Curs 5pdf

12.12.
2018
EVALUAREA CREŞTERII
NOU-NĂSCUTULUI
ŞI SUGARULUI
• criterii de apreciere ale stării de bine a nou-născutului şi sugarului mic
alimentat la sân:
– atinge greutatea de la naştere la maxim 2 săptămâni
– creşte cu 115 – 220 g/săptămână până la 3 luni
– prezintă până la 5-8 scaune/zi, cu aspect galben auriu, semiconsistente,
fiind adesea eliminate în timpul sau imediat după alăptare
– prezintă 6-10 micţiuni (urini)/zi
• pentru evaluarea creşterii în greutate a copilului alimentat la sân trebuie
folosite curbele de creştere în greutate ale copiilor alimentaţi la sân (de
exemplu curbele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
– ritmul de creştere în greutate al copiilor alimentaţi la sân diferă de al celor
alimentaţi cu formule: cei alimentaţi la sân cresc mai rapid în primele 2-3
luni, apoi ritmul de creştere încetineşte
• pentru evaluarea creşterii sugarului alimentat cu formule se utilizează curbele
de creştere specifice acestuia
• se evaluează greutatea, talia și circumferința craniană
1
12.12.2018
Evaluarea creşterii
• Factori de care depinde

creşterea:
– Bagajul genetic
– Sex
– Tipul de alimentaţie
– Regiune geografică
– Boli cronice, boli specifice,
medicamente care influenţează
creşterea
– Naşterea prematură, greutatea mică la
naştere curbe specifice
– Alţi factori: venitul familiei, educaţia
familiei, fumatul matern
2
12.12.2018
Copilul alăptat exclusiv

sau preponderent
- curbele OMS
http://www.who.int/childgrowth/standards/en/
3
12.12.2018
Copilul alimentat
preponderent sau exclusiv
cu formulă
- curbele EuroGrowth
www.euro-growth.org
sau
http://www.ms.ro/documente/02%20alimentatia
%20nou%20nascutului%20la%20termen%
20sanatos_9180_7481.pdf
• Folosirea curbelor de creştere:
– creşterea fiecărui copil se apreciază pe curbele de creştere şi se consideră
normală dacă curba de creştere a copilului urmează în paralel percentilele
apropiate
– motive de îngrijorare: curba de creştere a copilului intersectează în sus sau în
jos percentilele adiacente şi are tendinţa de a menţine acest curs
4
12.12.2018
DIVERSIFICAREA
ALIMENTAȚIEI
Diversificarea alimentației
Iniţierea diversificării alimentaţiei
• Introducerea alimentelor complementare înainte de împlinirea vârstei de 6
luni la copilul sănătos alimentat exclusiv la sân nu creşte aportul caloric şi
nici rata de creştere dar înlocuieşte laptele cu alimente care nu au
capacităţile protective ale laptelui matern şi, adesea, nici valoarea lor
nutriţională
• Recomandările OMS se bazează, în prezent, pe durata optimă
recomandată pentru alimentaţie exclusivă la sân (6 luni)
• Se recomandă ca diversificarea să nu fie iniţiată înainte de 17 săptămâni
şi nu mai târziu de 26 de săptămâni
• Recomandarea ESPGHAN se bazează pe dovezile existente şi ţine cont
de:
– nevoile nutriţionale
– abilităţile de dezvoltare
– impactul nutriţiei asupra sănătăţii pe termen îndelungat
5
12.12.2018
Efectele diversificării asupra creşterii:
• nu există diferenţe semnificative ale creşterii în funcţie de momentul
iniţierii diversificării (4 sau 6 luni) dar
• introducerea precoce a alimentelor solide este strâns legată de apariţia
ulterioară a obezităţii
– vârsta la momentul introducerii alimentelor solide este un mai bun predictor al
apariţiei obezităţii decât greutatea la naştere sau sporul ponderal mare din primele
luni de viaţă
• Funcţionalitatea gastro-intestinală şi renală sunt, de obicei, suficient de

