Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Viorica Ivancenco
Liliana Lungu
Zinaida Bădărău
Ana Șchiopu
Programul ”Ghidarea în carieră tinerilor” a fost elaborat în cadrul proiectului “Îmbunătățirea situației socio-
economice a tinerilor din Moldova prin abilitarea acestora și a societății civile”, implementat de către Fundaţia CNV
Internationaal, Asociaţia Obştească pentru Copii şi Tineret „Făclia” şi Confederaţia Naţională a Sindicatelor din
Moldova cu suportul financiar al Uniunii Europene.
Cariera este traseul parcurs de o persoană în profesarea unor munci, care presupun o anumită pregătire şi
formare, concretizate în capacităţi şi competenţe specifice, atestate, certificate şi dovedite în realizarea
sarcinilor cerute de profesii. Ea presupune o suită de activităţi legate de profesiile, posturile, funcţiile,
statutele şi rolurile exercitate de persoană.
Pînă nu demult, cariera era considerată ascensiunea persoanei în cadrul structurii ierarhice a unei
organizaţii, de aceea era accesibilă doar unui număr restrîns de persoane şi doar după intrarea în cîmpul
muncii. În prezent, ceea ce se numeşte carieră reflectă traseul de dezvoltare al unei persoane prin învăţare
şi muncă. În această accepţiune, cariera devine accesibilă tuturor, devenind parte componentă în
dezvoltarea personalităţii.
Orientarea în carieră nu se poate rezuma la asistarea unor momente în alegerea carierei, ci trebuie să
devină o modalitate de dezvoltare a abilităţilor necesare pentru construirea propriei cariere. Acest scop se
poate atinge doar prin apropierea intervenţiilor de orientare de procesul educaţional şi prin asigurarea
caracterului longitudinal al acestora.
Educaţia pentru carieră se referă la ansamblul de activităţi educaţionale şi formative destinate pregătirii
persoanei pentru a-şi alege în cunoştinţă de cauză studiile şi profesiile, şi, mai ales, traseul care urmează a
fi parcurs pentru a atinge un nivel cât mai ridicat de împlinire personală şi socială. Pregătirea pentru
alegerea şi construirea unei cariere presupune un demers în care se intersectează 3 vectori:
- Ceea ce poate persoana (cunoştinţe, capacităţi, abilităţi, competenţe etc.)
- Ceea ce vrea persoana (interesele, aspiraţiile şi idealurile, sistemul personal de valori)
- Ceea ce solicită societatea (meseriile, ocupaţiile, profesiile şi genurile de activităţi necesare pentru
satisfacerea nevoilor oamenilor şi ale societăţii)
Consilierea privind cariera vizează activităţile educaţionale prin care sunt dezvoltate abilităţi, se acordă
ajutor, îndrumare, sprijin în rezolvarea unei anumite probleme legate de carieră sau luarea unei decizii
legate de carieră (indecizie, nelinişte legată de carieră, insatisfacţie academică, elaborarea unui plan de
carieră etc.). Fiind în esenţă o intervenţie psihologică, consilierea privind cariera este realizată de un
specialist psiholog sau consilier.
Munca este forma fundamentală a activităţii umane la vârsta adultă, desfăşurată în mod conştient şi
voluntar şi orientată spre un scop determinat. Ea presupune o succesiune de acţiuni şi operaţii de ordin
fizic şi intelectual, efectuate cu ajutorul unor mijloace (unelte, instrumente, aparate etc.), pentru
producerea de bunuri şi servicii necesare satisfacerii trebuinţelor umane.
Munca este ceea ce facem din plăcere, dovedind o anumită „vocaţie”, „chemare”, fără să fim neapărat
plătiţi. Ne găsim acest gen de activitate, care ne satisface anumite apiraţii şi idealuri, pentru care simţim
atracţie şi avem o „chemare”. Dacă nu am găsit-o încă sau ceea ce facem la un moment dat nu ne mai
mulţumeşte, căutăm altceva. De obicei, evoluăm în carieră, căutând şi obţinând ocupaţii şi munci mai
interesante, mai atractive, mai aducătoare de împliniri personale.
Ocupaţia / slujba este desfăşurarea concretă a unei munci, asociate unei profesii, care are loc într-o
unitate economico-socială (întreprindere, instituţie, firmă etc.) la un anumit loc de muncă, prin care
persoana îşi asigură existenţa (câştigă bani, obţine venituri). Ocupaţia presupune câteva elemente
caracteristice:
- anumită pregătire profesională (cunoştinţe, abilităţi, competenţe);
- utilizarea anumitor instrumente de lucru;
- realizarea unor acţiuni şi operaţii concrete într-un spaţiu de lucru amenajat ca „loc de muncă”;
- durata muncii (program de lucru);
- salarizarea (în funcţie de anumiţi paramentri şi indicatori de performanţă);
- respectarea unor norme şi reguli (etice, de protecţie, de calitate etc.).
Profesia este o formă de activitate socială specializată, în care persoana răspunde unor solicitări,
valorificându-şi potenţialul de care dispune la un moment dat, ca rezultat al pregătirii specifice.
Exercitarea unei profesii presupune o pregătire teoretică şi practică generală şi o formare specializată într-
un cadru instituţionalizat (şcoală, universitate etc.) şi/sau o formare prin practicarea ei efectivă (la locul de
muncă, ucenicie). Profesia este specialitatea sau calificarea obţinută prin studii şi certificată la absolvirea
acestora.
Angajatorii (patroni, antreprenori, manageri etc.) se Persoanele care doresc să se angajeze se aşteaptă
aşteaptă ca angajaţii: ca angajatorii:
să respecte programul, timpul integral de lucru, regulile, să fie angajaţi cu contract de muncă pentru perioade de
statutul şi normele de muncă ale firmei; timp determinate, bine precizate;
- să îndeplinească sarcinile de serviciu în întregime şi la - să li se asigure un post/loc de muncă în conformitate
timp; cu pregătirea lor profe-sională, cu competenţele de care
- să facă dovada practică a calificării şi competenţelor dispun;
pe care au declarat sau au dovedit, prin documente, că le - să li se precizeze clar ce au de făcut (sarcinile de lucru)
posedă; şi, eventual, să li se arate/demonstreze cum ar trebui să
- să aibă cunoştinţe şi experienţă în muncă; le execute (la ce se aşteaptă angajatorul în această
- să dea dovadă de interes, iniţiativă şi creativitate în privinţă);
rezolvarea problemelor de muncă; - să li se ofere posibilitatea dezvoltării profesionale,
- să fie devotaţi şi ataşaţi firmei, să contribuie la astfel încât să promoveze, obţinând un statut şi un
consolidarea prestigiului şi renumelui câştigat prin salariu mai ridicate;
calitatea bunurilor sau serviciilor oferite beneficiarilor; - să fie trataţi cu înţelegere şi respect, să fie ascultaţi şi
- să contribuie la dezvoltarea şi ocrotirea proprietăţii, să li se accepte unele greşeli umane inerente, în special
bunurilor şi dotărilor firmei; în perioada adaptării la cerinţele locului de muncă;
- să accepte şi să îndeplinească sarcinile, instrucţiunile - să nu fie discriminaţi decât în funcţie de performanţele
şi sugestiile patronului; obţinute în muncă;
- să desfăşoare o activitate susţinută, în conformitate cu - să fie retribuiţi comparabil cu alte locuri de muncă
sarcinile de serviciu precizate de şefii direcţi sau similare, ţinîndu-se cont de calificarea profesională,
înscrise în fişa postului; valoarea şi importanţa funcţiei/muncii prestate etc.
