Cario – curs 1 , 2

Examinarea clinică a pacientului

Datele obținute ajută la stabilirea diagnosticului și planului de tratament.
Nu se examinează doar dinții ci și parodonțiul și mucoasele așadar diagnosticul va
cuprinde:
 Diagnosticul afecțiunii odontale
 Diagnosticul afecțiunii parodontale
 Diagnosticul afecțiunii mucoasei orale;
 Diagnosticul afecțiunilor dento-maxilare
Tratamentul cuprinde:
 Tratament de urgență
 Plan de tratament de durată: odontal, protetic, parodontal, ortodontic, chirurgical.
Datele obținute se consemnează în foaia de observație care are triplă necesitate:
 De ordin medical
 De ordin științific
 De ordin medico-judiciar
Examen clinic complet înseamnă:
1. Anamneză: conține semnele subiective (ce relatează pacientul)
2. Examen clinic obiectiv: e complex, cuprinde examenul exo- și endooral
3. Examinări complementare
Diagnosticul paote fi pus uneori după anamneză și examenul obiectiv.

Anamneza
Ne interesează:
I. Datele de identitate ale pacientului
II. Motivul prezentării
III. Istoricul afecțiunii
IV. AHC
V. Antecedente personale (fiziologice și patologice)
VI.
I. Datele de identitate ale pacientului
1. Identitatea pacientului: nume, adresă, telefon;
2. Vârsta
 Anumite tratamente au șanse de reușită la vârste mai tinere (ex: coafaje)
3. Sexul
 Femeile dezvoltă anumite patologii în perioada de dezvoltare și în sarcină
4. Profesia
 Mediu toxic
 Intoxicații profesionale cu Pb, Hg, Bi (Pb- în tipografii)
 Leziuni carioase la dinții frontali la cofetari;

1
Cario – curs 1 , 2

 Eroziuni dentare la muncitorii din industria acizilor

 Suprasolicitări dentare ocluzale
 Apare abrazii, fracturi la croitori, tâmplari, tapițeri (meserii care
produc obiceiuri de a ține între dinți cuie, ace etc.)
5. Regiunea geografică
 Raport între leziunile carioase și concentrația de F din apa potabilă (de
exemplu în România apa nu este fluorizată peste tot).
6. Condițiile de viață-alimentația
 Se recomandă o alimentație cât de cât echilibrată;
 Se urmărește dacă masticația se desfășoară bilateral , dacă e unilaterală există
tartru pe partea inactivă, morfologie;
7. Fumatul, consumul de alcool, unele practici vicioase (bruxism, interpunerea între
dinți a unor obiecte străine)
 Fumătorii sunt mai expuși pigmentațiilor nicotinice și apariție de afecțiuni ale
mucoaselor;
 Bruxismul poate fi:
 Diurn: pacientul știe că are;
 Nocturn: pacientul nu știe că este bruxoman dar se trezește cu dureri
sau cu maxilarele încleștate;

II. Motivul prezentării

Poate fi reprezentat de:
1. Control periodic
2. Durere
 La excitanți termici, chimici, mecanici care ține atâta timp cât acționează
excitantul
 apare în carie, hiperestezie;
 în hiperemie durerea ține câteva minute după îndepărtarea
excitantului
 Dureri spontane, puternice, cu caracter lancinant sau pulsativ, sub formă de
crize localizate sau iradiante, de durată variabilă
 Dureri spontane, cu caracter continuu, exacerbate de factori mecanici sau
termici, cu modificări inflamatorii ale mucoasei înveincate, senzație de dinte
egresat: pulpite totale;
 Dureri spontane, continue, tumefacția zonei învecinate, senzația de
egresiune a dintelui: paodontite apicale acute;

2
 Cario – curs 1 , 2

Clasificarea durerii odontogene

Poate fi durere dentinară sau durere pulpară.
Durere dentinară Durere pulpară
 Provocată  Provocată/spontană
 Limitată  Continuă, violentă
 Intensitate  Intensitate mare
 Localizată  Localizată/iradiată
 Reproductibilă  Reproductibilă

Durerea Carie Hiperemie Pulpită Pulpită Pulpită Pulpită

simplă pulpară acută acută acută acută
seroasă seroasă purulentă purulentă
parțială totală parțială totală
Momentul apariției Nocturn sau Nocturn sau
Oricând Oricând Nocturn Nocturn
diurn diurn
Felul apariției Provocat/
Provocat Provocat Spontan Spontan Spontan
spontan
Localizare Da Da Da Nu Da Nu
Iradiere Nu Nu Nu Da Nu Da
Factori declanșatori Rece Rece Rece Rece Rece, cald Cald
Factori calmanți Răspuns Răspuns
- - Antialgice Rece
slab la AG slab la AG
Intensitate Medie Medie Mare Violentă Mare Violentă
Caracter Lancinantă Lancinantă Lancinantă Lancinantă Pulsatilă Pulsatilă
Durată Dispare Câteva min-
Câteva min Continuă Câteva ore Continuă
imediat ore
Frecvență În crize Continuă În crize Continuă
Asocierea cu
fenomene Nu Nu Nu Nu Nu Nu
vegetative

*poze curs :Ce se poate observa la examenul endooral?