mature pentru a metaboliza nutrienţii proveniţi din alimentele
complementare după vârsta de 4 luni:
– maturarea fiziologică a funcţiei gastrointestinale şi renale este necesară pentru ca
sugarul să metabolizeze alte alimente decât laptele
– administrarea alimentelor complementare stimulează ea însăşi maturarea
gastrointestinală
– expunerea la solide şi tranziţia de la o dietă hiperlipidică şi bogată în carbohidraţi
se asociază cu răspunsuri hormonale (insulină, hormoni suprarenalieni) care
determină adaptarea funcţiilor digestive la tipul de aliment administrat prin
creşterea ratei de maturare a unor funcţii şi/sau activităţi enzimatice.
6
12.12.2018
Condiții neuro-motorii:
• pentru a progresa eficient şi în condiţii de siguranţă la o dietă mixtă este necesară
atingerea şi a unui grad de dezvoltare neuro-motorie
• după vârsta de 4-6 luni, modul de alimentaţie al sugarului trebuie corelat cu etapa
de dezvoltare neuro-motorie a sugarului:
– stă la masă după vârsta de 6 luni
– soarbe din lingură după 6 luni
– mestecă şi înghite bucăţele mici după 8 luni
– de la 9-12 luni încep să se hrănească şi singuri
• după vârsta de 9 luni sugarii încep să deprindă abilităţi de auto-alimentare, beau
din ceşcuţă ţinând-o cu ambele mâini, mănâncă cu lingura sau degetele dacă
mâncarea este mărunţită; aceasta este o perioadă critică pentru introducerea
alimentelor mărunţite, dacă nu se profită de această etapă pot apare dificultăţi
ulterioare de alimentaţie (copilul continuă să mănânce doar alimente mixate, nu
doreşte să mănânce singur)
• este foarte importantă corelarea tipului şi modului de alimentaţie cu nevoile
nutriţionale şi etapa de dezvoltare.
• După vărsta de 3 luni, creşterea sugarilor alimentaţi cu lapte de mamă diferă de
cea a sugarilor alimentaţi cu formulă:
– cei alăptaţi cresc mai lent
– cei alimentaţi cu formulă continuă să crească în aproximativ acelaşi ritm ca şi
până la 3 luni
• La iniţierea diversificării există diferenţe antropometrice (greutate, talie, perimetru
cranian) şi, posibil de maturare neuro-motorie, renală şi gastrointestinală între
cele două categorii de sugari
• Concentraţia unor nutrienţi este mai mare în formulă decât în laptele de mamă
(proteine, zinc, fier)
• Sugarii alimentaţi cu formulă tind să consume o cantitate mai mare de lapte.
• Teoretic, sugarii alimentaţi la sân ar trebui să primească, în momentul
diversificării, alimente cu conţinut mai mare de micronutrienţi sau să se iniţieze
mai repede alimentaţia complementară dar experții consideră că reguli diferite de
diversificare pentru cele 2 categorii de sugari nu ar face altceva decât să creeze
confuzie de aceea nu există recomandări diferențiate
7
12.12.2018
Formule de continuare
• Se recomandă continuarea alimentaţie la sân, în paralel cu introducerea
alimentelor complementare. În cazul sugarilor alimentaţi cu formulă se
recomandă:
– formulă de început înainte de 6 luni
– formulă de continuare după vârsta de 6 luni.
• Formulele de continuare = formule pe bază de proteină din laptele de vacă
• Există mai multe tipuri de formule de continuare:
– standard
– hidrolizate proteice
– parţial hidrolizate (pentru profilaxia alergiilor)
– extensiv hidrolizate (recomandate în caz de alergie)
– pe bază de aminoacizi (recomandate în caz de alergie)
– pe bază de proteine din soia
• Alegerea tipului de formulă de continuare se face la fel ca şi în cazul formulei de
început, la sfatul medicului în funcţie de starea de sănătate a copilului, evaluarea
creşterii şi antecedentele familiale.
–
Formule de continuare
• Formulele de continuare cu un conţinut proteic ceva mai mic decât cele de
început, mai puţine grăsimi şi pot conţine şi alte zaharuri în afară de lactoză
(zaharoză, fructoză, miere), pot conţine mai mult fier şi vitamina D
• Se recomandă amânarea introducerii laptelui de vacă în alimentaţia sugarului şi
copilului mic până după vârsta de 1 an, chiar 2 ani
– sunt acceptabile cantităţi mici de lapte de vacă (preparat UHT, dar nu
degresat) pentru prepararea altor alimente complementare după vârsta de 9
luni
– laptele de vacă are o compoziţie net diferită de cea a laptelui matern
(hiperproteic, hipoglucidic, hiperlipidic şi cu mari diferenţe în conţinutul de
minerale, vitamine şi alte componente esenţiale pentru dezvoltarea nou-
născutului şi sugarului), are digestibilitate redusă, crescând riscul de alergie,
rahitism, obezitate, anemie feriprivă şi alte carenţe nutriţionale
8
12.12.2018
Efecte potenţiale ale diversificării incorecte:
• conţinutul redus de grăsimi (dieta hipocalorică) nu asigură necesarul de
creştere al copilului – minimul recomandat este de 25% grăsimi din
aportul caloric; în cazul dietelor hipolipidice, cu aport energetic redus,
pentru acoperirea nevoilor nutriţionale, sugarul trebuie să consume în
exces alte macronutriente şi un volum mai mare de alimente
• excesul de grăsimi în alimentaţia sugarului duce la creştere ponderală
excesivă imediată şi risc crescut de obezitate la şcolar şi la copilul mare
(de 2-3 ori mai mare)
– un aport mai mare de grăsimi poate fi necesar la copilul cu apetit
scăzut şi la cel cu infecţii recurente frecvente
– risc crescut au mai ales alimentele semisolide cu conţinut energetic
de cca. 1 kcal/ml, comercializate în sticluţe; cresc riscul de
supraalimentaţie
• există date care sugerează că un aport proteic peste 4 g/kgc/zi (16% din
aportul energetic) în perioada 8-24 luni de viaţă se asociază cu
obezitate ulterior; creşterea în greutate este legată, în aceste situaţii, de
aportul proteic excesiv şi nu de aportul caloric.
Efectele diversificării asupra dezvoltării neuro-motorii:
• adausul de LCPUFA ameliorează semnificativ acuitatea vizuală
• carnea este bogată în fier, zinc şi acid arahidonic (LCPUFA major din
seria omega 6)
• un aport crescut de carne albă şi/sau roşie (2,3 g/zi în plus) are efect
benefic asupra prognosticului cognitiv şi ameliorează scorurile
comportamentale
• laptele de mamă are conţinut redus de fier, deficitul de fier devine
evident în jurul vârstei de 6 luni
– anemia feriprivă este mai rară decât deficitul de fier
– bu s-a demonstrat că deficitul de fier, în absenţa anemiei, are efecte
adverse asupra prognosticului neurologic.
9
12.12.2018
Rolul protector al diversificării
faţă de diverse afecţiuni
• Prevenirea deficitului de fier se
poate face prin:
– alimentaţie exclusivă la sân
(absorbţie mai bună a fierului)
– respectarea normativelor
Uniunii Europene şi a
Ministerului Sănătăţii privind
conţinutul de fier al formulelor
– amânarea introducerii laptelui
de vacă în alimentaţie până
cel puţin după vârsta de 1 an
– promovarea alimentelor de
diversificare bogate în fier
(carne, gălbenuş de ou,
cereale fortifiate)
Rolul protector al diversificării faţă de diverse afecţiuni
Prevenirea alergiilor se poate efectua prin:
• introducerea treptată, la intervale de 3-5 zile (sau chiar mai multe în
cazul sugarilor care au în familie rude cu alergii) a alimentelor cu
potenţial alergogen mare: ouă, peşte, nuci, fructe de mare, soia, etc.
• evitarea introducerii precoce (sub 4 luni) în alimentaţie a mai mult de 4
alimente
• amânarea introducerii alimentelor cu potenţial alergogen nu
influenţează semnificativ riscul de alergie (poate chiar creşte riscul de
sensibilizare)
• cea mai eficientă măsură de prevenire a alergiilor este alimentaţia
exclusivă la sân 4-6 luni
• se mai recomandă:
– introducerea alimentelor complementare după vârsta de 6 luni
– introducerea unui singur aliment o dată pentru a putea sesiza
reacţiile alergice
10
12.12.2018
Prevenirea bolilor cardiovasculare:
• există tot mai multe dovezi asupra efectului negativ cardiovascular al
creşterii rapide în greutate în perioada de sugar (nu la cei alăptaţi)
• excesul de sodiu (sare) în dietă creşte tensiunea arterială la nou-născut
şi sugar
– nu este permis adausul de sare la sugar
• adausul de LCPUFA în dietă (peşte, formulă) duce la scăderea tensiunii
