Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Noțiuni generale
Oftalmologia este știința care se ocupă cu studiul ochiului( ophtalmos-din greacă
înseamnă ochi și logos înseamnă știință, cuvânt).
Analizatorul vizual – ochiul – situat în cavitatea orbitară și împreună cu pleoapele
protejează ochiul de factorii agresivi externi.
Globul ocular are trei tunici: -externă,
-medie,
-internă.
Tunica externă este formată din cornee și scleră. Corneea este situată anterior, este
transparentă și avasculară. Constituie prima și cea mai importantă suprafață optică denumită
dioptru.
Sclera este opacă, de culoare alb sidefie, aici se află canalul lui Schlemm prin care trece
umoarea apoasă.
Tunica medie numită și uvee este alcătuită din iris, corp ciliar și coroidă. Irisul este o
membrană sub formă de disc ce prezintă un orificiu central numit pupilă și are rol de
diafragmă a ochiului, limitând fluxul luminos care ajunge pe retină.Corpul ciliar este
segmentul intermediar al uveei, este alcătuit din procesele ciliare (secretă umoarea apoasă) și
mușchiul ciliar. Coroida asigură elementele nutritive pentru epiteliul pigmentar și
fotoreceptorii retinieni.
Tunica internă este reprezentată de retină care este alcătuită din zece straturi de celule
dintre care epiteliul pigmentar și fotoreceptorii. Epiteliul pigmentar conține un pigment numit
melanină și asigură nutriția retinei. Fotoreceptorii sunt de două feluri: cu conuri și cu
bastonașe.Concentrarea maximă a celulelor cu conuri este realizată la nivelul maculei.
Acestea permit perceperea culorilor, iar pigmentul fotosensibil al conurilor este iodospina.
Pigmentul celulelor cu bastonașe este rodospina. În centrul retinei se află papila nervului
optic.
Conținutul globului ocular dinspre anterior spre posterior:
-umoarea apoasă
-cristalinul
-corpul vitros
Anexele globului ocular sunt:
-musculatura extrinsecă,
-conjunctiva,
-pleoapele,
-aparatul lacrimal. Este constituit dintr-un segment secretor reprezentat de glanda lacrimală
principală, glande accesorii și căile lacrimale.
Rolul filmului lacrimal:
-menține lubrifierea corneei,
-protejează suprafața oculară de agresiunea factorilor externi(fum, praf),
-asigură protecția împotriva infecțiilor,
-contribuie la claritatea vederii.
Impulsul de a clipi este un act reflex cauzat de subțierea și evaporarea filmului
lacrimal.Prin clipit, filmul lacrimal este întins pe suprafața ochiului.
Principalele semne și simptome prezente la pacienții cu afecțiuni oftalmologice
-anamneza,
-inspecția globului ocular și a anexelor sale,
-determinarea acuității vizuale,
-examenul biomicroscopic,
-măsurarea tensiunii intraoculare,
-examenul fundului de ochi.
Acuitatea vizuală este capacitatea ochiului de a percepe forma, conturul, mărimea și detaliile
elementelor din spațiu.
Determinarea acuității vizuale se face cu ajutorul optotipului, care este un panou luminat
electric ce prezintă litere și cifre pe mai multe rânduri, de mărimi diferite, ce scad progresiv de sus în
jos. Pentru copii testele conțin imagini ușor de recunoscut (obiecte sau animale).Distanța optimă
pentru măsurarea acuității vizuale este de 5 metri, se face monocular, celălalt ochi fiind acoperit cu o
lentilă mată. Dacă pacientul vede primul rând de la panou, se notează VOD=1/10(vedere ochiul drept);
pentru rândul al doilea se notează VOD=1/8, rândul al treilea VOD= 1/6, rândul al șaselea se notează
VOD=1/2, rândul al șaptelea VOD=2/3. Citirea literelor de pe ultimul rând de la panou corespunde
unei acuități vizuale de 1, fiind vorba de un ochi emetrop.
Factori care influențează acuitatea vizuală:
-distanța de prezentare a testului,
-gradul de iluminare al testului;
-contrastul dintre test și fond;
-timpul de prezentare al testului;
-iluminarea mediului ambiant;
-prezența viciilor de refracție;
-prezența unor afecțiuni oculare;
-binocularitatea;
-vârsta;
-starea de oboseală.
