Umar

Centura scapulara:

- articulatia sterno-claviculara
- articulatia acromio-claviculara
- articulatia scapulo-toracica
- articulatia scapulo-humerala
- spatiul subacromiodeltoidian

ARTICULATIA STERNO-CLAVICULARA

Suprafetele articulare:

- incizura claviculara (de la nivelul unghiului superior al manubriului sternal

- fata articulara claviculara

La nivelul articulaţiei sterno-claviculare, se pot executa următoarele mişcări:

- ridicare
- coborâre
- proiecţie înainte – proiecţie înapoi
- circumducţie
 ARTICULATIA ACROMIO – CLAVICULARA

Suprafetele articulare:

- fata articulara de pe acromion

- fata articulara de pe extremitatea laterala a claviculei

Rolul biomecanic al articulaţiei acromio-claviculare, în cadrul articulaţiilor centurii scapulare,

este acela de “modelator”. Ea atenuează transmiterea mişcărilor claviculei către scapulă,
creând astfel posibilitatea unei deplasări optime a omoplatului pe torace.

ARTICULATIA SCAPULO-TORACICA

Nu este o articulatie propriu-zisa dar, datorita importantei functionale a zonei, este

considerata o articulatie. Intre fata anterioara a scapulei, cu muschiul subscapular si fata
externa a coastelor (si muschii intercostali) se realizeaza asa-zisa articulatie. Intre aceste
suprafete articulare se afla muschiul dintat anterior, care delimiteaza doua spatii:

- spatiul interserato-scapular, intre muschiul subscapular si dintatul anterior;

- spatiul interseratotoracic, intre grilajul costal si dintatul anterior. (acesta confera de
fapt mobilitatea articulatiei).

Scapula poate efectua o mişcare complexă de rotaţie, numită “bascularea scapulei”. Ea

se poate realiza asociind mai multe mişcări:
- rotaţie externă - abductie – deplasare laterală
- rotaţie internă - adductie – deplasare medială

SPATIUL SUBACROMIODELTOIDIAN

Este considerat a doua articulatie a umarului, fiind o entitate morfo-functionala.

Suprafata articulara superioara este alcatuita din fata inferioara a acromionului si de
fibre din deltoid, iar suprafata articulara inferioara este alcatuita din capsula superioara a
articulatiei scapulo-humerale, tendoanele supraspinosului, infraspinosului si
subscapularului, precum si de ligamentul coracohumeral.Prezenta acestei asa-zise a doua
 articulatie a umarului este extrem de importanta deoarece ea participa la dinamica
articulatiei umarului.

ARTICULATIA UMARULUI ( ARTICULATIA SCAPULO – HUMERALA )

Este articulatia care leaga centura scapulara de membrul superior liber.

Suprafetele articulare:

• cavitatea glenoida a scapulei - este usor concava,

acoperita de cartilaj hialin; este mai mica decat capul
humeral si prezinta la periferie bureletul glenoidian
(labrumul glenoidal) care este o formatiune fibro-
cartilaginoasa, de forma triunghiulara pe sectiune. Fata
sa externa este in raport cu capsula articulara, iar fata
interna este in raport cu cavitatea articulara. Labrul
glenoidal este mai lat in partea inferioara a cavitatii
glenoide.

• capul humeral - are o forma aproximativ sferica;

cartilajul articular al capului (cartilaj hialin) este mai gros
in partea superioara si prezinta o mica depresiune in
dreptul tuberculului mic, unde se insera ligamentul
glenohumeral.

Suprafetele articulare sunt congruente dar diferite ca dimensiuni; cavitatea glenoida este
mai mica (din aceasta cauza apare labrumul)

Mijloacele de unire:

• capsula articulara - se insera pe circumferinta cavitatii glenoide, pe fata externa a

labrului glenoidal si pe colul anatomic. (la nivelul labrului glenoidal, insertia capsulei
sare peste tendonul capului lung al
bicepsului si se insera pe baza procesului
coracoid). Este o capsula subtire si laxa,
permitand miscari ample. Prezinta o serie de
orificii pe unde ies recesuri sinoviale. La
exterior se gasesc fibre longitudinale, la
interior circulare, iar printre ele fibre oblice.
Muschii supraspinos si subscapular se prind
pe capsula si nu permit prinderea ei intre
fetele articulare, in timpul diferitelor miscari.
Capsula articulara este intarita de ligamente.
 • ligamentele glenohumerale - sunt situate intre cavitatea glenoida si epifiza proximala
a humerusului si au rolul de a intari capsula in zona anterioara. Ele sunt in numar de
3: superior, mijlociu si inferior. Cel superior se insera pe tuberculul mic, cel mijlociu
se insera inferior de cel superior, iar ligamentul gleno-humeral inferior se insera pe
colul chirurgical.