arteriale
• aportul de lapte de vacă duce la creşterea tensiunii arteriale
• rolul aportului proteic în geneza afecţiunilor cardiovasculare este încă
neclar
Prevenirea celiachiei (intoleranţa la gluten).
• Riscul de celiachie scade:
– prin introducerea unor mici cantităţi de gluten atunci când sugarul
este încă alimentat la sân
– prin creşterea duratei alimentaţiei la sân
• Riscul de celiachie creşte prin introducerea glutenului în alimentaţie:
– prea rapid ( sub 4 luni)
– prea târziu (peste 7 luni)
– în cantităţi prea mari
11
12.12.2018
Prevenirea diabetului zaharat:
• introducerea antigenelor alimentare (inclusiv gluten) la sugarii încă
alăptaţi, chiar şi înainte de 6 luni, poate avea efecte protective pe
termen lung împotriva dezvoltării celiachiei şi diabetului zaharat de tip
1, factor mai important pentru riscul de boală decât timpul de expunere
la antigen
• introducerea precoce (sub 3 luni) a glutenului creşte riscul de apariţie a
autoanticorpilor împotriva celulelor insulare pancreatice la sugarii cu
risc pentru diabet zaharat tip 1, la fel şi expunerea tardivă la gluten
(peste 7 luni)
Prevenirea cariilor:
• factor major de risc: zahărul, mai ales sucroza
• reducerea contactului cu zaharurile ascunse şi aparente
• evită consumul frecvent de sucuri ce conţin zahăr
• evită adormirea copilului cu biberonul
• limitarea alimentelor cariogene (dulci) în timpul meselor
• igiena dentară
12
12.12.2018
Dezvoltarea gustului şi preferinţelor alimentare
• expunerea prenatală şi postnatală precoce la arome creşte plăcerea
copilului care apreciază aceea aromă şi la alimentele solide de
diversificare
• învăţarea precoce este îngrădită de predispoziţiile genetice care includ
preferinţe înnăscute pentru gusturile dulce şi sărat şi respingerea
gusturilor amar şi acru
• copiii preferă alimentele hipercalorice, refuză frecvent alimente noi, învaţă
să asocieze aromele alimentelor cu senzaţiile de după ingerarea lor;
crește astfel riscul pentru un aport dietetic dezechilibrat mai ales dacă
multe alimente ieftine, bogate în calorii, sare, zahăr şi grăsimi
• gustul dulce determina o reacţie pozitivă şi necondiţionată de plăcere
• recunoaştem gustul dulce, îl preferăm şi acceptăm uşor alimentele dulci
• cu cât primim mai mult şi mai des dulce, cu atât vrem mai mult
• slăbiciunea pentru dulciuri determină nevoia de stimuli mai concentraţi şi
gust mai puternic.
Dezvoltarea gustului şi preferinţelor alimentare
• pentru a evita dificultăţile şi tulburările nutriţionale nu sunt permise:
– forţarea copilului să mănânce – scade apetitul copilului pentru acel
aliment
– restricţionarea unui aliment – creşte dorinţa copilului de a-l consuma
– evitarea adăugării de sare sau zahăr în alimentele complementare
13
12.12.2018
Cele mai periculoase alimente cu gust dulce (conţin, de obicei, zahăr
supraadăugat):
• sucuri de fructe şi băuturi răcoritoare
• ceai/compot îndulcit
• iaurtul cu fructe din comerţ
• alimente speciale pentru copii cu adaos de zahăr
• dulciuri de orice fel (prăjituri, ciocolată, napolitane)
• biscuiţi şi produse de panificaţie dulci (aparent făinoase)
• cereale cu zahăr.
Alimentul Conţinutul în glucide
lapte, formule de lapte, brânza de vaci, iaurt 5-15 mg glucide/100ml
(majoritar lactoza)
orez, griş, pâine, paste făinoase, mămăliga 25-55 glucide/100g
(majoritar amidon)
cartofi, mazăre 6-20 g glucide/100g (amidon şi glucoza)
ardei gras, broccoli, conopidă, dovlecei, 5 g glucide/100g (amidon şi glucoza)
spanac, morcov
măr, banane, caise, piersici, portocale 5-20 g glucide/100g (fructoza, glucoza)
• Agenţii de îndulcire nu sunt alimente ci produse fără valoare nutritivă,
care conţin calorii fără valoare nutriţională şi se adresează strict
plăcerii
– nu ajută la creşterea şi dezvoltarea normală, iar prezenţa lor în
alimentaţia copilului este inutilă, favorizează apariţia obezităţii şi a
cariilor dentare.
• Nu există un zahăr mai “sănătos” decât altul, toate sunt la fel de
periculoase, mai ales în cantitate excesivă
• Orice formă de zahăr adăugat în alimente perverteşte gustul.
• Amestecul grăsime-zahăr creşte apetitul pentru zahăr de aceea
trebuie evitată această combinaţie în alimentele de diversificare
preparate pentru sugar şi copil (de exemplu produsele de patiserie,
prăjiturile)
• Mierea de albine: nu este permisă înainte de împlinirea vârstei de 1
an (risc de infecţie cu Clostridium botulinum)
14
12.12.2018
Sucurile de fructe
• la sugar sunt sigure doar sucurile pasteurizate
• nu au nici un beneficiu nutriţional sub vârsta de 6 luni; după vârsta de 6
luni nu au nici un beneficiu nutriţional prin comparaţie cu pulpa fructelor
• sucul 100% de fruct sau reconstituit poate fi parte dintr-o dietă bine
echilibrată dar consumul excesiv de suc de fructe se asociază cu
supra/subalimentaţie
• = factor de risc major pentru obezitate infantilă: fructele transformate în
suc se înghit uşor, fiind percepute de organism ca lichid (similar apei) şi nu
ca aliment, zahărul în forma lichidă trece neobservat de către mecanismul
central de reglare al aportului caloric şi a concentraţiei glucozei din sânge;
caloriile din sucurile dulci se transformă uşor în grăsime de depozit și
astfel, aportul excesiv de suc creşte riscul de obezitate
• maxim 60 ml/zi, de preferat pulpa fructului (sub formă de piure) sau fructul
• în plus, consumul excesiv de suc se asociază cu diaree, flatulenţă,
distensie abdominală, carii
Fructe versus legume
• la sugar şi copil fructele trebuie să reprezinte mai degrabă un desert decât
o masă de diversificare
• fructele pot fi administrate înaintea unei mese sau la sfârşitul acesteia; în
acest fel fructele cresc la maxim şi absorbţia fierului din alimentele
complementare administrate la masa respectivă
• fructele conţin vitamine, minerale, fibre, fitonutrienţi şi zahăr.
• în schimb, legumele sunt alimente de bază
• legumele conţin vitamine, minerale, fibre, apă, fitonutrienţi şi puţine glucide
(în majoritate amidon).
15
12.12.2018
Iaurtul
• iaurtul, mai ales cel preparat în casă, poate face parte din una din gustările
de peste zi
• atenţie: iaurtul cu fructe este un desert, nu produs lactat
• un iaurt cu fructe din comerţ = un iaurt natural cu adaus de fructe şi cam 2
linguriţe de zahăr
• iaurtul cu fructe din comerţ trebuie evitat; se poate oferi însă copilului, ca
gustare, un iaurt cu pulpă din fructe proaspete.
Dietele vegetariene şi macrobiotice
•Dietele vegetariene şi cele macrobiotice (dietă predominant vegetariană cu
conţinut redus de grăsimi, conţinut mare de fibre, mai ales din cereale
integrale si legume, bogată în fitoestrogeni din produsele pe baza de soia)
prezintă risc crescut de deficite nutriţionale: calorice, proteice, de vitamina
B12, vitamina D, calciu, riboflavină
•Sugarii care au primit diete vegetariene prezintă frecvent:
– creştere lentă
– depozite de grăsime şi masă musculară reduse
– dezvoltare psiho-motorie încetinită.
•Dacă mama este vegetariană, alăptează şi nu ia suplimente nutriţionale,
sugarul are risc semnificativ crescut de afectare cognitivă severă
16
12.12.2018
Alte sfaturi pentru o nutriţie sănătoasă
• moştenirea genetică e predispozantă, dar nu are un rol determinant.
• gustul se educă, sugarilor şi copiilor le place ce trebuie sa le placă.
• perseverenţa duce în final la acceptare.
• instinctul înnăscut, senzaţiile de foame şi saţietate trebuie respectate.
• mâncarea nu trebuie folosită nici ca recompensă şi nici ca pedeapsă.
• desertul nu are ce căuta în alimentaţia copiilor (excepţie fac fructele).
• setea trece cu apă.
• copiii nu poftesc (eventual sunt curioşi).
• nevoia de joacă sau afecţiune nu trebuie satisfăcută cu mâncare la nici o
vârstă.
Concluzii
• Alimentaţia naturală este unul din drepturile fundamentale umane, este
dreptul mamelor şi dreptul copiilor la nutriţie ideală, sănătate şi îngrijire
optimă.
• Alăptarea exclusivă este suficientă pentru promovarea creşterii şi

