când plecați de acasă sau să cumpărați un anumit produs la magazin.
Erori în scris: Acestea pot include ortografie incorectă, greșeli de tastare sau cuvinte scrise în mod greșit.
Acte ratate în timpul muncii sau a sarcinilor zilnice: Acestea pot include erori în calcul, neglijențe sau acțiuni care
nu corespund intenției. De exemplu, puteți introduce date greșite într-un document sau să amestecați două sarcini
diferite.

10.Explicati termenul de transfer si contratransfer

Transferul și contratransferul sunt două concepte importante în psihanaliză și se referă la dinamica relației dintre
pacient și terapeut în cadrul terapiei psihanalitice.
Transferul: este un concept psihanalitic care se referă la tendința pacientului de a proiecta sentimentele, gândurile
și relațiile din trecut asupra terapeutului sau a altor persoane din viața prezentă. Aceasta înseamnă că pacientul
poate dezvolta sentimente intense sau reacții față de terapeut care sunt înrădăcinate în relațiile lor anterioare, în
special în relația cu părinții sau alți factori de autoritate din copilărie. Transferul poate fi pozitiv sau negativ. De
exemplu, un pacient ar putea dezvolta o atitudine de dependență față de terapeut sau ar putea proiecta furie sau
frustrare asupra terapeutului.Transferul este considerat un instrument valoros în terapie, deoarece oferă
terapeutului o fereastră către procesele inconștiente ale pacientului. Analizarea transferului poate ajuta la
înțelegerea mai profundă a conflictelor interioare ale pacientului și poate contribui la progresul terapiei.
Contratransferul:
Contratransferul se referă la reacțiile inconștiente și emoțiile terapeutului în cadrul relației cu pacientul. Terapeuții
pot dezvolta propriul transfer față de pacient, proiectând sentimente sau reacții din trecutul lor sau din propria
viață pe pacient. Contratransferul poate fi pozitiv sau negativ, și poate influența relația terapeutică și procesul
terapeutic în general.