- să lucreze eficient şi să dea dovadă de responsabilitate (acest lucru se negociază);
în muncă; - să li se respecte drepturile conferite prin lege (dreptul
- să utilizeze, în munca de zi cu zi, întreaga lor la concediu de odihnă, concediu medical, dreptul la
capacitate intelectuală şi fizică pentru a obţine rezultate grevă, la asistenţă medicală, la protecţie socială, la
performante şi competitive; repaus săptămînal etc.);
- să respecte normele de protecţie a muncii, să utilizeze - să li se asigure un mediu de muncă securizant,
în siguranţă maşinile, utilajele, instalaţiile, uneltele etc.; agreabil, care să-i protejeze de accidente, împotriva
- să fie disciplinaţi, să aibă relaţii de colaborare cu noxelor, stresului etc.
colegii şi o conduită civilizată faţă de conducerea
firmei;
- să respecte anumite prevederi speciale ale contractului
individual de muncă (program flexibil, uneori prelungit,
secretul de serviciu, participare la noi strategii de
formare profesională);
- să utilizeze raţional, cu responsabilitate, materiile
prime şi materialele, energia, instrumentele de lucru.
Modul 3. AUTOCUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE PERSONALĂ
Acest chestionar te va ajuta să te cunoști mai bine, să-ți faci o imagine desine cit mai corectă. Trebuie să
citești cu atenție fiecare intrebare și să răspunzi cît mai sincer. Spor la lucru!
2. Dacă da, care crezi că sunt cele mai importante însușirile tale?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
6. Consideri că rezultatele obținute la liceu sunt pe măsura posibilitățile tale reale? (Analizează dînd
exemple de discipline la care ești mulțumit de felul în care muncești și discipline unde ai putea
mai mult).
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
Pe măsură ce persoana înaintează în vârstă şi se confruntă cu situaţii din ce în ce mai numeroase şi mai
diverse, el începe să-şi dezvolte cunoaşterea de sine. Acesta este un proces complex, care durează
întreaga viaţă şi care duce mai întâi la conturarea, iar apoi la structurarea şi îmbogăţirea imaginii de sine.
Imaginea de sine (Eul) nu este o structură omogenă. În cadrul său se pot diferenţia mai multe
componente:
eul actual, care se referă la ceea ce individul consideră că este într-un anumit moment al
dezvoltării sale;
eul ideal, care reflectă ceea ce individul ar dori să fie;
eul viitor, care exprimă ceea ce individul poate deveni în viitor.
Eul actual este rezultatul experienţelor noastre personale în cadrul societăţii şi culturii în care trăim.
Acestea oferă criteriile pe baza cărora persoanele îşi interpretează experienţele şi îşi structurează imaginea
de sine. De exemplu, standardele de frumuseţe promovate în mass-media influenţează modul în care
adolescentul îşi percepe propriul corp. Eul actual are mai multe dimensiuni:
(1) eul fizic (ce cred despre corpul meu);
(2) eul cognitiv (ce cred despre modul în care gândesc, memorez, etc.);
(3) eul emoţional (ce cred despre emoţiile şi sentimentele mele);
(4) eul social (cum cred că mă percep ceilalţi);
(5) eul spiritual (ce cred că este important şi reprezintă o valoare pentru mine).
Pentru a determina calitățile personale ce vor ilustra imaginea de sine fiecare individula va completa
Copăcelul (vezi in manualul Orientarea si Consiliere in Cariera, pag.26).
În cursul formării personalităţii lor, tinerii pot avea imagien de sine negativă sau pozitivă. Adultul, în
rolul său de educator, poate opta între a întreţine speranţele copiilor şi tinerilor (prin evaluări pozitive,
oricât de mici ar fi acestea) sau neîncrederea (prin evaluări negative, chiar dacă acestea sunt făcute în
scop de stimulare).
Consecinţe ale imaginii de sine pozitive/negative Imaginea de sine are consecinţe în plan şcolar, profesional,
familial, şi social.
Personalitatea reprezintă totalitatea trăsăturilor distinctive ale unui individ. Deşi, anumite aspecte ale
personalităţii dvs. se pot schimba puţin ca urmare a experienţei şi a conştiinţei de sine dobîndite de-a
lungul vieţii, personalitatea de bază s-a dezvoltat până să împliniţi vîrsta de trei ani. Nu puteţi modifica
esenţa a ceea ce sunteţi, dar vă puteţi schimba comportamentul. Când încercaţi să găsiţi o concordanţă
între dvs. ca persoană şi tipul de muncă pe care îl realizaţi, este important să vă cunoaşteţi trăsăturile de
personalitate astfel încăt să vă asiguraţi că se vor potrivi cu munca prestată.
Personalitatea încorporează multe trăsături. Următorul test apreciază câteva dintre trăsăturile care s-au
dovedit a fi importante atunci când aveţi în vedere cariera. Nu există răspunsuri corecte sau greşite atunci
când faceţi un test de personalitate. Totuşi, este important să răspundeţi rapid şi intuitiv. Forma
întrebărilor poate părea foarte simplă, acest lucru este intenţionat.
Nr. Afirmaţii Da Nu
1. Îmi plac oamenii în general; cu toate acestea, prefer să lucrez singur.
2. Atunci cînd intru într-o încăpere plină de oameni pe care nu-i cunosc, devin
timid şi nu mă simt în largul meu.
3. Atunci cînd am frecvent de-a face cu diverse persoane la telefon sau faţă în
faţă, la sfîrşitul zilei mă simt în largul meu.
4. Deseori mă gîndesc la „ceea ce ar putea să fie”, în loc de ceea ce este acum.
5. Mă simt stimulat de idei, viziuni şi implicaţii noi.
6. Mă plictisesc foarte repede de proiecte la care lucrez.
7. Nu cred că este important să urmez îndeaproape reguli, regulamente şi
instrucţiuni.
8. Cînd sunt implicat în încheierea unei afaceri sau într-o tranzacţie, prima
mea grijă este îndreptată asupra felului în care se simte celălalt.
9. Este mai potrivit să fiu descris de ceilalţi ca „entuziast şi cald” decît „calm
şi rece”.
10. Cînd cineva de la serviciu îmi cere să mă opresc din ceea ce fac ca să îl ajut
la un proiect, mă simt debusolat.
11. Îmi plac graficele, termenele-limită precise şi planificarea.
12. Îmi place să deţin toate informaţiile înainte de a începe un proiect şi devin
neliniştit cînd priorităţile se schimbă.
13. Nu îmi este teamă să îmi exprim punctul de vedere atunci cînd cred în
cineva, chiar dacă toţi ceilalţi nu sunt de acord cu mine.
14. Prefer să conduc decît să fiu condus.
15. Încerc din răsputeri să îi fac pe oameni să îmi împărtăşească punctul de
vedere.
Calcularea rezultatelor
Scrieţi de câte ori aţi răspuns prin „da” la următoarele seturi de întrebări:
Întrebările de la 1 la 3 ______________________________
Întrebările de la 4 la 6 ______________________________
Întrebările de la 7 la 9 ______________________________
Întrebările de la 10 la 12 ______________________________
Întrebările de la 13 la 15 ______________________________
Interesele
Interesele reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de
activitate.
Tipuri de interese Cea mai simplă modalitate de a grupa şi identifica tipurile de interese este modelul
hexagonal propus de Holland (1979). Cele 6 tipuri de interese sunt determinate în funcţie de obiectul
activităţilor preferate: date, idei, lucruri sau persoane. Astfel:
Interesele realiste (R) se manifestă prin tendinţa de a se îndrepta spre activităţi care presupun manipularea
obiectelor, maşinilor şi instrumentelor.