Acuitatea vizuală (AV) reprezintă capacitatea analizatorului vizual de a aprecia forma
şi detaliile spaţiale ale obiectelor.
Clasificare:
● După ochiul examinat:
− AV monocular
− AV binocular
− AV angulară – toate obiectele din spaţiu sunt percepute sub un anumit unghi vizual
format de razele care pornesc din extremităţile obiectului şi se încrucişează în
centrul optic al ochiului, pentru a ajunge la retină.
− AV morfoscopică
− AV corticală
− AV fracţionată
− AV zecimală
− AV logaritmică
− AV statică
− AV dinamică
− AV centrală
− AV periferică
● După metodele de testare utilizate:
− AV subiectivă
− AV obiectivă
− AV stereoscopică
− AV la distanţă d>5m
− AV la aproape d<5m
− Obiective
Metode subiective
Pentru aprecierea în clinică a AV se foloseşte optotipul. Optotipul este un dispozitiv
care prezintă pe fond alb, diverse teste dispuse sub formă de rânduri.
Principiul de bază al optotipului constă în capacitatea analizatorului vizual de a
percepe detaliul semnificativ al testelor prezentate, care pot fi diametrul unui punct negru,
lăţimea unei linii negre, distanţa dintre două puncte negre pe un fond alb, deschiderea unui
inel, dimensiunea unui pătrat pe un joc de şah,
Determinarea AV la distanţă
Optotipii clasici prezintă 10 rânduri cu teste (litere, numere, litera „E”, Snellen, inelul
Landolt, desene) fiecărui rând corespunzându-i o AV de la 0,1 la 1 în ordinea descendentă a
rândurilor, pe măsura micşorării progresive a testelor. Pe optotip, în dreptul fiecărui rând se
află înscrisă valoarea acuităţii vizuale a rândului respectiv, exprimată sub forma unei fracţii
sau sub formă zecimală.
Tehnice
1. Pregătirea materialelor – optotip
2. Pregătirea fizică şi psihică a pacientului:
− Pacientul se aşează la o distanţă de 5-6m de optotip.
3. Efectuarea procedurii
Pentru ochiu emetrop, distanţa de 5m asigură un repaus acomodativ cvasitotal, iar
imaginea ociectelor este clară prin focalizarea razelor pe retină. Examinarea se face
monocular (pentru fiecare ochi în parte). Prin convenţie se examinează iniţial ochiul drept de
la stânga la dreapta, apoi ochiul stâng de la dreapta la stânga, metodă ce are două avantaje:
evită memorarea testelor şi evidenţiază mai bine hemianopsiile.
Ochiul neexaminat se poate acoperi ţi cu un ocluzor opac, cu un pansament sau cu
podul palmei pacientului, fără a exercita presiune pe ochi.
Pacientul este solicitat să citească de sus în jos rândurile optotipului plasat la înălţimea
ochiului.
Pacientul incapabil să distingă primul rând de la 5m se va apropia din metru în metru
până când va putea citi cele mai mari teste.
Pentru acuităţi vizuale mai mici de 1/50, treptele de mărime vor fi în ordinea
cronologică a examinărilor:
− Numără degetele (n.d.). Pe fondul luminat al optotipului se arată pacientului 1,2
sau 5 degete ale mâinii, începând de la distanţa de 1m şi se notează în cm distanţa
la care subiectul numără corect degetele (n.d. la 10cm = 1/500).
− Percepe mişcările mâinii (p.m.m.). Când pacientul nu poate număra degetele nici
la 10cm în faţa ochiului, se testează perceperea mişcărilor mâinii examinatorului
pornind de la distanţa de 50cm.
− Percepe lumina
Determinare AV la aproape
Optotipul pentru aproape se bazează pe acelaşi principiu al unghiului minim de
rezoluţie de 1. Un bun optotip trebuie sa fie tipărit pe un fond mat sau cu luciu minim, să
presimtă un contrast superior, să presimtă teste separate sau fragmente de texte pentru a
stimula necesităţile curente ale activităţii de aproape.
Distanţa de examinare este cea a cititorului sau legată de ocupaţia în care pacientul
simte deficitul vizual şi solicită ajutor optic, cum ar fi distanţa intermediară de lucru pentru
stomatologi, pianişti, dirijori.
Ca şi în vederea la distanţă, determinarea AV la aproape începe monocular, iniţial cu
determinarea AV brute şi apoi corectată optic, iar în final se măsoară AV la aproape în vedere
binoculară.