dezvoltării normale a copilului în primele 6 luni de viaţă.
• Cantitatea şi calitatea nutrienţilor furnizaţi nou-născutului şi sugarului au

consecinţe importante pe termen lung asupra dezvoltării şi funcţionalităţii
organelor, sănătăţii, riscului de îmbolnăvire şi abilităţilor cognitive.
• Părinţii trebuie informaţi despre avantajele alimentaţiei naturale,

avantajele şi dezavantajele alimentaţiei cu formulă şi rolul alimentelor
complementare.
17
12.12.2018
Concluzii
• Introducerea alimentelor complementare înainte de împlinirea vârstei de 6
luni la copilul sănătos alimentat exclusiv la sân nu creşte aportul caloric şi
nici rata de creştere dar înlocuieşte laptele cu alimente care nu au
capacităţile protective ale laptelui matern şi, adesea, nici valoarea lor
nutriţională.
• Nu este de dorit să se facă diferenţiere între tipul de lapte cu care este

alimentat sugarul atunci când se iniţiază diversificarea.
• Prescrierea unei formule trebuie efectuată individualizat, în funcţie de

vârsta de gestaţie, vârsta cronologică, antecedentele heredo-familiale şi
particularităţile morfo-funcţionale şi fiziologice ale fiecărui copil în parte.
• Introducerea tardivă a alimentelor cu potenţial alergenic nu scade riscul

de alergie.
Concluzii
• Laptele de vacă poate fi utilizat pentru alimentaţia copilului după vârsta de
1-2 ani.
• Este de dorit evitarea introducerii glutenului în alimentaţie înainte de

vârsta de 4 luni şi după vârsta de 7 luni, de dorit fiind şi introducerea
acestuia în paralel cu alimentaţia la sân.
• Dieta vegetariană şi cea macrobiotică nu sunt recomandate sugarilor.
18
12.12.2018
ÎNGRIJIREA
NOU-NĂSCUTULUI
Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în sala de naştere
• Pentru a ajuta nou-născutul şi pentru a asigura o mai bună tranziţie de la
viaţa intrauterină la cea extrauterină deseori este nevoie de suportul
asistentei sau a medicului neonatolog
• În viaţa intrauterină plămânul fătului este plin cu lichid iar după naştere, în
câteva minute aerul trebuie să ia locul acestui lichid prin intermediul
respiraţiei
– lichidul pulmonar fetal se elimină în cea mai mare parte pe gură şi pe nas
– pentru a ajuta nou-născutul să elimine acest lichid şi pentru a uşura respiraţia
nou-născutului este nevoie, adesea, de aspirarea gurii şi nasului nou-
născutului, imediat după naştere cu ajutorul unor sondiţe mici şi cu dispozitive
speciale care aspiră lichidul eliminat de nou-născut pe gură şi nas
19
12.12.2018

• Uneori, chiar şi aşa, respiraţia nou-născutului întârzie să apară sau este
superficială şi ineficientă; asistenta sau medicul vor încerca să stimuleze
respiraţia prin ştergerea lichidului amniotic
– simpla ştergere duce deseori la stimularea respiraţiei sau
eficientizarea acesteia
– prin ştergerea lichidului nou-născutul este protejat de frig
• În cazul în care întârzierea respiraţiei este datorată unei suferinţe fetale
aceste măsuri sunt, de obicei, insuficiente pentru a ajuta nou-născutul să
respire şi pot fi necesare manevre de reanimare neonatale mai susţinute,
măsuri care se iau în conformitate cu protocolul de reanimare neonatală,
pas cu pas, în funcţie de răspunsul nou-născutului la manevrele efectuate
• Medicul şi asistenta de neonatologie care asistă naşterea sunt cei care
vor aplica aceste măsuri de reanimare şi vor urmări, imediat după
reanimare, adaptarea nou-născutului la viaţa extrauterină

• Factorii care au determinat suferinţa fetală pot să exercite efecte nedorite
şi după naştere şi, nu rareori, nou-născuţii care au necesitat măsuri de
reanimare la naştere pot necesita internare în compartimentele de terapie
intensivă neonatală pentru monitorizare, investigaţii şi tratament.
• Dacă respiraţia nou-născutului este eficientă, medicul obstetrician sau
moaşa vor pensa şi secţiona cordonul ombilical și vor aplica o clemă sau
vor ligatura vasele de sânge de la acest nivel
• Medicul sau asistenta de neonatologie vor aprecia adaptarea nou-
născutului la viaţa extrauterină şi, la 1 minut de la naştere, vor acorda o
notă – scorul Apgar – notă care reflectă starea nou-născutului la naştere
20
12.12.2018

• Dacă adaptarea nou-născutului este bună şi respiraţia eficientă, acesta va
fi plasat pe abdomenul mamei; plasarea nou-născutului pe abdomenul
mamei imediat după naştere are mai multe scopuri:
• familiarizarea nou-născutului cu mirosul mamei
• reducerea pierderii de căldură (menţinerea temperaturii corpului copilului)
• colonizarea pielii nou-născutului cu germenii saprofiţi de pe tegumentul
mamei (flora microbiană mamei este o floră pentru care mama secretă
anticorpi, anticorpi care vor trece la copil prin intermediul laptelui matern;
această floră este mai puţin periculoasă pentru copil decât flora
microbiană specifică spitalelor)
• iniţierea legăturii afective dintre mamă şi copil.

