~Clara Arustei: „Cezar Ivănescu – o

moarte provocată“
Reproduc aproape in intregime reclamatia depusa de mine la Colegiul Medicilor Bacau.
Moartea in sine este dramatica, cu atat mai mult o moarte provocata, o moarte in conditii cel putin
suspecte, implicand un sir continuu de culpe medicale care s-au perpetuat intr-o serie neagra,
este revoltatoare.

Cezar Ivanescu a fost un om profund liber, un spirit nobil si luminat si un sustinator inflacarat al
tuturor cauzelor drepte. A luptat pentru cei umiliti, pentru cei disparuti, pentru cei omorati cu zile,
la lumina zilei si la intunericul noptii, pentru cei uitati, pentru cei morti de tineri, si pentru cei
batjocoriti in tara lor sfanta pentru ‘pacatul’ de a nu fi tradatori de tara. Cezar Ivanescu a murit. Ne
revine noua, celor vii, celor care purtam lumina in suflet si in gand, continuarea demersului sau
pentru ca, asa cum spunea Cezar Ivanescu „artistul, ca bun creştin, trebuie să fie impotriva
puterii, împotriva sistemului… El rămâne ultima salvare pentru omul de rând. El rămâne vocea
libera care trebuie să urle în deşert chiar de-ar fi să-şi scuipe plămânii cu ultimul strigăt”. Si
pentru ca Poetul deschidea si inchidea lumea, continuam tot cu vorbele sale: „existenţa noastră
de aici, de pe pământ, este negativul alteia, plină de lumină. Moartea este doar un ritual de trecere
spre adevărata noastră esenţă şi fiinţă. Nu trebuie să credem că această experienţă a călătoriei
noastre pe pământ este o experienţă în totalitate negativă. Iisus strigă pe cruce: «Dumnezeul meu,
de ce m-ai părăsit?» Se întunecă. Pentru că pământul este un loc atât de sinistru, încât fiul divin
îşi poate uita tatăl şi poate crede că a fost părăsit. Şi totuşi, în acest infern, învăţăm să iubim, să
ne sacrificăm, să ne dăruim, să fim generoşi. Este un infern feeric. Anamneza angelică pe care ne-
o facem, din când în când, ne indică spre ce ne îndreptăm. Spre Dumnezeu. Şi toată viaţa noastră
trebuie să fie o lecţie de modestie.”

În atenţia Departamentul Jurisdicţie profesională şi litigii

Subsemnata Clara Lucia Aruştei […]

Vă aduc la cunoştinţă cazul scriitorului Cezar Ivănescu, membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor
din Romania, director al Editurii Junimea din Iaşi şi Comandor al Ordinului Steaua României, care
şi-a pierdut viaţa ca urmare a unei intervenţii minore şi programate efectuată la Clinica Palade din
Bacău (Clinica Palade, str. Erou Ciprian Pintea nr. 21).
Intervenţie efectuată de medic dr. Vasile Palade în data de 22 aprilie 2008.

Semnalăm faptul că:

– în Clinica Palade pacientul Cezar Ivănescu nu a fost supus unui control medical adecvat
preoperator (în raport cu datele particulare ale pacientului: vârsta – 66 de ani; tipul intervenţiei:
una programată, faptul că pacientul era fumator activ) şi nici nu a fost informat asupra stării sale
de sănătate, a intervenţiei medicale propuse, a riscurilor potenţiale procedurii, a alternativelor
existente la procedurile propuse, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.

– nici familia şi nici pacientul nu au fost informaţi despre faptul efectuării unei anestezii generale.
Considerăm că pacientul nu a semnat nici un act în acest sens. Pentru confirmare dorim
confruntarea semnăturilor existente. În susţinerea celor afirmate pot veni şi declaraţiile
persoanelor cu care Cezar Ivănescu a purtat conversaţii telefonice în cursul zilei de luni
21.04.2008 şi cărora le-a transmis, încă o dată, că va fi supus unei intervenţii minore, cu metode
moderne, nefiind măcar adusă în discuţie posibilitatea unei anestezii generale. Eu însămi am fost
realmente şocată la auzul veştii că a fost supus unei anestezii generale.

