LP 1.

Combustibili şi lubrifianţi utilizaţi în exploatarea mașinilor și utilajelor pentru

construcții de îmbunătățiri funciare

Combustibilii folosiţi în exploatarea tractoarelor se clasifică în:

- combustibili clasici – benzina, motorina şi petrolul lampant;
- combustibili neconvenţionali – metanolul, etanolul şi uleiul de rapiţă.

Benzina este combustibilul utilizat la motoarele cu ardere internă cu aprindere prin

scânteie (MAS). Din punct de vedere chimic, este un amestec de hidrocarburi şi se
obţine prin distilarea fracţionată a petrolului, urmată de cracarea catalitică.
Proprietăţile principale ale benzinei sunt: volatilitatea (proprietatea de a se evapora),
neutralitatea (proprietatea de a fi neutră din punct de vedere chimic pentru a nu ataca
piesele motorului cu care vine în contact), stabilitatea chimică (proprietatea de a-şi
menţine în timp structura chimică) şi antidetonanţa (fenomenul opus detonaţiei şi care
înseamnă o viteză normală de propagare a flăcării de 15 - 20 m/s).
Caracteristica principală a benzinei este reprezentată de cifra octanică ce
caracterizează tendinţa de a nu produce detonaţia (la detonaţie, propagarea flăcării se
face cu o viteză foarte mare, de 1.500 - 2.000 m/s).

Motorina este combustibilul folosit pentru motoarele termice cu ardere internă cu

aprindere prin comprimare (MAC). Este tot un amestec de hidrocarburi obţinut prin
distilarea fracţionată a petrolului. Proprietăţile principale ale motorinei sunt:
neutralitatea, stabilitatea chimică, volatilitate redusă, temperatură de fierbere
ridicată,pulverizare bună şi autoaprinderea (aprinderea spontană a motorinei datorită
temperaturii şi presiunii ridicate din interiorul camerei de ardere, fără intervenţia unei
flăcări din exterior). Motorina este caracterizată în principal de cifra cetanică şi de
temperatura punctului de congelare.
Cifra cetanică (CC) caracterizează tendinţa motorinei de a se autoaprinde.

Uleiurile vegetale se obţin prin presarea seminţelor urmată de filtrarea uleiului

obţinut. Uleiurile vegetale se folosesc pentru funcţionarea motoarelor cu aprindere
prin comprimare, fiind inlocuitoare ale motorinei. Cele mai folosite uleiuri sunt cele
obţinute din rapiţă, soia, floarea soarelui,palmier şi camelină (inlocuieşte kerosenul)
Biodieselul se obţine prin reacţia de esterificare a uleiurilor vegetale sau a grăsimilor
animale în prezenţa unui catalizator. El are caracteristici foarte apropiate de
alemotorinei, nefiind necesare modificări ale sistemului de alimentare al motorului.
Se amestecă foarte bine cu motorina. Pe termen lung, utilizarea în amestec sau ca
atare la motoarele diesel nu ridică probleme, din contră, reduce poluarea.
Lubrifianţii sunt substanţe lichide sau solide, folosite pentru micşorarea frecării
dintre piesele tractoarelor şi pentru reducerea uzurii acestora.
După starea de agregare, lubrifianţii se clasifică în:
- lichizi (uleiuri);
- solizi (unsori consistente).
Uleiurile se clasifică după origine în:
- uleiuri minerale (obţinute din petrol);
- uleiuri sintetice (obţinute în urma unei sinteze chimice);
- uleiuri semisintetice (cobinaţie de uleiuri sintetice şi minerale)
- uleiuri vegetale (obţinute din seminţe de plante: in, rapiţă, ricin etc.).
După destinaţie uleiurile se clasifică în:
- uleiuri de motor;
- uleiuri de transmisii;
- uleiuri pentru instalaţii hidraulice.

Principalele proprietăţi ale uleiurilor de motor sunt: vâscozitatea, onctuozitatea,

stabilitatea chimică, rezistenţa la oxidare, punctul de inflamabilitate, proprietăţi
detergente şi proprietăţi antispumante.
Vâscozitatea este proprietatea uleiului de a se opune curgerii. Pentru un ulei de motor
de calitate, această proprietate trebuie să fie influenţată cât mai puţin de temperatura
de funcţionare. Importanţa acestei proprietăţi a determinat clasificarea uleiurilor de
motor, în opt clase de vâscozitate: 0; 5; 10; 15; 20; 30; 40; 50. Pentru motoarele
termice cu ardere internă se folosesc în prezent uleiuri de motor multigrad, care pot fi
utilizate atât vara, cât şi iarna. De exemplu, uleiul multigrad M 20 W 40 este un ulei
de motor (M) care vara se comportă ca un ulei din clasa 20, iar iarna (W - winter) ca
un ulei din clasa 40.
Onctuozitatea apreciază proprietatea uleiului de a adera la piesele unse şi de a forma
o peliculă de ulei rezistentă la presiunea de contact dintre două piese.
Stabilitatea chimică reprezintă proprietatea uleiului de a nu-şi schimba compoziţia
chimică pe toată durata de exploatare a motorului.
Rezistenţa la oxidare este proprietatea uleiului de a nu se oxida în timpul funcţionării
motorului.
Punctul de inflamabilitate reprezintă temperatura la care uleiul arde. Este principala
proprietate care determină consumul de ulei al motorului.
Proprietăţile detergente apreciază capacitatea uleiului de a curăţa de impurităţi
piesele unse.
Proprietăţile antispumante apreciază capacitatea uleiului de a nu forma spumă când
este agitat de diverse piese ale motorului aflate în mişcare.
Toate aceste proprietăţi scad odată cu creşterea duratei de folosire a uleiului, din
această cauză uleiul de motor se înlocuieşte periodic.
Unsorile consistente sunt suspensii coloidale ale acizilor graşi în uleiuri minerale. Ele
sunt caracterizate prin punctul de picurare, care reprezintă temperatura la care
unsoarea începe să curgă (să picure). Punctul de picurare variază de la 75°C la 225°C.
Pentru a îmbunătăţi proprietăţile de ungere, aceste unsori se aditivează cu litiu, calciu,
sodiu, magneziu şi grafit.