- Carie ocluzală, cu evoluție rapidă : prezintă dentină umedă în cantitate mare
(caracteristică leziunilor cu evoluție rapidă), caracteristice pacienților tineri;
- Polip pulpar
- Puroi: în pulpită purulentă acută totală;

3
Cario – curs 1 , 2

Durere periapicală Durere periodontală

 La nivelul parodonțiului apical;  La nivelul parodonțiului marginal
 Spontană;  Spontană;
 Prelungită  Prelungită
 Continuă  Continuă
 Intensitatea depinde de inflamația PA  Intensitate progresivă
 Pulsatilă  Pulsatilă, reproductibilă;
 Exacerbată  Exacerbată de presiuni ocluzale
 Localizată/iradiată  Localizată
 Semne loco-regionale + generale  Semne loco-regionale
 Rx concludent;  Rx concludent
Diferențele între durerea periapicală și periodontală
 Intensitatea:
- depinde de inflamația parodonțiului apical: în durerea periapicală;
- este progresivă: în durere periodontală
 Iradiază: durerea periapicală;
 Localizată: durerea parodontală
 Examenul rx este concludent în ambele cazuri.

Durere gingivală Durere mucozală

 Localizată  Localizată
 Tensiune supărătoare  Usturime/arsură
 I blândă> moderată  I ușoară>moderată
 Exacerbată la palpare  P+exacerbată
 Reproductibilă  Reproductibilă
 + semne inflamatorii gingivale  +eritem, ulcerații
Diferențe între durerea gingivală și durerea mucozală (curs)
 Durerea gingivală:
 Localizată la nivelul marginii gingivale;
 Sub formă de tensiune;
 La palpare blândă cu sonda sângerează
 La palpare se accentuează durerea
 Pacientul poate să reproducă tipul de durere și localizarea;
 Durerea mucozală
 Localizată la nivelul mucoasei;
 Sub formă de usturime sau arsură;
 Intensitate ușoară sau moderată;
 Palparea accentuează durerea;
 Orice factor termic sau chimic accentuează durerea

4
Cario – curs 1 , 2

Poze curs:
- Gingivită eritematoasă, se observă și o cantitate mare de placă la nivelul coletului;
- Ulcerație pe marginea limbii de natură traumatică (prin mușcare)
- Gingivită ulcero-necrotică cu decapitarea papilei gingivale (la pacienți cu HIV)
- Parodontită ulcero-necrotică

Durerea iatrogenă
Este provocată de medic în timpul tratamentelor stomatologice precum:
 Tratament endodontic în mediu septic;
 Prepararea canalului insuficient sau irigare insuficientă
 Extruzia soluției de irigare periapical
 Poate duce la apariția complicațiilor tratamentelor endodontice: parodontite
apicale;
 Ce facem dacă am depășit apexul cu hipoclorit? Tratament:
- oprirea tratamentului,
- aspirația soluției rămasă pe canal,
- spălături cu ser fiziologic pentru a neutraliza hipocloritul
- dintele rămâne deschis pentru a asigura drenajul;
- se administrează antialgice și antiinflamatoare + în faza celulitică se
asociază și antibiotice
 Însămânțarea septică la nivelul parodonțiului apical
 Se produce când nu respectăm condițiile de izolare -> însămânțarea spațiului
endodontic care poate să ajungă și la nivelul parodonțiului apical
 Deschideri accidentare de cameră pulpară;
 Manopere intempestive, brutale precum :
 șlefuiri fără răcire,
 preparare de cavități fără răcire,
 neprotejarea dinților preparați sau a cavităților cu lucrări provizorii
 Necroza mucoasei: produsă în urma anesteziei datorită injectării cu presiune prea
mare;
 Arsură cu acid tricloracetic: este un acid folosit în pa pentru
cauterizarea/îndepărtarea marginii gingivale
 Perforarea planșeului radicular, cale falsă

Caracteristicile durerii se stabilesc în urma:

- Unui interogatoriu
 Heteroevaluare
 Autoevaluare
- Unui chestionar

5
Cario – curs 1 , 2

Interogatoriul: cum stabilim caracteristicile durerii? Prin heteroevaluare sau

prin autoevaluare:
 Heteorevaluare
- Metode fiziologice
- Metode mecanice
- Stimulare electronică
- Electronice computerizate-cervico tomografia
- Metode biochimice – dozarea endorfinică în LCR
 Autoevaluare
- Scări verbal-descriptibe: intensitatea dureroasă – 5 grade
- Scări vizual analogice: intensitatea durerii se analizează pe o axă de 10 cm
- Chestionarele
Chestionarele – discuția liberă
 Localizarea: unde vă doare?
 Cronologia durerii:
 Când ați simțit prima dată durerea?
 Ce fel de durere este ? (felul durerii)
 Se repetă regulat? (periodicitatea)
 Cât de des vă doare? (frecvența)
 Cât durează durerea ? (durata)
 Caracterul: cum este durerea?
 Caracter similar: spasm muscular, boli cardiace, boli psihice;
 Intensitatea durerii
 Vă trezește din somn?
 Vă afectează activitățile zilnice?
 Factori care influențează durerea?
 Locali
- Vă doare la ... ?
- Durerea este mai puternică la ... ?
- Durerea se calmează la ... ?
 Situaționali
- Modificări de postură
- Momentul din zi
- Diverse activități
- Modificări hormonale
 Factori suplimentari
 Ați suferit vreun traumatism?
 Vi s-a făcut vreun tratament?
 Ați fost umflat?
6
Cario – curs 1 , 2