• ligamentul coraco-humeral - se afla

intre apofiza coracoida si tuberculul
mare al humerusului. Un fascicul al
acestui ligament ajunge la labrul
glenoidal. Ligamentul coraco-
humeral este situat superior de
ligamentele glenohumerale. Este
puternic si bine individualizat. Are
rol de a limita flexia umarului.

• sinoviala - intareste capsula pe fata

interna, fiind bine reprezentata. Ea
are multe recesuri, cele mai
importante formand burse pentru
muschi.

BIOMECANICA ARTICULAŢIEI SCAPULO-HUMERALE

Articulaţia umărului este cea mai mobilă articulaţie a corpului uman. Mişcările care
se execută în această articulaţie sunt variate şi foarte ample.
Schematic aceste mişcări pot fi clasificate în mişcări de:
- abducţie - adducţie
- flexie - extensie
- rotaţie internă - rotaţie externă
- circumducţie
Abducţia – adducţia
Abducţia este mişcarea prin care braţul se depărtează de torace.
Adducţia este mişcarea prin care braţul se apropie de torace.
Braţul poate fi dus în abducţie până la 90°, în urma mişcării efectuate în articulaţia umărului.
Când braţul se afla în această poziţie, trohiterul intră în contact direct cu partea superioară a
bureletului glenoidian, blocându-se. Abducţia peste 90° a braţului, nu se mai poate realiza în
articulaţia scapulo-humerală, ci se datoreză „mişcării de basculă” a scapulei, care se
efectuează în articulaţia scapulo-toracică.
Flexia si extensia
Extensia este mult mai limitată (30°-35°) faţă de flexie care este mai amplă (110° - 120°).
Peste 120°, flexia braţului nu se mai realizează în articulaţia umărului, ci în articulaţia
scapulo-toracică, prin deplasarea anterioară a scapulei faţă de torace.
Rotaţia internă - rotaţia externă
Ambele mişcări sunt reduse ca amplitudine, mai ales rotaţia externă. Amplitudinea mişcării
de rotaţie internă este de 95° şi a celei de rotatie externă de 80°.
Circumduţia
Este miscarea ce sumeaza miscarile precedente, executate in jurul celor trei axe. Capul
humerusului va urma conturul cavitaii glenoide, descriind un cerc, timp in care extremitatea
distala a humerusului descrie un cerc mai mare, dar in sens invers.

MUŞCHII UMĂRULUI
Muşchii umărului cuprind muşchii deltoid, supraspinos, infraspinos, rotund mic, rotund mare
şi subscapular.

MUŞCHIUL DELTOID
Este cel mai superficial şi cel mai voluminos muşchi din
această grupă.
Originea este pe jumătatea laterală a marginii anterioare a
claviculei, pe marginea laterală a acromionului şi pe marginea
inferioară a spinei scapulei.
Inserţia se face printr-un tendon comun (ce reuneşte cele 3
fascicule - anterior, mijlociu şi posterior) pe tuberozitatea
deltoidiană a humerusului.
Inervaţia este realizată de nervul axilar.

Acţiune:
- flexia şi rotaţia medială a braţului; acţiunea este realizată de
fasciculele anterior şi mijlociu.
- extensia şi rotaţia laterală a braţului; acţiunea este realizată de fasciculul posterior.
- abducţie până la orizontală a braţului; acţiunea este realizată prin contracţie în totalitate.

MUŞCHIUL SUPRASPINOS
Originea este în fosa supraspinoasă.
Inserţia este pe tuberculul mare al humerusului.
Inervaţia este data de nervul suprascapular.
Acţiune:
- este considerat “ starter “ al abducţiei braţului (primele
10°).
- are rol de ligament activ al articulaţiei umărului şi tensor al
capsulei articulare.

