OPTIMIZAREA DEZVOLTARII SOCIO-EMOTIONALE A

PRESCOLARILOR PRIN ACTIVITATILE DE INVATARE

DESFASURATE IN GRADINITA

Cuvantul ,,emotie’’provine din latinescul ,,emotus’’ adica miscat,

Emotiile se misca si posibil tot ce ne motiveaza ne si misca din punct de
vedere emotional. Un eveniment care iti produce emotii puternice te poate
motiva sa te orientezi spre ceva sau sa te indepartezi de ceva. Emotiile sunt
substante chimice care ne ajuta sa ne reglam mintea si corpul ajutandu –ne
sa luam decizii ,in iteractiunea complexa cu oamenii si ne ajuta sa ne gasim
drumul in viata. Ele se elibereaza in jurul nostru ca raspuns la perceptiile
noastre despre lumea din jurul nostru ,sunt stari afective spontane, de scurta
durata cu o intensitate variabila, care se produc inconstient. Acestea
influenteaza gandirea si comportamentul si sunt utile pentru: supravietuire,
mobilizare in luarea deciziilor pentru realizarea comportamentului de relatie.
Una dintre cele mai mari provocări din „meseria” de dascal este să-ți
înveți copiii să-și identifice, să-și exprime, să-și gestioneze propriile emoții,
dar și să –si dezvolte personalitatea. Reușind acest demers, vom stimula
copilul să-și dezvolte inteligența emoțională (aceasta se referă la capacitatea
de a înțelege informațiile ce sunt transmise de emoții, de a le conștientiza, de
a exprima emoțiile personale, de a gestiona relațiile cu ceilalți cât mai
eficient), care îi va fi deosebit de utilă pe parcursul întregii vieți.
În prezent, viața emoțională este un obiect de interes pentru
majoritatea profesioniștilor care se dedică studiului minții și al
comportamentului, fiind clasificate în moduri foarte diferite. Cea mai clara
reprezentare a emotiilor fundamentale, o reprezinta Cercul urmatoarelor
intrebari, pe care, cel mai probabil, multi dintre noi ni le punem:
 Putem sa ne dam seama de ce simte cineva in baza expresiilor
faciale?
 Exista reactii ale corpului specifice fiecarei emotii?

1
 Robert Plutchik psiholog, profesor, a fost interesat de psihoterapie si
de studiul emotiilor. In anul 1980, el a creat un fel de ,,roata a emotiilor”, o
roata 2D alaturi de o versiune 3D pentru a explica mai clar cateva dintre cele
,ai importante teorii ale sale in legatura cu emotiilr. Astfel el a adus in prim-
plan faptul ca exista 8 emotii primare, iar ,,roata” creata de el acestea au fost
ascociate in perechi:
 Furie versus teama
 Bucurie versus tristete
 Incredere versus aversiune
 Surpiza versus anticipare

A precizat că „roata” poate fi folosită pentru a schimba intensitățile

emoțiilor, identificându-se în mod obiectiv cele care sunt intense.
Elementele ce caracterizează modelul „roții” lui Robert Plutchik sunt:
culorile, straturile ,relatiile si relatiile.

1. Culorile- A fost aleasă o singură culoare pentru a marca emoțiile de

bază (primare). Creșterea în intensitate a emoțiilor conduce și la o
intensificare a culorii. În cazul în care se îmbină 2 emoții de bază,
pentru ele nu era desemnată o culoare specială
2. Straturile- Intensitatea emoțiilor și culoarea se intensifică pe măsură
ce ne apropiem de centrul „roții”
3. Relațiile- Când emoțiile sunt combinate, combinațiile lor sunt tot
între emoții de bază. În acest context, emoțiile vin în contact unele cu altele.
Roata emoțiilor lui Plutchik este alcătuită din 8 opt emoții de bază, care
reprezintă experiențe relativ comune în patrimoniul experiențial. Mai
precis: bucurie, încredere, frică, surpriză, tristețe, aversiune, furie și
anticipare.

