Starea de Bine A Profesorului - O Calatorie Constienta

Starea de Bine a Profesorului:
O călătorie conștientă
SUPORT DE CURS
AUTORI:
Bezuhanici Daniela
Calfa Otilia
Popan Minodora
EDITORI:
Chiorean Corina
Crăciun Elena
Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă
Modul I: Atenția către tine
CUPRINS
Introducere ...................................................................................................................................... 2
Tema 1.1: Starea de Bine ................................................................................................................ 4
Tema 1.2: Modelul A.R.A.T. ............................................................................................................. 6
Tema 1.3: Stresul - simptome, efecte și tehnici de reglare .................................................... 11
1.3.1: Cele 5 tehnici de îngrijire a stării de bine și reglare a stresului .................................... 12
Bibliografie ....................................................................................................................................... 20
SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă

Introducere
Scopul fiecărui profesor este de a oferi elevilor instrumentele de care au nevoie, pentru
a avea succes în viață, indiferent de domeniu. Cunoștințele academice sunt deosebit
de importante, dar, în același timp, o stare mental-emoțională echilibrată a elevilor
este esențială pentru succesul lor. Fără întregul „pachet”, elevul nu are abilitățile
necesare și nici dorința de a înflori din punct de vedere academic. Mai jos sunt câteva
dintre motivele care susținem nevoia de bunăstare în sala de clasă.
Aerul pe care îl respirăm este poluat, apa noastră este contaminată (cu plastic,
aluminiu, dezinfectanți ș.a.), politica pare să instige conflicte armate pe tot globul, iar
comercializarea drogurilor și a produselor farmaceutice în exces este la cote maxime,
fiind, în special, îndreptată către tineri. Milioane de oameni suferă de insomnie,
hipertensiune arterială și alte afecțiuni, precum obezitatea și depresia. Toate acestea
pot fi, parțial, atribuite stresului zilnic din viața noastră, care nu este luat în
considerare.
În comparație cu toate evenimentele de zi cu zi, din viața personală și cele la nivel

național și mondial, starea de bine nu este văzută ca o prioritate. În tot haosul și
incertitudinea pe care le trăim zilnic, atunci când ne referim la starea de bine în școală,
sub orice formă pe care o poate lua, aceasta poate îmbunătăți performanța
academică a elevilor și profesorilor. Concentrarea asupra bunăstării și a
comportamentului nostru aduce soluții pentru problemele emoționale, cum ar fi
anxietatea și depresia.
Îndemnul nostru acum, la începutul cursului Starea de Bine a Profesorului: O călătorie

conștientă, este: Învățați din trecut, pregătiți-vă pentru viitor, trăiți în momentul
prezent! Trecutul este o construcție a memoriei, iar viitorul, a imaginației. Noi alegem
zilnic să trăim într-una dintre cele două dimensiuni temporale, fugind de prezent sau
pur și simplu ignorându-l. A trăi în prezent reprezintă o provocare, deoarece asta
înseamnă să acceptăm viața așa cum este acum și nu cum ne-am dori să fie. A trăi în
acceptare înseamnă că ceea ce am, acum, reprezintă ceea ce am nevoie, ceea ce pot
controla și, totodată, ceea ce îmi poate aduce liniște, bucurie, satisfacție, împlinire și
motivație.
Teoriile și tehnicile pe care le vom aborda în curs vă pot servi la conștientizarea sinelui,
a valorilor și a calităților voastre, pentru a înțelege cât mai bine orice situație în care vă
puteți afla.
SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 2

Vă pot învăța tehnici pentru a trăi în momentul prezent, pentru a descoperi cum să vă
înțelegeți mai bine, cum să vă ascultați gândurile și să vă acceptați emoțiile, făcând
astfel mai multe alegeri conștiente pentru starea de bine a voastră și a elevilor voștri.

1.1 Starea de Bine
Starea de bine este alcătuită din mai multe subcategorii și este definită de Oxford
English Dictionary ca „starea de a fi liniștit, sănătos sau fericit”. Cu toate acestea, este
important să ne dăm seama că starea de bine este un concept mult mai larg decât
fericirea resimțită pe moment. Deși are la bază fericirea, ea implică și alți factori, cum
ar fi nivelul de mulțumire al oamenilor raportat la întreaga viață, existența unui scop în
viață și modul în care oamenii se simt stăpâni pe diferite situații. În acest sens, New
Economics Foundation descrie starea de bine astfel: „Starea de bine poate fi înțeleasă
ca modul în care oamenii se simt și funcționează, atât la nivel personal, cât și la nivel
social, precum și modul în care își evaluează viața în ansamblu.”
Majoritatea oamenilor ar fi de acord cu faptul că își doresc să dobândească o stare de

bine socio-emoțională. Acest lucru a subliniat importanța consultării oamenilor privind
starea lor de bine socio-emoțională, dincolo de sănătatea fizică și prosperitatea
economică a unei țări/națiuni. Starea de bine se bazează pe sănătatea mintală și fizică,
siguranța fizică și emoțională, pe sentimentele de apartenență, existența unui scop în
viață și satisfacția realizărilor și succeselor.
Starea de bine este un concept complex care acoperă o gamă largă de abilități
psihologice și fizice. Cele cinci categorii ale stării de bine, recunoscute până acum,
sunt:
►Starea de bine emoțională – capacitatea de a fi rezilient, de a-ți gestiona emoțiile și
de a genera sentimente pozitive;
►Starea de bine fizică – capacitatea de a îmbunătăți și menține funcționarea corpului
prin alimentație și obiceiuri sănătoase;
►Starea de bine socială – capacitatea de a comunica, de a dezvolta relații
semnificative cu ceilalți și de a crea propriul cerc de sprijin emoțional;
►Starea de bine profesională – capacitatea de a-ți urmări propriile interese,
convingeri și valori care ne aduc realizări pe plan profesional;
►Starea de bine în comunitate – capacitatea de a aparține unei comunități sau
culturi active.
Starea de bine generală depinde de toate aceste tipuri de funcționare, până la un

anumit punct. „Pentru a avea o stare de bine este esențial să avem un sens și un scop
în viață. Starea de bine implică mai mult decât fericire, în vreme ce realizările nu
constau doar în bunuri materiale.” (Andy Hargreaves & Dennis Shirley, 2018)

De ce este importantă starea de bine în școli?
Pentru elevi, învățarea este un instrument indispensabil, care alimentează și dezvoltă

mintea. Învățarea îi face capabili să înțeleagă și să proceseze aceste cunoștințe, pentru
a crea un mod de viață mai bun, atât pentru ei înșiși, cât și pentru generația și
comunitatea lor.
Educația este un proces continuu, prin care ne formăm anumite competențe și

abilități, atunci când dobândim cunoștințe. Astfel, aflăm că școlarizarea nu se oprește
când sună clopoțelul, ci continuă de-a lungul vieții, chiar și dincolo de cadrul
educațional.
Rolul stării de bine, în procesul de educație, este unul esențial. Ne dorim ca elevii noștri
să învețe să se cunoască mai bine, să poată să își gestioneze emoțiile în momentele
dificile, să ia decizii cu încredere și responsabilitate, iar beneficiile vor fi resimțite, atât
de elevi, care vor fi indivizi sănătoși din punct de vedere emoțional.
În ultimii ani, profesorii din întreaga lume au început să recunoască puterea

introducerii conceptului de stare de bine în timpul orelor de școală. Rolul profesorului
în secolul 21 are, pe lângă oferirea de informații și cunoștințe, și formarea unor
deprinderi de viață necesare fiecărui tânăr adolescent într-o lume în schimbare
permanentă. Susținerea și dezvoltarea socio-emoțională a elevilor a devenit o
necesitate prin înțelegerea modului în care gândim, simțim și acționăm.
Sumar:
1. Susținerea și dezvoltarea socio-emoțională a elevilor a devenit o necesitate care

poate fi îndeplinită prin înțelegerea modului în care gândim, simțim și acționăm
noi ca adulți;
2. Cele 5 categorii majore ale stării de bine sunt: emoțională, fizică, socială,
profesională și în comunitate;
3. Abilitățile sociale și emoționale, alături de cunoștințele și comportamentele
învățate la școală, îi ajută pe elevi să-și dezvolte reziliența emoțională și să își
stabilească un model pe care să-l urmeze în gestionarea problemelor legate de
sănătatea fizică sau mintală.
4. Există o legătură directă între starea de bine și performanța academică și invers, în
sensul că starea de bine este o condiție esențială pentru realizările academice, iar
realizările academice sunt esențiale pentru starea de bine;

5. Cele cinci tehnici prezentate în curs pentru întreținerea stării de bine sunt: respirația
conștientă, meditația, reflecția, scrierea în jurnal și concentrarea.
📝 Exercițiu practic:
Descrieți ce ar înseamna Starea de Bine în școala în care predați în acest moment
(Cum doriți să vă simțiți? Cum doriți să interacționați cu colegii? Cum doriți să
interacționați cu elevi?).
1.2 Modelul A.R.A.T.
Modelul A.R.A.T este o metodă în patru pași, dezvoltată de Simona Baciu și Susan
Shapiro în cartea Profesorul din tine; o călătorie conștientă spre starea de bine
(Simona Baciu & Susan Shapiro, 2020). Această metodă de conștientizare și dezvoltare
socio-emoțională vă poate ajuta ori de câte ori doriți să rezolvați o situație sau să
îmbunătățiți ceva în viața personală sau profesională.
Cei patru pași ai acestui model sunt: Atenția către tine, Recunoașterea gândurilor și a
emoțiilor, Acțiunile conștiente și Transformările pozitive. Pentru a facilita înțelegerea și
folosirea acestui model, la finalul explicațiilor fiecărui pas, propunem o serie de
întrebări de reflecție care sperăm să vă fie de folos.
Metoda funcționează de fiecare dată când ne aflăm în fața unei provocări, unei situații
dificile sau a unei decizii importante. Alegând să practicăm oricare din tehnicile
propuse, ne va ajuta să fim conștienți de situația în care ne aflăm, de rolul fiecăruia și
de calitățile individuale.
Oricare dintre cele 5 tehnici (respirația conștientă, meditația, concentrarea, reflexia și

jurnalul), care vor fi prezentate mai pe larg în capitolul imediat următor, ne ajută să ne
bucurăm de puterea momentului prezent și a perspectivei pe care acesta o are asupra
viitorului. Momentul prezent este singurul moment în care ai libertatea de acțiune
deplină. Este unic și nu va reveni niciodată. Conștientizarea prezentului îți stimulează
mintea pentru a te cunoaște mai bine și a te concentra pe ceea ce contează cu
adevărat. Fricile noastre vin din experiențele trecute, iar grijile noastre sunt proiecțiile
unui viitor imaginar. Fiecare dintre noi are posibilitatea de a alege cum să-și trăiască
viața, prin ce perspectivă și din ce perspectivă. Când conștientizezi cine ești, ce ești

și ce faci, trăiești în momentul prezent și capeți puterea de a acționa. Momentul
prezent se definește prin două cuvinte: aici și acum.
Aici înseamnă locul în care te afli, iar acum este momentul în care exiști. A trăi în
momentul prezent nu înseamnă că vei duce o viață fără griji, responsabilități sau
planuri pentru viitor. Nu înseamnă să nu-ți îndeplinești obligațiile zilnice sau să nu îți
asumi unele decizii. A trăi în momentul prezent înseamnă să devii conștient de
valoarea timpului, să accepți trecutul și experiențele acestuia, ținând minte lecțiile pe
care le-ai învățat.
Cei 4 pași ai modelul A.R.A.T ne vor ajuta să ne bucurăm de momentul prezent și de

perspectivele pe care acesta le deschide. Vom prezenta pe rând, fiecare din cei 4 pași
ai modelului A.R.A.T, model pe care ne-am bucura să îl simțiți aproape și să vă ofere
cadrul de a lua cele mai bune decizii conștiente.
Atenția către tine este primul pas pe care îl facem pentru a ne cunoaște mai bine, prin
a ne identifica gândurile și emoțiile. Oricât am încerca să-i schimbăm pe alții, totul
începe cu noi înșine. Atunci când devenim conștienți de noi, suntem în momentul
prezent, renunțând la frici, care sunt legate de experiențele din trecut și grijile pe care
ni le facem pentru viitor. Trăind în momentul prezent, căpătăm claritate asupra vieții
noastre și ne putem recunoaște calitățile personale care ne ajută întotdeauna să ne
recăpătăm energia în momentele dificile.
Conștiința de sine poate fi căpătată foarte ușor prin conectarea la respirația noastră,
de aceea primul pas, atenția către tine, poate fi oricând început cu una din tehnicile
prezentate în cartea “Profesorul din tine”: respirația conștientă. Studiile recente din
neuroștiință aduc o evidență clară că, atunci când devenim conștienți de momentul
prezent, de respirația noastră, se întărește relația între corp și minte, se dezvoltă emoții
pozitive precum apreciere, recunoștință, compasiune, iubire. Toate acestea
conducând la scăderea nivelului de stres și îmbunătățirea stării de sănătate. Este
important să realizăm că atunci când ne întoarcem atenția către noi, devenim
conștienți de alegerile și acțiunile pe care le facem zi de zi. Practicând cu regularitate
oricare din cele 5 tehnicile propuse în carte, veți simți cum vă crește energia, se
îmbunătățește somnul, iar sistemul imunitar se întărește, scăzând inflamațiile. Până și
tensiunea arterială poate să se regleze. Se normalizează reacțiile noastre la anxietate,
frică, durere, foame. Veți simți cu siguranță unul sau mai multe efecte pozitive.