Metode obiective
− Metoda nistagmusului optokinetic
− Testul CSM
Scop
AV obiectivă este comparabilă cu cea subiectivă pentru AV mici, dar la valori de peste
0,3 apar discordanţe prin mişcările involuntare ale ochilor, care reduc performanţa de
rezoluţie.
Măsurarea AV cu punctul stenopeic
Punctul stenopeic este un orificiu de 1,5 – 2cm prin care pacientul cu vedere scăzută
este rugat să privească. Ameliorarea AV prin punctul stenopeic indică existenţa unui viciu de
refracţie. Rolul punctului stenopeic este de a elimina aberaţiile cromatice (refracţie diferită
pentru lungimi de undă diferite) şi de sfericitate (refracţie diferită în zone diferite ale corneei
şi cristalinului), aberaţii accentuate în viciile de refracţie.
Când proba punctului stenopeic este negativă şi roşul pupilar este prezent şi omogen,
atunci scăderea AV se datorează AV unei leziuni neuroretiniene.
Strabismul funcional duce la perturbari grave ale vederii binoculare, cu consecinte dezastruoase ale
functiei vederii (ambliopia). Din aceasta cauza strabismul functional trebuie tratat de cand apare.
Acesta apare de obicei in urma unui viciu de refractie.
STRABISMUL PARALITIC se datoreste paraliziei unuia din nervii cranieni cu aparitia secundare a
vederii duble (diplopia).
TULBURARILE REFRACTIEI:
HIPERMETROPIA;
MIOPIA;
ASTIGMATISMUL.
HIPERMETROPIA este viciul de refractie in care razele de lumina ce vin de la infinit se intalnesc
intr-un punct – focar – situat in spatele retinei. Pentru a fi aduse pe retina se aseaza in fata ochiului
lentile convexe, convergente, sferice, notate cu semnul plus (+).
MIOPIA este viciul de refractie in care razele de lumina ce vin de la infinit se intalnesc intr-un punct –
focar – situat in fata retinei. Pentru a fi aduse pe retina se aseaza in fata ochiului lentile concave,
divergente, sferice, notate cu semnul minus (-).
ASTIGMATISMUL se corecteaza cu lentile cilindrice.
PATOLOGIA ANALIZATORULUI VIZUAL cuprinde afectiuni ale anexelor si ale globului ocular.
PATOLOGIA PLEOAPELOR cuprinde afectiuni ale pielii (dermatoze), afectiuni ale marginii libere,
ale tarsului si glandelor tarsale, ale muschilor oculari, precum si afectiuni congenitale, traumatice si
tumorale.
Cele mai frecvente sunt blefaritele (afectiuni ale marginii libere). Sunt de obicei cronice cu pusee de
acutizare, greu de vindecat. Tratamentul este cronic, cu igiena riguroasa, cu unguente cu antibiotice si
cortizonice.
Orgeletul este o inflamatie acuta supurativa a glandei sebacee Zeiss din interiorul pleoapei; de obicei
colecteaza si dreneaza, fiind de etiologie stafilococica. Se trateaza cu coliruri si unguente cu
antibiotice antistafilococice. Nu trebuie traumatizat pentru exprimarea continutului.
Salazionul este o inflamatie granulomatoasa a glandelor Meibomius. In general se ichisteaza si trebuie
intervenit chirurgical, practicandu-se incizie cu excizia glandei.
Pleoapele se pot intoarce datorita diferitelor cauze inspre globul ocular (entropion) sau in afara
(ectropion).
Pot apare spasme ale muschiului orbicular (blefarospasm) sau paralizia orbicularului.
Tumorile pleoapei cele mai frecvente sunt epitelioamele spino- sau bazocelulare. Trebuie ales
momentul operator cat mai precoce pentru un prognostic bun.
Xantelasma apare pe pleoapa superioara sau inferioara, de obicei la sexul feminin. Se intervine
chirurgical cu excizia formatiunii respective.
Conjunctiva ofera un procent de 10 % din patologia oculara, o mare parte fiind ocupat de
conjunctivite.
Conjunctivitele sunt afectiuni inflamatorii ale conjunctivei. Ele pot avea o etiologie extrem de vasta,
respectiv pot fi microbiene, virale, micotice, alergice etc.
Prezinta o simptomatologie comuna data de semne subiective – senzatia de corp strain, intepaturi,
fotofobie, durere.
