Forme de activități psihoprofilactice

1. Trainingul sau mai exact sesiunea de training este cea mai eficientă formă de
instruire social-psihologică, orientată spre dezvoltarea cunoștințelor, priceperilor,
deprinderilor și montărilor sociale. Este o activitate de instruire și de joc,
desfășurată în condiții de simulare a diferitor situații de joc. Forma spațială de
activitate recomandată este cercul, iar metodele de bază sunt metodele interactive
de cooperare și colaborare.

Trainingul este format din 3 părți:

a) Partea introductivă(stimulativă) are ca scop crearea atmosferei de lucru și

diagnosticării stării participanților. Ea durează în mediu 5-25 min. Și include de
obicei , 1-2 exerciții de înviorare;

b) Partea de bază(de lucru) durează 25-45 minpe parcursul cărora se realizează

obiectivele activității. Drept mijloace de realizare a obiectivelor pot servi
următoarele tehnici: discuțiile în grup, jocul, metafora, desenele proiective, asaltul
de idei, studiul de caz, tehnicile meditative, tehnicile de relaxare;

c) Încheierea durează 10-20 min. Are ca scopdebrifarea activității realizate și

ieșirea din atmosfera trainingului.

Avantajele trainingului:

- Instruire rapidă și reciprocă;

- Integrare rapidă a tuturor participanțior în activitățile realizate;
- Exersarea cunoștințelor asimilate;
- Dinamica grupului;
- Activitatea este orientată spre specificul grupului.

Dezavantajele trainingului:

- Necesită pregătire minuțioasă;

- Eminența pericolului pierderii controlului grupului;
- Pierdere de timp, dacă psihologul nu are timp suficient pentru a stabili
gradul de înțelegere a materialului de către participanți.

2. Jocul psihologic este o „viață mică„ trăită de fiecare participant, o activitate

complexă, absolut independentă, bazată pe un sistem intern de scopuri și reguli,
sufiecient de îndelungată în timp. El permite realizarea unui șir de obiective
specific psihologice, dar și educative prin intermediul unui joc, care are la bază o
poveste cunoscută de copii sau elaborată parțial sau complet de psiholog după
următorul algoritm:
a) identificarea problemei;
b) selectarea obiectului;
c) raportarea obiectului la procesele generale de dezvoltare a personalității;
d) vizualizarea;
e) inventarea acțiunii;
f) crearea regulilor jocului;
g) selectarea subiectelor pentru discuție.
Literatura de specialitate propune diverse jocuri psihologice, de exemplu:
a) Jocul –înveliș dezvoltă anumite priceperi, deprinderi și atitudini în cadrul
grupului;
b) Jocul-trăire crează condiții pentru valorificarea și modelarea spațiului de joc în
cadrul relațiilor interpersonale. Dezvoltă sfera motivațională,
participanțiiconștientizează sistemul propriu de valori;
c) Jocul dramă propune situații concrete de joc, care impun participanții să ia
decizi iresponsabile și să suporte consecințele;
d) Jocul de afaceri formează deprinderi de planificare a acțiunilor, de creare a unui
sistem structurat de relații de afaceri cu alți oameni; contribuie la conștientizarea
sarcinilor, legate de modelarea realității.
Avantajele jocului psihologic:
- Forma desfășurării este jocul;
- Jocul psihologic proiectează lumea reală;
- Participanții modelează relații sociale;
- Se crează condiții de exersare a abilităților de planificare, luarea deciziilor,
realizarea scopurilor și conștientizare a consecințelor;
- Participanții dezvoltă competențe emoționale.
Dezavantajele jocului psihologic:
- Lipsa aptitudinilor artistice crează dificultăți de elaborare a jocului
psihologic;
- Pierderea controlului grupului ca urmare a experienței insuficiente și a
abilităților de organizare reduse a psihologului.
-
3. Seminarul este o formă de activitate instructiv- practică consacrată dezbaterii
unei teme de interes specific. În cadrul seminarului participanții discută
comunicări, referate, informații, rapoarte.
Structura seminarului depinde de funcțiile și obiectivele propuse și este format din
3 etape:
1) Etapa de organizare asigură contactul cu auditoriul. La această etapă se anunță
tema și obiectivele.
2) Etapa de bază constă în formularea problemei și rezolvarea ei, analiza soluțiilor
posibile.
3) La Etapa de încheiere se realizează sinteza activității cu scopul de a descoperi
utilitatea practică a problemei cercetate și a soluțiilor identificate.
Avantajele seminarului:
- Dezvoltă abilitățile oratorice ale participanților și de prezentare în fața
grupului;
- Pune accent pe necesitățile de moment ale grupului, căruia este destinat;
- Conținutul prezentat este structurat după anumite criterii, este planificat și
poate fi controlat;
- Interacțiune directă lector-cursant.
Dezavantajele seminarului:
- Teoretizarea informației;
- Numărul mare de participanți și prezentările raportorului poate influența
negativ implicarea auditoriului în cadrul seminarului.

