Ion al Glanetașului este personajul central al planului țărănimii
satului, acțiunile sale determină atât conflictul exterior, lupta pentru pământ, cât și pe cel interior, legat de fericirea în căsătorie. El dezvoltă conflictul dintre preotul Belciug și învățătorul Herdelea. Numeroase personaje gravitează în jurul tânărului, de la familia acestuia : Alexandru și Zenobia, la femeile de care este atașat : Ana si Florica, la viitorul său socru : Vasile Baciu sau la rivalul său : George Bulbuc. Social, se situează la marginea unei lumi organizate în funcție de proprietatea asupra pământului. Psihologic, este stăpânit de complexul sărăciei. Moral, este arivistul fără scrupule care folosește femeia ca mijloc de parvenire. Ion este hotarat să-și depășească condiția cu o familie antimodel de la care preia defecte : vocația eșecului de la tată, insensibilitatea de la mamă. În goana după avere chiar și calitățile se transformă în defecte, protagonistul parcurgând un ireversibil proces de dezumanizare. Dorința nemăsurată pentru pamant este ilustrată din capitolul doi, când glasul pământului intră în sufletul tânărului. O secventa memorabila este atunci cand îngenunchează și sărută pământul obținut de la socrul său. Hotărârea de a avea cu orice preț averea dorită deschide problema parvenitismului in ipostaza căsătoriei cu o fată bogată, pe care nu o iubește. Ion nu se simte împlinit nici după dobândirea pământului și realizează că bunurile materiale îl leagă de femeia nedorită și de copil, îndepărtându-l de cea pe care o iubește. Modul de a-și manifesta afecțiunea pentru singura fată care-l stârnește : Florica, este ilustrat de scena de la nunta sa. Nesăbuit și la limita vulgarului, dansează cu Florica fără să-i pese de lume și de soția sa. Conflictul central din roman prezintă drama lui Ion care este pus sa aleaga între iubirea pentru Florica și averea Anei. Conflictul exterior dintre 1 Ion și Vasile Baciu este dublat de conflictul interior între glasul pământului și cel al iubirii. Conflictele secundare sunt specifice naturii complexe a romanului : vecinii se judecă pentru o brazdă de pământ, pretendenții la mâna Anei se ceartă și se bat. Modalitățile de caracterizare pun in evidență trăsăturile eroului. În mod direct, portretul este realizat atât de narator, cât și de alte personaje, dar și prin intermediul auto-caracterizării. Indirect se remarcă faptele, comportamentul și relațiile cu celelalte personaje. Ion este agresiv cu socrul sau, devenind violent cu George, Ana și cu ai săi părinți. Caracterul lipsit de empatie se arată in relația cu Ana pe care o folosește fără scrupule. Astfel, Ion este un personaj memorabil supus unui destin tragic, acela de a fi strivit de forțe mai presus de voința lui puternică.