Interesele investigate (I) presupun o atracţie pentru cercetare, investigare sub diverse forme şi în cele mai
diverse domenii (biologic, fizic, social, cultural, etc.).
Interesele artistice (A) se manifestă prin atracţie spre activităţile mai puţin structurate, care presupun o
rezolvare creativă şi oferă posibilitatea de autoexpresie (poezie, pictură, muzică, design).
Interesele sociale (S) implică orientarea spre activităţi care necesită relaţionare interpersonală (preferinţa
pentru predare sau pentru a ajuta oamenii să-şi rezolve diverse probleme).
Interesele antreprenoriale (E-iniţial de la engl. entrepreneurial este egal cu antreprenorial) se manifestă
prin preferinţa pentru activităţi care permit iniţiativă şi posibilitate de coordonare a propriei activităţi sau a
activităţii unui grup.
Interesele de tip convenţional (C) presupun preferinţa pentru activităţi care necesită manipularea
sistematică şi ordonată a unor date sau obiecte într-un cadru bine organizat şi definit.
Aplicarea Chestionarului de Interese Holland (vezi in ghid – Orientarea si Consilierea in Carieră, pag
40- 41)
Relaţia dintre interese şi carieră
Când persoanele iau decizii legate de şcoala pe care vor să o urmeze sau profesia pe care vor să o practice, ele
urmăresc ca acestea să corespundă intereselor proprii, adică să existe o suprapunere cât mai mare între
preferinţele persoanei şi activităţile specifice mediului şcolar sau profesional. Cu cât gradul de suprapunere
este mai mare cu atât există şanse mai mari ca persoana să fie mulţumită şi motivată pentru activitate şi să
obţină performanţe la nivelul capacităţilor sale. Congruenţa dintre interesele persoanei şi şcoala/profesia
aleasă determină:
satisfacţie academică / profesională;
stabilitate în alegerea făcută şi capacitate mai bună de adaptare la modificările interne ale mediului;
performanţă academică / profesională;
nivel scăzut de stres academic / ocupaţional.
Valorile
Valorile reprezintă convingerile bazale ale unei persoane referitor la ceea ce este important în viaţă, în
relaţiile interpersonale şi în muncă.
Exemple de valori sunt: responsabilitatea, iniţiativa, timpul liber, confortul, mediul familial plăcut, banii,
puterea, recunoaşterea, frumosul, etc. Acestea sunt aspecte generale care transcend situaţiile specifice şi se
constituie în standarde pentru alegerile personale. Este unanim acceptat faptul că valorile sunt aspecte
importante în alegerea carierei. Alături de interese, valorile sunt grile prin care persoanele citesc şi
interpretează oportunităţile de carieră. Dacă acestea se suprapun peste valorile persoanei, atunci este mai
probabilă alegerea lor şi stabilitatea în alegerea făcută.
În general, valorile legate de muncă derivă din valorile generale. De exemplu, dacă pentru o persoană este
importantă în general securitatea personală, atunci unul din criteriile principale în alegerea carierei va fi ca
aceasta să îi ofere securitate personală. În acelaşi timp însă, valorile legate de muncă pot deveni sursă a
valorilor generale. De exemplu, amabilitatea, ca cerinţă specifică pentru relaţiile de muncă poate deveni în
timp o valoarea generală, care se aplică la toate situaţiile de relaţionare. Valorile generale şi valorile legate de
muncă sunt în permanentă interacţiune.
Anexa 2
Fișă de lucru
Valori importante pentru profesia/ meseria care Acțiuni care dovedesc că aceste sunt valorile
mi-o doresc după care mă orientez
Anexa 3
Identitate vocațională
A. îmi place să fac munci manuale (să lucrez în grădină, să repar, să gătesc, să cos,)
B. tot timpul scriu ce am de făcut
C. mai degrabă aşi încerca să cîştig bani de unul singur decît într-o companie
D. mă simt bine când îi ajut pe alţii
E. îmi place să-mi folosesc imaginţia, să scriu poveşti
F. dintre materiile de şcoală cel mai mult îmi plac ştiinţele naturii
După completarea tabelei faceţi totalurile. Transferaţi în puncte cifrele de dinaintea denumirii
profesiei după următoarea cheie: începeţi de la litera M – toate cifrele de „1” pe verticală sub
această literă dau un singur punct, toate cifrele de „2” pe orizontală din dreptul acestei litere – la
fel un punct. De exemplu, aveţi evidenţiate patru cifre de „1” pe verticală şi două cifre de „2” pe
orizontală – rezultatul dvs. pentru litera M este 6.
Înscrieţi-l în pătrăţelul din dreapta acestei litere. În acest fel faceţi totalurile la toate literele rămase
şi introduceţi-le în tabela următoare. Bifaţi pătrăţelele corespunzătoare sau desenaţi o curbă.
M R X I V S K T P A
19
18
17
16
15
14
13
12
11
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
M – profesii în care sunt importante: abilităţi de lucru manual, tactile, coordonarea mîinilor şi
văzului, viteza, puterea şi rezistenţa, lucrul fix cu folosirea instrumentelor (mecanica,
meşteşugăritul, lemnăria, proiectarea).
X – abilităţi de apreciere a posibilităţilor altor oameni, orientare rapidă în situaţii, apreciere realistă
a nevoilor altora, influenţare asupra altora, investire cu încredere, motivare, expunere clară a
ideilor, abilităţi de organizator, memorie bună (comerţ, administraţie, lucrul în oficiu).
I – abilităţi de a vorbi frumos, a lua cuvîntul în faţa unui public, a simţi dispoziţia auditoriului, a
preda, a da instrucţiuni, a explica, a tălmăci ideile cuiva, a traduce dintr-o limbă străină
(traducător, savant, jurnalist, moderator al programelor TV).
V – cercetare, activitate legată de idei, concepţii, informaţii, interes permanent, dragoste faţă de
cuvîntul tipărit, autoinstruire şi dezvoltare, de a face descoperiri, a căuta în baza de date (savant,
istoric, lingvist, bibliotecar).
K – contacte mai degrabă superficiale cu alţi oameni, îndeplinirea sarcinilor, deservirea sau
ajutorul în deservire, asigurarea serviciilor fără de a avea contacte apropiate cu alte persoane
(vînzător, chelner).
P – profesii, legate de lucrul în aer liber, creşterea plantelor, îngrijirea animalelor, zootehnician
(fermier, pădurar, zootehnician, grădinar).
18
Discutarea in grup a anexei 4
Fişă
Universul profesional – clasificarea intereselor ocupaţionale contemporane
Ingrijire
Medicină
Asistență socială
Educație
Oameni
Influențare
Control
Comerț
Management
Organizaționale și
Juridic
procedurale
Administrație
Date
Finanțe
Verbale Informații
Media
Artă și design
Artă
Aplicații
19
Modul 5: Comunicarea este cheia
Teoriile de comunicare se inspiră, în cea mai mare parte, dintr-o schemă concepută de inginerii
SHANNON şi WEAVER. Conform acestei scheme, a comunica înseamnă că un emiţător
adresează in mesaj unui recetor printr-un canal de transmisie. Din păcate, acest lucru nu este atît de
simplu: există o deformare a informaţiei pe mai multe niveluri – nivelul emiţătorului, al
receptorului, al transmisiei (organizare deficitară a comunicării, suport inadecvat...).