Semnele obiective sunt reprezentate de modificari ale culorii conjunctivei (hiperemie), de modificari
de relief (edem, formatiuni proeminente) si modificari de secretie (mucoasa, seroasa, purulenta,
fibrinoasa etc.).
Tratamentul conjunctivitelor este in functie de agentul etiologic, cu coliruri cu antibiotice cu spectru
larg, cu antiinflamatorii steroidice sau nesteroidice, cu vasoconstrictoare. Se pot aplica substantele
active si sub forma de unguente.
Dintre afectiunile degenerative ale conjunctivei - pterigionul (pliu al conjunctivei ce inainteaza pe
cornee) este cel mai des intalnit. Rezolvarea lui este chirurgicala.
ORBITA este o cavitate osoasa in care este adapostit globul ocular. Este inextensibila astfel incat orice
procesce se dezvolta in interiorul orbitei (vascular, inflamator, tumoral) va impinge globul ocular
inainte, dand exoftalmia.
SCLERA este alba, inextensibila, putand suferi in urma unui traumatism perforant (plagi sclerale) sau
contuziv puternic (rupturi sclerale). Rupturile sclerale sunt mai grave.
La nivelul sclerei poate sa apara un nodul mic, de etiologie plurifactoriala, numit episclerita.
In centrul IRISULUI se gaseste un orificiu rotund, egal ca diametru la cei doi ochi – PUPILA.
La lumina pupila se strange (mioza), iar la intuneric se dilata (midriaza). Reflexul fotomotor (mioza
sub influenta luminii) este foarte important in neurologie.
Glaucomul
PIO normala=15,5+/-2,5 mmHg
PIO:rezultanta echilibrului dintre continut(vitros,UA,sange) si continator(perete scleral si cornee)
MALADIA GLAUCOMATOASA
Definitie: grup de afectiuni ce determina o neuropatie optica printr-o distrugere acuta sau cronica a
stratului de fibre optice, determinand modificari structurale papilare si functionale perimetrice.
-glaucomul cu unghi deschis-frecvent la albi
-glaucomul cu unghi inchis-frecvent la asiatici, mai grav la negri decat la albi.
Clasificare:
1. Dupa varsta de aparitie: - congenitale
-dobandite
2. Dupa etiologie: -primitive
-secundare(cauza cunoscuta)
3. Dupa gonioscopie: - cu unghi deschis
-cu unghi inchis
GPUD(glaucom primitiv cu unghi deschis)
Diagnostic:
- evolutie lenta
- NU prezintă dureri oculare
- afectarea acuității vizuale nu se produce brusc
- adresabilitatea la consultul oftalmologic este in stadii avansate
- depistarea GPUD se face :
- la control de rutina
- la schimbarea ochelarilor
- alte afectiuni oculare sau generale care necesita controlul acuității vizuale( AV) sau fundului
de ochi(FO)
MALADIA GLAUCOMATOASA
Repere clinice de diagnostic ale glaucomului:
- presiunea intraoculară
- ex. discului optic
- ex. campului vizual
- gonioscopia
- scotoamele(mici pete în câmpul vizual) – caracteristice glaucomului.
Tratament:
- medicamentos: - betablocante(timolol, betaxolol)
- parasimpaticomimetice(acetilcolina, pilocarpină)-produc mioză
- simpaticomimetice(brimonal-reduce presiunea intraoculară)
- prostaglandine(XALATAN)
- inhibitori ai anhidrazei carbonice EDEREN
- agenti hiperosmotici GLICEROL
MANITOL
- laserterapie: trabeculoplastie,lasersclerostomie
- chirurgical-glaucom avansat.
GLAUCOM CU TENSIUNE NORMALA-GTN
Particularitati;
- in GTN exista o PIO (presiune intraoculară) considerata normala
- apare frecvent la pacientii cu sdr. Raynaud
- se descopera întâmplător la examinarea fundului de ochi(FO)
- se trateaza greu, medicatia nu este eficienta la PIO joase.
- frecventa crescuta la sexul F
Patogenie:
- hipoTA
- vasospasm
- boli de colagen
Diagnostic ,+, :
- semne clasice ale glaucomului primitiv cu unghi deschis
- curba presiunii
- teste sangvine, cardiace
Tratament de urgenta:
1. Reducere PIO medicamentos:
- Manitol-500 ml
- Ederen 1 cp/ 4ore in prima zi apoi
1 cp/ 6 ore
- medicamente topice Xalatan
2. Efectuarea unui șunt între camera anterioară și camera posterioară
3. Iridotomia laser- procedură terapeutică preferată în cazul atacului acut de glaucom care se va
efectua și la ochiul congener dacă unghiul camerular este îngust.
