Conjuncţia

Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel în
propoziţie (subiecte, nume predicative, atribute şi complemente) sau două propoziţii de acelaşi fel
sau diferite (în frază).
Ex. Mama este blândă şi generoasă.
Copiii citesc şi se joacă în camera lor.

Clasificarea conjuncţiilor

▪ După formă, acestea sunt:

✓ Simple: şi, dar, iar, sau, că, să, de, ori etc.
✓ Compuse: ca să, ci şi, dar şi, cât şi, deci, aşadar, deoarece, fiindcă, deşi, încât etc.
✓ Locuţiuni conjuncţionale (grupuri unitare de cuvinte care se comportă ca nişte
conjuncţii): prin urmare, în concluzie, de aceea, care va să zică, la urma urmelor,
aşa că, precum şi, numai că, pentru că, din cauză că, din pricină că, cu toate că,
fără să, măcar că, până să, pentru ca să, indiferent dacă, indiferent că, chiar dacă,
odată ce, din moment ce, de vreme ce, în vreme ce, de îndată ce, imediat ce, ori de
câte ori, astfel încât etc.

▪ După rolul lor în enunţ:

✓ Conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare (leagă părţi de propoziţie sau
propoziţii de acelaşi fel).
- copulative: şi, nici, atât...cât şi, nu numai...ci şi, atât...precum şi, nici...nici.
Elevul leneş nu învaţă nici la română, nici la istorie.
- adversative: dar, însă, iar, ci.
El a învăţat, dar n-a priceput nimic.
- disjunctive: sau, ori, fie, sau...sau, ba...ba etc.
Eşti student ori doctorand? Ori vii cu noi, ori stai acasă.
- concluzive: deci, aşadar, prin urmare, în concluzie, de aceea, aşa că,
vasăzică, care va să zică, la urma urmelor etc.
Mergeţi cu noi, prin urmare luaţi-vă bilete.

✓ Conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare (leagă propoziţiile

secundare de peopoziţiile regente):
- să, că, dacă, fiindcă, deşi, încât, căci, deoarece, întrucât etc.
- fără să, măcar că, cu toate că, până să, de vreme ce, mai înainte să, ori de
câte ori, odată ce, din moment ce, chiar dacă, şi chiar de etc.

Ex. Să te duci la el ca să-ţi explice mai bine.

M-a ajutat, cu toate că era ocupată.