Astfel, o comunicare reuşită, dacă ea există, cere calităţi de exprimare pentru emiţător, de ascultare
pentru receptor, de strateg al comunicării, pentru a crea condiţii favorabile transmiterii de
informaţii. Din această cauză, problemele au fost împărţite în trei mari categorii numite emiţător,
receptor, strateg. Un bun comunicator obţine un scor pozitiv la fiecare categorie.
Stilul emiţător
Ai capacitatea de a te face înţeles de către ceilalţi, de a face distincţia între ceea ce vrei să
comunici, ceea ce poţi comunica, ceea ce încerci să comunici şi ceea ce comunici.
Stilul receptor
Eşti capabil să intri în cadrul de referinţă al interlocutorului tău. Ai capacitatea de a asculta, de a fi
atent şi de a-i înţelege pe ceilalţi.
Stilul strateg
Ai o bună capacitate de a alege suporturile şi metodele de comunicare potrivite. Ştii să facilitezi
dialogul, transmiterea de informaţii între un emiţător şi un receptor.
Tabel de corespondenţă
În coloana „Rezultatul obţinut” de mai jos, scrieţi în dreptul fiecărui rînd notele pe care le-aţi
obţinut la grila de selectare pentru capacitatea de comunicare indicată.
20
Control / Securitate Receptor
Artistic Emiţător
Procesul de comunicare
Comunicarea poate fi directă (cei angajaţi în procesul de comunicare se află faţă în faţă) sau poate
fi mediată (text scris, poşta electronică, etc.). Indiferent de modalitatea în care se realizează,
procesul comunicării presupune două etape: receptarea mesajului celuilalt şi transmiterea
propriului mesaj.
Receptarea mesajului
În varianta comunicării directe, ascultarea este primul pas în stabilirea unei relaţii de comunicare
eficientă cu persoanele din jurul nostru. A fi un bun ascultător presupune manifestarea unei
atitudini de respect şi de acceptare a interlocutorului. Comportamentele care transmit acest mesaj
sunt:
1. Stabilirea contactului vizual cu persoana cu care vorbim
Contactul vizual indică vorbitorului că persoana cu care discută este atentă. Când cineva doreşte să
iniţieze o conversaţie, e important să ne îndreptăm privirea spre el şi să întrerupem pe timpul
conversaţiei activitatea în care suntem implicaţi. Dacă vom continua să vorbim cu el în timp ce
facem şi altceva, îi transmitem mesajul că nu e important sau nu ne interesează ceea ce vrea să ne
spună.
Contactul vizual se ajustează în funcţie de starea de confort a interlocutorului; unele persoane se
simt incomodate de un contact vizual prelungit, iar pentru alte persoane tocmai menţinerea unui
astfel de contact susţinut inspiră încredere şi calm.
2. Folosirea răspunsului minimal şi a încurajării
Răspunsul minimal poate să apară în conversaţiile sub formă nonverbală (a da din cap, ”aha”), dar
şi verbală (”înţeleg”, ”ştiu ce vrei să spui”).
Uneori o simplă repetare a ultimilor cuvinte spuse de cineva este suficientă pentru a încuraja
comunicarea. Dacă elevul povesteşte ceva – ”Nu vreau să mai învăţ la chimie. Este groaznic!” - şi
se opreşte aici, profesorul îl poate încuraja să continue prin simpla repetare a cuvintelor ”Este
groaznic?”, aşteptând o detaliere din partea elevului.
3. Concentrarea atenţiei pe ceea ce spune vorbitorul
Este foarte important ca atunci când ascultăm:
să ne focalizăm atenţia pe ideile şi sentimentele pe care cealaltă persoană încearcă să ni le
transmită;
să evităm să ne gândim la propriile probleme – ele ne vor împiedica să ascultăm eficient;
să nu schimbăm subiectul – acest lucru indică faptul că nu am fost atenţi la mesajul care ni
s-a transmis sau nu suntem interesaţi de ceea ce ni se transmite.
21
Atunci când ascultăm avem uneori tendinţa de a interpreta ceea ce ni se transmite, sau de a ne
pregăti replica pe care urmează s-o dăm. Acest lucru devine o barieră în recepţionarea mesajului.
Astfel, fiind centraţi pe ceea ce vrem noi să spunem şi nu pe ceea ce spune vorbitorul, s-ar putea să
pierdem unele informaţii sau să le înţelegem greşit.
Prin urmare, e foarte important ca atunci când ascultăm, să ne concentrăm toată atenţia pe ceea ce
ne spune vorbitorul.
5. Reflectarea sentimentelor celuilalt
Reflectarea are rolul de a identifica şi clarifica emoţiile cu care se confruntă o persoană la un
moment dat. De exemplu, dacă elevul spune ”Nu pot să fac problema, este prea grea!”, profesorul
poate răspunde reflectiv astfel: ”Pare să-ţi fie greu!”. Un răspuns de genul ”Nu vorbi aşa! De-abia
ai început!” îl va face pe elev să se simtă neînţeles.
6. Adresarea întrebărilor
Pentru a ne asigura că am înţeles un mesaj în mod corespunzător putem recurge la:
repetarea cu propriile cuvinte a ceea ce am auzit (parafrazare). Se spune că dacă putem
repeta ceea ce a spus vorbitorul, atunci înseamnă că am înţeles ceea ce a vrut să ne
transmită;
adresarea unor întrebări în scopul clarificării sau obţinerii unor informaţii (de exemplu,
”Dacă am înţeles bine, mi-ai spus că atunci când ai ajuns în clasă ţi-ai găsit lucrurile
împrăştiate pe jos?”).
Există două tipuri de întrebări: deschise şi închise.
Întrebările închise sunt acele întrebări care generează răspunsuri specifice (de exemplu, ”Care
materie îţi place cel mai mult?”).
Întrebările deschise sunt acele întrebări care permit explorarea situaţiilor (de exemplu, ”Îmi
povesteşti cum a fost la ora de chimie?”).
Ascultarea eficientă presupune folosirea cu precădere a întrebărilor deschise, care treptat sunt
alternate cu întrebări închise, în funcţie de scopul comunicării.
7. Concentrarea atenţiei pe aspectele importante din discuţie
Într-un dialog se transmit multe informaţii care au importanţă diferită. Pentru a identifica
informaţiile importante, trebuie să ţinem cont de faptul că persoanele au tendinţa de a repeta sau
accentua, prin tonalitatea vocii, informaţiile relevante pentru ele.
8. Evitarea sfaturilor
De cele mai multe ori, oamenii au tendinţa de a da sfaturi atunci când cineva le povesteşte despre o
problemă cu care se confruntă. Noi pierdem din vedere faptul că adesea ceilalţi au nevoie de
cineva doar ca să îi asculte. De aceea, este bine să dăm sfaturi doar atunci când acestea ne sunt
cerute. Cercetările arată că probabilitatea de a aplica un sfat este mai mare atunci când acesta este
cerut explicit, faţă de situaţia când el este dat ”gratuit”.
9. Evitarea întreruperii persoanei care vorbeşte
Acordaţi vorbitorului şansa de a spune despre un subiect tot ceea ce doreşte. Întreruperea repetată
a persoanei îi creează impresia că nu este ascultată.
În procesul comunicării, manifestarea comportamentelor menţionate mai sus fac ca interlocutorul
să se simtă înţeles şi duce la o creştere a calităţii relaţiilor interpersonale.
Transmiterea mesajului
22
A comunica eficient înseamnă a transmite un mesaj clar şi concis astfel încât să fie evitate
confuziile. Pentru realizarea acestui scop sunt importante atât modalitatea de comunicare (gradul
de concordanţă dintre elementele verbale şi non-verbale ale mesajului), precum şi atitudinea
actorilor implicaţi (măsura în care se manifestă o atitudine asertivă în comunicare).