MUŞCHIUL INFRASPINOS

Originea este în fosa infraspinoasă.

Inserţia este pe tuberculul mare al humerusului.
Inervaţia este dată de nervul suprascapular.
Acţiune:
- este rotator lateral şi adductor al braţului.
- este tensor al capsulei articulare.
MUŞCHIUL ROTUND MIC

Originea este pe marginea laterală a scapulei.

Inserţia este pe tuberculul mare al humerusului.
Inervaţia este dată de nervul axilar.
Acţiune:
- este rotator lateral şi adductor al braţului.
- este tensor al capsulei articulare.

MUŞCHIUL ROTUND MARE

Originea este pe unghiul inferior şi marginea laterală a
scapulei.
Inserţia este pe creasta tuberculului mic al humerusului.
Inervaţia este dată de nervul toracodorsal.
Acţiune:
- adductor, rotator medial al bratului, extensor.
- basculează lateral unghiul inferior al scapulei; această
acţiune se realizează când ia punct fix pe humerus.

MUŞCHIUL SUBSCAPULAR
Originea este pe faţa anterioară a scapulei.
Inserţia este pe tuberculul mic al humerusului.
Inervaţia este dată de nervii subscapulari.
Acţiune:
- adductor şi rotator medial al braţului.
- tensor al capsulei articulare.

MUSCHI CU ACTIUNE ASUPRA CENTURII SCAPULARE

MUŞCHIUL PECTORAL MARE

Originea se realizează prin trei părţi:
- claviculară, în jumătatea medială a marginii inferioare a
claviculei.
- sternocostală, pe faţa anterioară a sternului.
- abdominală, pe teaca dreptului abdominal.
Inserţia se realizează printr-un tendon comun pe creasta tuberculului mare al humerusului.
Vascularizaţia este dată de ramuri din artera toracoacromiala şi de ramuri din artera toracică
internă.
Inervaţia provine din nervii pectorali, din plexul brahial.
Acţiune:
- coboara şi proiectează anterior umărul; această acţiune are loc când punctul fix este pe
torace.
- adducţie, rotaţie medială, flexie a braţului; această acţiune are loc când punctul fix este pe
torace.
- intervine în căţărare; acţiunea are loc când punctul fix este pe humerus.
- este inspirator auxiliar.

MUŞCHIUL PECTORAL MIC

Originea este pe feţele anterolaterale ale costelor 3 - 5.
Inserţia este pe procesul coracoid.
Vascularizaţia este realizată de ramuri din artera axilară.
Inervaţia este dată de nervii pectorali, din plexul brahial.
Acţiune:
- proiectează anterior umărul şi coboară unghiul lateral al scapulei.
Acţiunea se realizează când ia punct fix pe coaste.
- ridică coastele, fiind muşchi inspirator auxiliar; acţiunea are
loc când ia punct fix pe procesul coracoid.

MUŞCHIUL SUBCLAVICULAR
Originea este pe faţa superioară a primei coaste (medial).
Inserţia este pe faţa inferioară a claviculei.
Inervaţia provine din plexul brahial.
Acţiune:
- coboară clavicula, în cazul în care ia punct fix pe coaste.
- ridică prima coastă, fiind muşchi inspirator; acţiunea se
realizează când ia punct fix pe claviculă.

MUŞCHIUL DINŢAT ANTERIOR (muşchiul serratus anterior)

Originea este pe feţele laterale şi marginile superioare ale
primelor 10 coaste.
Inserţia este pe marginea medială a scapulei.
Vascularizaţia este realizată de ramuri din arterele toracică
laterală, subscapulară şi scapulară posterioară.
Acţiune:
- coboară coastele; acţiunea are loc când acţionează
fibrele sale superioare ce iau punct fix pe scapulă.
- ridică coastele; acţiunea are loc când acţionează
fibrele sale inferioare ce iau punct fix pe scapulă.
 - ajută muşchiul deltoid în ridicarea braţului.
- participă la proiecţia anterioară a scapulei (această acţiune este realizată împreună
cu muşchiul pectoral mic).
- intervine în bascula scapulei, acţiune realizată de fibrele sale inferioare împreună cu
fibrele ascendente ale muşchiului trapez.