2
1. Bucuria Fig. 1

Bucuria este o emoție „pozitivă”, exprimată ca o stare de bine și

satisfacție față de sine și / sau condițiile generale de viață. Gradul său cel
mai subtil se manifestă ca seninătate (o stare regulată de calm, liniște și
echilibru), în timp ce cel mai înalt ia forma extazului (una dintre cele mai
exaltate experiențe umane ale stării de spirit și care a fost chiar adoptată de
textele mistice ale diferite crezuri). Opusul său este tristețea.

Bucuria poate fi combinată în multe moduri diferite cu alte emoții de

bază. Diadele tale primare au legături subtile cu emoțiile cu care ai cea mai
mare afinitate: încredere și anticipare. În primul caz, dă naștere iubirii, un
sentiment de acceptare pe care se construiesc legături semnificative între
ființe umane; în timp ce în al doilea generează optimism, o perspectivă
pozitivă asupra a ceea ce va aduce timpul.

2. Încrederea

Încrederea este o emoție esențială pentru Plutchik, care implică

convingerea fermă, că acțiunile pot fi întreprinse fără pericol de
vătămare sau deteriorare. Când este atenuata, acesta ia forma acceptării, o
integrare sinceră a evenimentelor trăite în narațiunea propriei experiențe.
Când este inflamat, devine admirație, cu care se exprimă o exaltare totală a

3
aprecierii care este proiectată asupra unei persoane sau a unui lucru.
Extrema sa este aversiunea.

În plus față de iubire, încrederea tinde să fie combinată cu frica, fiind o

alta dintre diadele sale principale. Când se întâmplă acest lucru, se poate
transforma într-o stare de supunere, în care voința celuilalt este acceptată în
ciuda sacrificării aspectelor propriei libertăți. Această afectare poate fi
rezultatul legăturilor în care oricare dintre părți ia măsuri deliberate pentru a
provoca un dezechilibru, care promovează vulnerabilitatea sau
dependența emoțională.

În primul caz, are loc curiozitatea, un fel de „răpire” a focalizării atenției

pentru a crește cunoștințele despre ceva care este perceput ca fiind
important; iar în al doilea, apare convingerea, din care sunt îmbrățișate
principiile care guvernează gândirea și comportamentul, precum și valorile
și obiectivele stabilite pentru viață.

3. Teama

Teama este o reacție de bază, universală și instinctivă; considerat ca

atare în practic toate tipologiile de emoție care au înflorit de-a lungul
istoriei. În gradul său cel mai subtil, este exprimat ca reținere (o
incertitudine însărcinată cu așteptări pesimiste) și la cel mai înalt nivel
devine o teroare autentică sau o teamă (o stare care de obicei afișează
comportamente de luptă sau fugă).Teama, este o reacție adaptativă la
amenințările din mediu, si are furia ca opus.

Cea mai elementară diadă primară a fricii apare împreună cu surpriza,

apărând în acel moment ceea ce știm ca frică sau tresărire. Această reacție
constituie o nuanță nefastă pentru o stare afectivă inițial neutră
(surpriză), care sugerează de obicei stări mentale negative sau prezența
unor trăsături de personalitate stabile care implică susceptibilitate la
suferință

În ceea ce privește diadele sale secundare, îl evidențiază pe cel care

apare ca urmare a coexistenței sale cu tristețea: disperarea. Această
stare este una dintre cele mai critice pentru orice ființă umană.
4
 4. Surpriză

Surpriza este o emoție a cărei natură tinde să fie considerată neutră și

care Este o reacție la circumstanțe schimbătoare și imprevizibile care se
află în mediul imediat. Conform gradului său, cea mai mică ar fi
distragerea atenției, o stare de ușoară retenție atențională; iar cea mai intensă
ar fi uimirea, ceea ce implică o proiecție absolută a conștiinței în fața unui
eveniment copleșitor subiectiv (în bine sau în rău). Opusul surprizei ar fi
anticiparea În ceea ce privește diadele primare, cele care apar mai frecvent
la alăturarea altor emoții, se remarcă tristețea .iar ulterior dezamagirea .
Surpriza poate coexista și cu bucuria (modelarea încântării) și furia
(modelarea indignării), rezultând produse diametral opuse. Deliciul este
rezultatul primirii de știri pozitive despre care nu existau cunoștințe, care
promovează bucuria existențială, în timp ce indignarea implică o stare de
ofensă în fața circumstanțelor nefavorabile care au izbucnit brusc. Ultimul
caz este comun în relațiile interumane și un motiv comun pentru
confruntare.