Întrebări de reflecție pentru a aduce atenția asupra ta:
Sunt conștient de situația în care mă aflu?
Care sunt emoțiile mele?
Ce anume mă neliniștește sau nemulțumește?
Care sunt calitățile mele?
Dacă pot schimba ceva, ce aș schimba?
Recunoașterea gândurilor și a emoțiilor este al doilea pas necesar pentru a te înțelege

mai bine, a-ți asculta gândurile, a-ți recunoaște emoțiile și a face alegeri conștiente
pentru starea ta de bine. Atunci când devii conștienți de emoțiile și tiparele tale de
gândire, poți gestiona mai bine și controla comportamentele care derivă din acestea.
Când devii conștient de circumstanțele în care trăiești poți să îți întorci atenția spre
calitățile personale și spre acțiunile ce sunt în controlul tău. Acest pas, îți aduce
concentrarea asupra lucrurilor pe care le poți schimba. Te uiți dintr-o nouă perspectivă
la lucrurile pe care le consideri obișnuite, pentru a putea vedea totul printr-o nouă
„lentilă”. Ai puterea să schimbi lucrurile pentru a-ți aduce starea de bine. Poți folosi
afirmații pozitive care îți setează intenția pe care vrei să o urmezi. Atunci când începi
să îți auzi gândurile, poți recunoaște ceea ce funcționează și ceea ce nu funcționează
pentru tine.
Recunoașterea gândurilor îți oferă claritate și înțelepciune. Puterea minții este

fenomenală. Nu vei putea controla aspectele și circumstanțele anterioare, dar vei
putea să controlezi modul în care gândești. Nu vei putea schimba o situație, dar vei
putea schimba modul în care gândești despre aceasta. Schimbarea are loc în mintea
ta, iar, în timp, și în jurul tău. În timp ce te reflectezi la gândurile tale, alege să vezi care
sunt pozitive și care sunt negative. În momentul în care recunoști controlul tău asupra
lor, vei vedea că ele se modelează pentru a-ți fi de folos. Când gândurile tale îți
generează emoții, precum frica, furia, anxietatea, invidia, trăiești diferit spre deosebire
de atunci când gândurile tale îți conferă siguranță. Când te îngrijorezi, corpul tău
devine tensionat și răspunde gândurilor tale.
Întrebări de reflecție pentru recunoașterea modelului de gândire și gestionarea

emoțiilor:
Ce gânduri îmi trec prin minte?
Ce emoții îmi provoacă aceste gânduri?
Care sunt nevoile mele?
Care sunt calitățile care mă pot ajuta să rezolv această situație?

Acțiunile conștiente sunt al treilea pas pe care îl facem pentru a ne atinge scopurile și
obiectivele personale. Fiecare acțiune poate conduce la formarea unor noi deprinderi
sau obiceiuri sănătoase de viață. Acțiunile vin după urmarea primilor doi pași din
A.R.A.T: atenția înspre noi și recunoașterea gândurilor și a emoțiilor. Atunci când ne
întoarcem atenția către noi, devenim conștienți de faptul că noi contăm, și avem
puterea de a recunoaște ceea ce este important pentru noi. Atunci înțelegem cum
gândim, ce simțim și putem decide să acționăm conștient. Când știm să ne
gestionăm emoțiile, putem alege atitudinea constructivă, trecem mai ușor peste
momentele dificile, nu renunțăm și învățăm din greșeli.
Întrebări de reflecție pentru a alege să facem acțiuni conștiente:

Care este situația/provocarea din acest moment?
Ce simt acum?
Care este calitatea pe care mă bazez în rezolvarea acestei situații/provocări?
Care este prima acțiune care mă poate conduce la rezolvarea situației în care mă
aflu? Care ar fi pașii următori?
Transformarea este momentul în care vedem primele rezultate pozitive, ca urmare a

acțiunilor conștiente pe care le-am făcut. Fiecare etapă în rezolvarea unei situații ne
ajuta să ne înțelegem mai bine, să fim conștienți de modul în care gândim și simțim,
să apreciem calitățile noastre pentru a putea să ne bucurăm de micile rezultate
pozitive.
Transformarea înseamnă autocunoaștere, creștere și dezvoltare. Pe măsură ce

exersăm tehnicile și exercițiile din carte, vom putea face fiecare pas cu mai multă
înțelegere și blândețe, atât pentru noi, cât și pentru ceilalți.
Provocările pe care le avem zilnic pot să ne depășească emoțional și să ne obosească,

fiecare din ele poate să devină câte o lecție de viață din care să învățăm să creștem cu
înțelepciune și demnitate.
Transformarea este un proces complex, de durată, asemănător seminței plantate într-

un sol fertil, care încolțește și crește datorită grijii pe care o avem față de ea. Aceasta va
crește puternică și va fi pregătită să învingă furtunile și să se bucure de soare.

Întrebări de reflecție pentru a observa primele semne ale transformării pozitive:
Cum s-a finalizat situația/provocarea întâmpinată?
Cum sunt eu acum, după această experiență?
Cum sunt persoanele cu care am interacționat?
Ce pot învăța din această experiența?

1.3 Stresul - simptome, efecte și tehnici de reglare
Profesorii fac parte din categoria profesioniștilor care au cel mai ridicat nivel de stres și
epuizare la locul de muncă, din întreaga lume (Stoeber, J. și Rennert, D, 2008).
Cercetările arată că peste 50% dintre profesorii care încep să predea, renunță la
profesie în primii 5 ani de carieră, din cauza faptului că procesul de predare este
incredibil de dificil. Din cauza faptului că nu găsesc metode și tehnici prin care să facă
din procesul de predare ceva plăcut pentru ei.
Adversitățile profesiei îi influențează în mod constant pe profesori: de la carențe socio-

emoționale până la epuizare psihică (en. burnout) (Spilt, Koomen și Thijs, 2011;
Wisniewski și Gargiulo, 1997). Toate acestea, nu doar că duc la epuizare psihică (en.
burnout), dar epuizarea emoțională și abandonul profesional din învățământ
afectează procesul de predare pot fi efecte costisitoare pentru sistemul educațional –
atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere academic. (Klusmann,
Richter și Lüdtke, 2016).
Stresul apare când suntem depășiți de multitudinea sarcinilor zilnice, de lipsa de

organizare eficientă și de dorința de a face tot mai mult. Acesta ne poate împiedica să
predăm la capacitate maximă, afectând starea de sănătate emoțională și
comportamentală a fiecăruia dintre noi.
În calitate de profesori, cu toții avem același scop: să le oferim elevilor cea mai bună
experiență de învățare. Meseria de profesor este considerată una dintre cele mai
solicitante meserii din lume. Acest aspect trebuie luat în considerare, pentru a găsi
metode și modalități de a ne menține sănătatea emoțională și fizică. În caz contrar,
alterarea acestora conduce la stări de anxietate și depresie, iar, pe termen lung, la
burnout.
Din studiile efectuate în acest domeniu reiese faptul că profesorii care raportează un
nivel scăzut de stres, asociat cu un sentiment sporit de mulțumire, au un impact
pozitiv asupra rezultatelor elevilor (Klusmann, Richter și Lüdtke, 2016). De pildă, un
studiu realizat pentru a analiza modul în care sunt corelate nivelul de stres al
profesorului, satisfacția la locul de muncă și eficacitatea în predare, a demonstrat că
profesorii care, dimpotrivă, prezentau un nivel ridicat de stres, aveau dificultăți în a
preda eficient și a-și disciplina elevii - aspecte ce generează frustrări și sentimentul
insatisfacției la locul de muncă. În schimb, aceia care sunt preocupați de combaterea
activă a stresului prin tehnici de îmbunătățire a stării de bine, raportează ca având o

satisfacție mai mare la locul de muncă și mai puține zile absente (Spilt, Koomen și
Thijs, 2011). Asta deoarece, printr-un nivel ridicat de stres, se observă îmbolnăviri mai
frecvente, probleme cu atenția, concentrarea și luarea unor decizii înțelepte.
Deși există tendința de a crede că doar adulții pot trece prin asemenea stări, de multe
ori elevii resimt aceleași emoții. S-a constatat faptul că numărul de elevi care iau
antidepresive a crescut semnificativ în întreaga lume; milioane de elevi suferă de
tulburări de învățare, iar rata de sinucideri în rândul tinerilor a crescut în mod
alarmant.
1.3.1 Cele 5 tehnici de îngrijire a stării de bine și reglare a stresului
1.Respirația conștientă
În mod normal, respiri instinctiv, ca un răspuns automat. Respiri fără să te gândești la

respirație, ceea ce este natural. În schimb, când te concentrezi pe respirație, mintea se
relaxează, deoarece îți îndrepți atenția spre tine însuți și începi să-ți conștientizezi
gândurile, emoțiile și nevoile.
Astfel, reușești să te detașezi de mediul înconjurător și să ai o perspectivă nouă față de

tine. Respirația influențează atât modul în care îți funcționează mintea și corpul, cât și
gestionarea sentimentelor și a stărilor de spirit. Printr-o respirație conștientă, crește
nivelul de oxigen din sânge și astfel se îmbunătățește modul de funcționare a
creierului. Dobândești o stare de luciditate sporită, ai mai multă energie și poți preda
mai bine. În clasă, vei observa că ai mai puține momente de anxietate, poți gestiona
mai ușor provocările, rezolvi mai eficient conflictele și rămâi concentrat pe predare.
Gândește-te la ciclul respirației. Inspiri aerul și simți o împlinire; expiri și simți cum
corpul ți se relaxează. Inspiră pe nas și expiră pe nas sau pe gură de mai multe ori și
conștientizează starea de relaxare a corpului! Expirația este urmată de o pauză
inconștientă, în care nu respiri aproximativ două secunde. Conștientizarea acestei
pauze reprezintă o metodă simplă prin care îți liniștești mintea și îți recapeți claritatea.
Concentrează-te pe respirație ori de câte ori te simți copleșit de problemele pe care le
ai de rezolvat peste zi. În momentele dificile, respirația devine scurtă și sacadată, poate
genera stări de stres, anxietate și panică.

📝 Exercițiu practic
Fă o pauză și concentrează-te pe respirație pentru câteva secunde, reconectându-te
astfel cu tine însuți. În timp ce respiri, gândește-te la cele patru etape ale respirației:
1. Inspiri (te simți complet)

2. Pauză (este liniște)
3. Expiri (te simți relaxat)
4. Pauză (îți liniștești mintea)
2. Meditația
Meditația este practica prin care îți antrenezi mintea să se relaxeze și să se liniștească.
Este timpul alocat ție: găsești un loc confortabil în liniște, te așezi, și-ți îndrepți atenția
spre tine. Da, meditația este o tehnică care te ajută să te reconectezi cu tine.
Imaginează-ți că mintea este asemenea unui ocean, iar gândurile sunt valurile care se
rostogolesc continuu, pe care nu le poți controla. Ești îngrijorat de responsabilitățile pe
care le ai, de ce va aduce viitorul, de conversații dificile, de situații nerezolvate etc.
Toate acestea sunt valurile de gânduri pe care le ai clipă de clipă în mintea ta. Unele
din ele sunt reale și pot fi rezolvate, iar altele nu vor deveni realitate niciodată.
Imaginează-ți acum că te scufunzi în adâncimea oceanului, unde găsești liniștea.
Pentru un moment, ai reușit să părăsești valurile răscolitoare, care, chiar dacă există,
nu te mai afectează. Aceasta este meditația. Este starea în care devii conștient de tine
și de momentul prezent, lăsând în spate gălăgia și tumultul creat de valurile din viața
ta.
Oamenii se feresc adesea de meditație pe motivul că „nu pot să nu gândească”. E

adevărat, natura minții noastre presupune căutarea permanentă a soluțiilor - așa
suntem programați genetic. De aceea, întotdeauna avem gânduri. Când acestea apar,
tot ce trebuie să faci este să admiți că există și să te întorci la respirație. Chiar dacă te
afli sub valuri, poți să-ți ridici privirea și să le vezi, dar întotdeauna, prin respirație, te vei
putea întoarce în adâncul oceanului, reconectându-te la liniștea meditației.

