Fulger Daria 12 F

Arta Poetica in Antichitate

Arta poetică (din latină ars poetica; franceză l’art poétique) ori
poetica este un concept cu caracter normativ , specific esteticii ce
desemnează un ansamblu de norme sau reguli privind „nașterea“ sau
„facerea“ poeziei.
Prima Poetică a fost semnată de Aristotel, în jurul anului 330 î. H.,
axându-se pe conceptul de mimesis («arta – imitare a naturii»). Alte
celebre arte poetice – pentru literaturile antice – au ca autori pe
Horațiu (Epistola către Pisoni), Quintilian ș. a.
Quintus Horatius Flaccus, în limba română Horațiu, a fost unul din cei
mai importanți poeți romani din "perioada de aur" a literaturii romane
sau "epoca augustană", cuprinsă între 43 î.Hr. (moartea lui Cicero) și
14 d. Hr. (moartea împăratului Augustus).
Horațiu s-a născut la 8 decembrie 65 î.Hr. în Venusia. După
asasinarea lui Caesar în anul 44 î.Hr., Horațiu se alătură trupelor
republicane conduse de conspiratorii Brutus și Cassius și devine
tribun militar. Primele sale versuri sunt remarcate de Virgiliu, pe
atunci "Poeta laureatus" al Romei, care îl prezintă nobilului și
influentului încurajator al artelor, Gaius Maecenas. Între Horațiu și
Maecena se dezvoltă o strânsă și durabilă prietenie. După moartea
lui Virgiliu, în anul 19 î.Hr., Horațiu este acela care primește distincția
de "Poeta laureatus". În anul 8 î.Hr. Maecena moare și în același an, la
27 noiembrie, moare și Horațiu, fiind înmormântat pe colina Esquilina.
Creația lui Horațiu s-a păstrat în întregime până în zilele noastre și
poate fi împărțită în trei perioade:
• Opera timpurie (42 î.Hr.-30 î.Hr.):
o Satirae, satire care evoluează de la tonul violent sau sarcastic
la ironia amuzantă și înțeleaptă, prin care răzbate conținutul
didactic, dar și grație spirituală, umor și eleganță o Epodon liber
• Perioada clasică a maturității (31 î.Hr.-20 î.Hr.):
o Carmina I-III, unde este prefigurată concepția epicureică
echilibrată a poetului și realismul său psihologic

o Epistulae I, prina care se realizează trecerea de la satira personală

la filozofia morală
• Opere târzii (18 î.Hr.-13 î.Hr.):
o Carmen saeculare, imn scris la cererea împăratului August în
cinstea Dianei și a lui Apollo
o Carmina IV
o Epistulae II, cuprinde celebra Ars poetica, în care sunt
formulate principiile clasicismului antic reluate ulterior de Boileau și
Pope.
Epistola catre Pisoni
Devenita clasica sub denumirea de Arta poetica (Ars poetica),
Epistola catre Pisoni face parte din cartea a doua a Epistolelor, fiind
scrisa inanul 14 i.Hr. Aici sunt formulate principiile estetice ale
clasicismului antic.Fiul lui Pisoni dorea sa-si exerseze talentul in arta
tragediei. Acesta este pretextul de care se serveste poetul pentru a
se ridica impotriva diletantilorin ale creatiei poetice, a celor care
nesocotesc mestesugul artistic, dezvoltand in acelasi timp o seama
din opiniile sale literare: poezia este o artanobila, care nu trebuie
privita ca o desfatare usoara. Realizarea ei necesita respectarea
anumitor canoane estetice, presupune munca, perseverenta,putere
de asteptare, credinta intr-un ideal. Modelul grec trebuie tot timpul
urmat. Misiunea poeziei se afirma in trei planuri: moral, social si
religios.Conform conceptiei lui Horatiu poetul e dator sa fie un
deschizator de drumuri, un datator de masura, un educator al cetatii:
utilis urbi. Totodata, Horatiu sustine ca in procesul de creatie este
necesara respectarea unor principii fundamentale, care dau valoare
operei: claritatea,simplitatea, unitatea dintre forma si fond,
originalitatea, concizia, armonia, noutatea vocabularului in
concordanta cu continutul. Toate acestea suntconditii izvorate din
natura si functiunea poeziei, inteleasa ca imagine a vietii si ca lectie
pentru umanitate.
Opera lui Horațiu, prin concepția filosofică, spiritul ei larg, lirismul
avântat, înclinația satirică, ironia fină, eleganța și concizia, varietatea
de ritmuri a versurilor, valorificarea experienței umane și artistice în
funcție de principiile morale, a găsit un ecou profund în conștiința
artistică a multor poeți moderni, printre care și Mihai Eminescu,
admirator entuziast al marelui poet latin. Seninătății, echilibrului

armonios din meditațiile horațiene îi corespunde o artă literară

întemeiată pe simetrie, pe stăpânirea rațională a expresiei.
Citate
• Quae virtus et quanta sit vivere parvo! ("A se mulțumi cu puțin este
o virtute atât de mare!") - Sermones, II,2,1
• Ira furor brevis est; animum rege, qui nisi paret, imperat. ("Mânia
este o nebunie de scurtă durată; stăpânește-ți mânia, căci dacă nu
este ținută în frâu, ea îți poruncește") - Epistulae, I,2,62-63
• Carpe diem, quam minimum credula postero! ("Trăiește-ți ziua de
azi, nu te încrede în cea următoare!") - Carmina, I,11,7-8
• Dimidium facti qui coepit habet. ("Lucrul început este pe jumătate
făcut.") - Sermones, I,2,14
• Beatus ille procul negotiis... ("Fericit acela departe de orice griji...")
- Epodae, II,1
• Scribendi recte sapere est et principium et fons. ("Bunul simț este
pentru scrisul cel bun și izvor, și principiu") - Ars poetica, 309

25-30
Ars poetica
Quintus Horatius Flaccus -Versuri-
Maxima pars uatum, pater et iuuenes patre digni, decipimur specie
recti. Breuis esse laboro,
obscurus fio; sectantem leuia nerui
deficiunt animique; professus grandia turget;
serpit humi tutus nimium timidusque procellae; qui uariare cupit rem
prodigialiter unam, delphinum siluis adpingit, fluctibus aprum.
Most of us poets, o father and sons who are worthy of that father,
deceive ourselves by an illusion of correct procedure. I work at
achieving brevity; instead I become obscure. Striving for
smoothness, vigor and spirit escape me. One poet, promising the
sublime, delivers pomposity. Another creeps along the ground, overly
cautious and too much frightened of the gale. Whoever wishes to
vary a single subject in some strange and wonderful way, paints a
dolphin into a forest and a boar onto the high seas. The avoidance of
blame leads to error if there is an absence of art.
189-92
Neue minor neu sit quinto productior actu fabula, quae posci uolt et
spectanda reponi; nec deus intersit, nisi dignus uindice nodus
inciderit; nec quarta loqui persona laboret.
A play should not be shorter or longer than five acts if, once it has
been seen, it wishes to remain in demand and be brought back for
return engagements. Nor should any god intervene unless a knot
show up that is worthy of such a liberator; nor should a fourth actor
strive to speak.

333-334
Aut prodesse uolunt aut delectare poetae aut simul et iucunda et
idonea dicere uitae.
Poets wish to either benefit or delight us, or, at one and the same
time, to speak words that are both pleasing and useful for our lives.