5. Tristete

Tristețea este un răspuns emoțional care depinde de pierderi, care este

exprimat ca anxietate și ne permite să obținem sprijin social din
activarea neuronilor oglindă a celor care îl observă. Cel mai ușor grad
este izolarea, o tendință de a se retrage din activitățile comune; iar cea mai
gravă este depresia, rezultatul unor mici pierderi cumulative care
exacerbează durerea inițială. Emoția care acționează ca invers este bucuria.

În ceea ce privește combinațiile sale frecvente, sau diadele primare, se

evidențiază cea care are loc cu aversiune. Confluența ambelor implică
remușcări, o stare de disconfort intim care apare din comportamente pe care
le considerăm inadecvate datorită impactului pe care l-ar putea avea asupra
celorlalți. Atunci când se aliază cu surpriză, apare dezaprobarea, ceea ce
sugerează un dezacord cu privire la ideile sau actele altor persoane, care sunt
opuse principiilor sau valorilor fundamentale care guvernează viețile
noastre.În această profundă pânză emoțională, tristețea poate coexista și cu

5
furia. În acest caz, produsul rezultat este invidia, din care proiectăm
neajunsurile noastre într-un mod dăunător asupra altei persoane

6. Aversiune

Aversiunea este o emoție sugestivă a respingerii și a unei voințe brute

și deliberate de evitat. În limitele sale, ea se exprimă ca plictiseală (sau
absență evidentă de interes), în timp ce în cea mai intensă devine dezgust
sau ură. Acesta din urmă se traduce printr-o încăpățânare de menține
distanța fizică sau psihologică față de un element care este considerat
nedorit. Polul său opus este încrederea, care încurajează apropierea.

Cel mai frecvent amestec de aversiune sau diadă primară este cu

furia. Sub această premisă, respingerea este însoțită de o atitudine ostilă
evidentă, care se numește dispreț. Este o stare emoțională responsabilă
pentru unele dintre principalele probleme cu care se confruntă societatea
noastră,. În ceea ce privește diadele secundare, care apar mult mai rar, se
remarcă combinațiile de aversiune cu surpriză și anticipare. În primul caz,
este o experiență de dezgust (reacție de dezgust extrem ca rezultat al
irupției unui eveniment care ar fi evitat în condiții normale) și în al doilea,
cinismul (prin care se afișează o succesiune de acte pe scena interacțiunilor
sociale despre care există o respingere consens largă , dar din minciuni și
ipocrizie premeditată).

7. Furia

Furia este o stare care apare ca răspuns direct la un afront, mai ales
atunci când este atribuită voinței clare a unei terțe părți, acesta fiind un
element perceptiv de mare relevanță pentru apariția sa. În forma sa cea mai
blândă, ia forma unei simple furii (dezacord cu privire la o altă persoană
în cuvintele sau căile sale) și în cea mai extremă devine furie (sub care se
efectuează de obicei acte impulsive). Afectul specular, în acest caz, este
frica.

Cea mai obișnuită diadă a mâniei coincide amestecându-se în

anticipare, producând trădare. Aceasta implică acte de violență pe care se
construiește o planificare atentă, ceea ce implică un proces atent de pregătire
6
și un grad ridicat de rafinament. În multe țări, infracțiunile de sânge care au
loc sub umbrela trădării tind să fie considerate extrem de crude, iar cele mai
aspre pedepse le sunt rezervate.

În ceea ce privește diadele terțiare ale furiei, cea care apare din
intersecția cu încrederea este cea mai importantă. În acest caz, are loc o stare
de dominație, opusă deloc supunerii și care servește drept vehicul pentru a
îndoi voința altei persoane, refugiindu-se în legătura stabilită cu acestea
(ierarhie). Dominația tinde să recurgă la stiluri de conducere autoritare și
care constrâng individualitatea.