Meditația este cea mai eficientă practică pentru calmarea minții când „nu poți să nu te
gândești la tot felul de lucruri”. Obiectivul meditației este acela de a dobândi
conștiința de sine și a renunța la fricile și grijile din interiorul tău. Meditația îți deschide
mintea pentru a-ți putea percepe universul interior.
📝 Exerciții practice
Există mai multe tehnici de meditație; fiecare dintre noi trebuie să descopere tehnica
cu care rezonează cel mai bine. Practică una dintre cele 3 menționate mai jos:
1. O formă de meditație presupune repetarea unei mantre, care poate fi un set de

sunete sau un cuvânt. Repetând aceste sunete sau cuvinte, îți poți ancora mintea
în momentul prezent, revenind la mantră ori de câte ori îți vin alte gânduri.
2. Concentrarea pe respirație este o altă formă de meditație. Inspiri conștient pe nas,
expiri pe nas sau pe gură, eliminând presiunea simțită în diverse părți ale corpului
tău.
3. Meditația de scanare a corpului presupune conștientizarea întregului corp și a
senzațiilor pe care le simți în prezent. Te concentrezi asupra inspirației,
conștientizezi cum circulă aerul prin tot corpul tău, relaxându-ți pe rând fiecare
parte a acestuia.
3. Concentrarea
Atenția concentrată este capacitatea de a pune atenția asupra unui stimul țintă
pentru o perioadă de timp și funcționează cel mai bine atunci când suntem cu
adevărat implicați în ceea ce facem. Dăruiește-te cu totul oricărei activități pe care o
desfășori, iar concentrarea va apărea în mod natural.
Concentrarea apare în mod natural atunci când suntem cu adevărat implicați în ceea
ce facem, indiferent că este vorba de o acțiune menită a ne conduce spre îndeplinirea
unui obiectiv sau de un proces meditativ. În plus, concentrarea este o acțiune
conștientă, ce aparține unei minți lucide și se bazează pe autocontrolul care
determină dezvoltarea conștiinței de sine. Ca profesori, le cerem întotdeauna elevilor
să se concentreze, și facem asta pentru că știm cât este de necesară concentrarea în
cultivarea și menținerea unui mediu de învățare prielnic, productiv. Doar că uneori
uităm că aceasta este o abilitate pe care o construim, poate chiar cu eforturi
semnificative, dar pe care nu o putem impune.

De aceea, ne dorim să formăm în noi și în copiii noștri această abilitate fundamentală
pentru învățare, într-un mod firesc și empatic, plin de răbdare. În mod contrar, dacă
ești forțat să te concentrezi, după o anumită perioadă de timp, e posibil să resimți
tensiune, gânduri și emoții neplăcute.
Atunci când suntem cu adevărat prezenți în viața noastră, concentrarea este una de
profunzime, deoarece mintea nu este acaparată de gânduri legate de trecut sau de
viitor. Când gândurile se rătăcesc prin mintea noastră, ne este dificil să ne refocusăm
pe ceea ce tocmai lucram. Dar, există mai multe tehnici, simple în esența lor, care pot
fi practicate pentru a te ajuta pe tine și pe elevii tăi să îți recapeți puterea de
concentrare.
📝 Exerciții practice
1. Concentrează-te la respirația ta. Fă-ți o scanare rapidă a corpului, începând cu
picioarele și urcând încet până în vârful capului. Concentrează-te pe ceea ce este în
preajma ta: sunetele, mirosurile, culorile din cameră.
2. Numără înapoi de la 100, din 3 în 3, din 4 în 4 sau din 7 în 7.
3. Spune alfabetul invers.
4. Gândește-te la un animal care începe cu fiecare literă a alfabetului („a” este pentru
„albină”, „b” este pentru „bivol” etc).
5. Plimbă vârfurile degetelor pe suprafața unor obiecte, concentrându-te la ceea ce
simți.
4. Reflecția
Reflecția din cadrul învățării are același rol fundamental precum digestia în procesul
nutriției. Elevii au nevoie de informații care să-i ajute să se cunoască, să înțeleagă
generația din care fac parte și datele mediului din care provin. Într-adevăr, dacă
gândirea critică și reflecția sunt incluse permanent în predare, elevii se vor implica
activ și vor înțelege procesul de învățare, și asta deoarece informația va deveni
relevantă pentru propria lor viață.

Reflecția face parte dintr-un proces cognitiv complex și ajută la înțelegerea, reținerea
și consolidarea pe termen lung a informațiilor. Reflecția încurajează atât autonomia,
cât și angajamentul față de procesul de învățare în curs - prin „autonomie” ne dorim a
descrie modul în care elevii devin conștienți de modul în care învață și iau decizii
legate de învățarea lor, fapt ce le dezvoltă un sentiment de apartenență, de securitate
și o sete de cunoaștere.
Studiul realizat de Chang B., 2019 arată că elevii care reflectează la sfârșitul orei
dobândesc o putere mai mare de concentrare și procesează informațiile auzite în mod
conștient. Dacă facem o pauză între întrebări și așteptăm cu mai multă răbdare să
primim răspunsul de la elevi, vom fi surprinși să auzim că tot mai puțini elevi vor
afirma „nu știu”.
Reflecția e parte intrinsecă din ceea ce suntem noi ca profesori și educatori -

imaginați-vă cum ar fi ca voi să nu vă gândiți deloc la alegerile voastre și să acționați în
mod arbitrar. Însă, voi meditați deseori asupra deciziilor voastre în plan educațional,
iar, prin intermediul acestor întrebări de reflecție adresate periodic elevilor, voi vă
puteți regla la un alt nivel procesul de predare și pe ei îi puteți implica într-o măsură
mai mare, conștientă și asumată, în învățare. Într-adevăr, deprinderea tehnicilor de
reflecție contribuie la dezvoltarea abilităților de gândire critică. De pildă, cu ajutorul
reflecției învățăm să ne conștientizăm greșelile, din cauza cărora ne simțim poate
uneori judecați, dar și să gestionăm în mod onest greșelile elevilor noștri, fără judecată
sau învinuire, ci cu obiectivul de a-i ajuta să le recepteze drept experiențe de învățare.
Studiile arată că elevii care și-au dezvoltat reziliența de a încerca de mai multe ori,
chiar dacă au cunoscut și eșecul, se bucură de o memorie de lungă durată și
abordează cu mai mult curaj noile provocări. Vă propunem să reflectăm împreună la
următorul exemplu: Un elev a luat o notă foarte slabă la un test.
Scenariul A: Profesorul returnează elevilor testele, toată lumea își vede notele, iar
profesorul trece la următorul conținut. Această situație îi creează elevului confuzie,
întrucât multe întrebări îi rămân fără răspuns: „Unde am greșit?”, „Ce aș fi putut face
altfel?”, „De ce nu am avut curajul să întreb când nu am înțeles?”. În consecință, el va
simți că tocmai a suferit un eșec, deci anxietatea față de următorul test i se va
accentua și mai mult.

Scenariul B: Profesorul returnează testele elevilor. Elevul își vede nota, un rezultat slab,
e adevărat, și are o mulțime de întrebări. De data aceasta, însă, profesorul îi întreabă
pe elevi dacă au nelămuriri în privința rezultatelor. Elevii discută cu profesorul lor sau
cu un alt partener de învățare, în așa măsură încât își clarifică ce anume au de făcut
pentru a-și îmbunătăți rezultatele pe viitor și ce targeturi e necesar să își fixeze.
După cum bine știm, anxietatea accentuată de sentimentul eșecului conduce la

perpetuarea acelorași scheme mentale învechite. Dar, când un elev își asumă greșelile,
reflectând asupra acestora, își poate găsi resursele necesare de a gândi deschis și de a
urma un plan de remediere în învățare.
Reflecția poate ajuta la crearea unui climat sănătos și securizant în sala de clasă, în
cadrul căruia elevii și profesorii devin, împreună, parteneri în procesul de învățare.
Exercițiile care urmează pot fi folosite la începutul sau sfârșitul activității, dar și în orice
alt moment simțiți că ați avea nevoie de o pauză de reflecție. Exercițiile pot fi adaptate
în funcție de vârsta elevilor, de nevoile clasei sau ale materiei pe care o predați.
Pentru a face reflecția parte integrantă din procesul de predare-învățare, puteți
include la începutul sau la sfârșitul fiecărei ore așa-numitele ”întrebări de reflecție”.
Chiar dacă implementarea acestora vă poate consuma 1-3 minute din lecție,
beneficiile nu vor întârzia să apară și imediat veți remarca îmbunătățiri în modul în
care elevii își percep cunoștințele acumulate.
Întrebările pot varia, în funcție de interesul vostru ca profesor și de nevoile copiilor

voștri. Iar dacă întrebările de la începutul lecției sunt destinate să capteze atenția
auditoriului ori să revizuiască materialul parcurs anterior, cele de la sfârșitul orei îi
invită pe elevi să se gândească la procesul învățării și la noțiunile care au fost înțelese
sau nu.
Întrucât nu există întrebări corecte sau greșite, asigurați-vă că puneți întrebări

deschise, care îi îndeamnă să gândească și să își dezvolte autonomia în învățare,
revizuindu-și progresul din timpul unei ore de curs. Reflecția se poate face individual
sau în grup și poate fi nonverbală, orală sau scrisă.

5. Scrierea în jurnal
Scrierea autoreflexivă, în propriul jurnal, facilitează, conform denumirii, procesul

reflecției și le permite elevilor să își exprime emoțiile legate de experiențele educative.
Formatul poate varia în funcție de nevoile elevului și de obiectivele profesorului -
jurnalul poate fi o unealtă la îndemâna oricui în abordarea literaturii, în dezvoltarea
abilităților de scriere, în dobândirea autonomiei și a responsabilității, dar și în
comunicarea profesor - elev sau între colegi. Într-adevăr, exercițiile de scriere în jurnal
au numeroase beneficii pentru elevi, contribuind la dezvoltarea unei stări de confort
emoțional - și asta deoarece ne vine mai ușor să ne exprimăm gândurile, sentimentele
și propriile convingeri în scris, iar un jurnal ne poate permite să comunicăm mai ușor
comparativ cu discuțiile față în față. Scrierea în jurnal dezvoltă abilitățile de gândire
critică, iar în sala de clasă poate facilita legătura dintre experiența educativă și viața
personală a elevului.
Însă, probabil vă întrebați cum puteți începe și ce anume este recomandat pentru
început. În primul rând, odată ce decideți să începeți un jurnal, personalizați-l în
conformitate cu stilul dumneavoastră și folosiți-l ca pe o capsulă a timpului. Iar de
fiecare dată când scrieți în jurnal, treceți data, ziua și ora - pentru ca atunci când vă
veți întoarce la o anumită dată, să vă puteți aminti unde vă situați în acel moment.
În al doilea rând, nu puneți presiune să scrieți în același ritm tot timpul. Dacă într-o zi
reușiți să scrieți o pagină întreagă, în următoarea, e posibil să vă doriți și să vă notați
doar câteva idei. Dar, folosiți-vă creativitatea în conceperea jurnalului - puteți adăuga
autocolante, desene, fotografii, biletele la un concert sau spectacol și așa mai departe.
Nu vă faceți griji dacă trece o zi sau o săptămână fără să fi notat ceva. Începeți pagina
următoare când vă simțiți pregătiți. Este important să ne amintim că elevii provin
dintr-o generație diferită, nouă și mult digitalizată față de cea în care am crescut noi.
Înainte de a începe, vă recomandăm să reflectați la câteva întrebări: La ce mă poate
ajuta jurnalul? Cum mă simt când scriu în jurnal? Dar când nu reușesc să scriu? Ce
învăț despre mine când scriu? Ce îmi doresc să exprim în scris?

Scrierea într-un jurnal, atât pentru voi, cât și pentru elevii voștri, poate conduce la
formarea unor deprinderi sănătoase. Pentru a exersa această abilitate, propunem ca
exercițiu să notați într-un jurnal 1 lucru pe care îl apreciați la propria viață și un lucru
pe care doriți să îl îmbunătățiți, respectiv modul în care doriți să faceți acest lucru.
Faceți acest lucru zilnic, timp de 20 de zile.
Toate aceste metode pot fi folosite și cu elevii, în activitatea de la clasă, pentru a-i ajuta
să-și recapete atenția și concentrarea. E adevărat, lista responsabilităților noastre nu
va fi mai scurtă, dar, cu siguranță, atunci când ne vom putea concentra, o vom
gestiona mai eficient, fără a ne simți la fel de împovărați și stresați.