III. Istoricul afecțiunii

1. Debut
2. Evoluție
3. Alte tratamente
4. Evoluție după tratament
IV. AHC
1. Factori generali
 Genetici
 Metabolici
 Neuro-endocrini
 Factori de mediu
 Infecții cronice prezente în familie
2. Malformații congenitale
 Displazii dentare
 Anomalii dento-maxilare;
 Anodonții
 Incluziuni dentare
 Multiple leziuni carioase
 Parodontopatii
3. Afecțiuni pe care le-a suferit mama în timpul sarcinii
 Viroze
 Toxicoze
V. Antecedente personale
Antecedente personale fiziologice
1. Vârsta de erupție și cronologia erupției dentare
2. Accidente legate de erupția dinților
3. Instalarea pubertății, număr de sarcini, menopauza
Antecedente personale patologice
1. Generale
 Afecțiuni respiratorii
 Afecțiuni cardio-vasculare: pacienții cardiacă cu febră reumatică, proteze
valvulare au nevoie de antibioprofilaxie (2 g Amoxicilină cu 60 min înainte de
intervenție + 1g Amoxicilină la 6 ore)
 Afecțiuni digestive
 Boli de sistem
 Diabet: sunt predispuși la infecții -> se face antibioprofilaxie înainte de
tratamentul endo și de extracții; anestezicele cu epinefrină modifică glicemia

7
Cario – curs 1 , 2

=> pacientul trebuie să fie programat între mese pt a nu face crize de

hipoglicemie;
 Reumatism;
 Anemii
 Astm, alergii;
 Afecțiuni psihice
 Epilepsie
 Boli infecțioase: hepatită B, hepatită C, HIV, TBC: importante pentru
sterilizare, protecție personală, protecția următorului pacient
 Medicația zilnică: poate să interfereze cu tratamente noastre;
 Medicație anticoagulantă
2. Stomatologice
 Date despre afecțiunile anterioare
 Prezența unor malformații congenitale, traumatisme sau intervenții
chirurgicale în regiunea cervico-facială;
 Frecvența și momentul aplicării unor tratamente stomatologice conservative,
extracții, tratamente ortodontice și protetice

Examenul obiectiv
Constă în:
a. Examen obiectiv exobucal se realizează prin:
 inspecție
 palpare.
b. Examen obiectiv endobucal se realizează prin :
 Inspecție: se poate folosi și oglinda pentru zone care necesită proiectarea
luminii sau vizualizarea în privire indirectă.
 Palpare cu vârful sondei;
 Percuție:
- Percuția axială: dă relații despre afectarea parodonțiului apical;
- Percuția paraaxială dă relații despre afectarea parodonțiului marginal
Metode de examinare: inspecție, palpare, percuție.
Examenul obiectiv exobucal
Se realizează :
 prin inspecție și palpare
 din față și din profil;
Inspecție
A. Din față
 Forma feței
 Simetria feței

8
Cario – curs 1 , 2

 Armonia etajelor feței;

 Aspectul tegumentelor: anumite colorații pot fi semne ale unor boli
generale (ex: cianoza : boli cardiace).
 Șanțurile periorale:
- Șanțurile sunt șterse în caz de abcese, tumefacții;
- Șanțurile sunt accentuate în edentații;
 Roșul buzelor
 Fanta labială
 Raportul buzelor
- Treaptă pozitivă;
- Treaptă negativă
 Prezența unei fistule la nivel cutanat
cauzată de o infecție periapicală de la nivelul
M inferior
B. Din profil
 Câmpul de profil
- Se stabilește cu ajutorul planurilor Frankfurt; Simon și Dreyfuss
- 3 elemente : buza superioară, buza inferioară, mentonul.
- Profilul poate fi:
 Drept (poziția neutră): buza superioară e în 1/3 anterioară,
buza inferioară e în 1/3 medie și mentonul e în 1/3
posterioară;
 Convex: apare în micrognație sau în proalveolodenție;
 Concav : mentonul e în 1/3 anterioară
Palpare
Se palpează:
1. Integritatea contururilor osoase
- Marginea orbitelor
- Piramida nazală
- Gonionul
- Marginea posterioară a ramurii ascendente a mandibulei
- Marginea mazilară a mandibulei
2. Sensibilitatea punctelor sinusale
3. Sensibilitatea punctelor de emergență ale nervului trigemen;
Se realizează prin aplicarea unei presiuni în punctele nervoase.
- Ramura oftalmică: pct supraorbitar pe marginea supraorbitară;
- Ramura maxilară: pct infraorbitar
- Ramura mandibulară: punctul menonier (la jumătatea înălțimii corpului
mandibulei, sub PM2).
9
Cario – curs 1 , 2

4. Reliefurile musculare, mobilitatea și tonusul musculaturii masticatorii și mimico-

faciale;
5. Grupele ganglionare
Se apreciază:
- Posibilitatea de palpare, volumul;
- Consistența
- Aderența
- Mobilitatea față de planurile subiacente;
- Sensibilitatea dureroasă asociată
* pentru ganglionii latero-cervicali profunzi: se palpează pe marginea
posterioară a SCM. Capul pacientului este drept, mâna examinatorului pe
SCM. Se cere pacientului să întoarcă capul spre mână și să se uite în jos.
Degetele vor palpa profund.
* pentru ganglionii latero-cervicali superficiali: se palpează pe marginea
anterioară a SCM. Capul pacientului e întors într-o parte. De-a lungul părții
expuse a gâtului se plasează degetele ambelor mâini pe SCM. Se face o
palpare continuă de la mandibulă la umăr.
* ganglionii occipitali se palpează în regiunea occipitală, bimanual, simetric.
* ganglionii retroauriculari: se palpează bimanual, simetric.

