La judecată

Piesa într-un act

Scena I:
(Cortina se deschide)
Se vede de judecată (Grefierul stă în bancă)
Judecătorul: După cum spunea latinul „Nulla dies sine linea”
(nicio zi fără o realizare) să încercăm să soluționăm prezenta
cauză.
Avocatul inculpatului: Onorată instanță recunoaște că „legim
servi sumus ut ubre esse passimus (suntem sclavii legilor ca să
putem fi liberi) și cere Ioanei să-și facă „mia culpa” (să-și
recunoască vina) de a-l fi jignit în public, numindu-l
„nesimțitule”!
Judecătorul: Pârât, aveți cuvântul:
-Vă recunoașteți vina?
Ioana: Onorată instanță, cu tot respectul, „festina lente”
(grăbește-te încet), recunosc faptul că l-am jignit, dar gestul de
a mă trage de păr nu a fost frumos.
Marcus: „Fama volat” (zvonul zboară), onorată instanță, nimeni
nu poate depune mărturie că eu am făcut acest gest.
Judecător: Este un „modus vivendi” (un fel de a trăi) pentru voi
tinerii de azi.
Avocatul Ioanei: Acești copii trebuie să învețe înțelesul
dictonului „nosce te ipsum” (cunoaște-te pe tine însuți).
Onorată instanță, clienta mea nu are nicio vină, fiindcă
inculpatul când a executat acest gest, nu s-a gândit la
consecințe, astfel acesta a recurs la legitima apărare, fiind
folosită prin vorbe. Cod penal, capitolul al II-lea, articolul 19. În
audieri, martorii au spus că inculpatul a fost „provocat” să facă
acest gest, astfel aplicându-se codul penal. Cerem ca inculpatul
să își recunoască vina pentru a beneficia de reducerea
pedepsei.
Judecătorul: Punem în vedere părțile, de facto să soluționeze
conflictul din motivul „homo sacra res homini” (omul este sfânt
pentru om).