Bibliografie
Andy Hargreaves & Dennis Shirley, 2018, Well-being and success: Opposites that need
to attract, Education Canada;
Chang, B. (2019). Reflection in learning. Online Learning, 23(1), 95-110.
Klusmann U., Richter D., Lüdtke O. (2016). Teachers’ emotional exhaustion is negatively
related to students’ achievement: Evidence from a large-scale assessment study.
Journal of Educational Psychology, 108, 1193–1203
Simona Baciu & Susan Shapiro, 2020, Profesorul din tine: O călătorie conștientă spre
starea de bine, Studio Impress Design;
Stoeber, J., & Rennert, D. (2008). Perfectionism in school teachers: Relations with stress
appraisals, coping styles, and burnout. Anxiety, Stress, & Coping, 21, 3753.
Spilt, J.L., Koomen, M.Y., & Thijs, J. T. (2011). Teacher wellbeing: The importance of
teacher-student relationships. Educational Psychology Review, 23, 457-477
Wisniewski, L & Gargiulo, R.M. (1997). Occupational stress and burnout among special
educators: a review of the literature. The Journal of Special Education, 31, 3, 325-3

Modul II: Recunoașterea gândurilor și a emoțiilor
CUPRINS
Tema 2.1: Modelul celor 5 nevoi esențiale ............................................................................... 22

Tema 2.2: Relația dintre gânduri și emoții ................................................................................ 24
Bibliografie ...................................................................................................................................... 27

2.1 Modelul celor 5 nevoie esențiale
Modelul celor cinci nevoi esențiale, dezvoltat de către Shapiro și Fisher (2005), a apărut
cu scopul de a sublinia rolul emoțiilor în contextul negocierii. Negocierea, în acest caz,
se referă nu atât de mult la un cadru formal, ci mai degrabă la acele conversații din
viața de zi cu zi care au scopul de a ajunge la un punct comun (de exemplu: cu copilul,
atunci când nu vrea să mănânce ce are în farfurie).
Conform acestui model, emoțiile negative (adică cele neplăcute la nivel subiectiv) au
tendința de a crea un obstacol în procesul de negociere, pe când emoțiile pozitive
joacă un rol benefic.
Autorii modelului ne spun că aceste emoții pe care le simțim, fie ele pozitive sau
negative, nu trebuie ignorate sau reprimate. Pentru a înțelege natura emoțiilor, în
schimb, e important să ne uităm mai îndeaproape la cele 5 nevoi esențiale: nevoia de
rol, nevoia de statut, nevoia de afiliere, nevoia de apreciere, nevoia de autonomie. În
cele ce urmează, vom dezvolta fiecare dintre aceste nevoi:
1.Nevoia de rol
De-a lungul vieții noastre, fiecare dintre noi jucăm multiple roluri (profesori, părinți,
copii, etc.). Fiecare rol vine ca o pălărie pe care alegem conștient să o purtăm într-un
moment sau altul. Unele roluri pot să fie permanente (cum este cel de copil, de
exemplu), însă altele sunt temporare (de exemplu, rolul de angajat pe timp de vară),
însă ambele sunt semnificative. Este foarte important să ne cunoaștem aceste roluri,
întrucât formează, în esență, ceea ce suntem.
2. Nevoia de statut
Cei mai mulți dintre noi ne dorim să fim respectați pentru ceea ce facem bine, să
avem parte de recunoașterea statutului nostru de profesioniști în domeniul ales.
Atunci când acest lucru se întâmplă, iar încrederea în noi crește, emoțiile noastre
pozitive sunt cultivate.
3. Nevoia de afiliere
Afilierea se referă la măsura în care reușim să ne conectăm unui grup și să simțim că
aparținem acestuia. Cu toții avem nevoie să interacționa cu cei din comunitatea
noastră și

să contribuim la bunăstarea ei. Atunci când simțim că facem într-adevăr parte dintr-
un grup, este mult mai ușor să lucrăm împreună cu membrii acestuia.
4. Nevoia de apreciere
Dorința de a fi înțeles și apreciat sincer este universală. Cooperarea crește atunci când
există un sentiment reciproc de apreciere. Fisher și Shapiro descriu trei obstacole
principale în realizarea aprecierii reciproce:
-eșuarea în înțelegerea unui alt punct de vedere;
-criticarea meritelor celorlalți;
-eșuarea în a comunica corespunzător propriile merite.
Pentru a depăși aceste obstacole, o persoană trebuie să: asculte cuvintele și să

recunoască răspunsul emoțional al celeilalte persoane; să recunoască raționamentul și
credințele din spatele gândurilor și sentimentelor lor; să nu țină cont de vârstă, avere
sau autoritate; în cele din urmă, să-și modeleze mesajul astfel încât ceilalți să înțeleagă
corect. Utilizând aceste instrumente, creșterea aprecierii și dezvoltarea emoțiilor
pozitive va fi mai ușor de realizat.
5. Nevoia de autonomie
Autonomia se referă la libertatea de a lua decizii personale fără ca acestea să fie
impuse de alții. Deși uneori este relevant să ne consultăm cu alte persoane atunci
când luăm o decizie, deoarece pot avea o perspectivă externă, imparțială, este de
asemenea important ca noi să fim cei care iau la final alegerea.
În plus, trebuie să fim atenți ca autonomia noastră să nu interfereze cu cea a celorlalte
persoane.
Nevoile personale, dar și cele profesionale, sunt cele care ne semnalizează care este
situația în viața noastră. Atunci când există un dezechilibru evident la nivelul unor
nevoi, îl resimțim și în practica noastră profesională. Ajungem să avem un sentiment
de frustrare, neadecvare, care dacă este prelungit, ne afectează starea emoțională pe
mai multe planuri. Unii avem poate o nevoie mai mare de autonomie, alții poate o
nevoie mai mare de afiliere, astfel că este important să reflectăm asupra nevoilor
noastre și să vedem ce se întâmplă în jurul nostru care face ca acestea să nu fie
satisfăcute.
Nu e nevoie ca nevoile să fie 100% satisfăcute, așa că rămâne întrebarea: cât ar trebui
să fie satisfăcută o anumită nevoie pentru a fi mulțumim? 70%? 30%?

📝 Exercițiu practic:
pe o coală de hârtie, desenați conturul palmei dumneavoastră;
alegeți 5 creioane/carioci de culori diferite și atribuiți fiecărei nevoie o culoare;
reflectând asupra fiecărei nevoi în parte, colorați mâna în funcție de satisfacția pe
care o resimțiți pe fiecare nevoie în parte.
2.2 Relația dintre gânduri și emoții
Conform terapiei cognitiv-comportamentale, care reprezintă standardul de aur actual

în ceea ce privește practica psihologică (David et al., 2018), există o relație puternică
între gândurile pe care le avem și emoțiile pe care le resimțim.
Modelul ABC cognitiv, dezvoltat de Albert Ellis, este o abordare terapeutică din
paradigma cognitiv-comportamentală, care este folosită pentru a identifica și
schimba gândurile iraționale care stau la baza emoțiilor și comportamentelor
disfuncționale. Acest model este folosit în terapia rațional-emotivă și
comportamentală (REBT), care este una dintre primele forme de terapie cognitiv-
comportamentală. Premisa modelului este că nu evenimentele, în sine, generează
ceea ce simțim, ci modul în care interpretăm aceste acțiuni determină emoțiile,
respectiv comportamentele noastre.
Modelul ABC cognitiv are la bază următoarele etape:
A (Activator): Prima etapă reprezintă situația sau evenimentul care declanșează o

reacție emoțională sau un comportament la nivelul unei persoane. Acesta poate fi
orice lucru, eveniment sau gând care provoacă o reacție emoțională.
B (Credință, eng. belief): A doua etapă implică evaluarea credințelor sau gândurilor
pe care persoana le are despre activator. Aceste gânduri pot fi fie raționale, fie
iraționale. Ellis a subliniat că gândurile iraționale, cum ar fi cerințele absolute
(precum "Trebuie să fac perfect" sau "Toată lumea trebuie să mă placă") pot duce
la emoții disfuncționale. În schimb, cele raționale (“Îmi doresc să fac cât de bine
pot” sau “Mi-aș dori să fiu o prezență plăcută pentru cei din jur”) generează emoții
funcționale.

C (Consecință): Aceasta reprezintă reacția emoțională, comportamentală și
fiziologică care rezultă din gândurile noastre. Dacă gândurile sunt iraționale, poate
include emoții precum furie, deprimare, anxietate sau comportamente
disfuncționale precum izolarea socială sau evitarea.
De menționat aici este faptul că o emoție negativă nu este automat disfuncțională,

la fel cum o emoție pozitivă nu e automat funcțională. Funcționalitatea se referă la
măsura în care acea emoție este utilă sau nu pentru noi. În cazul unei pierderi, de
exemplu, este funcțional să simțim tristețe, pentru că aceasta ne ajută să primim
suportul social de care avem nevoie și să integrăm suferința simțită.
La acest model, s-au adăugat ulterior încă două elemente:
D (Disputare): Această etapă implică dezvoltarea unor moduri sănătoase și

raționale de a contesta și de a schimba gândurile iraționale. Terapeutul îi ajută pe
indivizi să identifice moduri în care gândurile lor pot fi reformulate într-un mod
mai echilibrat și sănătos (raportându-ne la exemplele anterioare, disputarea este
procesul prin care o persoană își schimbă gândul din “Trebuie să fac perfect” în
“Îmi doresc să fac cât de bine pot”).
E (Efect nou): Acesta reprezintă rezultatul emoțional și comportamental modificat

ca urmare a schimbării gândirii. Prin recunoașterea și reformularea gândurilor
iraționale, persoana poate experimenta emoții și comportamente mai sănătoase și
adaptative.
Modelul ABCDE este folosit pentru a ajuta oamenii să înțeleagă cum gândurile pe care
le au influențează emoțiile și comportamentele lor. Prin conștientizarea și schimbarea
gândirii disfuncționale, se urmărește îmbunătățirea bunăstării și a adaptării
emoționale. După cum am menționat anterior, scopul nu este să resimțim doar emoții
pozitive, ci să resimțim emoții funcționale, care ne ajută pe termen lung. În acest fel,
se face diferența dintre furie și nemulțumire, între anxietate și neliniște și între
deprimare și tristețe. În cazul fiecărei perechi, există aceeași bază emoțională, însă
intensitatea este diferită - prima este disfuncțională, iar a doua funcțională.

Gândiți-vă la o emoție puternică pe care ați simțit-o recent. Acordați-vă 2 minute
pentru a o contura în mintea dumneavoastră. Ce intensitate a avut aceasta?
Notați antecedentele. Ce s-a întâmplat chiar înainte ca emoția să apară? Ce credeți
că a declanșat-o?
Notați credințele. Ce ați gândit în momentul în care a apărut acel eveniment? Ce v-
ați spus în mintea voastră?
Notați consecințele. Ce emoție ați simțit? Ce comportament ați avut? Ce ați simțit
la nivel fiziologic?
În ultimele două secțiuni am vorbit despre nevoi și despre emoții. Modul în care ne
formulăm gândurile are un impact major asupra modului în care ne simțim. Esențial
nu este să ne simțim bine mereu și să înlăturăm emoțiile negative, dar să avem emoții
negative de o intensitate mai scăzută pentru a putea avea o stare de mulțumire mai
ridicată.
Emoțiile ne semnalizează când o nevoie este satisfăcută sau nu. Înțelegând ce

declanșează acea emoție, ne vom da seama că nevoile pot fi satisfăcute atât din
exterior, cât și din interior. Poate nevoia de apreciere nu a fost satisfăcută când i-am
împărtășit unui coleg reușita noastră, nu a părut să se entuziasmeze la veste, dar dacă
mă gândesc că probabil era obosit sau că a avut o oră mai dificilă, asta-mi va permite
să mă bucur că măcar m-a ascultat și să mă simt apreciat.

Bibliografie
Fisher, Roger and Daniel Shapiro. Beyond Reason: Using Emotions as You Negotiate.
New York, NY: Viking Penguin, 2005.
Shapiro, D. (2021, September 30). The Five Core Concerns of Negotiation. Big Think.
https://bigthink.com/videos/the-five-core-concerns-of-negotiation/
David, Daniel, et al. “Why Cognitive Behavioral Therapy Is the Current Gold Standard of
Psychotherapy.” Frontiers in Psychiatry, vol. 9, no. 4, 2018, pp. 1–3,
https://doi.org/10.3389/fpsyt.2018.00004.
Jones, H. (2023, September 14). What is the ABC model for cognitive therapy?.
Verywell Health. https://www.verywellhealth.com/abc-therapy-5217670

Modul III: Acțiuni conștiente
CUPRINS
Tema 3.1: Viziunea profesională ................................................................................................ 29

3.1.1: De ce este importantă viziunea profesională? .............................................................. 29
3.1.2: Identificarea propriilor valori profesionale ................................................................... 30
Tema 3.2: Reziliența emoțională ................................................................................................ 32
3.2.1: Cadru teoretic ...................................................................................................................... 32
3.2.2: Modelul VUCA ...................................................................................................................... 34
Bibliografie ..................................................................................................................................... 36

3.1 Viziunea profesională
Viziunea profesională reprezintă o imagine clară a așteptărilor și obiectivelor în carieră.

Este o declarație a direcției în care se dorește îndreptarea eforturilor și orientarea
carierei. O viziune profesională bine definită oferă un scop și o motivație pentru
atingerea obiectivelor și construirea unei cariere în mod eficient.
3.1.1 De ce este importantă viziunea profesională?
În cele ce urmează, ne propunem să investigăm rolul fundamental al viziunii

profesionale în procesul de dezvoltare și gestionare a unei cariere de succes. Vom
examina modul în care o viziune clară poate influența în mod semnificativ deciziile,
acțiunile și nivelul de succes în domeniul profesional, furnizând exemple concrete și
strategii practice pentru elaborarea și implementarea unei viziuni profesionale
eficiente:
Clarificarea obiectivelor și direcției: O viziune profesională clară oferă o direcție și

un scop clar în carieră. Aceasta ajută individul să definească ce dorește să realizeze
și să stabilească obiective specifice pentru a ajunge acolo. Fără o viziune clară, este
ușor să te rătăcești sau să te simți copleșit de opțiuni și decizii.
Motivație și angajament: Viziunea profesională servește ca sursă de motivație și

angajament în atingerea obiectivelor. Atunci când o persoană are o viziune clară a
ceea ce dorește să realizeze în carieră, este mai probabil să fie motivată să depună
eforturile necesare și să treacă peste obstacolele care apar pe drum.
Conducerea deciziilor și acțiunilor: Viziunea profesională oferă un cadru pentru

luarea deciziilor și acțiunilor în carieră. Aceasta ajută individul să prioritizeze
activitățile și oportunitățile care sunt în concordanță cu viziunea lor și să evite pe
cele care nu susțin progresul lor în direcția dorită.