• După câteva minute, nou-născutul este dus în camera de primire a nou-
născuţilor unde se efectuează:
– baia nou-născutului
– plasarea nou-născutului pe o masă încălzită
– toaleta sterilă a bontul ombilical
– măsurarea şi cântărirea nou-născutului
– identificarea mamei şi copilul cu brăţară de identificare (numele mamei
şi alte informaţii personale despre mamă şi copil)
• Medicul neonatolog va examina în amănunţime nou-născutul urmărind
mai ales adaptarea plămânilor (respiraţia) şi a inimii (bătăile inimii,
coloraţia) la viaţa extrauterină
• Medicul trebuie să evalueze atent nou-născutul pentru a depista orice
anomalie de dezvoltare a copilului (malformaţii congenitale)
• Toate aceste examinări se efectuează cu nou-născutul plasat pe masa
încălzită pentru a evita pierderile de căldură.
21
12.12.2018

• Imediat după naştere asistenta de neonatologie va efectua vaccinarea
nou-născutului împotriva hepatitei B
• Pentru profilaxia infecţiilor oculare asistenta instilează în sacul
conjunctival soluţie cu antibiotic (1-2 picături în fiecare sac conjunctival)
• Pentru a preveni boala hemoragică prin deficit de vitamina K, se
administrează intramuscular vitamina K.

• După naştere, nou-născutul are o perioadă de 2-4 ore în care este treaz,
explorând mediul înconjurător
• După 2-4 ore de la naştere nou-născutul adoarme, uneori şi 4-6 ore,
odihnindu-se după lunga călătorie spre naştere şi naşterea propriu-zisă
• Nu trebuie uitat că nou-născutul vine dintr-un loc cald, întunecat, umed,
loc în care nu simte durere, nu vede lumina şi nu percepe decât estompat
zgomotele lumii înconjurătoare
• În timpul naşterii şi după nou-născutul simte durere, frigul, lumina,
zgomotele din jur reprezentând un stress la care trebuie să se adapteze.
22
12.12.2018

• Punerea nou-născutului la sân în prima jumătate de oră - o oră de la
naştere reprezintă nu doar o simplă masă ci şi o metodă de a calma nou-
născutul şi mama după naştere; în plus, nou-născutul va primi colostru –
nu doar un aliment ci şi un vaccin (datorită conţinutului său în anticorpi).
• În cazul naşterii prin operaţie cezariană nou-născutul poate fi pus la sân
de îndată ce trece efectul anestezicelor: 1-2 ore după anestezia rahidiană
şi 2-4 ore după anestezia generală.

Scorul Apgar
• = nota acordată nou-născutului la 1 minut de la naştere
• reflectă starea generală a copilului la naştere, modalitatea în care acesta
se adaptează la viaţa extrauterină şi răspunde manevrelor simple de
curăţare a lichidului pulmonar fetal şi de ştergere a pielii în primul minut
după naştere.
• se acordă 0, 1 sau 2 puncte pentru respiraţie, coloraţie, tonus, ritmul
cardiac şi reflexe (reacţia la dezobstrucţia căilor respiratorii)
• scorul Apgar variază de la 0 la 10
• dacă starea generală a nou-născutului este bună, nota sa va fi cuprinsă
între 7 şi 10
• nou-născuţii cu suferinţă fetală sau cei a căror respiraţie este influenţată
de diverse medicamente administrate mamei (anestezice, antialgice,
antispastice, analgezice, etc.) au deseori scoruri Apgar mai mici de 7; în
aceste situaţii medicul şi asistenta recurg la manevrele incluse în
protocolul de reanimare neonatală şi calculează scorul Apgar din 5 în 5
minute până când acesta depăşeşte 7
23
12.12.2018

Scorul Apgar
• după 5 minute de la naştere scorul Apgar reflectă şi severitatea suferinţei
fetale dar şi răspunsul nou-născutului la manevrele de reanimare
• pentru prognosticul pe termen lung medicul poate utiliza doar scorurile
acordate după 5 minute de la naştere (5, 10, 15 minute, etc.)
• un scor Apgar sub 7 şi după 5 minute de la naştere poate prezice un
prognostic neurologic nefavorabil dar legătura dintre scorul Apgar mic la 5
minute şi prognosticul neurologic nefavorabil nu este absolută
• dacă însă scorul Apgar se menţine scăzut şi la evaluările ulterioare (10,
15 minute, etc.) riscul unui prognostic neurologic nefavorabil pe termen
îndelungat creşte.

Scorul Apgar
Parametrii 2 puncte 1 punct 0 puncte
Culoarea roz acrocianoză palide / cianoză

tegumentelor generalizată
Activitatea > 100 bătăi/min. < 100 bătăi/min. absente

cardiacă
Respiraţia eficientă gasping absente
Tonusul bun mişcări slabe flasc
Reactivitatea la bună grimase slabe absentă

stimuli
24
12.12.2018

Îngrijirea nou născutului la salon
• Atât pentru mamă cât şi pentru nou-născut este de dorit ca pe durata
spitalizării în maternitate aceştia să se afle împreună în acelaşi salon =
„rooming-in”
– permite nu doar formarea legăturii dintre mamei şi copil ci şi alăptarea
mai eficientă, prevenind diversele obstacole care pot apare în calea
acesteia. De asemenea, îngrijirea copilului în acelaşi salon cu mama
permite mamei să îşi cunoască mai bine copilul, să observe şi să
înveţe cum trebuie îngrijit şi alimentat copilul. În plus, copilul este mult
mai liniştit în prezenţa mamei, practic singura persoană pe care o
cunoaşte şi o recunoaşte în acest moment. Nou-născutul cunoaşte şi
recunoaşte rapid după naştere bătăile inimii mamei, vocea şi mirosul
ei.
• În general, în maternităţi, în fiecare zi se practică:
– baia generală a nou-născutului
– toaleta bontului ombilical
– cântărirea

• Mama asistă la toaleta copilului şi, dacă doreşte, poate chiar participa sau
efectua chiar ea baia, deprinzând toaleta corectă a bontului ombilical,
manevrele de curăţire a pliurilor cutanate, a gurii, nasului, urechilor,
ochilor, organelor genitale şi modalitatea de aplicare corectă a scutecului
• Asistenta are datoria de a o ajuta pe mamă să poziţioneze corect nou-
născutul la sân şi să urmărească felul în care aceasta se descurcă, fiind
gata să intervină la nevoie pentru a o sfătui şi ajuta pe mamă
• Ulterior asistenta urmăreşte în continuare alăptarea şi explică mamei
importanţa recunoaşterii semnelor de foame ale nou-născutului şi
importanţa alăptării la cerere.
25
12.12.2018

