Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu

Creația lui Ion Barbu se înscrie, de la început, în direcția modernistă, poetul fiind un
membru de prim rang al grupării de la revista lui Eugen Lovinescu.
În acest context literar, Ion Barbu (pe numele său adevărat Dan Barbilian), este o
apariție interesantă, deoarece opera sa este o îmbinare de elemente parnasiene, baladic-
orientale și ermetice, organizate, după cum observa criticul literar Tudor Vianu, în trei etape
ale creației.

Publicată în anul 1924, integrată apoi în volumul ”Joc secund” (1930), balada ”Riga
Crypto și lapona Enigel” face parte din a doua etapă de creație barbiană (bladic-orientală),
dar anunță dezvoltarea ulterioară a poeziei lui Ion Barbu.

Reper 1
Reper 2

Tema

Universul poetic este construit cu ajutorul motivelor poetice care încifrează textul,
precum: transhumanța, atracția pentru Soare (simbol al absolutului), tentația Sudului, motivul
nunții, al visului, motivul fântânii, al trecerii timpului, toate conlucrând la dezvăluirea celor
două tipuri umane: al geniului (Enigel), care aspiră spre absolut și care dorește depășirea
condiției proprii, și al omului de rând (transpus alegoric sub chipul regelui Crypto), ființă
instinctuală care își continuă viața alături de cei din mediul său limitat.
Regele ciupercă, însoţit de un eunuc bătrân, încearcă de trei ori să o determine pe
Enigel să renunţe la călătoria ei spre sud. Îi oferă „dulceaţă”, „fragi”, adică valori materiale.
Când fata refuză, spunând că va culege „fragii fragezi” (aliteraţie) „mai la vale” Crypto îi
propune „Dacă pleci să culegi,/ Începi, rogu-te, cu mine” Şi de data aceasta e refuzat, Enigel îi
cere să aştepte, să se coacă. Crypto se teme de soare, care „e roşu, mare” şi o roagă pe fată să
uite soarele, să aleagă în locul lui umbra şi răcoarea. Enigel trece peste aceste probe ale
ispitirii şi refuză să se abată din drumul ei spre sud. Ea defineşte în antiteză două modele de
existenţă diferite, un model este cel al umbrei, al omului ca fiinţă biologică „La umbră, numai
carnea creşte, / Şi somn e carnea, se desumflă.../ Dar vânt şi umbră iar o umflă...”, celălalt
model este al luminii, al spiritului uman.

Reper 3

Un prim element de structură îl reprezintă titlul,care face trimitere la membrii unui

cuplu de îndrăgostiți, asemeni celor din literatura universală (”Romeo și Julieta”, ”Antoniu și
Cleopatra”, ”Tristan și Isolda”). În textul barbian numele celor două personaje desemnează
două ființe antagonice. Astfel, Crypto, craiul ciupercilor, are un nume predestinat ce trimite
la închidere, izolare, mediul său de viață fiind umbra, întunericul, umezeala. Enigel trimite
probabil la seminifcația cuvântului din limba suedeză ”înger”, reliefând dimensiunea solară
spre care aspiră, dar numele poate proveni și de la râul Ingul din Asia considerat sfânt,
vizează dimensiunea sacră.

Un alt element de compoziție constă în procedeul povestirii în ramă. La nivel formal,

poezia este alcătuită din două părți, fiecare dintre ele prezentând câte o nuntă. Rama
prezintă o nuntă împlinită, aparținând planului real; povestirea propriu-zisă dezvoltând însă o
nuntă inițiatică, aparținând planului imaginar și eșuată din incompatibilitate.
Crypto se teme de soare, care „e roşu, mare” şi o roagă pe fată să uite soarele, să aleagă în locul lui
umbra şi răcoarea. Enigel trece peste aceste probe ale ispitirii şi refuză să se abată din drumul ei spre
sud. Ea defineşte în antiteză două modele de existenţă diferite, un model este cel al umbrei, al omului
ca fiinţă biologică „La umbră, numai carnea creşte, / Şi somn e carnea, se desumflă.../ Dar vânt şi
umbră iar o umflă...”, celălalt model este al luminii, al spiritului uman.

Punctul culminant îl prezintă pe Crypto surprins de razele soarelui care îl transformă într-o ciupercă
otrăvitoare, îndepărtându-l definitiv de fiinţa umană.

Deznodământul baladei arată că regele ciupercă prin îndrăzneala lui de a-şi depăşi condiţia prin
iubire, a comis un păcat şi este pedepsit ca un erou de tragedie, fiind nevoit să accepte acum o mireasă
inferioară regnului său, pe măsălariţa, o plantă otrăvitoare.

În concluzie, „Riga Crypto și lapona Enigel”, de Ion Barbu, prezintă toate particularitățile
unui text poetic modern.