Creșterea eficienței și a succesului: O viziune profesională bine definită poate
contribui la creșterea eficienței și a succesului în carieră. Averea unei direcții clare și
a unor obiective stabilite poate ajuta la concentrarea resurselor și eforturilor către
activitățile care aduc cele mai mari rezultate și progrese.
Adaptabilitatea la schimbare: Într-o lume profesională în continuă schimbare,

viziunea profesională poate oferi stabilitate și ghidare. Cu toate că viziunea poate
suferi ajustări pe parcursul timpului, ea oferă un cadru stabil pentru adaptabilitate
și reacție la schimbare.
3.1.2 Identificarea propriilor valori personale
Valorile personale sunt principiile și credințele fundamentale care ghidează în luarea

deciziilor și acțiunilor în viață și în carieră. Identificarea propriilor valori personale este
crucială pentru definirea viziunii profesionale. Aceste valori pot include integritatea,
inovația, colaborarea, echilibrul între viața profesională și cea personală, dezvoltarea
personală și profesională, etc. Înțelegerea profundă a acestor valori ajută la stabilirea
obiectivelor autentice și relevante.
Auto-reflecție și introspecție: Se ia timp pentru a reflecta asupra experiențelor

trecute, abilităților și intereselor. Ce pasiuni există? Ce dorințe de realizare sunt în
carieră? Care sunt aspectele importante ale vieții profesionale și personale?
Stabilirea obiectivelor: Pornind de la valori și pasiuni, se stabilesc obiective specifice

și măsurabile pentru carieră, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Crearea unei viziuni: Obiectivele sunt folosite pentru a crea o viziune profesională
coerentă și inspirată, imaginându-se unde se va ajunge în câțiva ani, ce impact se
va avea în domeniu și cum se va îndeplini potențialul.

Flexibilitate și adaptabilitate: În timp ce se construiește viziunea profesională, este
important să se fie deschis la schimbări și ajustări pe măsură ce se învață și
evoluează.
Acțiune și persistență: Păstrând viziunea în minte, se acționează în consecință,

fiecare pas mic apropiind mai mult de realizarea obiectivelor.
Vă rugăm să scoateți o coală de hârtie și să o rupeți în 10 bilețele, pe care să scrieți
10 valori personale importante pentru voi, reflectând la aspectele care vă definesc
sau care vă afectează profund.
După ce ați terminat, rupeți 3 bilețe, apoi încă 4, până rămâneți cu ultimele 3.
Alegeți o valoare principală din cele rămase, fără să distrugăți celelalte 2 bilețe.
Cum v-ați simțit să identificați 10 valori? Dar să rupeți bilețele?
Care este valoarea principală? De ce credeți că este tocmai aceasta?
Câte acțiuni care demonstrează valoarea voastră principală ați făcut astăzi?
Viziunea profesională reprezintă o piesă fundamentală în puzzle-ul unei cariere de

succes. Aceasta oferă o direcție clară și un scop bine definit în calea profesională a
individului. Prin clarificarea obiectivelor și a direcției, viziunea profesională servește
drept ghid pentru luarea deciziilor și acțiunilor în carieră.
Motivația și angajamentul sunt alimentate de viziunea clară, contribuind la

determinarea individului de a depăși obstacolele și de a urmări cu încredere
obiectivele sale. În plus, viziunea profesională sporește eficiența și succesul în carieră,
concentrând resursele și eforturile în direcția cea mai benefică.
Cu toate că viziunea profesională poate suferi ajustări pe parcursul timpului, ea oferă

un cadru stabil pentru adaptabilitate și reacție la schimbare. Prin urmare, este crucial
ca fiecare individ să își dezvolte și să își implementeze propria viziune profesională,
având la bază valorile personale și aspirațiile individuale, pentru a-și construi o carieră
împlinitoare și satisfăcătoare.

3.2 Reziliența emoțională
3.2.1 Cadru teoretic
Asociația Americană de Psihologie descrie reziliența drept “procesul și rezultatul de a

te adapta cu succes la experiențele de viață dificile sau provocatoare, în special prin
flexibilitatea mentală, emoțională și comportamentală, precum și prin ajustarea la
cerințele externe și interne”. Putem vizualiza reziliența ca pe o capacitate de a-ți
modela emoțiile și reacțiile în funcție de cerințele și condițiile în care te afli, asemenea
modelării plastilinei.
Într-un mediu în continuă schimbare, precum cel actual, reziliența este esențială.
Există mai mulți factori care influențează modul în care oamenii se adaptează la
adversități, printre care se numără:
modul în care persoanele percep și se implică în lume,
disponibilitatea și calitatea resurselor sociale,
strategiile specifice de adaptare.
Cercetările din domeniul psihologic arată că resursele și abilitățile asociate cu o

adaptare mai pozitivă, adică cu o reziliență mai mare, pot fi cultivate și dezvoltate prin
practică și angajament în procesul de învățare și creștere personală.
Reziliența poate fi examinată din mai multe perspective și poate cuprinde diverse
aspecte și dimensiuni, cum ar fi reziliența psihologică, emoțională, fizică și comunitară.
Aceste tipuri de reziliență se referă la seturi distincte de abilități și capacități care ajută
indivizii să facă față provocărilor și să se recupereze în urma experiențelor dificile.
Iată principalele diferențe între aceste forme de reziliență:

Reziliența psihologică
Definiție: Reziliența psihologică se referă la aptitudinea unei persoane de a
gestiona și de a se adapta la stresuri psihologice, schimbări semnificative și
traume. Este asociată cu capacitatea de a menține echilibrul mental și de a
rămâne rezistent în fața dificultăților.
Componente: Această formă de reziliență implică un set de abilități cognitive și

comportamentale, cum ar fi promovarea gândirii pozitive, gestionarea eficientă a
emoțiilor, dezvoltarea unui scop de viață clar și capacitatea de a se adapta cu
succes la schimbări și provocări.
Reziliența emoțională
Definiție: Reziliența emoțională se referă la abilitatea de a gestiona și de a regla
răspunsurile emoționale la stresori și provocări. Este legată de capacitatea de a
menține un echilibru emoțional în fața situațiilor dificile.
Componente: Această formă de reziliență implică recunoașterea, înțelegerea și

gestionarea emoțiilor proprii pentru a preveni supraîncărcarea cu emoții negative
și pentru a rămâne calm și centrat în ciuda dificultăților întâlnite.
Reziliența fizică
Definiție: Reziliența fizică se concentrează pe capacitatea corpului de a se regenera
și de a face față stresurilor și traumelor fizice. Este strâns legată de starea de
sănătate fizică și de abilitatea organismului de a reveni la normalitate după
accidente sau boli.
Componente: Această formă de reziliență include aspecte precum starea generală
de sănătate, rezistența fizică, flexibilitatea și capacitatea de recuperare a
organismului după leziuni sau afecțiuni.
Reziliența comunitară
Definiție: Reziliența comunitară se concentrează pe capacitatea unei comunități
de a face față și de a se recupera după dezastre naturale, crize sociale sau alte
amenințări colective. Aceasta se bazează pe abilitatea comunității de a se organiza
și de a oferi sprijin reciproc în momentele dificile.

Componente: Această formă de reziliență implică colaborarea între membrii
comunității, dezvoltarea resurselor locale și planificarea pentru situații de urgență.
Este esențială și capacitatea de a învăța din experiențele anterioare și de a adapta
strategiile de intervenție în funcție de nevoile și contextul specific al comunității.
În concluzie, aceste forme de reziliență sunt diferite, dar deseori se intersectează și se

completează reciproc. Reziliența psihologică și emoțională se axează pe abilitățile
mentale și emoționale ale individului, pe când reziliența fizică este legată de starea de
sănătate a corpului. Reziliența comunitară se referă la capacitatea unei comunități de
a rezista amenințărilor și de a oferi sprijin colectiv. Dezvoltarea fiecărei forme de
reziliență poate contribui la îmbunătățirea capacității de a gestiona provocările vieții.
3.2.2 Modelul VUCA

VUCA este un acronim care definește mediul nostru ca fiind caracterizat de
Volatilitate, Incertitudine, Complexitate și Ambiguitate. Acest model a fost introdus
pentru a descrie contextul în care se desfășoară afacerile și societatea în general, în
lumina schimbărilor rapide și imprevizibile din lumea contemporană. În acest cadru,
reziliența este esențială și poate fi dezvoltată prin:
Suport Social: Este unul dintre cei mai importanți factori de reziliență, incluzând
sprijinul și relațiile pozitive cu familia, prietenii, colegii și comunitatea, ajutând la
gestionarea stresului și recuperarea după adversități.
Abilități de Gestionare a Emoțiilor: Recunoașterea, înțelegerea și gestionarea

emoțiilor sunt esențiale pentru dezvoltarea rezilienței emoționale, incluzând
reglarea emoțiilor negative și adoptarea unei perspective pozitive.
Gândirea Pozitivă: O atitudine pozitivă și optimismul pot contribui la dezvoltarea

rezilienței psihologice, ajutând la găsirea de soluții și menținând focusul pe
obiective în ciuda provocărilor.
Adaptabilitate: Capacitatea de a se adapta rapid la schimbări și de a găsi soluții în

condiții noi este crucială pentru reziliență.

Autodisciplină și Autoreglare: Controlul impulsurilor, luarea deciziilor sănătoase și
stabilirea de obiective realiste sunt importante pentru dezvoltarea rezilienței.
Credințe și Valori Personale Puternice: Având valori și credințe personale solide

poate oferi un cadru stabil pentru luarea deciziilor în situații dificile.
Învățarea din Experiență: Capacitatea de a învăța din eșecuri și de a vedea

provocările ca oportunități de creștere este esențială pentru reziliență.
Sănătate Fizică și Stil de Viață Sănătos: O alimentație echilibrată, exercițiul fizic și

odihna adecvată contribuie la dezvoltarea rezilienței fizice și psihologice.
Abilități de Comunicare: Capacitatea de a comunica eficient și de a cere ajutor sau

sprijin când este nevoie este un factor important de reziliență.
Sprijin Profesional: Consultarea cu specialiști în domeniul sănătății mintale poate fi

benefică pentru dezvoltarea rezilienței, în special în cazurile de stres sever sau
traume.
Acești factori de reziliență sunt interconectați și complexi, variind de la o persoană la

alta. Dezvoltarea rezilienței implică adesea întărirea acestor abilități și resurse pentru a
face față cu succes provocărilor vieții într-un mediu VUCA.
Vă rugăm să luați un bilețel sau o coală de hârtie și un pix. Pe bilețel, notați 5 lucruri
pentru care sunteți recunoscători în această zi. Este important faptul că:
2 lucruri trebuie să fie despre propria persoană (ex: “Sunt recunoscător pentru că
sunt o colegă înțelegătoare”, “Sunt recunoscător pentru că am avut puterea de a
venit la acest curs”, etc.);
3 lucruri trebuie să fie despre lucruri din exterior (ex: “Sunt recunoscător pentru
familia mea”, “Sunt recunoscător pentru vremea de afară”, etc.);

Bibliografie
American Psychological Association. (n.d.). Resilience. American Psychological

Association. https://www.apa.org/topics/resilience
Greenwald, E. J. (2010). Assessment and professional vision : how assessment practices

mediate the ways in which teachers see and understand student learning. Stanford
Digital Repository. https://purl.stanford.edu/kz178cj3476
Grub, A., Biermann, A., Lewalter, D., & Brünken, R. (2022). Professional vision and the
compensatory effect of a minimal instructional intervention: a Quasi-Experimental
Eye-Tracking study with novice and expert teachers. Frontiers in Education, 7.
https://doi.org/10.3389/feduc.2022.890690
Sherin, M. G., Russ, R. S., Sherin, B., & Colestock, A. A. (2008). Professional vision in
action: An exploratory study. Issues in Teacher Education, 17(2), 27–46.
http://files.eric.ed.gov/fulltext/EJ831297.pdf
Supporting teacher wellbeing and resilience during change at school. (n.d.).