Grupul ganglionar Zona de palpare

1. Preauricular Anterior de conductul auditiv extern
2. Retroauricular Posterior de lobul urechii
Anterior de apofiza mastoidă.
3. Submandibular, De-a lungul feței interne a corpului
subangulomandibular și mandibular și în dreptul gonionului
retroangulomandibular
4. Genieni În grosimea masei musculo-adipoase a
obrajilor
5. Submentonieri În extermitatea anterioară a planșeului
bucal
6. Cervicali superficiali și profunzi De-a lungul marginii anterioare și
posterioare a mușchiului SCM
Pe traseul fasciculelor SCM
7. Occipitali

10
Cario – curs 1 , 2

Examenul ATM
Face parte din examenul exobucal.
Inspecție
1. Amplitudinea deschiderii gurii
 Valori normale la femei: 4.5 – 5 cm.
 Valori normale la bărbați: 5 – 5.5 cm.
2. Devierea mandibulei în mișscarea de deschidere –închidere
 În linie dreaptă;
 Sacadată
Palpare bimanuală
1. Simetria și continuitatea mișcărilor mandibulare
2. Prezența unor cracmente, frecături, crepitații, salturi articulare, deformații
3. Durere
Examenul obiectiv endobucal
Cuprinde:
a. Examenul mucoasei orale;
b. Examenul arcadelor dentare;
c. Examenul parodonțiului marginal.
a. Examenul mucoasei orale
I. Buzele: fac trecerea între examenul exo- și endooral;
Se apreciază prin inspecție:
1. Culoarea
2. Integritatea comisurilor : pot să existe ragade comisurale;
3. Dimensiunea: comisurile sunt localizate pe o dreaptă tangentă la fața internă
a irisului. Buza superioară este mai scurtă;
4. Raportul buzelor
Se apreciază prin palpare dacă buzele:
5. Sunt infiltrate sau nu;
6. Prezintă noduli sau nu.
Palparea se face bidigital pentru a putea palpa în întregime buza.
După examinarea buzelor, se răsfrânge buza și se trece la examinarea endo-
orală.
II. Examenul mucoasei orale
1. Mucoasa labială
2. Mucoasa fundului de sac vestibular superior și inferior
3. Starea bridelor și a frenului
4. Vestibulul
 Spațiu îngust extern, intern;

11
Cario – curs 1 , 2

 Se examinează vestibulul labial și bucal:

- Aspectul și colorația mucoasei;
- Formațiuni patologice care pot umple vestibulul ștergându-i
relieful;
- Prezența fistulelor sau a unor formațiuni de tip papilomatos pe
mucoasa crestelor alveolare;
5. Mucoasa jugală
Inspecție
 Culoarea
 Leziuni ulcerative
 Leziuni tumorale;
Palpare
 Tumori nodulare
 Calculi salivari
Elemente localizate pe mucoasa jugală:
 Papila canalului Stenon:
- este orificiul de evacuare a glandei parotide. Se află localizată în
dreptul M2 superior.
- Se examinează prin inspecție: capul pacientului este întors spre
partea de examinat. Se îndepărtează obrazul și se proiectează
lumina cu oglinda.
- Se examinează prin palpare: se exercită o presiune manuală pe
suprafața cutanată a regiunii parotidiene pentru a aprecia
aspectul salivei produsă de parotidă. Saliva trebuie să fie clară și
nu foarte consistentă (incoloră, inodoră).
- Trebuie observat dacă mucoasa din jur este congestionată (aflux
excesiv de sânge) sau dacă saliva eliminată prin canalul Stenon
este modificată deoarece aceste semne dau relații asupra
îmbolnăvirii glandei salivare.
 Linia interocluzală / linia albea bucalis
- Este o linie/zonă a mucoasei mai proeminentă și mai albă (mai
keratinizată) situată în dreptul planului ocluzal.
- Trebuie diferențiată de formațiunile cu caracter patologic.
6. Bolta palatină
Forma poate fi joasă, plată, medie, adâncă, ogivală. E mai importantă în
cazul pacienților ce vor fi protezați;
Inspecție
 Palatul dur: aspect, formă, adâncime, starea mucoasei + a rugilor palatine

12
Cario – curs 1 , 2

 Palatul moale: inspecția vălului palatin de despicături, perforații, abcese.

Palpare
 Prezența și forma torusului palatin:
- Crează probleme la protezare;
- La palpare nu trebuie să fie dureros;
Elemente localizate în bolta palatină:
 Rugile palatine: îngroșări fiziologice situate în 1/3 anterioară a palatului;
 Papila interincisivă
 Linia Ah
- Este limita până la care se face protezarea;
- Face legătura dintre palatul dur și palatul moale
7. Limba
Inspecție
 Mărimea: normală, macro- sau microglosie
 Frenul lingual: dacă este scurt limitează mișcările limbii;
 Aspectul mucoasei:
 Poziția limbii: cu inserția anterioară sau posterioară.
Pentru a observa mai bine marginile și baza limbii se poate prinde vârful
limbii cu un tifon.
Palpare
 Cu o mână se tracționează cu ajutorul unui tifon;
 Se palpează bimanual, bidigital dacă se palpează în profunzime pentru
depistarea unor noduli profunzi parenchimatoși;
 Palparea es
Aspectul normal al limbii
 Papile fungiforme (rotunde) și
filiforme (subțiri) situate în cele
2/3 anterioare ale feței dorsale a
limbii;
 Papile circumvalate în nr de 12
sub formă de V în treimea
posterioară a limbii
Aspecte patologice ale limbii care pot orienta spre boli generale
 Modificări de culoare:
- Roșeață
- Paloare
 Leziuni ulcerative
- Traumatice