GLAUCOMUL CONGENITAL
Particularitati:
- diagnosticul clinic al buftalmiei:
- ochi lacrimos
- ochi buftalm ( de bou )
Este o afectiune oculara foarte grava, foarte usor de diagnosticat insa greu de tratat si cu
consecinte foarte grave si rapide. In lipsa diagnosticului la nastere si a interventiei chirurgicale, se
ajunge repede la ORBIRE.
Mecanismul acestei afectiuni este urmatorul: umorul apos (apa, lichidul) din ochi se scurge
printr-un mic canal (canalul lui Schlem) in circulatie. La unii nou-nascuti, acest canal este
« infundat » iar lichidul, neavand pe unde sa se scurga, se tot acumuleaza in ochi (a nu se
confunda cu canalele lacrimo-nazale infundate, nu exista legatura intre cele 2 afectiuni). Ochii
cresc, devin tot mai mari, care creste si tensiunea dinauntrul ochiului care, prin presiune (apasare)
distruge nervul optic, ducand astfel la pierderea definitiva a vederii.
Pierderea vederii prin atrofie optica glaucomatoasa nu se poate recupera cu nici un procedeu
medical sau chirurgical.
Din acest motiv, orice nou-nascut trebuie examinat si la nivelul ochilor.
Diagnosticul este foarte simplu.
Ochii sunt mari (uneori foarte frumosi), cu corneea care ocupa aproape toata suprafata
anterioara (din fata) a ochilor. In unele situatii, corneea („geamul ochiului”) prin care, in mod
normal, trebuie sa se vada perfect irisul si pupila este „incetosata”, ca si cum ar fi acoperita de o
perdea.
In aceasta situatie, a aparut deja edemul corneean (îmbibarea corneei cu lichidul din interiorul
ochiului), ceea ce semnifică un stadiu mai avansat al glaucomului congenital, care impune o
operatie specială, de mare urgentă. In caz contrar, copilul rămâne repede fără vedere.
In concluzie, orice nou-nascut sau copil cu ochii foarte mari trebuie examinat rapid de un
medic oftalmolog, fiind suspect de glaucom congenital. Alte simptome pot fi: lacrimarea la soare
sau lumina (fotofobia) sau inegalitatea pupilară.
Glaucomul congenital este o boala foarte grava, genetica, mai frecventa la cuplurile in care
exista un element de cosangvinitate sau la cei la care apare o mutatie genetica in momentul
conceptiei. Cel mai frecvent sunt afectati ambii ochi, foarte rar unul singur. In familia (cuplul) in
care a aparut un copil cu o asemenea patologie, riscul ca urmatorii sa iasa la fel este enorm (peste
50%!!!) si NU TREBUIE ASUMAT.
De asemenea, un adult care s-a nascut cu aceasta afectiune are sanse de a da nastere unui
copil cu aceasta afectiune.
Glaucomul congenital NU se poate trata cu picaturi sau medicamente. Singura salvare a
vederii acestor copii este interventia chirurgicala precoce si urmarirea lor in permanenta dupa
operatie. Frecvent, acesti copii necesita mai multe interventii.
I. SCOPUL – explorator.
- aprecierea gradului de degradare a acuităţii vizuale la copil.
II. DOMENIUL
- procedura se aplică în sectorul de oftalmopediatrie al Spitalului de Urgenţe „Sf.Spiridon
Iaşi”
IV. PRESCURTĂRI
A.V. = acuitate vizuală
A.V. O.D. = acuitate vizuală ochi drept
A.V. O.S. = acuitate vizuală ochi stâng
f.p.l. = fără percepţie luminoasă
V. DOMENIUL DE REFERINŢĂ
În manualul calităţii, manualul de procese, codul de bună practică.
Practic:
-ochiul neexaminat este acoperit cu un ocluzor(pansament).