Pe parcursul spitalizării medicul şi asistenta de neonatologie urmăresc atent:
• eliminarea meconiului (primul scaun), aspectul şi numărul scaunelor
eliminate de nou-născut
– primul scaun pe care îl elimină nou-născutul este negru şi se numeşte
meconiu
– pe măsură ce cantitatea de lapte pe care o mănâncă nou-născutul creşte se
schimbă şi culoarea şi aspectul scaunelor acestuia: iniţial devin verde închis,
fiind mai vâscoase, apoi iau culoarea muştarului şi ulterior au culoare galben
auriu şi aspectul unei omlete incomplet prăjite (în momentul în care cantitatea
de lapte primită de copil este suficientă şi, de obicei, din acest moment este
semnalată şi o creştere constantă în greutate a nou-născutului)

• apariţia şi intensitatea icterului
– icter = coloraţia galbenă a tegumentelor nou-născutului datorată unui exces
de bilirubină în sânge şi ţesuturi
– bilirubina se produce ca urmare a degradării celulelor roşii din sânge (hematii)
în cadrul unui proces fiziologic în perioada neonatală
– icterul = proces fiziologic al perioadei neonatale care apare la până la 80% din
nou-născuţi
– în anumite situaţii icterul este patologic (debut în prima zi de viaţă, intensitate
prea mare sau durată prelungită, etc.);
26
12.12.2018

• scăderea fiziologică în greutate: la naştere nou-născutul prezintă un
exces de apă la nivelul tuturor organelor şi ţesuturilor, eliminarea acestui
exces de apă fiind esenţială pentru buna adaptare a organismului la viaţa
extrauterină;
• recuperarea în greutate:
– perioada de eliminare a excesului de apă din organismul nou-născutului
coincide cu perioada de adaptare la sân şi cu cea de secreţie a colostrului
(lapte foarte concentrat în substanţe nutritive dar secretat în cantitate redusă)
– după 2-4 zile de la naştere mama începe să secrete lapte de tranziţie,
cantitatea secreţiei lactate creşte, la fel şi capacitatea (volumul) gastrică şi
nou-născutul poate primi cantităţi din ce în ce mai mari de lapte la o masă
– după 3-7 zile de la naştere nou-născutul să înceapă să crească în greutate
– în condiţiile unei alăptări eficiente sporul ponderal al nou-născutului este de
minim 20-30g/zi după 3-7 zile de viaţă;

Pe parcursul spitalizării medicul şi asistenta
de neonatologie urmăresc atent:
• evoluţia secreţiei lactate:
– modul în care nou-născutul prinde sânul
– eficienţa suptului
– aspectul sânului după supt,
– scăderea fiziologică în greutate
– recuperarea în greutate
– legătura care se creează între mamă şi
copil (mai ales răspunsul mamei la
semnele de foame ale nou-născutului)
– aspectul laptelui
permit medicului şi asistentei să evalueze
evoluţia secreţiei lactate de la colostru la lapte
de tranziţie şi, în cazul unei şederi prelungite
în spital, la laptele matur
27
12.12.2018

Alte evenimente importante în perioada neonatală
• în ziua a 2-a sau a 3-a de viaţă se efectuează screening-ul obligatoriu al
nou-născuţilor pentru 2 boli:
– testul Guthrie - pentru depistarea fenilcetonuriei, o afecţiune
metabolică care, netratată la timp se soldează cu retard mental
– testare pentru depistarea hipotiroidismului congenital, afecţiune
endocrină care, de asemenea, nediagnosticată şi netratată la timp
evoluează cu diferite grade de întârziere psihică şi motorie.
• recoltarea sângelui pentru testarea acestor două afecţiuni se face de la
nivelul călcâiului, loc de unde se recoltează câteva picături de sânge pe o
hârtie de filtru specială care va fi trimisă Centrului de Boli Metabolice
pentru analizare. Rezultatele acestor teste sunt trimise direct părinţilor, la
domiciliu, doar în situaţia în care testele sugerează prezenţa uneia din
cele două afecţiuni.

• alte testări screening neonatale:
– screening audiologic – testarea potențialelor evocate auditive
– screeningul malformațiilor cardiace congenitale prin pulsoximetrie
– screeningul retinopatiei de prematuritate
28
12.12.2018

• După 72 de ore de la naştere nou-născuţii care au o greutate mai mare
de 2500 g pot fi vaccinaţi împotriva tuberculozei - vaccinarea BCG
– conferă copilului protecţie faţă de formele severe de tuberculoză
– se efectuează standard la nivelul braţului stâng
– la nivelul locului vaccinării, după 2-3 săptămâni, se va observa apariţia
unei papule violacee care ia, în evoluţie, aspectul unui mic abces şi,
fără nici un fel de intervenţie (nu se recomandă aplicarea nici unei
creme, unguent, dezinfectant, antibiotic, etc. ci doar măsuri uzuale de
igienă precum baia zilnică), în acest loc se va forma o mică cicatrice –
cicatrice postvaccinală
– existenţa şi mărimea acestei cicatrici trebuie evaluată de medicul de
familie la vârsta de 6 luni.
Îngrijirea nou-născutului după externare

Toaleta bontului ombilical
• se efectuează zilnic până la căderea acestuia şi încă 2-3 zile după ce
bontul ombilical cade, până la cicatrizarea completă
• în cazul apariţiei unei zone eritematoase în jurul bontului ombilical
(sugestivă pentru inflamaţie) sau în prezenţa unor secreţii purulente,
sangvinolente sau urât mirositoare la nivelul bontului ombilical toaleta
bontului trebuie efectuată chiar şi de mai multe ori pe zi.
29
12.12.2018

• înainte de detaşare, bontul ombilical trebuie protejat de umezeală
excesivă (de exemplu contactul cu apa)
• la toaletă bontul se dezinfectează cu tampoane de vată sau beţişoare cu
vată (de exemplu de tipul celor folosite pentru curăţarea urechilor)
îmbibate cu alcool sanitar (700) şi se lasă în afara scutecului pentru a
evita impregnarea cu urină şi pentru a grăbi uscarea şi detaşarea
acestuia.

• detaşarea bontului ombilical are loc, în medie, la 7 – 10 zile de la naştere
şi poate produce, ocazional, o mică sângerare.
• semne care indică infectarea bontului ombilical:
– inflamaţia zonei ombilicale şi a bontului
– apariţia unei secreţii la nivelul bontului
– mirosul neplăcut
– sângerare la nivelul bontului
– apariţia febrei.
• în cazul în care apar acest semne se recomandă consult la medicul de
familie sau pediatru şi tratament corespunzător.
30
12.12.2018

Omfalita neonatală
• cea mai frecventă infecţie ombilicală
• infecţie favorizată de faptul că bontul ombilical, aflat în proces de
mumifiere, este un bun mediu de cultură pentru microbi precum
stafilococul şi streptococul
• toaleta ombilicală necorespunzătoare este un alt factor major de risc
pentru apariţia omfalitei
• nou-născutul are o apărare antimicrobiană insuficient dezvoltată, omfalita
reprezintă o ameninţare serioasă pentru viaţa acestuia, putându-se uşor
complica prin generalizarea infecţiei şi apariţia septicemiei
• tratamentul omfalitei la nou-născut presupune nu doar o dezinfecţie mai
riguroasă a bontului ombilical ci şi administrarea de antibiotice şi
monitorizarea atentă a nou-născutului.