13
Cario – curs 1 , 2

- Afte
- Stomatite ulcero-necrotice
 Limbă fisurală, scrotală: limba geografică și limba păroasă (situații
benigne) fără semnificație sau asociate cu avitminoza B
 Limbă încărcată: tulburări gastro-intestinale, boli febrile
 Limbă lucioasă, depapilată: anemie feriprivă
 Scarlatină
- La debut limba este saburală (aspect alb gălbui, nisipos);
- În următoarele zile suprafața limbii se elimină treptat de la vârf
spre bază -> limba devine foarte roșie cu papilele hipertrofiate =
limbă zmeurie;
- Pe măsură ce boala evoluează spre vindecare se produce
reepitelizarea care conferă un aspect “lăcuit” limbii: limbă de
pisică
8. Regiunea sublinguală
Inspecție
 Aspectul mucoasei planșeului oral, plicile sublinguale;
 Orificiul canalului Wharton și a glandelor sublinguale de o parte și alta a
frenului limbii
Palparea se realizează bimanual. Urmărește:
 Suplețea planșeului
 Gradul de infiltrație
 Sensibiltatea
b. Examenul arcadelor dentare
Cuprinde :
 Examenul monomaxilar
 Examenul bimaxilar static
 Examenul bimaxilar dinamic
Examenul monomaxilar
Se realizează prin: inspecție, palpare, percuție și mai puțin auscultație.
Se urmărește:
1. Tipul de dentație:
2. Forma arcadelor
3. Apelul dinților
4. Denivelări ale planului de ocluzie
1. Tipul de dentație
 Temporară: până la 6 ani
 Mixtă: între 6-12 ani
 Definitivă

14
Cario – curs 1 , 2

2. Forma arcadelor
Forme normale
 Maxilar: parabolă: regiunea anterioară descrie un semicerc în timp ce segmentele
laterale diverg discret spre distal
 Mandibulă: elipsă: regiunea anterioară se înscrie într=un semicerc, segmentele
laterale se îndepărtează distal cu excepția ultimelor porțiuni care sunt convergente
Modificările de formă ale arcadelor sunt produse de modificări de grup dentar sau
anomalii de poziție ale dinților și determină apariția unor forme precum:
 Arcadă în formă de trapez
 Arcadă în formă de V
 Arcadă în formă de U
 Arcadă în formă de omega
3. Apelul dinților
Se examinează fiecare dinte în parte de la 1.8 la 4.8.
Fiecare dinte poate fi:
 Dinte prezent integru;
 Dinte afectat -> se descrie fiecare leziune de la nivelul lor:
- Modificări de culoare a smalțului: dacă avem un dinte devital se face o
radiografie pentru a consemna statusul endodontic;
- Prezența cariilor: localizare, profunzime;
- Leziuni odontale necarioase: fracturi, eroziuni, abrazii;
- Obturații: localizare, tip material, corctitudine, eventuala prezență a leziunilor
marginale (carii secundare)
- Prezența leziunilor odontale necarioase: fracturi, eroziuni, abrazii, abfracții,
leziuni cuneiforme, cervicale de uzură;
- Lucrări protetice existente: corecte sau incorecte
 Dinte absent: se menționează cauza și spațiul restant
- Cauze: extracții, agenezii, dinți incluși;
- Spațiul restant:
 De dimensiunea dintelui lipsă;
 Închis;
 Îngustat/micșorat datorită înclinărilor coronare suferite de dinții vecini
 Micșorat vertical de dinții antagoniști care au migrat vertical (extruzii,
egresiuni)
4. Denivelări ale planului de ocluzie
PERCUȚIA
Se realizează cu instrumente rigide (în special mânerul unor instrumente din trusa de
consultație).

15
Cario – curs 1 , 2

Percuția se realizează:
- Axial: arată starea parodonțiului apical
- Transversal: arată starea parodonțiului marginal
Parodonțiu apical înseamnă tot ceea ce e în 1/3 apicală.
Ex: la percuție axială apare sensibilitate în caz de pulpită, parodontită acută.
Parodontitele cronice nu dor la percuție.
Mobilitatea dentară
 Fiziologică
 Patologică: în parodontopatii, leziuni traumatice.