Dificultăţile ce pot apărea în procesul de comunicare se reflectă în neînţelegerea sau interpretarea
greşită a mesajului de către cei care îl recepţionează.
De asemenea, trebuie să avem în vedere faptul că cei care recepţionează mesajul deţin propriile
informaţii şi sentimente care le influenţează percepţia mesajului transmis de noi. De aceea, atunci
când pregătim o discuţie importantă trebuie să ţinem cont de o serie de factori.
23
Să arăţi că doreşti să răspunzi la întrebarea profesorului, ridicând două degete
(3) Paralimbajul
Comunicarea verbală (limbajul) este însoţit de o serie de semne non-verbale, care pot sugera o
gamă variată de trăiri emoţionale şi de interpretări ale acestora:
- inflexiuni verbale (ridicarea a vocii, coborâre, monotonie, etc.)
- ritm verbal (rapid, lent, variat, etc.)
- intensitate (voce puternică, slabă, cu respiraţie întretăiată, etc.)
- ton (nazal, plângăcios, teatral, linguşitor, etc)
- pauze (cu subînţeles, dezorganizare, de timiditate, ezitare, etc.)
24
Oamenii au o expresivitate facială mai dezvoltată decât celelalte specii de vieţuitoare. Unele dintre
aceste expresii îşi păstrează un grad de universalitate ridicat, indiferent de cultură, altele au
semnificaţii distincte pentru fiecare cultură în parte.
(5) Gesturile
Există o paletă destul de largă de gesturi. Unele culturi preferă o mare expresivitate la
acest nivel, altele limitându-şi gama gesturilor utilizate.
Exemple de gesturi
- Strângerea pumnului
- Salutul cu mâna
- Arătatul cu degetul
- Mişcarea unui deget în sens dezaprobator
- Încrucişarea braţelor
- Aplauzele
25
- persoane cunoscute
- persoane de legătură
- persoane de contact
Modalități de explorare a unei ocupații sau profesii:
* informarea generală asupra ocupațíilor prin consultarea clasificărilor ocupaționale.
* inițierea unui interviu informațional.
* voluntariat sau muncă pe perioada vacanței în domeniul de interes.
26
Explorarea pieții muncii
Piața muncii se reflectă la configurația specifică a cererii și ofertei de locuri de muncă.
Modalități de explorare a pieței muncii:
Apelarea la o agenție sau oficiu de plasare a forței de muncă
Consultarea rețelei sociale
Identificarea și consultarea cu regularitate a anunțurilor cu oferte cu locuri de muncă
Publicarea unui anunț într-o publicație specializată
Participarea la tîrgurile de locuri de muncă organizate periodicde agențiile de ocupare a forței
de muncă
În general, decizia de carieră se consideră a fi doar punctul final, de selecţie efectivă a alternativei
optime, fără a se avea în vedere întregul proces prin care trece o persoană pentru a realiza această
alegere.
3. Contextul deciziei
Care sunt factorii care îmi influenţează decizia?
27
Alegerea unor modalităţi de formare a competenţelor profesionale (activităţi de voluntariat,
noviciat, etc.).
2. Procesul decizional
Procesul decizional propriu-zis cuprinde cîteva etape care au o pondere mai mare sau mai mică, în funcţie
de conţinutul şi contextul deciziei.
Stiluri decizionale
Stilul dependent
- se bazează preponderent pe ”Ceilalţi ştiu cel mai bine ce e
sfaturile, sprijinul şi îndrumarea potrivit pentru mine.”
din partea altora în luarea de
decizii;
- consideră că ajutorul celor
apropiaţi (prieteni, părinţi, etc.)
este indispensabil atunci când
cântăresc şi aleg alternative.
Stilul intuitiv
- se centrează pe intuiţii şi ”Am făcut aşa pentru că am
impresii în luarea unei decizii; simţit eu că e mai bine”.
- nu caută dovezi pentru
argumentarea unei decizii.
Stilul spontan - iau decizii sub impulsul ”Am luat decizia rapid şi fără să
momentului, rapid şi fără prea mă gândesc prea mult.”
multe deliberări.
28
Modul 8. Marketing personal
Pentru început propunem cîteva sfaturi care ne pot ajuta sa ne punem ordine în ganduri şi în
cele învăţate la temele anterioare, care ne pot relaxa fiindca ne amintesc de lucruri adevarate, dar pe
care le uitam des:
2. Fă bine şi te vei simţi bine. Fă un lucru rău şi te vei simţi rău. Nu e mai complicat de-atît.
4. În cele din urmă, nu ceea ce faci din cînd în cînd conteaza cu adevărat, ci ceea ce faci constant cu
devotament şi pasiune.
7. Nu-ţi face griji dacă obiectivele tale par nebunesti sau irealizabile în ochii altor oameni. Cel mai
adesea, acestea sunt si cele mai bune idei.
9. Cînd cineva te critică sau îţi desfiinţeaza visele, aminteste-ţi ca, de fapt, ei spun povestea lor si nu
pe a ta.
Nu cred ca visele ne asteapta dupa colt într-un moment oportun. Cred că trebuie să mergem noi
după ele, să le creăm din nimic, să le transformăm în realitate cu ceea ce avem la îndemana în
momentul de faţă. Solutii exista întotdeauna, trebuie doar să credem şi să continuăm să încercăm chiar
şi atunci cînd o situatie pare fără ieşire.
Promovarea personală cuprinde modalităţile prin care o persoană îşi sistematizează şi prezintă
informaţiile despre abilităţile, interesele, experienţele educaţionale şi profesionale proprii, în
vederea atingerii unor scopuri de carieră.
Promovarea personală
Componenta instrumentală – tehnici şi Componenta atitudinală –
instrumente utilizate pentru atingerea comportamente şi atitudini pe care
obiectivelor de carieră: persoana le manifestă în cadrul
relaţiilor interpersonale:
Curriculum Vitae (CV)
Comunicarea asertivă
Scrisoarea de intenţie
Dezvoltarea reţelei de contacte
Cartea de vizită
29
Portofoliul personal Pregătirea pentru interviul de
angajare
Portofoliul personal
Portofoliul personal este un dosar care cuprinde documente şi acte importante care atestă
eforturile tale în diferite domenii, realizările şi progresele de-a lungul anilor.
Portofoliul personal trebuie să includă:
Curriculum Vitae;
Scrisoarea de intenţie;
Diplome şi certificate care atestă competenţele speciale pe care le ai ( de ex:atestate de limbi
străine, design Web etc.)
Diplome şi certificate care atestă competenţele de specialitate;
Acte care atestă apartenenţa la cluburi sau asociaţii;
Premii pentru diverse activităţi;
Atestarea unor funcţii ( de ex: şef el clasei, al echipei de fotbal etc.)
Burse obţinute, medalii
Practic, portofoliu personal poate conţine orice te prezintă şi reprezintă în faţa celorlalţi, fie că sunt
reprezentanţii unor instituţii de studii superioare, angajatori, parteneri de afacerisau oricine
altcineva cu care întri într-o relaţie de colaborare în carieră.
Scrisoarea de intenţie
Aşa cum reiese şi din denumire, scrisoarea de intenţie ( de motivaţie) trebuie să prezinte
motivaţia pentru care ai ales locul de muncă respectiv, calificările şi aptitudinile tale, punctele tale
forte, atu-urile care te fac candidatul ideal pentru poziţia/ postul/ firma respectivă, dar şi
disponibilitatea ta faţă de compania/ firma / instituţia angajatoare.