Www.worthit.org.uk. Retrieved February 27, 2024, from
https://www.worthit.org.uk/blog/teacher-school-wellbeing-resilience-change
Wyss, C., Rosenberger, K., & Bührer, W. (2020). Student Teachers’ and Teacher
Educators’ Professional Vision: Findings from an Eye Tracking Study. Educational
Psychology Review, 33(1), 91–107. https://doi.org/10.1007/s10648-020-09535-z

Modul IV: Transformarea
CUPRINS
Tema 4.1: Paradigma profesională ............................................................................................ 38

4.1.1: Cadru teoretic ...................................................................................................................... 38
4.1.2: De ce este importantă paradigma profesională? .......................................................... 40
Tema 4.2: Obiceiuri sănătoase .................................................................................................... 44
4.2.1: Cadru teoretic ...................................................................................................................... 44
4.2.2: De ce este important să avem grijă de noi? .................................................................... 45
Bibliografie ..................................................................................................................................... 50

4.1 Paradigmele profesionale
Paradigma este un set complex de filtre prin care interpretăm și înțelegem lumea din
jurul nostru. Aceste filtre sunt modelate de experiențele noastre de viață, interacțiunile
cu ceilalți și mediul în care trăim. În copilărie, când suntem vulnerabili și învățăm într-
un ritm accelerat, absorbim ca un burete informațiile și perspectivele din jurul nostru,
fără a le analiza critic sau a le evalua.
Aceste perspective și credințe preluate devin adesea automatisme mentale, adânc

înrădăcinate în subconștientul nostru. Ne putem găsi într-o rutină de gândire și
comportament, mergând pe pilot automat, fără să ne punem întrebări despre
validitatea sau utilitatea paradigmei noastre.
Totuși, atunci când ne angajăm într-un proces de auto-reflecție și introspecție,

începem să deconstruim aceste automatisme și să ne întrebăm dacă modul nostru de
a vedea lumea este într-adevăr în acord cu realitatea. Începem să ne punem întrebări
precum: "De ce cred asta? Cum mă influențează experiențele trecute? Există o altă
perspectivă pe care ar trebui să o explorez?"
Această explorare a propriilor noastre paradigme poate fi provocatoare, dar și extrem

de eliberatoare. Ne oferă libertatea de a alege conștient cum vrem să interpretăm
lumea și să acționăm în consecință. În loc să fim prizonierii trecutului nostru și ai
influențelor externe, devenim arhitecții propriului nostru sistem de credințe și valori.
Alegerea paradigmei noastre devine astfel un act de putere și responsabilitate
personală. Ne dă puterea de a ne asuma controlul asupra propriei noastre vieți și de a
naviga cu încredere prin complexitatea realității. Prin cultivarea unei abordări mai

conștiente și intenționate față de modul în care privim lumea, putem să ne
transformăm nu doar propria noastră percepție, ci și modul în care interacționăm cu
ceilalți și cu lumea înconjurătoare. Este o călătorie continuă de auto-descoperire și
evoluție personală care poate aduce profunde schimbări pozitive în viața noastră și în
relațiile noastre cu ceilalți.
Invitația noastră este să contemplăm și să alegem cu grijă lentilele prin care dorim să
privim și să experimentăm lumea din jurul nostru. Aceasta implică o tranziție de la
gândirea automată și negativă la o abordare mai conștientă și pozitivă a vieții. În loc să
fim prizonierii gândurilor automate și negative care ne pot afecta starea de spirit și
relațiile, putem alege să ne concentrăm atenția asupra gândurilor conștiente și
constructive. Aceasta înseamnă să fim atenți la modul în care ne percepem și
interpretăm evenimentele și să fim dispuși să le privim din mai multe perspective (Wu
et al., 2021).
Putem să ne îndreptăm atenția spre recunoștință și apreciere pentru toate aspectele

pozitive din viața noastră, chiar și cele mici și obișnuite (Naito et al., 2019). Fie că este
vorba de un răsărit de soare, de un zâmbet de la un străin sau de un moment de
liniște și pace interioară, să ne amintim să fim recunoscători pentru fiecare
binecuvântare pe care o primim. De asemenea, putem să cultivăm empatia și
înțelegerea față de cei din jurul nostru. În loc să reacționăm automat cu iritare sau
frustrare în fața provocărilor sau comportamentelor altora, să ne oprim și să ne
întrebăm ce ar putea simți și trăi persoana respectivă. Alegerea de a ne deschide
inimile și de a manifesta compasiune și înțelegere poate schimba radical dinamica
interacțiunilor noastre sociale și poate contribui la construirea unor relații mai
armonioase și autentice (Siegel, 2023).
Mai mult decât atât, să nu uităm să ne acordăm și nouă înșine dragoste și grijă. Într-o
lume care adesea ne împinge să ne concentrăm exclusiv pe nevoile altora, este
important să nu uităm să ne refacem propriile baterii, să ne răsfățăm cu momente de
bucurie și să ne îngrijim atât pe plan fizic, cât și pe cel mental și emoțional (Richards et
al., 2019). Prin adoptarea acestor lentile conștiente și pozitive, putem să transformăm
radical modul în care experimentăm viața și să contribuim la crearea unei lumi mai
luminoase și mai pline de compasiune și împlinire pentru noi înșine și pentru cei din
jurul

4.1.2 De ce este importantă paradigma profesională?
Conceptul de paradigma profesională este de o importanță crucială în domeniul

educației și în activitatea fiecărui profesor din mai multe motive:
Orientare și ghidare: Paradigma profesională oferă o orientare clară în activitate,

stabilind cadrul conceptual și valoric în care cadrele didactice își desfășoară
practica educațională. Aceasta îi ajută să-și definească rolul și responsabilitățile în
raport cu elevii, colegii și comunitatea școlară.
Influențează practica și comportamentul: Paradigma profesională influențează

modul în care profesorii gândesc, simt și acționează în cadrul sălii de clasă și în
relațiile lor cu elevii și cu colegii. Alegerea și adoptarea unei anumite paradigme
determină stilul de predare, metodele de evaluare, gestionarea clasei și modul în
care sunt abordate provocările și oportunitățile din cadrul educației.
Impactul asupra rezultatelor elevilor: Paradigma profesională a profesorilor are un

impact direct asupra performanței și a succesului elevilor. O paradigmă pozitivă,
conștientă și orientată către creștere și dezvoltare personală poate contribui la
creșterea motivației, a încrederii în sine și a performanței academice a elevilor.
Modelare și influențare: Profesorii sunt modele și mentori pentru elevii lor, iar
paradigma lor profesională influențează în mod semnificativ dezvoltarea și
formarea elevilor. Prin adoptarea unei paradigme pozitive și etice, profesorii pot
inspira și motiva elevii să își atingă potențialul maxim și să devină cetățeni
responsabili și implicați în societate.

Adaptabilitate și inovare: Prin evaluarea și ajustarea continuă a paradigmei
profesionale, profesorii devin mai adaptați și inovatori în fața schimbărilor din
domeniul educației și ale nevoilor elevilor. Aceasta le permite să rămână relevanți
și eficienți într-o lume în continuă schimbare și să ofere o educație de calitate,
adaptată cerințelor și oportunităților actuale.
În ansamblu, conceptul de paradigma profesională este esențial pentru profesori

deoarece oferă o bază solidă pentru practica lor educațională, influențează rezultatele
elevilor și contribuie la dezvoltarea lor personală și profesională continuă. O paradigmă
profesională conștientă, pozitivă și orientată către creștere este fundamentul unei
educații de calitate și al unei societăți prospere și în evoluție.
Pentru a explora și a evalua propriile paradigme profesionale, putem folosi un
exercițiu individual structurat în mai multe etape. Vă invităm să răspundeți cu
deschidere și sinceritate la aceste întrebări, din acest punct va apărea ulterior
schimbarea. Iată cum poate fi structurat acest exercițiu:
1. Auto-reflecție asupra gândurilor și credințelor: Începeți prin a vă lua câteva

momente de liniște și introspecție, pentru a vă conecta cu propriile gânduri și
credințe legate de profesia dumneavoastră de profesor. Încercați să identificați
gândurile automate și reacțiile emoționale pe care le aveți în legătură cu munca
dumneavoastră, cu elevii și cu mediul educațional în general.
Ce gânduri și emoții apar în mod obișnuit în mintea dumneavoastră în timpul

activității profesionale?
Care sunt cele mai frecvente reacții sau comportamente pe care le aveți în situații
specifice din cadrul sălii de clasă sau în relațiile cu elevii și colegii?
Cum vă percepți pe dumneavoastră ca profesor și care sunt credințele care vă

ghidează în munca cu elevii?

2. Identificarea paradigmelor existente: În continuare, identificați și scrieți pe hârtie
principalele paradigme sau moduri de gândire care vă ghidează în activitatea
dumneavoastră profesională. Acestea ar putea include credințe despre rolul
profesorului în educație, despre elevi și despre procesul de învățare în sine.
Care sunt principalele credințe sau moduri de gândire care stau la baza practicii
dumneavoastre profesionale?
Ce credeți despre rolul unui profesor în educație și despre capacitatea elevilor de a

învăța?
Care sunt valorile fundamentale care vă ghidează în interacțiunile cu elevii și în

gestionarea clasei?
3. Analiza paradigmelor actuale: După ce ați identificat paradigmele dumneavoastră

profesionale, reflectați asupra modului în care acestea vă influențează practica și
relațiile cu elevii, colegii și părinții. Întrebați-vă dacă aceste paradigme vă ajută să vă
atingeți obiectivele profesionale și să aveți un impact pozitiv în cadrul școlii sau dacă
există aspecte pe care ați dori să le schimbați.
Cum vă influențează paradigmele actuale practica profesională și relațiile cu elevii

și colegii?
Există aspecte ale paradigmei dumneavoastre profesionale care vă împiedică să vă

atingeți obiectivele sau să aveți un impact pozitiv?
Ce consecințe aduc paradigmele actuale asupra bunăstării dumneavoastre și a

elevilor?

4. Explorarea altor perspective: În această etapă, încercați să vă deschideți la alte
perspective și paradigme posibile. Luați în considerare cum ar putea arăta o
paradigmă profesională mai conștientă, mai pozitivă și mai eficientă pentru
dumneavoastră. Puteți să vă gândiți la exemple de bune practici în domeniul
educației sau să vă inspirați din experiențele altor profesori sau experți în domeniu.
Care sunt alte paradigme sau perspective posibile care ar putea fi mai eficiente sau
mai benefice în munca dumneavoastră?
Ce exemple de bune practici sau modele de succes în educație vă pot inspira să

adoptați noi perspective?
Cum ar putea să arate o paradigmă mai pozitivă și mai conștientă în activitatea

dumneavoastră profesională?
5. Crearea unui plan de acțiune: În final, elaborați un plan de acțiune pentru a

implementa schimbările dorite în paradigma dumneavoastră profesională. Identificați
pașii pe care îi veți urma pentru a adopta noi perspective și comportamente în
activitatea dumneavoastră profesională. Includeți obiective specifice, termene limită și
resurse necesare pentru a vă atinge obiectivele.
Care sunt pașii pe care îi puteți urma pentru a implementa schimbările dorite în
paradigma dumneavoastră profesională?
Care sunt obiectivele specifice pe care doriți să le atingeți și cum veți măsura
progresul?
Ce resurse, sprijin sau formare suplimentară veți avea nevoie pentru a vă susține în
implementarea noilor perspective și comportamente?

Acest exercițiu de auto-explorare și analiză vă poate ajuta să deveniți mai conștient de
modul în care vă raportați la profesia dumneavoastră de profesor și să identificați
direcțiile în care doriți să vă dezvoltați și să vă îmbunătățiți practica profesională. Este
un proces continuu, iar reflecția periodică și ajustarea paradigmei profesionale pot
contribui la creșterea personală și profesională pe termen lung.
4.2 Obiceiuri sănătoase
Când vorbim despre obiceiuri sănătoase, tindem adesea să ne gândim la rutine, ceea
ce este pe aproape, doar că un obicei face parte dintr-o rutină. Când dorim să facem
schimbări este important să spargem rutinele pe care le avem prin a schimba
obiceiuri din acestea. De exemplu, dacă știm că avem ca rutină să ne spălăm pe dinți
și apoi să ne uităm pe telefon înainte de somn, ceea ce ne va afecta calitatea
somnului, putem introduce un nou obicei înainte de culcare, anume cititul. Astfel,
modificăm vechea rutină cu una nouă, iar rutina de seara va fi despre citit.
Rutina și obiceiurile sunt două concepte strâns legate, dar prezintă semnificații și
utilizări ușor diferite:
Rutina se referă la un set de activități sau acțiuni care sunt desfășurate în mod regulat
sau într-un anumit ordine, respectând anumite intervale de timp. Aceste activități pot
face parte integrantă din programul zilnic sau săptămânal. De exemplu, dacă avem o
rutină dimineața care presupune să trezitul la aceeași oră în fiecare zi, exerciții fizice,
micul dejun și pregătirea pentru muncă, aceste acțiuni formează o rutină. Aceste
activități sunt planificate și organizate într-o succesiune specifică, contribuind la
structurarea zilei.