Baia nou-născutului
• Pielea nou-născutului este delicată şi fină iar baia şi îngrijirea corectă a
pielii ajută la menţinerea sănătăţii pielii fiind, în acelaşi timp, o experienţă
plăcută atât pentru copil cât şi pentru părinţi
• În perioada de nou-născut sau sugar nu este necesară îmbăierea zilnică,
sunt suficiente una sau două băi pe săptămână
• Baia reprezintă la această vârstă mai ales un moment social important al
vieţii de familie (se face, de obicei, seara, în prezenţa ambilor părinţi) şi
ajută la calmarea copiilor înainte de somnul de noapte.
• La început, părinţii pot fi chiar speriaţi de momentul băii, temându-se de
manevrarea nou-născutului şi de eventualele reacţii ale acestuia
• Se recomandă ca gesturile efectuate de părinţi la baie să fie blânde
(pentru a nu speria copilul) dar ferme pentru a evita eventuale incidente
(alunecarea sau scăparea copilului din mâini).
31
12.12.2018

• Marea majoritate a copiilor agreează momentul băii, bucurându-se de
contactul cu apa; în această situaţie baia se poate prelungi, lăsând copilul
să se bucure de ea.
• Unii copii par speriaţi de contactul cu apa şi plâng de la începutul băii şi
până la sfârşitul acesteia; părinţii trebuie să încălzească ceva mai mult
camera unde se face baia, să fie foarte atenţi la temperatura apei (nici
prea rece, nici fierbinte), blânzi în gesturi şi să vorbească (sau să cânte)
copilului continuu cu voce blândă; pot fi folosite, pentru calmarea copilului,
şi jucărioare.
• Înainte de detaşarea bontului ombilical, baia nou-născutului se va face
sub formă de duş (de exemplu, în chiuvetă), evitându-se contactul
bontului ombilical cu apa; în acest fel este favorizată uscarea şi detaşarea
mai rapidă a bontului ombilical. În perioada de nou-născut baia se poate
face chiar şi în chiuvetă nu doar în cădiţă de plastic.

• Se recomandă ca văniţa copilului să nu fie folosită pentru alte scopuri
decât baia nou-născutului şi să fie bine spălată după fiecare utilizare.
• După căderea bontului baia se face în văniţă
• Baia se face întotdeauna la circa 1 – 1 1/2 ore după o alimentaţie (pentru
a evita apariţia vărsăturilor), în orice moment al zilei
• Majoritatea părinţilor preferă să facă baia spre seară, ca parte a unui ritual
de pregătire pentru somnul de noapte, baia calmează şi relaxează copilul.
• Camera unde are loc baia nou-născutului trebuie preîncălzită la 22-240C
şi ferită de curenţi de aer pe durata băii iar temperatura apei de baie
trebuie testată înainte de începerea băii.
• Se pot utiliza termometre speciale sau se poate testa apa cu cotul (pielea
acestei regiuni este foarte sensibilă la temperaturi prea scăzute sau prea
mari); este de dorit ca temperatura apei să fie în jur de 320C
• Apa fierbinte poate produce foarte rapid (în câteva secunde) arsuri pe
pielea foarte sensibilă a nou-născutului şi sugarului.
32
12.12.2018

• Înainte de baie trebuie pregătite toate obiectele necesare pentru baie:
prosoape curate, uscate, săpun, şampon, lavetă, scutec nou, creme,
uleiuri, hăinuţe curate, etc.
• Dacă baia are loc în văniţă, aceasta se umple cu apă pe o înălţime egală
cu un lat de palmă.
• Copilul se aşează cu grijă în apă, dezbrăcat complet, începând cu
picioarele.
• Copiii care plâng la baie pot fi introduşi în apă cu scutecul pe ei urmând
ca acesta să fie înlăturat după ce copilul este introdus în apă; în acest fel,
aceşti copii au ceva mai multă siguranţă şi s-ar putea să accepte mai uşor
baia.
• Întrucât temperatura apei de la robinet poate varia nu se aşează copilul în
văniţă până când aceasta nu a fost umplută atât cât e necesar pentru
baie.

• În timpul băii capul şi trunchiul nou-născutului trebuie susţinute pe braţul
mamei (tatălui), restul corpului fiind scufundat în apă.
• Se spală pe rând, cu delicateţe, toate regiunile corpului fără a uita de
toaleta pliurilor pielii şi a organelor genitale.
• Spălarea se face dinspre cap spre picioare, întâi pe faţa corpului apoi pe
spate, organele genitale şi fesele fiind ultimele spălate; se începe, deci,
cu faţa.
• Cu tampoane de vată îmbibată în apă simplă (fără săpun sau şampon) se
şterg mai întâi ochii dinspre rădăcina nasului spre ureche.
• Cu o lavetă moale se şterg pavilioanele urechilor, evitând pătrunderea
apei în ureche.
33
12.12.2018

• Spălarea capului se face doar la sfârşitul băii şi nu este obligatorie la
fiecare baie.
• Pentru spălarea pielii capului şi a părului se foloseşte o lavetă moale
îmbibată în şampon; la clătire trebuie evitată curgerea apei pe faţa
copilului; sprijinind bine spatele şi gâtul copilului se poate folosi duşul
pentru a clăti părul sau se toarnă apă curată cu o cană turnând astfel
încât apa să se scurgă spre ceafă.
• Deoarece pe pielea umedă senzaţia de rece (dată de aerul înconjurător)
este mai acută, se recomandă ca cel care face baia să toarne uşor, din
când în când, apă din văniţă pe zonele din corp neacoperite de apă.
• Nu trebuie uitat că la această vârstă copiii nu sunt foarte murdari ca atare
nu trebuie săpuniţi prea mult; săpunirea la baie este mai degrabă
asemănătoare unui masaj uşor.