8. Anticipare

Anticiparea este inversul surprizei, adică articularea așteptărilor clare

cu privire la viitor. Cel mai mic profil al acestei emoții este interesul, ceea
ce implică un grad moderat de atracție față de un anumit obiect sau stimul,
iar cel mai înalt este vigilența (un nivel superlativ de focalizare a atenției,
care durează, de asemenea, perioade lungi de timp și consumă multe resurse
cognitive).Cea mai comună diadă a anticipării apare atunci când
interacționează simultan cu tristețea, ducând la pesimism. În acest caz,
așteptarea este șlefuită cu o nuanță negativă, întunecând calea pe care va
trebui să călătorească viața. Este o stare emoțională frecventă în depresia
majoră, precum și în alte tulburări psihologice.

GloriaWillcox a creat un alt model de „roată a emoțiilor”, scopul ei fiind

acela de a-i ajuta pe oameni nu numai să-și identifice emoțiile, ci și să
înțeleagă specificul acelor emoții.

Pornind de la emotiile inconfortabile speriat , trist, nervos , bucuros in

vederea mentinerii unui echilibru sunt adaugate cele confortabile
bucurie ,putere ,,pace, un anumit comportament va fi asociat cu lipsa de
experienta a copiilor in a-si gestiona anumite emotii, de aceea ei pot actiona
pentru a simti ca detin controlul pentru a castiga atentia dat fiind faptul ca
simt nevoia sa fie respectati, valorizati si iubiti

7
După ce sursa unui comportament este identificată, putem începe să punem
întrebări și să stimulam copiii să vorbească mai deschis despre ceea ce simt
la un moment dat

 Datorită utilizării unei „roți a emoțiilor” pot fi găsite mai ușor soluțiile
pentru atitudini , menite să-i ajute pe cei mici să-și schimbe
comportamentele, în loc să se recurgă la sancțiuni
 Copiii pot identifica mai rapid ceea ce simt, iar odată ce se va întâmpla
așa se vor simți mai puțin copleșiți
 Pot fi găsite acele replici pe care să le spunem în fața copiilor și care
au rolul de a-i calma și de a-i ajuta să simtă că le suntem aproape- Va
fi mai la îndemână să se lucreze cu emoțiile copilului, fără a se recurge
la suprimarea acestora, ci mai degrabă la empatie
 Odată ce un copil va învăța să-și numească emoțiile, va fi mai puțin
predispus stărilor de frica si de furie
 Când va putea singur să menționeze ce simte, copilul se va simți mai
dispus să discute și cu cei din jur despre sentimentele sale
 După ce o emoție a fost identificată, copilul își va putea folosi
abilitățile pentru a găsi o soluție în scopul rezolvării unei probleme-
Una dintre aceste soluții este să vă uitați pe partea opusă a „roții
emoțiilor” pentru a vedea un eventual „antidot”. Spre exemplu, veți
putea vedea că opusul „apatiei” este „îndrăzneala”. Aflând toate
acestea, puteți să vă gândiți împreună la găsirea unei soluții adecvate
 Dacă se va obișnui să-și exprime emoțiile, copilului îi va fi mai lesne
să dobândească și autocontrol, să se calmeze
 Cu cât un copil va avea șansa să înțeleagă mai bine ceea ce simte, cu
atât va fi mai capabil să găsească soluții, ceea ce îl va ajuta să se simtă
mai încrezător în sine, să devină mai independent și să-și construiască
nu doar stima de sine, ci și inteligența emoțională

Aceasta abordare colorata place in mod deosebit intrucat Plutchik cat si

Willcox, reusesc sa asocieze extrem de bine si concis emotiile pozitive cu
culori calde si deschise, iar emotiile negative cu culori reci, ceea ce
corespunde cu atribuirea oamenilor in ceea ce priveste descrierea emotiilor
sau a starilor prin care trec.

8
9