– în cursul zilei de miercuri 23 aprilie, după cum specifică fişa SCRISOARE MEDICALĂ, în fapt un
bilet de transfer – Clinica Palade plasa pacientul aflat deja în stare foarte gravă la SPITALUL
JUDEŢEAN DE URGENŢĂ BACĂU cu diagnosticul de: Hemoroizi grad IV SÂNGERÂNZI. Prolaps
hemoroidal; Cardiopatie ischemică cronică nedureroasă; Bronşită cronică tabacigă. Nici la
Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, Cezar Ivănescu nu a beneficiat de o investigaţie medicală
serioasă şi de un tratament adecvat, diagnosticul de embolie pulmonară fiind pus fără ca
pacientul să fie investigat în sensul susţinerii diagnostice prin metode specifice paraclinice.

– s-a luat decizia trimiterii pacientului la Bucureşti cu elicopterul Smurd fără existenţa suportului
diagnostic necesar (lipsa unei electrocardiograme la predarea pacientului echipajului Smurd), şi
nu la Iaşi cu Salvarea. Pacientului i-a fost făcută o electrocardiogramă cu doar câteva minute
înainte de transportul acestuia de la SJU Bacău la aeroportul Bacău. Solicităm o copie după
această electrocardiogramă. Cezar Ivanescu a fost intubat în elicopter şi nu la SJU Bacău,
pierzându-se din nou timp vital.

Ţinem să atragem atenţia în mod special asupra faptului că poetul Cezar Ivănescu nu figura în
evidenţa nici unui medic ca având o suferinţă cardiacă. Deci, dacă conform fişei de transfer
(vedeţi şi Fişa anexată) a fost diagnosticat ca având această suferinţă, atunci în mod evident acest
diagnostic i-a fost pus la Clinica Palade, luni 21 aprilie a.c. Dacă într-adevăr Cezar Ivănescu a fost
diagnosticat luni, ridicăm la modul cel mai grav întrebarea: Cum a fost posibil ca un medic să facă
o intervenţie chirurgicală şi o anestezie generală fără a se edifica asupra gravităţii suferinţei
cardiace şi fără a-i pune în vedere pacientului şi familiei faptul că este suferind cu inima? Acest
amănunt foarte important ne-a fost semnalat şi de Medicul Şef de la Morga Spitalului de Urgenţă
Floreasca Bucureşti, ca fiind unul extrem de grav. (Reproducem şi din Fişa de susţinere a
diagnosticului şi tratamentului, de la Spitalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti, Secţia de Urgenţe
Majore: „Nu se cunosc detalii despre antecedentele personale patologice, nu reiese nimic din
copia după FO trimisă.”)

În dimineaţa zilei de 24.04.2008, pacientul avea extremităţile reci şi cianozate, gura foarte uscată,
limba de culoare normală, era în stare de conştienţă, vlăguit, extrem de deshidratat (după cum
declara chiar medicul curant ATI, George Dahnovici în jurul orei 10:30), avea o sondă pentru urină
la al cărui capăt dinspre pat erau difuze picături de sânge şi se afla sub tratament cu heparina şi
furosemid, fiindu-i administrate în acea zi, până la ora 15, trei doze de furosemid, ultima cu puţin
înainte de a fi transportat cu Salvarea la aeroport (asta în situaţia în care pacientul fusese internat
cu o zi înainte având tensiunea 8!!!). Cezar Ivănescu acuza dureri mari în locul operat, o stare
intensă de foame […], fiind evident stânjenit de răspunsul medicului care afirma că nu are de ce
să simtă această necesitate. (Vedeţi şi fişele anexate, la ora 11:07, ora procesării probei de sânge
recoltate, Cezar Ivănescu avea Glu: 32 mg/dL; ulterior dr. Carina Ribac a transmis telefonic, după
deces, şi valorile ultimelor analize ale sângelui recoltat pacientului în jurul orei 14, la SJU Bacău,
care indicau faptul că Cezar Ivănescu intrase în insuficienţă renală acută.).

Familia pacientului nu a primit nici un fel de informaţii despre starea reală a sănătăţii pacientului,
cu toate că, prin intermediul prietenilor din ţară şi din străinătate, medicii Secţiei Terapie Intensivă
a SJU Bacău au fost puşi în legătură telefonică cu diverşi specialişti cardiologi de marcă din Iaşi
(prof. dr. Grigore Tinică, prof. dr. Datcu).