Toate leziunile constate se consemnează în fișă:

- Dinte absent: X
- Dinte ce trebuie extras: +
- Rădăcină restantă: √
- Carii simple: CS
- Pulpite: P
- Gangrenă: G
- Parodontită: Po
- Obturații: O
- Lucrare protetică fixă: □ (pătrat); dacă este PPF se face un dreptunghi;
- Lucrare protetică mobilă: desen

Examenul bimaxilar static

Examenul bimaxilar static reprezintă ocluzia statică și reprezintă rapoartele dintre
arcadele maxilară și mandibulară în poziția de intercuspidare maximă.
3 zone/nivele: incisivi, canini, molari.
3 planuri: sagital, transversal, vertical.
La nivelul incisivilor
 În sens sagital
 Normal: fețele palatinale ale I maxilari circumscrie fețele V ale incisivilor
mandibulari; treapă sagitală de 1-2 mm
Anormal
 Treaptă sagitală > 2 mm
 Angrenare inversă
 Treaptă sagitală negativă: incisivii inferiori circumscriu incisivii superiori și
există treaptă sagitală
 În sens transversal
 Normal: linia interincisivă mandibulară și maxilară să fie continue;

16
Cario – curs 1 , 2

Anormal
 Linia interincisivă deviată spre stânga sau dreapta;
 În sens vertical
Normal: acoperire de 1/3 a dinților inferiori de către cei superiori.
Anormal
 Supraacoperire > 1/3 = ocluzie adâncă
 Supraacoperire < 1/3 = ocluzie deschisă
La nivelul caninilor
 În sens sagital
Normal: cuspidul caninului superior e în contact cu C și PM1 inferior.
Anormal
 Mezializare de 1/2 , 1 ... cuspid
 Distalizare de 1/2 , 1 ... cuspid
 În sens transversal
Normal: contact între fața P a Cmaxilar și fețele V ale Cmand și PM1 mand.
Anormal
 Angrenare inversă (b)
 Treaptă transversală negativă;
 Treaptă transversală pozitivă (c)
 În sens vertical
Normal: supraacoperire de 1/3.
Anormal
 Ocluzie deschisă;
 Ocluzie adâncă.
La nivelul molarului prim permanent
 În sens sagital
Normal: cheia lui Angle: cuspidul MV al M1 superior să fie în șanțul
intercuspidian mezial la M1 mandibular.
Anormal: mezializarea/distalizarea mandibulei cu 1
cuspid sau cu 1/2 cuspid.
 În sens transversal
Normal: cuspizii vestibulari ai M maxilari îi circumscriu
pe cei mandibulari.
Anormal
 Ocluzie încrucișată: M inferiori îi circumscriu pe cei superiori;
 Ocluzie lingualizată: M superiori sunt foarte vestibularizați sau M inferiori sunt
foarte lingualizați.

17
Cario – curs 1 , 2

 În sens vertical
Normal: acoperirea M inf de M superior cu înălțimea unui cuspid (relație
cuspid-fosă).
Anormal
 Ocluzie deschisă: în erupții incomplete, procese carioase cu distrucții coronare
masive;
 Ocluzii prăbușite: extracții antagonști.
M1 permanent ridică multe probleme deoarece de multe ori e extras, fiind confundat
cu un dinte de lapte.
Cuspizii în ordinea mărimii: ML > DL > MV > centralul și DV sunt cei mai mici (DV
uneori nu există).
Examenul bimaxilar dinamic
Examenul bimaxilar dinamic reprezintă ocluzia dinamică și oferă date despre
repartizarea solicitărilor funcționale ocluzale în diferite poziții ale mandibulei. (propulsie și
lateralitate)
Mișcarea de propulsie
Incisivii mandibulari alunecă pe fețele P ale incisivilor maxilar din poziția de IM până
în poziția de cap la cap.
Normal: ghidajul anterior se realizează cel puțin pe incisivii centrali, uneori și pe cei
laterali cu dezocluzie dinților posteriori. (se consideră ghidaj normal, ghidajul anterior
realizat pe măcar 2 incisivi situați de o parte și de alta a liniei mediene + dinții din zona
pasivă sunt în dezangrenare).
Disfuncții ocluzale
 Interferență propulsivă activă : când ghidajul anterior e realizat de un singur incisiv
 Interferență propulsivă pasivă: dacă apar obstacole posterioare fără dezocluzie
totală (= dacă dinții laterali nu se dezangrenează).
Mișcarea de lateralitate
Se realizează mișcare de lateralitate spre stânga sau spre dreapta.
Partea spre care se deplasează mandibula se numește parte activă (lucrătoare).
Partea opusă mișcării se numește parte pasivă (nelucrătoare, de balans).
Normal: conducerea mișcării de lateralitate e realizată de ?
- C mandibular = ghidaj canin
- C + mai mulți dinți laterali = ghidaj de grup
- C + mai mulți dinți frontali = ghidaj antero lateral ?? (nu scrie în curs)
Disfuncții ocluzale
 Interferență laterală activă: dacă alt dinte suportă mișcarea de lateralitate
 Interferență laterală pasivă: dacă nu se produce dezocluzia pe partea nelucrătoare
=> disfuncții musculare și articulare.

