Educația în România-trecut, prezent și viitor

Educația este un fenomen social, specific uman, care apare odată cu societatea, dintr-o
anumită necesitate proprie a acesteia și anume a dezvoltării omului ca om, ca forță de muncă și
ființă socială.

Din puctul meu de vedere educația joacă un rol foarte important în formarea personalității
unui individ, în dezvoltarea sa și mai ales, în evoluția sa.

Educația și formele ei sunt într-o continuă schimbare astfel că diferă de la o etapă istorică
la alta în funcție de condițiile materiale și spirituale ale societății.

Dacă ar fi să mă raportez la trecutul educational apropiat, cel al generației părinților mei aș spune
că acesta a fost caracterizat de multe lipsuri din punct de vedere al resurselor materiale și
informaționale dar cu un vizibil impact emoțional asupra copiilor/elevilor/studenților.

Mediul în care studiau era unul rigid, aceștia făcând parte din generația comunistă, un
mediu în care orele de educație constau inclusiv în prestarea de munci agricole, în diferite etape
ale anului școlar.

Abandonul școlar după ciclul gimnazial, mai ales în mediul rural, era foarte des întâlnit
întrucât părinții nu își puteau susține copiii din punct de vedere financiar să urmeze un liceu.

Libertatea de exprimare era îngrădită fără nici o îndoială iar accesul la puținele resurse materiale
și informaționale era foarte limitat.

Cu toate acestea identific și elemente pozitive bazându-mă pe o expresie a generației 50+, pe

care o aud tot mai des, respectiv “Pe vremea mea școala era școală și informațiile insuflate,
uneori forțat, mi-au rămas intipărite în minte”.

Într-adevăr, majoritatea persoanelor acestei generații cu care eu am interacționat dețin un bagaj

informational semnificativ în comparație cu generația mea. Își aduc aminte formule matematice
desi nu le-au mai folosit de ani de zile, cuvinte din limba rusă desi au trecut zeci de ani fără a fi
vorbită, aceasta fiind materie obligatorie studiată în vremea aceea.
 Toate aceste aspecte mă fac să mă gândesc la faptul că aceasta generație a luat parte la
procesul educational, fiindu-le insuflat sentimentul de teamă, teama că nu vor intra la un liceu
bun, teama că nu vor trece examenul denumit de ei “Treapa I” , care se susținea în clasa a X a și
pe care cei mai mulți îl considerau mai important decât examenul de bacalaureat.

Informațiile au rămas astfel adânc intipărite în subconștientul lor spre deosebire de generațiile
următoare care au filtrat din punctul meu de vedere informațiile care le-au fost furnizate, așa cum
este cazul generației mele.

Am 28 de ani și spre deosebire de generația părinților mei simt că am avut parte de o educație
mai bună în care am avut acces la o mulțime de resurse materiale și informaționale, în funcție de
fiecare etapă școlară dar și de învătători și profesori bine pregătiți.

Educația după anul 2000 a adus în școli elemente de noutate pentru elevi și studenți,
precum calculatoare, internet, accesul la baze de date ale altor instituții de învățământ
internaționale, laboratoare moderne, dotarea în săli cu aparatură menită să atragă și să mențină
interesul elevilor/studenților. S-a renunțat la scrisul de mână al proiectelor și la decuparea din
cărți/reviste a imaginilor, trecând astfel la proiecte bine documentate, scrise la calculator în care
sunt folosite imagini virtuale dar și proiecte/materiale de prezentare realizate prin intermediul
unor aplicații și programe informatice.

Educația în prezent oferă elevului/studentului posibilitatea de a se exprima liber, de a

încerca, de a eșua și învăța din aceasta experiență, de a testa și de a putea pune în practică
propriile idei.

Faptul că elevii/studenții din zilele noastre au acces la informații necondiționat, la săli de

curs dotate, la laboratoare performante, la baze de date cu articole și cărți scrise de autori străini
dar și la schimb de experiențe cu alte instituții de învătământ reprezintă din punctul meu de
vedere un mare avantaj.

Tehnologia de care beneficiem în acest moment contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea

noastră ca indivizi și reprezintă un instrument cheie în procesul educațional. Cel mai bun
exemplu în susținerea celor menționate anterior se referă la rolul pe care l-a avut accesul liber la
tehnologie în perioada COVID-19. A avut loc o mobilizarea eficientă în aproape toate zonele
țării și prin intermediul tehnologiei, cu implicarea guvernului, a instituțiilor de învătământ, a
profesorilor a fost posibil accesul elevilor/studenților la educație.

Desigur că perioada descrisă anterior nu a fost una benefică pentru actorii implicați în procesul
educational, profesori-elevi/studenți-părinți, aceștia fiind nevoiți să se adapteze situației și să
găsească soluții.

Consider că în viitor educația va pune și mai mult accesul pe copil/elev/student și va veni

în întâmpinarea acestora cu și mai multe elemente inovative.

Deși nu sunt întrutotul de acord cu această viziune, cred că educația în viitor va avea loc
în mediul virtual și nu într-o sală de curs iar elevii/studenții, pe baza unor indicații ale
profesorilor vor cerceta singuri subiectele de interes și vor fi încurajați activ să își demonstreze și
susțină propriile teorii.

Materiile studiate vor fi doar cele de interes pentru elevi/studenți, educația bazându-se pe
ceea ce își doresc să facă aceștia pe viitor, ce înclinații au, fiind puși astfel în situația de a decide
singuri.

Cred că tehnologia va avansa într-un mod inedit și le va oferi elevii/studenții experiențe

inedite și captivante.

În concluzie sunt de părere că educația este într-o continuă schimbare, întrucât și elevul
dar și profesorul sunt într-o continuă evoluție.