Ignorând deontologia profesională medicii discutau lângă patul pacientului despre faptul că
acesta face embolie multiplă şi afirmau că „aşteaptau să vadă unde va ajunge cheagul de sânge,
sperând că pacientul nu are vreo deformaţie congenitală a inimii”. Cezar Ivănescu mi-a specificat
clar, insistent, repetând de două ori: „Am auzit totul. Tot ce s-a discutat.” Chiar şi din aceste
conversaţii se poate deduce că actul medical se baza pe supoziţii şi nu pe date furnizate de
investigaţii medicale (ecografie cardiacă, explorare ecografică pulmonară, tomografie etc.).

Echipajul Smurd nu a primit copii după toate analizele medicale făcute postoperator pacientului în
SJU Bacău. Din analizele ajunse în Bucureşti reiese că probele de sânge recoltate pe 23.04 a.c. au
ajuns la laborator la orele 14:40, respectiv 15:13. Întrucât rezultatele acestor analize aveau valori
extrem de nefavorabile (D-Dimeri 1,11 ug/mL FEU etc.), devine de neacceptat faptul că medicii
unei secţii de Terapie Intensivă nu ar mai fi făcut şi altele care să lămurească stărea reală a
pacientului până în dimineaţa zilei de 24.04. ora 7:39.
În lipsa unor explicaţii medicale plauzibile considerăm că toate aceste aparente neglijenţe sunt
menite să ascundă adevărul.
În Bucureşti, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, medicii au fost îngroziţi de starea extrem de gravă
în care a ajuns şi de faptul că nu înţelegeau de ce un pacient prezentând simptomele unei
afecţiuni cardiace a primit doar un tratament suportiv. Aici, la Secţia Urgenţe Majore scriitorului
Cezar Ivănescu i-au fost efectuate numai în decursul a câtorva minute investigaţii care au inclus şi
o ecografie a inimii.

În viziunea noastră lipsa de responsabilitate medicală în evaluarea reală şi documentată a pacien-

tului, ignorarea de elemente esenţiale legate de anamneza (fumător de peste treizeci de ani,
pacientul nu figura în evidenţa nici unui medic de familie sau a unui medic cardiolog; scăderea
bruscă în greutate cu 20 kg în perioada februarie–aprilie 2008, edeme ale membrelor inferioare
bilateral; aplicarea procedurii standard în operaţia de hemoroizi efectuată de dr. Vasile Palade prin
anestezie generală fără a ţine seama de patologia multiplă a pacientului în vârsta de 66 de ani, şi
fără a se autosesiza ca medic chirurg, în special, în privinţa diagnosticului de „cardiopatie
ischemică cronică nedureroasă” – suferinţă al cărei diagnostic necesita o serie întreagă de analize
şi monitorizare îndelungată, iar nu o singura zi (v. Şi cartea dr. Mircea Cinteză, Ce-i cu inima mea,
doctore?, Humanitas, 2005), greşirea diagnosticului la Spitalul Judeţean din Bacău şi aplicarea -
tratamentului necorespunzător, precum şi decizia de a fi trimis cu elicopterul Smurd, ştiindu-se
efectele negative ale înălţimii asupra unui pacient suspectat de embolie pulmonară
nediagnosticată, au determinat, prin nerespectarea dreptului la viaţă al pacientului şi la un
tratament corect şi eficient, un final tragic al cazului.

Din toate discuţiile purtate ulterior cu medici din Bucureşti şi din Iaşi despre cazul Cezar
Ivănescu, a rezultat faptul că acesta nu ar fi trebuit sub nici o forma operat şi că, în nici un caz nu
se justifica riscul major al expunerii pacientului la o anestezie generală şi mai mult, un asemenea
pacient ar fi avut nevoie în mod obligatoriu de examene medicale complexe şi complete.

În numele dreptului la adevăr şi al memoriei acestei mari personalităţi a culturii române, vă rugăm
să luaţi în discuţie cazul scriitorului Cezar Ivănescu cu toată seriozitatea necesară unei asemenea
situaţii dramatice, întrucât considerăm că este un lucru extrem de grav faptul că un pacient a
murit, în anul 2008, ca urmare a unei intervenţii minore, programate şi plătite cu bani grei.

CLARA ARUSTEI

https://monitorcultural.wordpress.com/arhiva/clara-arustei-%E2%80%9Ecezar-ivanescu-o-moarte-
provocata%E2%80%9C/