Scrisoarea de intenţie/motivare pune în valoarecapacitatea de a crea o imagine, de a „vinde”o
idee, de a demonstra profesionalism.
Cuprinsul unei scrisori de intenţie
(1) numele candidatului pentru post şi informaţii de contact (adresa, numărul de telefon, e-mail);
(2) numele persoanei din organizaţie care realizează procedura de selecţie (este indicat ca
scrisoarea să fie adresată unei persoane şi nu unei instituţii). Aceste informaţii sunt obţinute din
anunţul pentru post;
(3) formula de salut (de exemplu, Stimate Domn / Stimată Doamnă);
(4) fraza de introducere, care trebuie să conţină:
postul vizat;
sursa din care au fost obţinute informaţii legate de post (de exemplu, anunţ în ziar);
(5) două sau trei fraze care se referă la competenţele candidatului – acest segment se axează pe
principalele abilităţi şi cunoştinţe cerute pentru acel post şi modul în care candidatul
îndeplineşte aceste cerinţe;
(6) două fraze despre motivul pentru care acest post este potrivit pentru candidat;
(5) o solicitare politicoasă a unui răspuns în legătură cu postul vizat;
(7) semnătura de mînă a candidatului şi data de întocmire a scrisorii de intenţie.
30
Aspecte apreciate de angajatori într-o scrisoare de intenţie
este elaborată specific pentru fiecare post vizat;
limbajul este clar şi concis;
se încadrează în maximum o pagină A4;
este redactată într-un procesor de text (Word), în afara cazului în care este solicitată o formă
scrisă de mână;
prezintă informaţii despre persoană care nu pot fi obţinute din CV;
informaţiile conţinute se referă la potrivirea dintre cerinţele postului şi caracteristicile
candidatului.
CV-ul ( Curriculum Vitae) este o scurtă autobiografie care cuprinde toate datele privind identitatea
personală, starea civilă, studiile, activiatea şcolară şi /sau cea extraşcolară, situaţia profesională ) locurile
de mincă şi funcţiile avute), precum şi date despre abilităţi, aptitudini, pasiuni, hobby-uri.
Cv-ul trebuieastfel realizat încît să trezească interesul viitorului angajator. Pe baza CV-lui şi a scrisorii de
intenţie angajatorul îşi face o impresie şi decide dacă candidatul ar putea fi un potenţial angajat şi ar
meritsa să fie invitat la o discuţie ( interviu).
CV-ul bun este corect formulat, ordonat, concis, scurt şi la obiect, redactat, uşor lizibil.
Sfaturi vizînd aspectul CV-ului
Concizie. Un CV nu ar trebuie să fie mai lung de 2 pagini A4. dacă este vorba despre un
student matur sau o persoană cu experienţă profesională consistentă ori realizări concrete de
evidenţiat – CV-ul poate fi extins la 3 pagini. Examinarea celor mai multe CV-uri se face
rapid, prin urmare, informaţiile importante trebuie incluse în 2 pagini.
Claritate. Persoana care citeşte CV-ul trebuie să poată găsi dintr-o privire informaţiile pe
care le caută. Utilizaţi un limbaj simplu, evitaţi jargonul şi abrevierile. Utilizaţi caractere
simple, fără codiţe şi curbe la capetele literelor. Dimensiunea literelor trebuie să fie de 10-
12 unităţi.
Aspect profesional şi design atractiv. Folosiţi un format atrăgător, ne-aglomerat, cu spaţii
între casetele de text. Lăsaţi margini mai late, pentru ca persoana care citeşte CV-ul să
poată face notiţe.
Suport de calitate. Utilizaţi hîrtie de calitate. Majorităţii recrutorilor le displace hîrtia
colorată. Hîrtia lucioasă este exclusă, dacă nu căutaţi o slujbă în media sau design.
În continuare poţi găsi modelul CV-lui european, în format Europass ( cel mai soliciatat de
angajatori la moment).
31
INFORMAŢII PERSONALE Scrieţi numele şi prenumele
[Toate câmpurile CV-ului sunt opţionale. Ştergeţi câmpurile goale.]
Scrieţi numele străzii, numărul, oraşul, codul poştal, ţara
Scrieţi numărul de telefon Scrieţi numărul de telefon mobil
Scrieţi adresa de email
Scrieţi adresa paginii web personale
Scrieţi tipul de messenger pe care-l folosiţi (Yahoo, skype etc.) Scrieţi numele de utilizator
pe messenger (Yahoo, skype etc.)
Sexul Scrieţi sexul | Data naşterii zz/ll/aaaa | Naţionalitatea Scrieţi naţionalitatea
EXPERIENŢA PROFESIONALĂ
[Descrieţi separat fiecare loc de muncă. Începeţi cu cel mai recent.]
Scrieţi datele (de la - până la) Scrieţi ocupaţia sau poziţia ocupată
Scrieţi denumirea angajatorului şi localitatea (scrieţi şi adresa completă şi pagina web)
▪ Scrieţi principalele activităţi şi responsabilităţi
Tipul sau sectorul de activitate Scrieţi tipul sau sectorul de activitate
EDUCAŢIE ŞI FORMARE
[Adăugaţi câmpuri separate pentru fiecare etapă de formare. Începeţi cu cea mai recent.]
Scrieţi datele (de la - până la) Scrieţi calificarea obţinută Scrieţi nivelul EQF,
dacă îl cunoaşteţi
Scrieţi denumirea organizaţiei de educaţie sau formare şi localitatea (dacă este relevant, scrieţi şi ţara)
▪ Scrieţi lista principalelor materii studiate şi abilităţile acumulate
COMPETENΤE PERSONALE
[Ştergeţi câmpurile necompletate.]
Limba(i) maternă(e) Scrieţi limba maternă / limbile materne
Competenţe de comunicare Scrieţi competenţele de comunicare deţinute. Specificaţi contextul în care au fost acestea dobândite.
De exemplu:
▪ bune competenţe de comunicare dobândite prin experienţa proprie de manager de vânzări
Competenţe Scrieţi competenţele organizaţionale/manageriale. Specificaţi contextul în care au fost acestea
organizaţionale/manageriale dobândite. De exemplu:
▪ leadership (în prezent, sunt responsabil/ă de o echipă de 10 persoane)
Competenţe dobândite la locul de Scrieţi competenţele dobândite la locul de muncă şi care nu au fost menţionate anterior. Specificaţi
muncă contextul în care au fost acestea dobândite. De exemplu:
▪ o bună cunoaştere a proceselor de control al calităţii (în prezent fiind responsabil cu auditul calităţii)
32
Competenţe informatice Scrieţi competenţele informatice deţinute. Specificaţi contextul în care au fost acestea dobândite. De
exemplu:
▪ o bună cunoaştere a instrumentelor Microsoft Office™
Alte competenţe Scrieţi alte competenţe care nu au fost menţionate anterior. Specificaţi contextul în care au fost
acestea dobândite. De exemplu:
▪ tâmplărie
INFORMAΤII SUPLIMENTARE
ANEXE
Interviul de angajare
Interviul de selecţie reprezintă o conversaţie focalizată, între un potenţial angajator şi unul sau mai mulţi
candidaţi pentru un post, avînd ca scop identificarea candidatului care corespunde cel mai bine cerinţelor
angajatorului.
33
Pregătirea pentru interviu
34
- La ce proiecte practice / sesiuni ştiinţifice ai participat?
- Ce ai învăţat de pe urma lor?
- Până la ce nivel doreşti să-ţi continui studiile (masterat / burse în străinătate etc.)?