MUŞCHIUL TRAPEZ
Originea se află pe protuberanţa occipitală
externă şi pe procesele spinoase C7 - T12,
respectiv pe ligamentele interspinoase
corespunzătoare.
Inserţia se face pe claviculă, în treimea
laterală a marginii posterioare, pe marginea
medială a acromionului şi pe spina scapulei.
Vascularizaţia este asigurată de ramuri din
arterele suprascapulare, occipitală şi
transversă a gâtului.
Inervaţia este dată de nervul accesor şi
ramurile anterioare din C3 - C4.
Acţiune:
- ridică umărul, în cazul în care
acţionează fibrele sale descendente
luând punct fix medial.
- trage umărul înapoi, în cazul în
careacţionează fibrele sale orizontale.
- trage umărul în jos, în cazul când acţionează fibrele sale ascendente.
- bascularea scapulei, acţiune realizată în comun de fibrele ascendente şi descendente.
- rotaţia capului de partea opusă, când acţionează fibrele descendente luând punct fix
pe scapulă.
- intervine în mişcarea de căţărare, prin fibrele ascendente ce iau punct fix pe scapulă.
- menţine poziţia verticală a capului şi extensia acestuia, acţiune realizată prin
contracţia simultană a ambilor muşchi, cu punct fix pe scapulă şi pe claviculă.

MUŞCHIUL ROMBOID MARE

Originea se află pe procesele spinoase T2 - T5
şi pe ligamentul supraspinos.
Inserţia este pe marginea medială a scapulei.
Vascularizaţia se realizează prin ramuri din
artera transversă a gâtului şi din primele 6
intercostale.
Inervaţia este dată de nervul dorsal al scapulei,
ce ia naştere din plexul brahial.
Acţiune: apropie umărul de coloană.
MUŞCHIUL ROMBOID MIC
Originea se află pe procesele spinoase T1 - C6.
Inserţia este pe marginea medială a scapulei,
superior de inserţia muşchiului romboid mare
Vascularizaţia se realizează prin ramuri din artera
transversă a gâtului şi din primele 6 intercostale.
Inervaţia este dată de nervul dorsal al scapulei.
Acţiune: apropie umărul de coloană.

MUŞCHIUL LEVATOR SCAPULAE (muşchiul ridicător al

scapulei)
Originea este pe procesele transverse C1 - C4.
Inserţia se face pe unghiul supero-medial al scapulei.
Vascularizaţia este realizată de artera subscapulară
şi artera cervicală ascendentă.
Inervaţia este dată de ramurile anterioare C3 - C5.
Acţiune:
- ridică umărul; această acţiune are loc când ia
punct fix pe coloană.
- flexia laterală a gâtului; acţiunea se realizează
când ia punct fix pe scapulă.

Patologie comuna

1. Sindromul de impingement subacromial

Omoplatul prezintă două

prelungiri osoase (acromionul şi
procesul coracoid) care sunt
unite între ele de ligamentul
coracoacromial. Pe sub acest arc
trec tendoanele coafei
rotatorilor. Deasupra
tendoanelor se află un ţesut
moale, o bursă, care asigură o
frecare minimă cu arcul
ligamento-osos de deasupra.
Impingementul subacromial
constă in ingustarea spatiului
subacromiodeltoidian,
producandu-se astfel, compresia tendoanelor coafei rotatorilor si a bursei subacromiale. Compresia
apare in trei situatii:
- prezenţa de osteofite pe
marginea inferioară a
acromionului sau o formă
particulară a acestuia (forma de
 cârlig), astfel încăt la mişcarea de ridicare a braţului deasupra capului acestea
acroşează bursa şi tendonul subdiacent.
- suprasolicitarea reprezentata de miscarile repetitive la nivelul articulatiei umarului,
in special, miscarile executate cu bratele deasupra capului (activităţi sportive: înot,
volei, baschet, tenis, aruncări sau impins de greutăţi; activităţi casnice: spălări de
geamuri, vopsit de tavane etc.) ce duc la inflamarea tendoanelor si a bursei. Bursa se
tumefiaza in urma inflamatiei si ingusteaza spatiul subacromiodeltoidian.
- postura incorecta - atitudinea de umeri in „V” ingusteaza spatiul
subacromiodeltoidian

