Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Consideratii generale
Caracteristicile generale ale procesului de învatamânt (interactiunea subiect-obiect,
unitatea formativ-informativ,autoreglarea prin circuite de conexiune inversa externa si
interna)si dimensiunile acestuia (functionala, structurala,operationala) sunt reflectate la
nivelul activitatii de predare- învatare- evaluare.
Evolutia gândirii didactice marcheaza modul de abordare a procesului de învatamânt din
perspectiva rolului acordat celor trei actiuni: predarea, învatarea,evaluarea.
Didactica traditionala-pe care o putem plasa conventional între secolele XVII-XIX-
concepe procesul de învatamânt, mai ales, ca activitate de predare.
Rolul prioritar revine cadrului didactic, care este centrat asupra transmiterii cunostintelor
în vederea memorarii si a reproducerii acestora de catre elevi.
Didactica moderna – pe care o putem plasa conventional între sfârsitul secolului XIX si
prima jumatate a secolului XX concepe procesul de învatamânt, în mod special, ca
activitate de predare- învatare. Rolul prioritar revine cadrului didactic, care e centrat
asupra corelatiei dintre actiunea initiala de predare si actiunea- simultana sau ulterioara-
de învatare – declansata scolarului.
Didactica postmoderna – pe care o putem plasa conventional în cea de-a doua jumatate a
secolului XX- concepe procesul de învatamânt, în mod special, ca activitate de predare-
învatare- evaluare.
Procesul de învatamânt consta în producerea intentionata a unor schimbari progresive,
constante si pe termen lung în planul cunoasterii, afectivitatii si actiunii, ca urmare a
trairii active a unor experiente pedagogic organizate. Aceste schimbari se manifesta ca
modificari ale unor comportamente specifice: psihomotorii, afective, cognitive.
Modificarile au semnificatia unei dezvoltari generale a potentialului intelectual si fizic al
elevului.
Organizarea procesului de învatamânt reprezinta un demers instructiv- educativ, creator,
constructiv,generator de noi comportamente, ce confera institutiei scolare semnificatia
unui grandiose laborator viu; loc de ample si profunde metamorfoze umane- la nivel de
individ si grup scolar.
Evaluarea școlară – o perspectivă teoretică
Evaluarea este o componentă esențială a procesului instructiv/educativ, a triadei instruire-
predare-evaluare, având ca scop cunoașterea efectelor activității desfășurate, în vederea
optimizării ei, pe baza colectării, organizării și interpretării rezultatelor obținute prin
intermediul instrumentelor de evaluare. De asemenea, rolul ei este să depisteze limitele
învățării, greșeli, lacune, nivel prea scăzut de cunoștințe, dificultăți în interpretarea și
aplicarea cunoștințelor, pentru depășirea acestora și realizarea progresului școlar.
Elementele evaluării sunt:
• Informațiile care privesc nivelul de cunoștințe și competențe al elevilor, permițând
formularea aprecierilor;
• Aprecieri, estimări ale situației prezente sau prognoze ale celei viitoare;
• Decizii care privesc modalități de acțiune;
* Etapele procesului de evaluare:
a)precizarea domeniului de aprecieri: volumul de cunoștințe; înțelegerea și interpretarea
cunoștințelor; aplicații ale informațiilor însușite; abilități intelectuale de ordin general;
b)descrierea informațiilor necesare și depistarea celor disponibile pentru formularea
aprecierilor;
c)stabilirea graficului și modului de obținere a informațiilor necesare;
d)alegerea instrumentelor de colectare a informațiilor și analiza lor;
e)elaborarea aprecierilor și luarea deciziilor concretizate în calificative, note și măsuri de
acțiune;
*Funcții principale și specifice ale evaluării:
• Funcția diagnostică – ce vizează depistarea lacunelor, greșelilor și înlăturarea acestora;
• Funcția prognostică – care anticipează performanțele viitoare ale elevilor;
• Funcția de selecție – permite clasificarea și ierarhizarea elevilor;
• Funcția de certificare – care relevă competențele și cunoștințele elevilor la finele unui
ciclu/formă de școlarizare;
• Funcția motivațională sau de stimulare a activității de învățare a elevilor și se manifestă
prin valorificarea pozitivă a feed-back-ului oferit de evaluare, în sensul aprecierii propriei
activități;
• Funcția de orientare școlară – intervine în alegerea unei anumite forme de educație;
• Realizarea acestor funcții ale evaluării presupune folosirea echilibrată a strategiilor de
evaluare, diversificarea tehnicilor și instrumentelor de evaluare.
*Momente și modalități de realizare a evaluării Metodologia evaluării de proces (a
rezultatelor școlare) presupune răspunsuri la următoarele întrebări:
a) Pe cine evaluăm? – toți elevii, ca grup; elevii luați individual; un anumit grup (de
vârstă);
b) Când ? – de câteva ori pe an, la diferite date; la date fixe; continuu;
c) Prin ce mijloace? – probe scrise, orale, practice; observația directă în clasă; referate,
proiecte, teme pentru acasă; portofolii;
d) Pentru cine? – elevi, părinți; profesori, factori de decizie; instituții care vor angaja
viitori absolvenți;
e) În funcție de ce? – obiective curriculare; standarde și criterii de evaluare formativ-
educativă;
*Evaluarea poate fi continuă sau periodică. Se realizează: – la începutul programului de
instruire; pe parcurs; secvențial; în final;
* Modalitățile de realizare a evaluării se structurează în funcție de momentul aplicării, în:
evaluare inițială, evaluare continuă (formativă). evaluare sumativă.
Evaluarea sumativă este într-un fel, o evaluare de bilanț. Ea se caracterizează prin:
un caracter normativ, permițând compararea performanțelor elevilor cu obiectivele
generale ale disciplinei și cu nivelul de pregătire al elevilor la începutul programului;
se realizează la intervale mari de timp (la finalul unui capitol, curs, an școlar, ciclu de
învățământ), determinând aprecieri finale asupra rezultatelor școlare;
are efecte reduse asupra ameliorării procesului de învățare;
măsurarea se realizează prin sondaj în rândul elevilor și asupra materiei parcurse;
urmărește ierarhizarea elevilor după performanțele obținute ;
rezultatele acestei evaluări pot fi utilizate de organele de decizie pentru formularea
unor măsuri privind organizarea și desfășurarea procesului instructiv-educativ.