18
Cario – curs 1 , 2

c. Examenul parodonțiului marginal

Parodonțiul cuprinde:
 Parodonțiul marginal de înveliș – gingia
 Parodonțiul marginal de susținere (cement, desmodonțiu – ligament parodontal, os
alveolar)
Examenul parodonțiului marginal de înveliș (gingie)
Aspectul normal al gingiei:
 La inspecție
 Culoare: roz-palidă;
 Consistență: fermă, bine adaptată la coletul dintelui;
 Gingia aderentă: lucioasă, cu ușoară lobulație, aspect de “coajă de portocală”
 La palpare (cu sonda parodontală, metalică, gradată, cu vârf bont sau sferă)
 Nesângerândă
 Nedureroasă
Examenul parodonțiului marginal de susținere
Se realizează prin inspecție și palpare:
1. Adâncimea șanțului gingival
2. Retracția gingivală
3. Migrări dentare
4. Mobilitatea dentară
5. Aprecierea statusului igienei orale
Mobilitatea dentară
Se evaluează prin ciocănirea dintelui cu 2 instrumente dure dinspre V spre O, dinspre
M spre D sau chiar axial.
Există mai multe grade de mobilitate:
0: fiziologic;
1: mobilitate în sens VO;
2: mobilitate în sens VO și în sens MD;
3: mobilitate în sens VO, MD și axial -> în principiu duce la extracție dentară;
Se datorează unor patologii precum parodontopatii, leziuni traumatice.
Aprecierea statusului de igienă orală
Depistarea plăcii muco-bacteriene se face folosind una dintre soluțiile revelatoare de
placă:
 Soluții iod-iodurat
 Albastru de metilen 2%
 Soluție fuxină bazică
 Eritrozină
 Soluție Talbot
 Soluție Placolor

19
Cario – curs 1 , 2

Curs: dacă igiena este deficitară nu se pune implant (titanul atrage flora bacteriană).
Tartru supra- sau subgingival (calitativ, cantitativ)
 Se vizualizează prin:
 Vizual prin insuflare de aer;
 Palpare cu sonda;
 Radiografii retroalveolare + indici de igienă orală
 Diferențele dintre tartrul supra și subgingival sunt:
 Tartrul supragingival este:
- Gălbui, mai deschis ca cel subgingival;
- Mai moale ca cel subgingival;
 Tartrul subgingival este:
- Mai închis la culoare ca cel supragingival;
- Mai dur ca cel supragingival;
- Se îndepărtează foarte greu;
- Poate fi găsit la pacienți cu igienă orală bună.
Indicele de placă OHI-S
DI-S este indicele de placă.
CI-S este indicele de tartru (calculus index).
Se examinează 6 suprafețe dentare considerate reprezentative pentru întreaga
arcadă:
 Fețele vestibulare ale: 1.6, 1.1, 2.6, 3.1
 Fețe orale ale 3.6, 4.6
DI-S
 Scor 0: absența plăcii;
 Scor 1: placa acoperă treimea gingivală;
 Scor 2: placa acoperă între 1/3 și 2/3 din suprafață;
 Scor 3: placa acoperă mai multe de 2/3 din suprafață
CI-S
 Scor 0: absența tartrului
 Scor 1: tartrul acoperă treimea gingivală;
 Scor 2: tartrul acoperă între 1/3 și 2/3 de suprafață + insule de
tartru subgingival;
 Scor 3: tartru acoperă mai multe de 2/3 din suprafață +
bandeletă de tartru subgingival
Calcul
DI-S = numărul punctelor acordate/ numărul suprafețelor examinate.
CI-S = numărul punctelor acordate / numărul suparfețelor examinate.
DI-S + CI-S = OHI-S.

20
Cario – curs 1 , 2

Interpretarea rezultatelor
Între 0 și 1.2 => igienă bună.
Între 1.3 și 3 => igienă satisfăcătoare.
Între 3.1 și 6 => igienă necorespunzătoare.

Examenul funcțiilor ADM

Funcțiile ADM sunt:
 Funcția fizionomică
 Funcția fonetică
 Deglutiția
 Masticația:
 Preferințe alimentare
 Uni/bilateral.
 Funcția de autoîntreținere: asigură păstrarea sănătății tuturor elementelor
componente ale ADM

Examinări complementare
Nu se fac înainte de a examina pacientul.
Sunt reprezentate de:
1. Examen radiologic
2. Teste de vitalitate dentară
3. Diafanoscopia sau transiluminarea
4. Firul de mătase
5. Starea mucoasei gingivale / congestia papilei interdentare
6. Indicatori de carie
7. Teste microbiologice
1. Examenul radiologic
Indicații este de mare ajutor pentru:
- Carii proximale situate sub punctul de contact
- Carii radiculare situate sub festonul gingival
- Carii ocluzale superficiale pentru a știi cât de mult este afectat din smalț.
Leziunea carioasă apare ca o radiotransparență pe Rx.
Tipuri de radiografii:
 Radiografie Bitewing
 Radiografie retroalveolară (carii incipiente, mai ales proximale)
Dacă vrem să punem diagnosticul de carie doar pe bază de Rx nu există șanse mari de
succes. Dacă nu apare forma de triunghi sau de crestătură și apare doar radiotransparență în