Simptomatologie:
- durere de umăr în repaus, mai ales noaptea sau la încercarea de mobilizare a
braţului deasupra capului. Durerea poate apărea la o perioadă de timp variabilă de la
traumatism (de exemplu pacientul se culcă sănătos și a doua zi acuză o durere
paralizantă de umăr), ce poate creşte în intensitate gradual, de la zi la zi, iradiază în
membrul superior (în umăr sau chiar de-a lungul braţului) şi este exacerbată de
dormitul pe umărul respectiv.
- limitarea mişcărilor până la absenţa lor

2. Disjuncţia acromio-claviculară

Disjuncţia acromio-claviculară constă în

ruperea ligamentelor ce stabilizează
acestă articulaţie, cu separarea
secundară a celor două oase.
Disjuncţia acromio-claviculară apare ca
urmare a unor traumatisme sportive
(rugby, hockey, fotbal, judo, ciclism,
călărie, ski etc) mecanismul fiind
căderea directă pe umăr sau pe mâna
întinsă. În funcţie de gradul de ruptură
şi de deplasare a claviculei faţă de
acromion, disjuncţiile sunt clasificate în
6 tipuri. Primele trei sunt cele mai
frecvente şi presupun absenţa sau
deplasarea minimă a celor două oase,
celelalte trei presupun o deplasare
mare.

Simptomatologie:
– Durere la nivelul umărului, mai exact la nivelul articulaţiei acromio-claviculare şi
dificultatea, până la imposibilitate, de a ridica braţul deasupra capului.
– În cazul apariţiei deplasării claviculei, apare o deformare caracteristică dată de ridicarea
pielii de către aceasta. Acestă deformare se poate reduce relativ uşor, dar reapare imediat
după ce încetăm apăsarea pe claviculă (semnul “clapei de pian”).
– Din cauza ruperii legăturii dintre claviculă şi acromion, umărul este mai căzut, deplasare
care devine mult mai evidentă în momentul în care pacientul încearcă să ţină în mână o
greutate mare.

3. Tendinita bicipitală şi ruptura de biceps- cap lung

Tendinita bicepsului reprezintă inflamaţia

capului lung al acestuia şi are loc ca urmare a
unor activităţi ce implică mişcări repetitive ale
braţului. În urma acestor mişcări se produce
iniţial o inflamaţie a tendonului care devine
roşu şi se tumefiază. Dacă activitatea continuă,
apar modificări de structură ale tendonului
care se îngroaşă şi îşi pierde elasticitatea. În
timp apar microleziuni ale tendonului şi chiar
ruptura definitivă a acestuia, moment în care
masa musculară a bicepsului coboară pe faţa
anterioară a antebraţului dând un aspect
caracteristic de braţ de “Popeye Marinarul”.

Simptomatologie:
– durere la nivelul umărului anterior,
accentuată de încercarea de ridicare a braţului
deasupra capului
– disconfort resimţit ca o “greutate” în umăr şi în braţ
– uneori o senzaţie de „pocnitură” (dată de luxarea
tendonului din culisa bicipitală)
– în rupturile totale de tendon lung al bicepsului, apare o
ameliorare semnificativă a simptomatologiei (dispare
practic zona inflamată) însă concomitent, prin coborârea
masei musculare pe faţa anterioară a braţului, apare
semnul lui “Popeye marinarul” (tumefacţie specifică sub
piele)

4. „Frozen shoulder” sau capsulita adeziva

Reprezintă o patologie
a umărului în care
capsula articulară
(manşonul ce
înconjoară articulaţia
umărului) este îngroşat,
retractat, ducând la imobilizarea, înţepenirea secundară a articulaţiei. În mod normal
manşonul care înveleşte articulaţia umărului are o anumită supleţe şi grosime fiind
responsabil de producerea unei cantităţi de lichid sinovial ce asigură nutriţia şi lubrefierea
capetelor osoase articulare. În capsulita adezivă se produce o inflamaţie a acestei capsule cu
îngroşarea şi contractarea ei, urmată de scăderea cantităţii de lichid sinovial produse, ce
duce la diminuarea progresivă a mobilităţii componentelor ce alcătuiesc articulaţia umărului.
Pacientul are umărul “înţepenit” neputând efectua practic nici o mişcare din acestă cauză şi
acuză o durere permanentă care se accentuează la încercările de mobilizare mai agresivă a
articulaţiei.