Un obicei se referă la o acțiune sau comportament specific care este desfășurat în
mod regulat, adesea fără a fi conștient sau fără a gândi prea mult. Obiceiurile sunt de
obicei acțiuni automatizate și pot fi dificil de schimbat. De exemplu, dacă ai obiceiul
de a verifica telefonul imediat ce te trezești dimineața sau de a bea o ceașcă de cafea
la aceeași oră în fiecare zi, acestea sunt exemple de obiceiuri individuale. Aceste
comportamente pot deveni parte a rutinei tale, dar ele însele reprezintă acțiuni
specifice.
Diferența principală constă în faptul că rutina este o structură mai largă și mai
generală care include diferite activități și obiceiuri, în timp ce obiceiurile sunt acțiuni
individuale sau comportamente specifice pe care le desfășori în mod regulat. Rutina
poate să influențeze modul în care îți organizezi ziua și poate să includă obiceiuri care
te ajută să menții disciplina și productivitatea. Un exemplu de rutină ar putea fi rutina
de dimineață, care include trezirea la aceeași oră, exerciții fizice, micul dejun și
pregătirea pentru muncă. În cadrul acestei rutine, un obicei individual ar putea fi să
verifici telefonul imediat ce te trezești sau să faci o listă de priorități pentru ziua
respectivă.
4.2.2. De ce este important să avem grijă de noi?
Potrivit articolului „How Does Mental Health Affect Physical Health?”, scris de
WebMed și revizuit de doctorul Jennifer Robinson în 20 septembrie 2023, îngrijirea
sănătății mintale poate preveni o parte din problemele de sănătate fizică. Starea
psihologică pozitivă (starea de bine) a fost asociată cu o reducere a riscurilor apariției
atacurilor de cord și accidentelor vasculare cerebrale.
În paralel, o sănătate mintală precară poate contribui la sănătate fizică precară și la

adoptarea unor comportamente nocive. Astfel, depresia a fost identificată în legătură
cu diverse boli cronice, printre care se numără diabetul și bolile cardiovasculare.
Modificările metabolice precum diabetul, hipertensiunea sau chiar perioadele
îndelungate de alimentație necorespunzătoare pot induce schimbări neuronale,

generând tulburări de dispoziție și neurodezvoltare. Anumite afecțiuni de sănătate
mintală pot genera stres, declanșând modificări metabolice care, în timp, pot evolua
către aceleași boli metabolice.
Cum pot avea grijă de sănătatea fizică și emoțională?
Iată cum putem face pași importanți zilnic pentru a ne influența în mod pozitiv viața.
1. Exercițiile fizice și echilibrul emoțional: Un stil de viață activ are beneficii

semnificative nu doar pentru corp, ci și pentru minte. Exercițiile fizice eliberează
endorfinele, neurotransmițători care contribuie la reducerea stresului și anxietății,
aducând o perspectivă pozitivă asupra vieții.
Sugestii: o plimbare timp de 10 minute; urcați scările în loc să luați liftul; pauze active la
birou; exerciții de respirație profundă; mersul cu bicicleta; mersul pe jos pentru
treburile locale; yoga; pilates sau alte tipuri de sesiuni de antrenament cu intensitate
scăzută; sesiuni de dans improvizate, acasă.
2. Nutriția și echilibru emoțional: Alimentația sănătoasă este esențială pentru

susținerea organismului și echilibrarea emoțiilor. Consumul de alimente bogate în
nutrienți esențiali contribuie la funcționarea optimă a creierului și la gestionarea
emoțiilor. O alimentație echilibrată poate preveni tulburările de dispoziție și poate
sprijini un sistem imunitar sănătos.
Sugestii: mic dejun echilibrat (alimente bogate în proteine, fibre și grăsimi sănătoase);
gustări sănătoase (fructele proaspete, nuci, semințe sau iaurt grecesc); consum de apă
adecvat (minim 8-10 pahare de apă pe zi); varietate în farfurie (alimente colorate și cu
texturi diferite); proteine de calitate și din surse sigure; evitarea produselor
ultraprocesate; mâncatul conștient alături de familie; departe de dispozitive;
prepararea meselor acasă (control asupra ingredientelor și a calității nutriționale);
consum moderat de cafea și alcool.

3. Somnul și echilibrul emoțional: Calitatea somnului influențează în mod semnificativ
sănătatea emoțională. Un somn adecvat asigură refacerea fizică și mintală,
contribuind la o stare de spirit echilibrată. Lipsa somnului poate duce la iritabilitate,
anxietate și afectează capacitatea de a gestiona stresul.
Sugestii: stabilirea unei rutine regulate de culcare; crearea unui mediu propice
somnului; pregătirea pentru somn (rutină relaxantă înainte de culcare: cititul unei
cărți, ascultatul unei melodii lente, practicarea tehnicilor de respirație profundă);
reducerea consumului de cafea și cofeină; evitarea meselor târzii; practicarea unui
sport sau exerciții fizice regulate; limitarea timpului petrecut în pat înainte sau după
culcare; gestionarea stresului prin tehnici de relaxare (tehnici de relaxare: meditația
sau respirația profundă înainte de culcare).
4. Tehnologia și impactul asupra sănătății emoționale: Utilizarea tehnologiei poate

influența sănătatea emoțională, atât pozitiv, cât și negativ. Conexiunea constantă la
dispozitive poate duce la stres și oboseală emoțională. Pe de altă parte, tehnologia
poate oferi și instrumente și resurse pentru gestionarea stresului, meditație și
urmărirea progresului în obiectivele de sănătate.
Sugestii: stabilirea unor limite de timp pentru utilizarea dispozitivelor; introducerea

"digital detox" periodic (pauze complete de la tehnologie); selectarea conținutului
pozitiv online; folosirea tehnologiei pentru mindfulness și relaxare; monitorizarea
timpului petrecut pe social media; participarea activă în activități offline (plimbări în
natură, lectura cărților tipărite sau conversații față în față); filtrarea și limitarea
notificărilor; conștientizarea impactului tehnologiei (pozitiv/negativ).
5. Relațiile sociale și sănătatea emoțională: Relațiile interpersonale au un impact

profund asupra sănătății emoționale. Stabilitatea relațională și sprijinul social pot
contribui la o bună stare de bine. Totodată, relațiile pozitive pot fi un predictor relevant
al fericirii, conform The Harvard Gazette în „Good genes are nice, but joy is better”.
Interacțiunile sociale pozitive pot reduce riscul de depresie și pot oferi o rețea de
suport în momente dificile.

Sugestii: menținerea și dezvoltarea relațiilor pozitive; comunicarea deschisă și
empatică; stabilirea limitelor sănătoase; promovarea interacțiunilor sociale diverse
(extinderea cercului social, cu scopul de a beneficia de perspective diferite); implicarea
în comunitate și voluntariat; gestionarea conflictelor în mod constructiv; stabilirea și
menținerea legăturilor virtuale; încurajarea și sprijinirea celor din jur; autoreflecția
asupra relațiilor.
Sănătatea fizică și sănătatea emoțională sunt intrinsec legate. Adoptarea unui stil de
viață activ, echilibrat din punct de vedere alimentar, gestionarea adecvată a somnului
și relațiile sociale pozitive sunt toate elemente esențiale pentru menținerea unei stări
de bine atât fizice, cât și emoționale. În această interdependență, găsim cheia unei
vieți sănătoase și echilibrate.
Exercițiul individual - modelul GROW de setare a obiectivelor:
1.Identificarea obiectivului: Începe prin a te gândi la un obiectiv pe care îți dorești să îl

atingi într-un anumit domeniu al vieții tale, cum ar fi cariera, sănătatea, relațiile sau
dezvoltarea personală. Scrie obiectivul în mod clar și concis. Exemplu: "Să
îmbunătățesc abilitățile de comunicare pentru a avansa în carieră."
2.Analiza situației curente (Reality): Reflectează asupra situației tale actuale în ceea ce
privește obiectivul stabilit. Ce abilități de comunicare ai acum? Care sunt punctele tale
forte și ce aspecte ai vrea să îmbunătățești? Identifică obstacolele și provocările pe
care le întâmpini în atingerea acestui obiectiv. Ce te împiedică să îți dezvolți abilitățile
de comunicare?
3.Explorarea opțiunilor (Options): Gândește-te la diferitele modalități prin care ai

putea să îți atingi obiectivul. Ce resurse, instrumente sau strategii ai la dispoziție
pentru a-ți îmbunătăți abilitățile de comunicare? Listează mai multe opțiuni posibile și
ia în considerare avantajele și dezavantajele fiecăreia. Exemplu: poți lua cursuri de
comunicare, să ceri feedback de la colegi sau să citești cărți despre comunicare
eficientă.

4.Stabilirea acțiunilor (Way forward): Alege una sau mai multe acțiuni specifice pe
care le vei întreprinde pentru a-ți atinge obiectivul. Fii specific și detaliat în ceea ce
privește pașii pe care îi vei urma. Stabilește un plan de acțiune clar, care să includă
activități, termene limită și resurse necesare. Exemplu: "Până la sfârșitul lunii, mă voi
înscrie într-un curs de dezvoltare a abilităților de comunicare și voi aloca 30 de minute
în fiecare zi pentru practică și auto-reflecție."
5.Monitorizarea progresului: Urmează cu atenție planul de acțiune stabilit și

monitorizează progresul în atingerea obiectivului. Înregistrează rezultatele obținute și
ajustează-ți planul în funcție de necesități sau obstacole întâlnite pe parcurs. Fii
deschis la feedback și îmbunătățește-ți continuu strategiile pentru a-ți maximiza
șansele de succes.
Acest exercițiu individual îți va oferi un cadru structurat și eficient pentru a-ți clarifica
obiectivele, a identifica căile de atingere a lor și a monitoriza progresul în timp.
Aplicând modelul GROW, vei fi în măsură să îți optimizezi eforturile și să îți crești
șansele de succes în atingerea obiectivelor tale.

Bibliografie
Wu, C. W., Chen, W. W., & Jen, C. H. (2021). Emotional intelligence and cognitive
flexibility in the relationship between parenting and subjective well-being. Journal of
Adult Development, 28, 106-115.
Naito, T., & Washizu, N. (2019). Gratitude in life-span development: an overview of

comparative studies between different age groups. The Journal of Behavioral Science,
14(2), 80-93.
Siegel, D. J. (2023). Interpersonal connection, compassion, and well-being: the science

and art of healing relationships. In Advances in contemplative psychotherapy (pp. 181-
196). Routledge.
Richards, K., Campenni, C., & Muse-Burke, J. (2010). Self-care and well-being in mental
health professionals: The mediating effects of self-awareness and mindfulness. Journal
of Mental Health Counseling, 32(3), 247-264.
https://www.webmd.com/mental-health/how-does-mental-health-affect-physical-
health
https://www.verywellmind.com/the-mental-and-physical-health-connection-7255857
https://news.harvard.edu/gazette/story/2017/04/over-nearly-80-years-harvard-study-
has-been-showing-how-to-live-a-healthy-and-happy-life/

Modul V: Săptămâna grijii față de sine
CUPRINS
Tema 5.1: Prioritizarea activităților ............................................................................................ 52

5.1.1: Importanța gestionării timpului ......................................................................................... 52
5.1.2: Principii și strategii de gestionare a timpului .................................................................. 52
5.1.3: Metode și instrumente de gestionare a timpului ........................................................... 53
Tema 5.2: Calitățile socio-emoționale ale unui profesor ....................................................... 54
Bibliografie ....................................................................................................................................... 58

5.1 Prioritizarea activităților
Gestionarea timpului este un proces esențial în viața noastră, care implică planificarea,
organizarea și controlul utilizării timpului disponibil pentru a atinge obiectivele
personale și profesionale într-un mod eficient și productiv. Această prezentare se va
concentra pe importanța gestionării timpului și pe strategiile practice pentru
optimizarea utilizării acestuia.
5.1.1. Importanța gestionării timpului
Eficiență și Productivitate: Gestionarea timpului ne permite să lucrăm mai eficient și

să fim mai productivi în activitățile noastre zilnice și profesionale.
Reducerea Stresului: O abordare organizată a timpului ne ajută să reducem stresul și

anxietatea asociate cu simțul copleșitor al sarcinilor neterminate sau neglijate.
Echilibru în Viață: Prin gestionarea eficientă a timpului, putem să ne asigurăm că

acordăm suficient timp și atenție fiecărui aspect al vieții noastre, inclusiv muncii,
familiei, recreerii și dezvoltării personale.
5.1.2. Principii și strategii de gestionare a timpului
Prioritizarea: Prioritizarea implică identificarea celor mai importante sarcini și

acordarea acestora prioritate în utilizarea timpului nostru. Alocăm timpul și resursele
noastre celor care aduc cele mai mari beneficii sau rezolvă cele mai mari probleme.
Planificarea: Planificarea presupune crearea unui plan sau a unei liste de sarcini care
să ne ajute să ne organizăm activitățile și să ne ghidăm pe parcursul zilei sau al
perioadei de timp dorite. Un plan bine structurat ne permite să ne concentrăm și să
ne direcționăm eforturile către obiectivele noastre.

Delegarea: Delegarea implică împărțirea sarcinilor și responsabilităților cu alții pentru
a redistribui eficient resursele și pentru a crește eficacitatea. Delegarea permite
fiecărei persoane să se concentreze pe rolurile și responsabilitățile care se potrivesc cel
mai bine cu abilitățile și experiența lor.
Eliminarea Procrastinării: Procrastinarea poate fi unul dintre cei mai mari inamici ai
gestionării timpului. Combaterea procrastinării implică stabilirea termenelor limită și a
obiectivelor clare, precum și adoptarea unor tehnici și strategii pentru a ne menține
motivația și concentrarea.
5.1.3. Metode și instrumente de gestionare a timpului
Metoda Pomodoro: Metoda Pomodoro este o tehnică de gestionare a timpului care

implică segmentarea timpului în intervale de lucru concentrat (de obicei 25 de
minute), urmate de scurte pauze de odihnă (de obicei 5 minute). Această metodă
ajută la menținerea concentrației și la creșterea productivității prin împărțirea
activităților în bucăți mai mici și mai ușor de gestionat.
Matricea timpului (Metoda Eisenhower): Matricea Timpului, cunoscută și sub numele

de Metoda Eisenhower, este o abordare de prioritizare a activităților în funcție de
importanță și urgență. Această metodă implică clasificarea sarcinilor în patru categorii
distincte: importante și urgente, importante dar nu urgente, urgente dar nu
importante, și nici importante, nici urgente.