4. Prezentarea este un mijloc de comunicare a unui mesaj(o expunere scurtă a unui

subiect, a rezultatelor unei cercetări) către un grup, care oferă oportunitatea de a
desfășura un dialog cu auditoriul la tema discutată. Specificul prezentăriipresupune
încadrarea în 15-30 min pentru a evita manifestarea oboselii, pasivității și a
nerăbdării participanților.

O prezentare de succes presupune realizarea mai multor pași:

- Definirea problemei ce va fi prezentată, a scopului și obiectivelor;

- Selectarea conținutului și structurarea materialului, ce va fi prezentat;
- Organizarea prezentării și plasarea materialelor vizuale sugestive;
- Prezentarea propriu-zisă a materialului elaborat;
- Oferirea răspunsurilor la întrebărilor auditoriului;
- Recapitularea practică a materialului discutat;
- Oferirea sfaturilor și sugestiilor.

Deoarece oamenii memorizează mai bine imagini decât texte, este binevenită
structurarea prezentării sub forma unor planșe, slide-uri PPT, flipchart.
 Avantajele prezentării:

- Acționează concomitent două canale informaționale(văzul și auzul), ceea ce

înlesnește asimilarea mai eficientă a informației;
- Prezentare dinamică a subiectului cercetat;
- Economisește timpul;
- Posibilitatea de a repeta sau cerceta independent subiectul prezentării;
- Suprasaturarea materialului vizual poate obosi auditoriul;
- Cu cât distanța până la proiector este mai mare, cu atât este mai puțin vizibil
conținutul.

5. Comunicarea (informația) este un proces pasiv de interacțiune psiholog- grupul

de participanți, care presupune prezentarea verbală a informației de către psiholog
și ascultarea pasivă din partea participanților.

În comunicare este necesar:

a) de a structura materialul, oferindu-l auditoriului consecutiv, de la simplu la

compus, de la ușor la complicat;

b) de a împărți materialul în câteva părți, pentru a putea fi asimilat mai ușor;

c0 în timpul expunerii la masă este necesar de a întări materialul propus prin

anunțarea temei comunicării, repetarea cuvintelor-cheie, sublinierea ideilor de
bază;

d) de a lua în considerare atenția grupului. Perioada optimă de concentrare a

atenției durează circa 20 de min. Dar modificând stilul, tempoul, sau modalitatea
de expunerea informațieifăcând pauze poate ajunge până la 40 de min.

Avantaje:

- Nu necesită cheltuieli mari;

- Numărul participanților este nelimitat;
- Conținutul prezentat este structurat după anumite criterii, este planificat și
poate fi controlat;
- Dozarea și distribuirea exactă a timpului.

Dezavantaje:

- Lipsa unui feedback eficient;

- Auditoriul este minimal implicat în procesul activității;
- Calitatea activității este direct proporțională cu calitățile oratorice ale
psihologului.
6. Discuția este un schimb verbal de cunoștințe, idei și opinii între psiholog și
auditoriu pe o temă anumită, structurată după anumite principii și desfășurată
într-o ordine stabilită din timp. Se utilizează cu scopul de a forma opinii noi în
urma unui schimb de cunoștințe, și convingeri.

Orice discuție cere de la participanțicunoștințe de bază la tema discutată,

acceptarea necondiționată și respectul opiniilor.Se interzice întreruperea
colegilor- participanți. Psihologul , în cadrul discuției , are un rol mai aproape
de mediator, decât de conducător. El dirijează discuția și tot el este cel care în
final generalizează informația discutată, concretizează concluziile realiste.

7. Dezbaterile este o formă interactivă de discuție sau polemică structurată în

contradictoriu pe un anumit subiect. Susținînd sau negând o afirmație
participanții dezvoltă competențe de comunicare eficientă, de luare a deciziilor,
de rezolvare pașnică a conflictelor.

Masa rotundă este o dezbatere liberă pe o temă dată, la care sunt invitați să-și
spună opiniile specialiști din domeniu sau reprezentanții unei organizații,
instituții, colectiv. Scopul mesei rotunde este este de a stimula dezbaterea unor
probleme prin susținerea publică argumentată a soluțiilor la problemele
identificate de cei care au inițiat masa rotundă.