- Pe ansamblu, cu ce crezi că te-ai ales din şcoală?
35
După interviu
Fiecare interviu oferă persoanei şansa de a învăţa ceva despre propria performanţă. Indiferent de
rezultatul interviului, candidatul va avea numai de cîştigat dacă va petrece cîteva momente
reflectînd asupra a ceea ce a mers şi ce nu. Acest lucru va ajuta în pregătirea eficientă pentru
următorul interviu.
Autoevaluarea interviului
După un interviu, notaţi răspunsurile la următoarele întrebări:
Pentru a începe căutarea eficientă a unui loc de muncă, este necesar, înainte de toate, să te pregăteşti
bine. Planifică-ţi minuţios cum îţi vei căuta de lucru. Întocmeşte-ţi un plan concret care va include 4
paşi importanţi descrişi în următoarele pagini:
1. Trebuie să te hotărăşti ce fel de lucru te interesează. Pune-ţi astfel de întrebări: ce fel de
profesie ai vrea să ai? Ce te interesează de fapt? Ştii oare ce fel de cerinţe înaintează piaţa
muncii vizavi de profesia ta? În ce domeniu te descurci şi ce îţi aduce cea mai mare satisfacţie?
Ce fel de trăsături de caracter ai? Ai oare abilităţile şi aptitudinile profesionale necesare pentru
profesia aleasă?
2. Află unde poţi găsi informaţii referitoare la plasarea în câmpul muncii (Internet, televiziune,
radio, ziare etc.) şi cum să-ţi cauţi de lucru (ce metode, mijloace, tehnici de căutare a unui loc
de muncă există).
3. Trebuie să ştii cum se redactează un CV, o scrisoare de motivare şi cum să te prezinţi la un
interviu.
4. Poţi căuta anumite firme unde vei depune CV-ul şi scrisoarea de motivare (gândeşte-te cum să
găseşti potenţiali angajatori interesaţi să te selecteze anume pe tine).
36
Una din metodele eficiente este crearea reţelei de contacte: cu cât mai mulţi oameni ştiu că tu cauţi
de lucru, cu atât mai multe şanse ai. Crearea reţelei nu este un lucru atât de simplu – trebuie să te
pregăteşti bine, ţinând cont de câteva principii de bază.
Discută de câte ori ai posibilitate cu oamenii pe care îi cunoşti, pentru ca ei, la rândul lor, să discute cu
alţii despre problema ta – aceasta poate repede şi eficient să rezolve găsirea unui loc de muncă.
Unii sunt de părerea că metoda reţelei de contacte nu este eficientă şi au îndoieli în privinţa aplicării
acesteia. Ei se simt jenaţi atunci când spun altor oameni că nu au de lucru, nu vor să se îndatoreze în
faţa cuiva şi nu vor să pună în situaţie cunoscuţii lor, în cazul în care s-ar dovedi că sunt incompetenţi
pentru o anumită funcţie. Cu toate acestea, poţi depăşi îndoielile sau îngrijorările privind folosirea
relaţiilor cu persoanele cunoscute pentru a-ţi găsi un loc de muncă. Cere un sfat de la cunoscuţii tăi, şi
nu un loc de muncă!
Pe parcursul aplicării metoda de creare a reţelei de contacte se va perfecţiona, devenind mai bună. De
aceea foloseşte-ţi relaţiile cu oamenii interesanţi numai atunci când te vei simţi mai sigur de sine.
Include cât mai multe persoane pe care le cunoşti în reţeaua ta de contacte. Pentru aceasta foloseşte
modelul de tabel propus:
Rude: Prieteni:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Vecini: Colegi de şcoală:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Colegi de la actualul loc de muncă: Colegi de la locul de muncă precedent:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Organizaţii obşteşti: Organizaţii politice:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
37
Organizaţii sindicale: Cluburi:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Agenţii de asigurări, jurişti, consultanţi: Vînzători din magazinele în care faci
1. cumpărături:
2. 1.
3. 2.
3.
Medici, stomatologi: Persoane care lucrează în diverse organizaţii:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Furnizori cu care ai colaborat: Profesori:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Prieteni de copilărie: Alţii:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Alegerea unei ocupaţii sau a unui loc de muncă este un proces de potrivire
38
„Cheia carierei” dezvăluie misterul procesului de armonizare. Vă va arăta cum să găsiţi profesia care
să vă îndeplinească aşteptările.
Citiţi fiecare din afirmaţiile de mai jos şi decideţi cît de mult vă descriu pe dvs. Dacă afirmaţia este
foarte adevărată pentru dvs., notaţi 2 pe linia alăturată. Dacă este în mare măsură adevărată – notaţi 1.
Dacă afirmaţia nu vă descrie – notaţi 0.
R
_________Îmi place să lucrez cu animale, unelte sau maşini
_________În comparaţie cu alţii de vârsta mea am deprinderi bune în lucrul cu unelte, utilaje
mecanice, maşini şi animale.
________Acord valoarea lucrurilor practice pe care poţi să le vezi sau să le atingi cum ar fi plantele
sau animalele pe care le poţi creşte, sau lucrurile pe care le poţi crea sau îmbunătăţi.
_______Sunt un tip practic, tehnic şi realist.
A
_______Îmi plac activităţile creative ca de exemplu meşteşugurile, arta, teatrul, dansul, muzica sau
eseurile.
_______Comparativ cu alţii de vârsta mea am bune abilităţi artistice –eseistica, teatru, meşteşuguri,
muzică, artă în general.
_______Preţuiesc artele creative –teatrul, muzica, arta în general, sau lucrările eseiştilor.
_______Sunt genul artistic, imaginativ, original şi independent.
Î
_______Îmi place să conduc şi să conving oamenii, să le vând idei sau lucruri.
_______Comparativ cu alţii de vârsta mea mă pricep să conduc oamenii şi să vând idei sau lucruri.
_______Preţuiesc succesul în politică, în conducere sau în afaceri.
_______Sunt genul energic, ambiţios şi sociabil.
I
_______Îmi place să studiez şi să rezolv probleme de matematică sau de ştiinţe naturale.
_______Mă pricep să înţeleg şi să rezolv probleme de matematică sau de ştiinţe naturale, în
comparaţie cu alţii de vârsta mea
_______Preţuiesc ştiinţa.
_______Sunt genul exact, ştiinţific, intelectual.
S
_____Îmi place să fac lucruri prin care pot să ajut oamenii: să predau, să consiliez, să acord primul
ajutor, să acord informaţii.
_____ Comparativ cu alţii de vârsta mea am bune abilităţi pentru ca să predau, să consiliez, să acord
primul ajutor, să ofer informaţii.
_____Preţuiesc ajutorarea oamenilor şi rezolvarea problemelor sociale.
_____Sunt de ajutor, prietenos şi de încredere.
C
_____Îmi place sa lucrez cu numere, baze de date, sau maşini într-un mod ordonat, bine determinat.
39
_____ Comparativ cu alţii de vârsta mea mă pricep să lucrez cu baze de date sau maşini într-un mod
ordonat, bine determinat.
_____Preţuiesc succesul în afaceri.
_____Sunt ordonat şi mă pricep să urmez un plan precis.
Adunaţi numărul de puncte pe care le-aţi notat pentru afirmaţiile din categoria R. Scrieţi suma pe
Linia 1 de pe pagina următoare. Faceţi la fel şi cu celelalte litere – I, A,S, Î şi C.