Pașii gestionării timpului:
Identificarea și evaluarea activităților

Primul pas în gestionarea timpului eficient este identificarea și evaluarea activităților
care ne ocupă timpul. Acest lucru ne permite să înțelegem mai bine cum să ne
alocăm resursele și să stabilim priorități.
Prioritizarea și planificarea
După identificarea activităților, următorul pas este prioritizarea acestora în funcție de
importanță și urgență. Aceasta ne ajută să ne concentrăm eforturile acolo unde au cel
mai mare impact și să ne organizăm timpul în mod eficient.
Implementarea și monitorizarea
Odată ce am stabilit prioritățile și ne-am creat planul, este important să implementăm
planul și să monitorizăm progresul nostru. Acest lucru ne permite să ne asigurăm că
ne atingem obiectivele și să ajustăm planul în funcție de nevoile și circumstanțele
noastre în schimbare.
5.2 Calitățile socio-emoționale ale unui profesor
Calitățile socio-emoționale ale unui profesor sunt esențiale pentru a crea un mediu de
învățare pozitiv și pentru a avea un impact semnificativ asupra elevilor săi. Iată câteva
dintre aceste calități:
Empatia: Capacitatea de a înțelege și de a simți emoțiile și perspectivele elevilor

este crucială. Un profesor empatic poate să ofere sprijin emoțional adecvat și să
creeze un mediu în care elevii se simt înțeleși și acceptați.
Comunicarea eficientă: Abilitatea de a comunica clar și deschis cu elevii, părinții și

colegii este esențială. Un profesor care poate să se exprime bine și să asculte activ
poate să creeze legături mai puternice cu elevii și să faciliteze învățarea.

Încrederea și sprijinul: Elevii au nevoie de un profesor care să aibă încredere în
abilitățile lor și să le ofere sprijinul necesar pentru a-și atinge potențialul maxim. Un
profesor care îi încurajează și îi motivează poate să stimuleze încrederea în sine și
dorința de a învăța.
Răbdarea: Învățarea poate fi un proces dificil și uneori lent. Un profesor răbdător

este capabil să ofere suport și să îi încurajeze pe elevi să persevereze chiar și atunci
când se confruntă cu dificultăți.
Flexibilitatea și adaptabilitatea: Fiecare elev are nevoi și stiluri de învățare diferite.

Un profesor flexibil și adaptabil poate să ajusteze metodele și strategiile de predare
pentru a se potrivi nevoilor individuale ale elevilor săi.
Încurajarea gândirii critice și creativității: Un profesor care încurajează elevii să

gândească critic și să fie creativi îi ajută să dezvolte abilități de rezolvare a
problemelor și să își exploreze potențialul.
Respectul și fair-play-ul: Este important ca un profesor să demonstreze respect

față de toți elevii și să promoveze un mediu de învățare bazat pe fair-play și
cooperare.
Efectele calităților socio-emoționale
Calitățile socio-emoționale ale unui profesor nu doar influențează atmosfera din clasă,
ci au și efecte pozitive semnificative asupra succesului academic și dezvoltării
personale a elevilor. Empatia, comunicarea eficientă, încrederea și respectul nu numai
că creează un mediu de învățare pozitiv, ci și consolidează relațiile între profesor și
elevi, promovează înțelegerea și abilitățile sociale, și stimulează motivația și
angajamentul elevilor în procesul de învățare. Astfel, dezvoltarea acestor calități
esențiale nu este doar o prioritate pentru educatori, ci și un factor crucial pentru
formarea unei generații de elevi pregătiți să înfrunte provocările viitorului cu încredere
și reziliență.

În cele ce urmează, vom explora mai în detaliu de ce aceste calități sunt atât de
cruciale și efectele lor pozitive:
Crearea unui Mediu de Învățare Pozitiv: Calitățile socio-emoționale ale unui

profesor stabilesc tonul atmosferei din clasă. Atunci când un profesor manifestă
empatie, răbdare și respect, se creează un sentiment de siguranță și apartenență
între elevi. Acest mediu pozitiv este propice pentru învățare, deoarece elevii se simt
confortabil exprimându-se, asumând riscuri și angajându-se în materie.
Construirea Relațiilor Puternice: Empatia, comunicarea eficientă și încrederea sunt

elementele de bază ale relațiilor puternice dintre profesor și elevi. Atunci când
elevii se simt înțeleși, sprijiniți și respectați de către profesorul lor, sunt mai
predispuși să fie motivați să învețe și să participe activ la ore. Aceste relații creează,
de asemenea, un sentiment de responsabilitate, deoarece elevii sunt mai înclinați
să îndeplinească așteptările stabilite de un profesor în care au încredere și pe care
îl admiră.
Îmbunătățirea Reușitei Academice: Cercetările au arătat că o relație pozitivă între

profesor și elev este asociată cu o reușită academică mai mare. Atunci când elevii
se simt conectați la profesorul lor și cred că acesta se preocupă cu adevărat de
succesul lor, sunt mai predispuși să fie implicați în învățare și să-și depună cel mai
bun efort. Mai mult, profesorii care sunt empatici și înțelegători sunt mai bine
pregătiți să identifice și să abordeze nevoile individuale ale elevilor, promovând
astfel creșterea și dezvoltarea academică.
Susținerea Dezvoltării Sociale și Emoționale: În plus față de creșterea academică,

calitățile socio-emoționale ale unui profesor contribuie la dezvoltarea socială și
emoțională a elevilor. Prin modelarea empatiei, respectului și echității, profesorii
ajută elevii să dezvolte abilități interpersonale importante și inteligență
emoțională. Elevii învață cum să navigheze în relații, să rezolve conflicte și să-și
regleze emoțiile, abilități esențiale pentru succesul lor atât în clasă, cât și în afara ei.

Promovarea Învățării pe Tot Parcursul Vieții: Dincolo de obiectivele academice
imediate, un mediu de învățare pozitiv creat de profesori competenți din punct de
vedere socio-emoțional încurajează o pasiune pentru învățare care depășește cu
mult sala de clasă. Atunci când elevii se simt sprijiniți și încurajați să-și exploreze
interesele, să gândească critic și să fie creativi, dezvoltă o mentalitate de creștere și
o pasiune pentru învățarea pe tot parcursul vieții. Aceste calități îi împuternicesc
pe elevi să devină învățători independenți, auto-dirijați, care sunt pregătiți să
navigheze în complexitatea lumii moderne.
În esență, calitățile socio-emoționale ale unui profesor nu sunt doar trăsături plăcute
de avut; ele sunt componente esențiale ale predării eficiente care au un impact
durabil asupra realizărilor academice ale elevilor, a stării lor de bine socială-emotională
și a călătoriei lor de învățare pe tot parcursul vieții. Prin prioritizarea acestor calități,
educatori pot crea experiențe de învățare transformaționale care împuternicesc elevii
să-și atingă întregul lor potențial.
Activitatea constă într-o meditație ghidată, oferindu-vă ocazia de a vă relaxa și de a vă
conecta cu propria voastră respirație.
Așezați-vă confortabil, închideți-vă ochii și concentrați-vă atenția asupra respirației

voastre.
Focalizați-vă atenția pe tălpi și pe respirația care intră și iese prin această zonă a
corpului vostru.
Apoi, treptat, mutați atenția și respirația către diferite părți ale corpului vostru, de la
genunchi la talie, apoi la gât și, în cele din urmă, întregul vostru cap.
Meditația se încheie cu o expirație profundă și un îndemn de a reveni la starea de
conștiență cu un zâmbet.
Repetați acest exercițiu ori de câte ori simțiți nevoia de relaxare și revitalizare.
Scopul final al acestei activități este de a sprijini profesorii în dezvoltarea unei abordări
mai empatice și mai eficiente în interacțiunea cu elevii și colegii lor, contribuind astfel
la creșterea calității educației și la promovarea unui mediu de învățare pozitiv și
încurajator.

Bibliografie
Villaseñor, P. (2017). The different ways that teachers can influence the socio-
emotional development of their students: A literature review.
https://www.semanticscholar.org/paper/The-different-ways-that-teachers-can-
influence-the-Villae%C3%B1or/28ae61ed93ca6b5954823bc7e993d80492ec5162
What is Social, Emotional, and Academic Development? - The Aspen Institute. (2020,
April 17). The Aspen Institute. https://www.aspeninstitute.org/programs/national-
commission-on-social-emotional-and-academic-development/social-emotional-
academic-development/
Terada, Y. (2019, February 4). Understanding a teacher’s Long-Term impact. Edutopia.

https://www.edutopia.org/article/understanding-teachers-long-term-impact
Scheirlinckx, J., Van Raemdonck, L., Abrahams, L., Teixeira, K. C., Da Silva Alves, G. A.,
Primi, R., John, O. P., & De Fruyt, F. (2023). Social–emotional skills of teachers: Mapping
the content space and defining taxonomy requirements. Frontiers in Education, 8.
https://doi.org/10.3389/feduc.2023.1094888

Starea de Bine A Profesorului - O Calatorie Constienta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Starea de Bine A Profesorului - O Calatorie Constienta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Starea de Bine a Profesorului:

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă

În comparație cu toate evenimentele de zi cu zi, din viața personală și cele la nivel

Îndemnul nostru acum, la începutul cursului Starea de Bine a Profesorului: O călătorie

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 2

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 3

Majoritatea oamenilor ar fi de acord cu faptul că își doresc să dobândească o stare de

Starea de bine generală depinde de toate aceste tipuri de funcționare, până la un

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 4

Pentru elevi, învățarea este un instrument indispensabil, care alimentează și dezvoltă

Educația este un proces continuu, prin care ne formăm anumite competențe și

În ultimii ani, profesorii din întreaga lume au început să recunoască puterea

1. Susținerea și dezvoltarea socio-emoțională a elevilor a devenit o necesitate care

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 5

1.2 Modelul A.R.A.T.

Oricare dintre cele 5 tehnici (respirația conștientă, meditația, concentrarea, reflexia și

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 6

Cei 4 pași ai modelul A.R.A.T ne vor ajuta să ne bucurăm de momentul prezent și de

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 7

Recunoașterea gândurilor și a emoțiilor este al doilea pas necesar pentru a te înțelege

Recunoașterea gândurilor îți oferă claritate și înțelepciune. Puterea minții este

Întrebări de reflecție pentru recunoașterea modelului de gândire și gestionarea

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 8

Întrebări de reflecție pentru a alege să facem acțiuni conștiente:

Transformarea este momentul în care vedem primele rezultate pozitive, ca urmare a

Transformarea înseamnă autocunoaștere, creștere și dezvoltare. Pe măsură ce

Provocările pe care le avem zilnic pot să ne depășească emoțional și să ne obosească,

Transformarea este un proces complex, de durată, asemănător seminței plantate într-

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 9

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 10

Adversitățile profesiei îi influențează în mod constant pe profesori: de la carențe socio-

Stresul apare când suntem depășiți de multitudinea sarcinilor zilnice, de lipsa de

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 11

1.3.1 Cele 5 tehnici de îngrijire a stării de bine și reglare a stresului

În mod normal, respiri instinctiv, ca un răspuns automat. Respiri fără să te gândești la

Astfel, reușești să te detașezi de mediul înconjurător și să ai o perspectivă nouă față de

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 12

1. Inspiri (te simți complet)

Oamenii se feresc adesea de meditație pe motivul că „nu pot să nu gândească”. E

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 13

1. O formă de meditație presupune repetarea unei mantre, care poate fi un set de

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 14

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 15

Reflecția e parte intrinsecă din ceea ce suntem noi ca profesori și educatori -

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 16

După cum bine știm, anxietatea accentuată de sentimentul eșecului conduce la

Întrebările pot varia, în funcție de interesul vostru ca profesor și de nevoile copiilor

Întrucât nu există întrebări corecte sau greșite, asigurați-vă că puneți întrebări

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 17

Scrierea autoreflexivă, în propriul jurnal, facilitează, conform denumirii, procesul

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 18

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 19

Chang, B. (2019). Reflection in learning. Online Learning, 23(1), 95-110.

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 20

Tema 2.1: Modelul celor 5 nevoi esențiale ............................................................................... 22

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 21

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 22

Pentru a depăși aceste obstacole, o persoană trebuie să: asculte cuvintele și să

SUPORT DE CURS: Starea de Bine a Profesorului: O călătorie conștientă 23

2.2 Relația dintre gânduri și emoții

Conform terapiei cognitiv-comportamentale, care reprezintă standardul de aur actual

Modelul ABC cognitiv are la bază următoarele etape:

A (Activator): Prima etapă reprezintă situația sau evenimentul care declanșează o