-subiectul este aşezat pe scaun, în poziţie centrală, în faţa optotipului (la 5 m) şi i se indică să
identifice semnele grafice din fiecare rând, începând cu cele cu dimensiuni mai mari; valoarea
AV este reprezentată de cifra sau fracţia aflată în dreptul ultimului rând citit de pacient în
proporţie de 75%;
-în cazul imposibilităţii identificării semnelor grafice de la distanţa impusă, se apropie
pacientul de optotip,din metru în metru, până reuşeşte să identifice primul rând (ex.:dacă
subiectul recunoaşte testele primului rând de la 1 m, AV a ochiului examinat este de 1/50 ).
-pentru AV mai mici de 1/50, se cercetează capacitatea de a recunoaşte degetele mâinii: pe
fondul luminat al optotipului, se arata 1,2, sau 5 degete, începând de la distanţa de 1 m,
notând (în cm.) distanţa la care subiectul numără corect degetele;
-dacă pacientul nu percepe mişcările mâinii nici de la 10 cm. în faţa ochiului, i se prezintă o
sursă de lumină pe care acesta o sesizează sau nu. Dacă percepţia luminoasă este prezentă, se
va testa şi proiecţia luminii, cerând pacientului să precizeze direcţia din care observă lumina
atunci când sursa luminoasă este deplasată de examinator din afară înăuntru, în cele patru
cadrane. Se va nota proiecţia certă sau incertă a luminii, iar în ultimul caz se precizează
cadranul sau cadranele cu proiecţie nesigură.
-fără percepţie luminoasă (f.p.l) este AV a ochiului cu cecitate absolută (orb).
VI.3.1. Determinarea acuităţii vizuale la copiii preverbali.
Examenul oftalmologic de rutină la nou-născut şi sugar este reprezentat de:
- observarea prealabilă a comportamentului spontan al copilului (oferă date şi
despre activitatea sa oculară);
- reflexul de urmărire (apare în luna a doua ca variantă a reflexului de fixaţie
ce apare între săptămânile 2 şi 5);
- examenul fixaţiei la visuscop, în lumină slabă (poate aduce informaţii
despre fovee şi despre posibilitatea urmăriri imaginii cu privirea);
- abilitatea copilului de a menţine fixaţia cu fiecare din cei doi ochi (se
folosesc drept ţinte jucării de mici dimensiuni) .
- prezenţa alternanţei libere dacă pacientul nu alternează fixaţia în mod liber,
ochiul nonfixator e suspectat de a fi ambliop;
- deviaţia monolaterală persistentă (arată o mare probabilitate de existenţă a
unei ambliopii la ochiul nefixator ;
-testul “sute şi mii” (arată capacitatea copilului de a vedea de la 33 cm
obiecte foarte mici - biluţe sau bomboane colorate şi probează o AV de cel puţin 0.6
-testul „ CSM ” - constă în proiectarea unui fascicul lumunos în cei doi ochi. Se vor
examina: poziţia centrală a reflexului cornean (« C ») când copilul fixează lumina, stabilitatea
(« S ») şi menţinerea fixaţiei (« M ») chiar şi după clipit. O diferenţă de menţinere a fixaţiei
între cei doi ochi denotă o inegalitate a acuităţii vizuale.
O fixaţie centrală şi stabilă denotă o vedere bună; o fixaţie excentrică şi stabilă reflectă
o vedere slabă, iar fixaţia excentrică şi instabilă semnifică o acuitate vizuală foarte slabă.
-nistagmusul rotator : copilul este rotit rapid într-o parte şi apoi în cealaltă. în mod
normal când rotaţia încetează, apar 1-2 secuze nistagmifore, după care urmează o fixaţie
stabilă. Nistagmusul postrotator prelungit trădează o vedere slabă.
-atitudinea copilului la ocluzia ochiului dă informaţii asupra ambliopiei
unilaterale ; copilul reacţionează la acoperirea ochiului bun dar nu protestează la ocluzia
ochiului ambliop (cu vedere slabă)
-nistagmusul optochinetic : s-a demonstrat că sugarii cu vârstă mai mică de trei luni
prezintă o asimetrie a nistagmusului optochinetic (OKN). Până la această vârstă există o
predilecţie a mişcărilor oculare dinspre temporal spre nazal, iar răspunsul la mişcarea în sens
invers - dinspre nas spre temporal – este redus sau absent. Nistagmusul optochinetic rămâne
asimetric şi la sugarii cu vârste peste care sunt dispuşi să dezvolte strabism înaintea vârstei de
un an.