21
Cario – curs 1 , 2

cele mai multe cazuri în acea zonă nu e carie => se tratează ca un examen complementar și
nu ca un examen pentru diagnostic de certitudine care nu mai necesită examinare clinică.
În general, în funcție de cum se observă leziunea carioasă pe Rx, clinic leziunea e un
pic mai avansată.
2. Transiluminarea
Fiber-optic-transillumination (FOTI) reprezintă trecerea unui fascicol luminos puternic
prin țesuturile dentare.
Ne ajută doar la cariile (incipiente) ale fețele proximale ale dinților frontali unde
grosimea dintelui e mai mică.
Se mai pot observa și fisurile de la nivelul smalțului.
3. Teste de vitalitate
Este o metodă utilă de diagnostic în prepararea leziunilor carioase profunde când
pacientul nu prezină niciun fel de sensibilitate.
Ne ajută atunci când avem leziuni carioase profunde, pacientul nu reacționează și ne
punem întrebarea de diagnostic diferențial între:
- Carie profundă
- Pulpită cronică
- Necroză
Metodele de testare a vitalității
 Teste termice
 Teste electrice
!!! Indiferent de testul de vitalitate testarea se face:
- la nivelul suprafeței vestibulare, spre regiunea coletului deoarece stratul de smalț e
mai subțire
- se realizează comparativ cu un dinte vecin, omolog sau antagonist despre care știm
sigur că e integru vital. În funcție de cum reacționează acest dinte vital, comparativ,
vedem dacă reacționează la fel și în cazul dintelui în cauză.
- La dinții pluriradicular e bine să se testeze în mai multe puncte deoarece pe o
rădăcină putem să avem necroză și pe cealaltă pulpită cronică etc.
Testele termice
Se testează vitalitatea:
 La temperaturi ridicate
 Proiectarea unui jet de apă caldă
 Gutapercă sub formă de con încălzită
 Metoda fuloarului încălzit
 La temperaturi coborâte:
 Cu jetul de apă rece
 Cu clorură de etil pe bulete de vată

22
Cario – curs 1 , 2

- Scade temperatura dintelui și a pulpei cu 5®

 Prin folosirea freonilor (DDM = diclordifluormetan) : sub formă de spray
- Scade temperatura dintelui și a pulpei cu 29.8®
 Cu zăpadă carbonică (gheață uscată) sub formă de batoane
- Scade temperatura dintelui și a pulpei cu 76®
Temperaturile atât de coborâte testează vitalitatea dar există riscul agresării pulpei
așa că acestea au rămas ca metode de testare a vitalității pentru dinții acoperiți cu coroane
unde nu se pot utiliza testele electrice.
Testele electrice / pulpotestul
Majoritatea au o ansă care se aplică pe buză și una care se aplică pe dinte în zona în
care se testează vitalitatea. Există alte aparate care au o ansă care se aplică pe dinte și una
trebuie să fie ținută în mână de pacient. La toate aceste aparate se realizează un circuit
închis.
De multe ori pentru a conduce mai bine curentul se aplică pastă de dinți pe ansă.
Curentul alternativ ( 3 mA, 0-20V) trece de-a lungul prismelor de smalț și a tubilor
dentinar până la țesutul pulpar. Practic, în momentul în care i se testează vitalitatea,
pacientul simte ca o fulgerare, intensitatea nu e dureroasă și după îndepărtarea cedează.
Avantaj: testele de vitalitate electrice permit creșterea progresivă a intensității
curentului electric.
Tipuri de răspuns pulpar
 Normal
 Există un răspuns la stimul;
 Acest răspuns nu este exagerat și nu durează
 Exagerat
 Apare durere;
 În general semnifică : pulpită
 Absent
 Semnifică necroza pulpei sau tratament endodontic în antecedente.
În pulpitele acute (inflamațiile pulpei) dintele reacționează la intensități mult mai
mici decât un dinte integru. Pacientul simte o durere puternică și nu se mai aplică teste de
vitalitate.
În pulpitele cronice răspunsul apare la intensități mult mai mari.
În necroza/mortificarea pulpei răspunsul este absent.
!!!!! în coafaje se urmărește dacă dintele a rămas vital la intensități normale.
Intensitatea normală se măsoară comparativ cu unul din dinții vecini.
4. Ața dentară/ Firul de mătase
Introdus interdentar firul de mătase agață, se scămoșează în cazul unui proces carios.
Este un semn relativ – eroare- deoarece poate să agațe și să se scămoșeze și dacă este tatru.

23
Cario – curs 1 , 2

5. Starea mucoasei gingivale

Este un semn relativ deoarece apare inflamație și în caz de carie și în caz de tatru.
Congestia papilei interdentară poate fi dată de caria aproximală situată sub punctul
de contact.
6. Indicatori de carie
Ajută la început dacă există dubii dacă să se mai îndepărteze sau nu dentina alterată.
În general dentina alterată se colorează în roșu (diferențiază dentina infectată de
dentina sănătoasă).
Tehnica: fucsina bazică – colorație roșie.
Este o examinare complementară cu precizie scăzută deoarece de exemplu la
joncțiunea smalț-dentină tendința este să existe această colorație (chiar dacă nu e infectată)
și atunci riscăm să îndepărtăm excesiv.
7. Teste microbiologice
Sunt examinări complementare care pot ajuta.
Nu se utilizează uzual.
Se apreciază :
- Tipul bacteriilor
- Numărul bacteriilor în salivă.
Se determină : Streptococcus mutans și Lactobacillus,
Exemplu: Benzi Dentocult SM.
 Este un test mai nou.
 Are avantajul că cu ajutorul său se apreciază S. Mutans și Lactobacilii.
 Conține medii specifice pentru S mutans și pentru Lactobacili
 Pentru a realiza acest test pacientul mestecă parafină înainte pentru a trece
bacteriile de pe dinți în salivă.
 Se recoltează saliva.
 Streptococii apar ca puncte albastre și Lactobacilii apar ca puncte roșii.

Diagnostic Tratament
 De urgență  Tratamentul afecțiunii de urgență
 Odontal  Controlul plăcii
 Parodontal  Odontal
 Ocluzal  Extracții
 Protetic (edental)  Parodontal
 Ortodontic  Ocluzal
 Funcțional  Ortodontic
 Chirurgical  Protetic (edental)
 De întreținere

24
Cario – curs 1 , 2

25