Simptomatologie:
- Durerea de umăr, difuza și persistentă; se poate agrava odată cu mișcarea; localizată
de obicei la nivelul regiunii umărului și câteodata la nivelul brațului superior
- Limitarea mișcării în articulația umărului
- Dificultatea efectuării unor mișcări precum pieptănatul, îmbrăcarea unui tricou
- Durere care apare în încercarea de a dormi pe umărul afectat

5. Ruptura de coafă rotatorie

Este o patologie frecvent întâlnită şi
care odată instalată crează dificultăţi la
mobilizarea umărului făcând ca diferite
activităţi curente cum ar fi: îmbrăcatul,
pieptănatul, spălatul pe cap, tragerea
unei pături pe corp etc., să fie
dureroase şi chiar imposibil de
efectuat.
O serie de traumatisme casnice sau
sportive pot duce la iritarea, respectiv
ruperea acestor muşchi cu consecinţe
asupra funcţiei articulaţiei umărului.
Datorită poziţiei sale (este situat între
capul humeral şi acromion), muşchiul
supraspinos este cel mai afectat,
deoarece la mişcările de ridicare a
braţului este comprimat între aceste
două structuri osoase.
Nivelul de lezare al coafei rotatorilor poate parcurge mai multe stadii:
– iritaţie (cum apare în sindromul de impingement subacromial) când tendonului este
inflamat, dar integru
– ruptură parţială în situaţia în care mai rămân o parte din fibre intacte
– ruptură totală când toată masa tendonului este afectată, existând practic o gaură în
tendon. Corpul acestuia se retractă făcând ca funcţia muşchiului să fie absentă. Rupturile pot
fi: mici (până la 1 cm), medii (1-3 cm), mari (3-5 cm) şi masive (peste 5 cm)
– artropatia de coafă a rotatorilor când din cauza rupturii mari de m. supraspinos şi a slăbirii
celorlalţi muşchi asociaţi, prin acţiunea neechilibrată a muşchiului deltoid, capul humeral
este ascensionat, subluxat, până se freacă de acromion.

Simptomatologie:
Durerea :
– poate fi permanentă, în stadiile iniţiale (iritaţie şi ruptură parţială) fiind prezentă atât în
repaus, cât şi noaptea
– apare la încercările de mobilizare a umărului, cum sunt ridicarea şi coborârea braţului
– uneori are caracterul de greutate resimţită în umăr la mişcarea articulaţiei
Scăderea amplitudinii de mişcare (în faza de iritaţie şi în rupturile parţiale datorită durerii, iar
în cazul rupturilor totale datorită pierderii braţului de pârghie oferit de tendon)
Durerea de umăr este simptomul dominant care aduce pacientul la medic
Cracmente pot apărea în artropatia de coafă a rotatorilor prin frecarea capului humeral de
acromion. Simptomele pot apărea brusc în urma unui traumatism (adesea se însoţeşte de o
trosnitură specifică ruperii tendonului) sau treptat, când leziunea este din cauza unei
degenerări prin suprasolicitare.

6. Ruptura de labrum superior (SLAP)

Reprezintă ruptura porţiunii superioare a
labrumului, însoţită sau nu şi de ruptura inserţiei
tendonului lung al bicepsului. La atleţii care
desfăşoară activităţi sportive repetitive cu mâna
deasupra capului, mai ales la aruncătorii de
greutăţi, de suliţă sau la oină, baseball, se poate
produce o suprasolicitare a acestui inel cartilaginos
în porţiunea superioară. Ȋn funcţie de trauma la
care este supus labrumul, pot apărea variate leziuni
care au fost clasificate în funcţie de gravitate în mai
multe stadii:
TIP I Uzura labrumului fără o detaşare evidentă a
acestuia; apare prin degenerescenţă şi la vârstnici
TIP II Ruptura posttraumatică francă a labrumului
TIP III Ruptura labrumului care este luxat intraarticular (ruptură “în toartă de coş”)
TIP IV Ruptura labrumului ca la tipul 3, cu extensie în tendonul bicepsului
Simptomatologie
– durerea la mobilizare, însoţită uneori de senzaţia de blocare a umărului; mai ales la
mişcările de ridicare a unor obiecte deasupra capului
– senzaţia de “umăr mort”, greu, fără forţă
– scăderea amplitudinii de mişcare a umărului