Pentru ocupaţiile din lista care urmează notaţi cu „2” pe acelea care în mod categoric vă interesează
sau vă atrag în vreun fel. Notaţi cu „1” pe celea care ar putea să vă intereseze . Notaţi cu „0” pe
oricare dintre acelea în legătură cu care nu sunteţi decişi, nu vă par interesante sau vă displac.
Veţi folosi scorurile totale de pe linia 3 pentru a face propria „Cheie a carierei”, folosind modelul
de mai jos.
Începeţi cu totalul numărului de puncte pe care îl aveţi pentru R, de pe linia 3 a paginii anterioare.
Faceţi un mic „x” pe graficul de mai jos, deasupra lui R, pentru acest număr. Faceţi la fel pentru
celelalte litere: I,A,S, Î, şi C. După ce aţi făcut aceasta, desenaţi o linie care să unească toate
semnele „x”, ca să completaţi cheia. Aceasta este „cheia carierei” dvs.
După psihologul Dr. John Holland, există şase tipuri de oameni: Realist, Investigativ, Artistic,
Social, Întreprinzător şi Convenţional. Cele mai înalte scoruri de pe „Cheia carierei” arată tipul de
personalitate care vi se potriveşte cel mai bine.
Realist R. „Posedă aptitudini manuale, mecanice sau tehnice, cu înclinaţii spre a face, manifestă
interes pentru activităţi ce necesită coordonare motorie şi abilitate manuală; este un individ stabil
emoţional şi evită relaţiile interpersonale prea strânse.”
Investigator I. „Este curios metodic, cu înclinaţii spre a gîndi, spre cercetare, îi place să
vehiculeze idei, are nevoie să descopere şi să înţeleagă; are simţ critic, abilităţi matematice; are o
atitudine rezervată.”
Artistic A. „Aspiră la expresia de sine şi a ideilor sale prin calităţile artistice personale; este
înclinat spre a crea, a fi original; are multă imaginaţie, intuitiv, impulsiv, manifestă atracţie pentru
activităţi mai puţin structurate, care presupun o rezolvare creativă; este nonconformist.”
Social S. „Este generos, prietenos, amabil sensibil, simte nevoia să-i ajute şi să-i înţeleagă pe
ceilalţi; manifestă interes pentru activităţi care urmăresc să ajute, să educe, să îngrijească; este
cald, responsabil, idealist şi evită abordările prea abstracte; verbul a ajuta.”
Întreprinzător Î. „Îi place să organizeze, să convingă, să vândă, să conducă; caută puterea; este
sigur de sine, se exprimă cu uşurinţă; este ambiţios, energic, extrovertit, optimist; preferă să
lucreze în echipă cu scopul de a conduce, a dirija; evită activităţile ştiinţifice sau domeniile care
implică o muncă foarte grea, preferîndu-le pe acelea în care poate manipula si domina, care îi pun
în valoare abilităţile oratorice şi manageriale.”
42
III. Ocupaţii în acord cu tipurile de personalitate
Pe următoarele cîteva pagini sunt listate mai multe slujbe. Ele sunt grupate în două moduri:
1.Slujbele sunt grupate în acord cu cele şase tipuri de personalitate.
2. Apoi, în fiecare din aceste şase tipuri, slujbele sunt grupate în grupe de muncă. Lucrătorii din
aceste grupe de slujbe au trăsături asemănătoare – interese, deprinderi, abilităţi şi nivele de
pregătire.
Căutaţi între slujbele listate pentru două sau trei tipuri de personalitate poziţionate cel mai sus pe
„Cheia carierei” dvs. Plasaţi un semn alături de aceea care vă interesează sau despre care aţi vrea
să ştiţi mai multe.
1. OCUPAŢII REALISTE
2. OCUPAŢII INVESTIGATIVE
3. OCUPAŢII ARTISTICE
4. OCUPAŢII SOCIALE
5.OCUPAŢII ÎNTREPRINZĂTOARE
6. OCUPAŢII CONVENŢIONALE
Sectorul administrativ
Administrative Sectorul Financiar
__grefier __trezorier
__consilier creditare __casier
__examinator şcoală de şoferi __funcţional oficiul poştal
__consilier sprijin financiar __funcţionar agenţie de bilete
__administrator __vînzător de bilete
__secretar
__funcţionar primărie Comunicaţii
__operator centru de comunicaţii
Sectorul matematic __reprezentat servicii clienţi
__analist contabil __dispecer întreţinere
__arhivar __funcţionar hotel
__evaluator cereri asigurare __recepţioner hotel
__agent asigurări __agent rezervări, linii aeriene
__statistician __dispecer taxi
__agent taxe __operator telefonic
47
__procesare înregistrări
__dactilograf
__operator terminal calculator
__operator amprente digitale
__arhivar
__poştaş
__tehnician înregistrări medicale
__funcţionar rezervări
__stenograf
48
Reorientarea şi recalificarea profesională reprezintă procesul de îndrumare spre noi locuri
de muncă sau spre alte profesii ( din cadrul aceleeaşi instituţii/firme sau don cadrul altora).
Reorientarea şi recalificarea profesională se impun în următoarele situaţii:
1. cînd se schimbă profilul firmei sau instituţiei;
2. în caz de îmbolnăvire cronică sau accidentare;
3. cînd dispare o profesie;
4. cînd persoana doreşte un salariu mai mare;
5. cînd o persoană îşi schimbă locul de trai;
6. cînd o persoană consideră că meseria pe care o are nu mai corespunde propriilor aspiraţii,
interese şi aptitudini.
Legislaţia muncii cuprinde toate actele normative (legi, hotărâri, ordine, dispoziţii) ce reglementează
relaţiile sociale care apar în legătură cu folosirea dreptului la muncă, condiţiile muncii, condiţiile
angajării şi salarizării, drepturile şi obligaţiile angajaţilor şi ale angajatorilor.
Măsurile legislative din domeniul muncii şi protecţiei sociale reglementează, pe de o parte,
structurarea raporturilor de muncă şi, pe de altă parte, asigură protecţia socială a persoanelor angajate
sau a celor care şi-au pierdut locul de muncă.
Angajat (salariat) este persoana care se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui
angajator în schimbul unei remuneraţii (salariu). Prin angajator se înţelege persoana care poate, în
condiţii legale, să angajeze forţă de muncă. Raporturile de muncă dintre un angajat şi un angajator se
stabilesc în baza unui contract individual de muncă. Un contract de muncă cuprinde:
denumirea locului de muncă şi a poziţiei pe care acesta îl ocupă în structura organizaţiei;
activităţile şi sarcinile concrete de muncă, materialele utilizate, echipamentul de lucru;
condiţiile de muncă şi mediul fizic al muncii: locul în care se desfăşoară activitatea, temperatura,
luminozitatea, zgomotul, etc;
mediul social al muncii: relaţii şi raporturi ierarhice de muncă;
condiţiile de angajare: nivelul calificării profesionale, programul de lucru, condiţiile de salarizare,
posibilităţile de promovare, etc.;
Elementele care definesc un loc de muncă fac obiectul negocierii contractului de muncă şi stau la
baza întocmirii fişei postului. Fişa postului este un document formal care descrie aspectele
definitorii ale postului ocupat de un anumit angajat. Acesta conţine: denumirea postului, integrarea sa
în structura organizatorică, condiţiile materiale ale muncii, atribuţiile şi sarcinile postului, pregătirea
profesională şi competenţele necesare pentru ocuparea postului, responsabilităţile pe care le implică
postul de muncă, salarizarea şi posibilităţile de promovare, etc.
49
Raporturile de muncă sunt reglementate printr-un act legislativ denumit Codul Muncii.
Drepturi şi obligaţii ale salariaţilor şi angajatorilor
50