Această asimetrie a mişcărilor oculare spre temporal sau nazal persistă la
pacienţii al căror strabism congenital nu a fost tratat sau care nu au dezvoltat fuziunea după
un tratament instituit corect (al strabismului congenital). Dacă fuziunea şi stereopsisul se
dezvoltă normal, această asimetrie dispare
-testul privirii preferenţiale (Testul Teller) : se bazează pe
constatarea care susţine că privirea copilului este atrasă întodeauna de o plajă cu detalii
(striuri) atunci când este pezentată concomitent cu o plajă omogenă. Testul utilizează
cartoanele Teller, pe fiecare carton fiind imprimate striuri a căror grosime diferă de la un
carton la altul, fiecare carton exprimând o anumită acuitate vizuală. Urmărind direcţia în care
copilul îşi îndreaptă privirea se poate astfel aprecia AV.
Testul se poate folosi până la vârsta de 18 luni, deoarece după această vârstă
cartoanele striate nu mai sunt suficient de atractive pentrul micul pacient .
Dilatarea pupilei
Scop:
- Explorator: instilaţii de midriatice sau cicloplegice în vederea examinării fundului de
ochi sau a refractiei
- Terapeutic: administrare de midriatice şi ciclopegice în diverse boli( uveite,
iridociclite, dezlipire de retină operată)
Efectuarea procedurii:
- Se trage uşor în jos pleoapa inferioară cu mâna liberă sau cu degetul mic al mâinii care
ţine flaconul, deschizând fundul de sac conjunctival inferior
- La persoanele anxioase este nevoie să imobilizăm şi pleoapa superioară pentru a
învinge blefarospasmul
- Strangem apoi flaconul pentru a instila 1-2 picături; nu vom instila mai multe picături
imediat, deoarece următoarele picături le spală pe primele şi nu vom creşte eficacitatea
terapeutică
- De asemenea trebuie să respectam un interval de minim 3-5 minute între instilaţiile
unor coliruri diferite pentru a permite absorţia lor completă
- Pentru a limita efectele adverse sistemice dar şi pentru a creşte remanenţa în sacul
conjunctival vor fi octurate căile lacrimale
Scop:
− Profilactic – preoperator pentru îndepărtarea scuamelor şi aseptizarea regiunii
Pregătirea materialelor:
− Se pregătesc materialele necesare: beţişoare de vată sterile, soluţie betadine 10%,
comprese sterile.
Pregătirea pacientului:
− Psihică: se anunţă bolnavul despre necesitatea efectuării tehnicii
Procedura în sine:
− Spălare pe mâini cu apă şi săpun
− Rugăm pacientul să închidă ochii fără a-i strânge pentru a efectua masajul ciliar al
pleoapei superioare prin mişcări energice stânga-dreapta
− Rugăm pacientul să deschidă ochii şi să privească în sus pentru a efectua masajul ciliar
pe pleoapa inferioară
− Rugăm pacientul să nu atingă câteva minute regiunea perioculară
2. Pregatirea pacientuiui
- Psihică - se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea analizei; se explică anterior că
recoltarea trebuie să aibă loc înainte de toaleta feţei;
- Fizică - se asează bolnavul în poziţie confortabilă, în general, pozitia sezandă;
3. Spălare pe mâini cu apă şi săpun;
Debridarea
Definţie:
Debridarea este înlăturarea bridelor care se formează între conjunctiva tarsală şi cea
bulbară spre fundul de sac conjunctival.
Scopul:
− Explorator
− Terapeutic
Procedura în sine:
1. Pregătirea materialelor:
− Colir cu anestezic, antibiotic şi cicatrizant
− Baghetă de sticlă
− Tampoane sterile
2. Pregătirea psihică şi fizică:
− Psihică: se anunţă pacientul şi se explică tehnica şi scopul efectuării.
− Compresive
− Uscate
− Umede
− Directe
Indicaţii:
Pansamentele ocluzive sunt indicate în boli ale polului anterior, postoperator, după
traumatisme oculare, paliativ în keratite lagoftalmice, terapie ocluzivă în ambliopie.
Pansamentele compresive sunt indicate în:
− Hemoragii oculare
− Arsuri palpebrale
Tehnica:
Aşezăm pacientul în poziţie şezândă şi-l rugăm să lase capul uşor pe spate şi să
închidă ochii.
Responsabilităţi:
− Asistenta medicală este răspunzătoare pentru fiecare dintre actele profesionale.
