lint Ciprian

'rona Mihai
10. Demnitatea persoanei umane
Conciliul îşi propune să aprecieze valorile cele mai preţuite
astăzi şi să le raporteze la izvorul lor divin, fiindcă aceste valori, în
măsura în care izvorăsc din înzestrarea omului, care este un dar al
lui Dumnezeu, sunt foarte bune; însă, nu arareori, din pricina
coruperii inimii omului, sunt abătute de la rostul lor şi, de aceea, au
nevoie de purificare. în virtutea sufletului său şi a puterilor
spirituale ale inteligenţei şi voinţei, omul este înzestrat cu libertate,
semn privilegiat al chipului lui Dumnezeu. Omul este divizat în
sine însuşi, de aceea, întreaga viaţă a oamenilor, fie individuală, fie
colectivă, apare ca o luptă, o luptă dramatică între bine şi rău, între
lumină şi întuneric.

10. 1. Omul după asemănarea lui Dumnezeu

„Chipul Divin este prezent în fiecare om. El străluceşte în comuniunea dintre
persoane, după asemănarea unirii Persoanelor divine între ele. înzestrată cu un
suflet spiritual şi nemuritor, persoana umană este singura făptură de pe pământ
pe care Dumnezeu a voit-o pentru ea însăşi. încă de la zămislirea ei, este
menită fericirii veşnice" (CBC 1702-1703).

Dumnezeu, creându-1 pe om, nu 1-a lăsat singur: „(...) încă

de la început bărbat şi femeie 1-a creat" ( Gen 1,27), iar însoţirea lor
constituie prima formă a comuniunii dintre persoane. Omul, prin
natura sa intimă, este o fiinţă socială şi, fară relaţii cu ceilalţi, nu
poate nici să trăiască, nici să-şi dezvolte calităţile.
în zilele noastre, oamenii devin tot mai conştienţi de
demnitatea persoanei umane şi creşte numărul acelora care cer ca
oamenii, în activitatea lor, să aibă opinie proprie şi libertate
responsabilă pe care să le poată folosi, nu constrânşi, ci călăuziţi de
conştiinţa datoriei 1 .
De aceea, Conciliul afirmă, în primul rând, că Dumnezeu
însuşi a făcut cunoscută neamului omenesc calea pe care oamenii,
slujindu-i lui, pot ajunge la mântuire şi la fericire în Cristos. Pe de
altă parte, toţi oamenii au obligaţia să caute adevărul, mai ales în
privinţa lui Dumnezeu şi a Bisericii sale, şi, o dată cunoscut, să-1
îmbrăţişeze şi să-1 păstreze.

1 AA.VV., La Chiesa nel mondo contemporáneo, Elle Di Ci, Torino 1968, 158.