1.

INTRODUCERE
GENUL EPIC- cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul își exprimă mod indirect gândurile
și sentimentele cu ajutorul acțiunii și al personajelor

REALISMUL- Este un curent literar care s a manifestat în secolul XIX-lea și are drept centru de
iradiere Franța, a cărui principala trăsătură este reflectarea realitatii Intr un mod obiectiv.

ROMANUL -este o specie a genului epic, în proză, de mare întindere cu acțiune complexă
desfășurată pe mai multe planuri narative, conflicte puternice și un număr mare de personaje.

DATE DESPRE AUTOR -Liviu Rebreanu a fost considerat primul romancier obiectiv al vieții satului
deoarece oferă o perspectivă realistă asupra problemelor cu care se confruntă țăranii la sfârșitul
secolului al XIX lea și începutul secolului al xx lea

2.CUPRINS
APARIȚIA -Romanul Ion a apărut în anul 1920 și este un roman interbelic.
TEMA -Tema centrală, a pământului, este amplificată de tema iubirii, a destinului și a intelectualului
în lumea rurală.

TITLUL -sugerează caracterul comun al numelui propriu Ion, dar și apartenența acestuia la clasa
socială a țărănimii.

PERSPECTIVA NARATIVA - perspectiva narativă este obiectivă, narațiunea fiind relatată la

persoana a treia de un narator omniscient

STRUCTURA -Romanul este structurat în două părți, ale căror titluri metaforice sugerează
coordonatele evoluției interioare a protagonistului: Glasul pământului și Glasul iubirii.

RELATIILE SPATIAL -TEMPORALE – sunt bine definite acțiunea petrecandu se în satul ardelenesc
PRIPAS la începutul secolului al xx lea.

INCIPITUL -descrie drumul care intră în satul pripas și care are semnificația simbolică a destinului
uman.

CONFLICTUL central,EXTERIOR, este generat de lupta pentru pământ în satul tradițional, între Ion al
Glanetașului și Vasile Baciu, iar cel INTERIOR se consumă între glasul pământului și glasul iubirii,
simbolizate de cele două femei dorite de Ion, Ana și Florica. Există și conflicte secundare, între Ion și
Simion Lungu, pentru o brazdă de pământ, sau între Ion și George Bulbuc, pentru femeia iubită.

Din punct de vedere MORAL, Ion este tipul țăranului însetat de pământ ilustrând condiția tragică a
țăranului ardelean, din primele decenii ale secolului XX, naratorul îl caracterizează în mod direct
evidențiându i calitățile „era iute și harnic, unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila”.

Personaj arivist, Ion are și o PSIHOLOGIE bine individualizată ce reiese mai ales din monologul său
interior și de urmărirea conflictului interior dintre iubirea față de Florica și dorința de a avea pământ
care se putea împlini prin Ana. Conflictul este evidențiat încă de la începutul romanului în scena horei
prin caracterizare directă făcută de narator. Ion o urmărește pe Ana „cu ceva straniu în privire’’și cu
„un vicleșug neprefăcut ‚’’în timp ce Florica i se pare „mai frumoasă ca oricând’’.
Statutul SOCIAL al eroului este acela de țăran sărac din zona Ardealului. Ion are o poziție socială
modestă „sărăntocul satului’’ ceea ce generează un puternic complex însoțit de dorința obsesivă de
schimbare a statutului indiferent de mijloace. În urma căsătoriei cu Ana, statutul acestuia se
transformă, devenind un om înstărit cu avuție impresionantă,însă acest nou statut nu l salvează pe
definit în ochii societății, fiind considerat principalul vinovat pentru decăderea psihologică și morală a
Anei.

Pe de altă parte, Ana reprezintă, din punctul de vedere al statutuluI , SOCIALimaginea unei fete
bogate de la țară, fiind fiica lui Vasile Baciu, un om influent în societate. Ulterior, ea refuză căsătoria
cu un tânăr bogat și alege cu sufletul, devenind soția protagonistului. Acest lucru îi schimbă radical
destinul. În plan PSIHOLOGIC, Ana se remarcă printr-un mod de abordare extrem de naiv, specific
unei fete fără experiență de viață, crezând în vorbele de dragoste ale lui Ion, însă lipsa sa ulterioară
de afecțiune, în contrast cu sacrificiile făcute de ea pentru această căsătorie o conduc la decădere.
Din punct de vedere MORAL, Ana este caracterizată de bunătate și de un calm dus la extrem. Ea nu
se arată a fi o fire conflictuală, ci încearcă să evite orice altercație posibilă. Atitudinea și gesturile sale,
cauzate de o copilărie nefericită „a crescut singură, lipsită de dragoste părintească mângâietoare…
sufletul ei trist caută o dragoste sfioasă și adâncă”, sugerează o lipsă flagrantă de personalitate.

Cele două personaje sunt victime ale unor destine iminente, manipulați de două dorințe diferite : Ion
de dorința de a obține pământ, iar Ana de dorința de a obține afecțiune.

O primă secvență semnificativă pentru relația dintre cele două personaje o reprezintă scena horei de
duminică din debutul romanului, în care Ion își manifestă interestul față de Ana prin gesturi tandre
„Ion strânse la piept pe Ana, cu mai multă gingășie, dar și mai prelung”. Profunzimea gesturilor
bărbatului este consolidată și de momentul lui de sinceritate, în care îi mărturisește fetei „Anuțo,
mult aleanu-i în inima mea”. Chiar dacă nu are sentimente sincere pentru Ana, Ion este hotărât să o
cucerească pentru a ajunge la averea ei. Această scenă evidențiază foarte clar diferența de statut
psihologic dintre cei doi.

O altă secvență relevantă pentru relația dintre Ion și Ana este scena în care Ion se întoarce nervos de
la socrul său din cauza faptului că nu a obținut pământurile dorite. Pentru a se descărca de frustrări,
Ion devine agresiv și violent cu Ana „O lovi greu peste obrazul drept și apoi cu dosul palmei, repede
peste obrazul stâng”. Această ieșire extremă contrastează foarte puternic cu dragostea pe care și-o
imagina Ana, și o conduce la decădere morală și psihologică. Situația se degradează constant pe
parcursul operei, sfârșitul găsind relația dintre cei doi într-un punct critic, în care Ana, nemaifăcând
față disperării, își ia viața.

Personajele sunt caracterizate prin mai multe mijloace, construind un personaj amplu cu numeroase
trăsături. Tehnica pluriperspectivismului reprezintă unul dintre mijloacele directe de caracterizare.
Astfel, domnul Herdelea evidențiază calitățile țăranului: „e băiat cumsecade, harnic și isteț”. În
contrast, Belciug pune accentul pe latura lui pune accentul pe latura lui negativă „ești un bătăuș și un
om de nimic”.

Ana este caracterizată ca fiind gingașă, delicată „Buzele ei subțiri… dinții cu strungarete, albi ca
laptele și gingiile trandafirii de pe deasupra”. Ion o caracterizează direct, subliniind faptul că este
dezagreabilă : „Fata aceasta uscată cu ochii pierduți în cap de plâns, cu obrajii gălbejiți, cu pete
cenușii” ; „cât e de slăbuță și urâțică”.

3.INCHEIERE
Prin urmare, parvenitul Ion repetă modelul socrului său, care a procedat în tinerețe la fel ca el, cu
deosebirea că acesta din urmă și-a respectat soția pentru că l-a scăpat de sărăcie. În schimb, Ion nu
se mulțumește cu pământul obținut fără scrupule, folosindu-se de sentimentele ei