Pregătirea preoperatorie
Ingrijirea postoperatorie
Scop:
- terapeutic-dezobstruarea căilor lacrimale;
- profilactic-irigarea căilor lacrimale preoperator cu soluţie ce contine un antibiotic cu
spectu larg;
Procedura se aplică pentru verificarea permeabilitaţii căilor lacrimale, cât şi pentru
irigarea căilor lacrimale preoperator în scopul distrugerii germenilor existenţi în canalul
lacrimal.
Dilatator - instrument metalic,tronconic la vârf,care pătrunde în punctul lacrimal şi îl
dilată;
Sonda Bowman - sonde calibrate la diverse diametre şi utilizate la cateterizarea şi
dilatarea căilor lacrimale;
Canula de irigaţie - are o formă specială, fiind tronconică la vârf , sau având tariect iniţial
de l cm cu calibru mai mic decât restul canulei pentru a favoriza etanşeitatea.
1. Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare: dilatator al punctului lacrimal, sonde
Bowman, canula de irigaţie lacrimală, seringă, soluţie necesară irigării.
Definitie:
Igienizarea regiunii oculopalpebrale se realizeaza cand pacientul are o igiena precara sau la
traumatizatii care prezinta corpi straini intraoculari.
Scop: - evacuator (spalatura)
- therapeutic(minimalizarea infectiilor pre- si post- operatorii)
Pregatirea pacientului:
- psihica : se explica tehnica si se obtine acordul/acceptul pacientului
- fizica:
Tehnica:
- pentru scuamele de la baza cililor se lasa un tampon imbibat in apa sterila timp de
3-5 minute
- prosop in jurul gatului
- tavita renala sustinuta la nivelul obrezului de partea ochiului la care se realizeaza
igienizarea
- se imbiba tampoanele/compresele sterile cu apa sterile + blefarosampon
- se spala insistandu se la nivelul cantusului intern
- se sterge usor cu o compresa sterila
- la final se realizeaza aseptizarea cu betadine 10% sau alcohol iodat 1%
- stergerea regiunii cu comprese sterile
Reorganizarea locului de munca
DE RETINUT!
Pozitie:
- sezand pe scaun, capul usor spre spate
- decubit dorsal
Materiale necesare:
- tavita renala
- manusi de unica folosinta
- comprese sterile
- betisoare de vata
- unguentul. ce urmeaza a fi administrat
- materiale pentru reorganizarea locului de munca
Tehnica:
- pregatirea asistentei medicale
- pregatirea materialelor necesare
- aplicarea se face cu :
- betisoare cu vata
- direct din tubul cu unguent
- se aplica 1-2 cm
- aplicarea cutanata- inclusiv in cursul zilei
- aplicarea in fundul de sac conjunctival-seara la culcare
Reorganizarea locului de munca si notarea procedurii in F.O.
TESTUL LA FLUORESCEINĂ
Scop:
- terapeutic(solutii medicamentoase)
- evacuator(spalatura)
- explorator(F.O.)
Pregatirea pacientului:
- psihica: se explica tehnica si se obtine accepul/acordul
- fizica:se realizeaza intai spalatura apoi instilarea de solutii medicamentoase
Pozitia pacientului:
- sezand pe scaun,capul usor pe spate
- orizontal pe pat sau canapea, capul usor pe spate
Materiale necesare:
- tavita renala
- prosop
- comprese sterile
- manusi de unica folosinta
- solutia pentru instilatie
- pipeta,flacon prevazut cu picurator
Tehnica:
- pregatirea asistentei medicale
- pregatirea materialelor necesare
- prosop in jurul gatului
- tavita renala sustinuta la nivelul obrazului
- in mana nedominanta se sustine o compresa sterila, iar cu policele se trage pleopa
inferioara in jos
- rugam pacientul sa priveasca in sus
- in mana dominanata :
- se sustine flaconul,pipeta
- in pozitie oblica se instileaza solutia picatura cu picatura
- rugam pacientul sa ramana cu ochii inchisi cateva minute
Reorganizarea locului de munca
De retinut:
- NU se instileaza solutia cu flaconul in pozitia ,,in picioare’’
- Instilarea consecutiva a mai multor tipuri de solutii se realizeaza la interval de 3-5
minute
- Flacoanele sunt valabile 2 saptamani din momentul deschiderii
- Nu se ating genele sau pleoapele in timpul instilatiei(contaminam flaconul)