• După spălare se recomandă clătire din abundenţă cu apă curată; resturile
de săpun sau şampon de pe piele favorizează uscarea pielii iar pielea
uscată crapă cu uşurinţă şi favorizează intrarea germenilor şi a alergenilor
fiind, astfel, un factor de risc pentru infecţii şi alergii.
• Copilul trebuie scos din cădiţă susţinând cu o mână capul şi gâtul şi cu
cealaltă fesele cu atenţie deoarece pielea umedă este alunecoasă.
• Pentru baia nou-născutului şi sugarului se recomandă folosirea unui
săpun sau şampon speciale pentru copii, cu pH neutru.
• Aplicarea săpunului sau şamponului se poate face direct cu mâna, cu un
burete moale sau cu un şervet moale de bumbac; atenţie, excesul de
săpun duce la uscarea pielii.
• Trebuie acordată o atenţie deosebită toaletei urechilor în care nu trebuie
să pătrundă apă în timpul băii.
34
12.12.2018

• La scoaterea din apă, este recomandat ca uscarea tegumentelor să se
face prin tamponare uşoară cu un prosop mare, moale, în care este
practic înfăşat imediat după baie.
• Când mai creşte şi poate sta singur în şezut copilul poate fi lăsat să se
joace mai mult la baie dar trebuie supravegheat în permanenţă în timpul
băii; chiar dacă apa nu e deloc adâncă copilul poate aluneca în văniţă şi
se poate îneca.
• Nu trebuie uitat că înainte şi după baia şi toaleta copilului, mama sau/şi
tatăl trebuie să îşi spele bine mâinile.

Îngrijirea pielii nou-născutului
• Pielea nou-născutului şi sugarului este foarte sensibilă şi se irită foarte
uşor, trebuie îngrijită cu multă atenţie.
• După naştere, la câteva zile, stratul superficial al pielii începe să se
descuameze: în aceste zile, pe piele, se poate aplica un strat fin de ulei
după baie (poate fi folosite uleiul de floarea soarelui sau uleiurile speciale
pentru copii)
• Se recomandă evitarea folosirii în exces a produselor cosmetice (creme,
uleiuri de corp); aceste produse de îngrijire a pielii se vor aplica limitat la
porţiunile cu piele mai uscată sau mai uşor de iritat (ca de exemplu în
regiunea inghinală şi fesieră)
• Trebuie utilizate doar acele produse cosmetice care sunt concepute
special pentru îngrijirea pielii nou-născutului şi sugarului (acestea au pH
neutru şi sunt preparate fără sau cu conţinut redus de alergeni şi
substanţe iritante) sau cele recomandate de medic.
35
12.12.2018

• Se recomandă limitarea folosirii serveţelelor umede la situaţiile în care nu
există acces la apă caldă şi săpun (excursii, vizite).
• Pielea copiilor miroase, în mod natural, frumos nefiind necesară aplicarea
de loţiuni parfumate (acestea conţin substanţe care pot declanşa alergii
sau iritaţii cutanate de aceea nu sunt recomandate).
• Se recomandă evitarea folosirii pudrelor cu excepţia celor indicate, în
unele situaţii, de către medic; dacă este necesară aplicarea unei pudre
aceasta trebuie aplicată pe piele nu direct din recipient ci cu palma mamei
(în acest fel copilul nu va inhala pudra scuturată în aer).
• Uneori copiii prezintă erupţii cutanate care sunt normale (de exemplu
acneea sugarului, milium); alte erupţii pot fi semnul de debut al unei
afecţiuni sau infecţii; în aceste situaţii este recomandat tratament după
consult cu medicul pediatru.

• O atenţie deosebită trebuie acordată detergentului cu care sunt spălate
hăinuţele copilului, unii detergenţi produc iritaţii cutanate; se recomandă
clătirea prelungită sau abundentă a hainelor copilului sau utilizarea
detergenţilor speciali pentru copii.
• Studii recente aduc în discuţie amestecul de chimicale cu care ne
confruntăm cu toţii în viaţa noastră de zi cu zi, substanţe chimice incluse
azi în hrană, haine, cosmetice; pielea copiilor este mai subţire, are o
imunitate insuficient dezvoltată şi ca atare este mai vulnerabilă la efectele
nedorite ale acestor chimicale.
– contactul precoce în viaţă cu astfel de substanţe duce la creşterea
continuă a incidenţei eczemelor, astmului bronşic şi a altor afecţiuni de
tip alergic
– utilizarea limitată a chimicalelor în perioada de nou-născut permite
acestuia să îşi dezvolte o barieră cutanată protectoare mai eficientă.
36
12.12.2018

• Pielea delicată a nou-născutului şi sugarului se poate usca cu uşurinţă.
• Factori favorizanţi ai uscăciunii pielii la aceste vârste sunt: predispoziţia
genetică (pentru piele uscată), aerul rece şi uscat de afară şi aerul prea
cald din locuinţă (iarna), soarele, aerul condiţionat, sarea şi clorul în exces
din apă (vara).
• Dacă pielea copilului este prea uscată:
– se vor evita băile prelungite – peste 10 minute - (este îndepărtat şi
stratul protector uleios al pielii)
– se va folosi apă călduţă şi doar puţin săpun (sau chiar deloc câteva
zile)
– după baie, dacă în camera de baie este cald pielea poate fi lăsată să
se usuce singură (nu se şterge) pentru a se rehidrata
– ulterior, pe pielea uscată, se poate aplica un strat fin de ulei, de dorit
imediat după uscarea apei de pe piele.

• Dacă pielea este foarte uscată (chiar crăpată) se poate aplica ulei pe
piele (sau un emolient recomandat de medic) chiar şi de două ori pe zi.
• Iarna, pentru a umidifia aerul din camera copilului, se pot folosi
umidificatoare sau un prosop mare, ud în permanenţă, aşezat pe calorifer.
• Mănuşile protejează pielea mâinilor de uscăciune în timpul sezonului rece
• Vara se recomandă măsuri pentru evitarea arsurilor solare:
– evitarea expunerii la soare în primele 6 luni
– creme-barieră de protecţie solară simple, fără chimicale, în cazul în
care expunerea la soare nu poate fi evitată).
37
12.12.2018

Îngrijirea şi toaleta ochilor
• Se efectuează zilnic, după baie, folosind tampoane sterile (de vată, dintr-
un pachet care se foloseşte doar pentru copil) îmbibate bine cu ser
fiziologic sau cu apă fiartă şi răcită (nu săpun).
• Pleoapele se şterg dinspre unghiul extern al ochiului spre cel intern
folosind câte un tampon de vată pentru fiecare ochi.
• Dacă se colectează o secreţie uscată la nivelul pleoapelor se repetă
ştergerea cu tampoane de vată de mai multe ori, până când secreţia se
înmoaie şi poate fi îndepărtată.
• Dacă secreţia oculară devine purulentă (galbenă, galben-verzuie, verzui)
se recomandă consult şi tratament la medicul oftalmolog.

• Unii nou-născuţi se nasc cu un blocaj al ductelor lacrimale – ducte prin
care se scurg lacrimile.
– blocarea canalului lacrimal face ca lacrimile (secretate la nivelul ochiului
pentru a menţine umedă suprafaţa ochiului) să curgă continuu pe obraz.
– în aceste situaţii poate apare suprainfecţia ochiului de aceea tratamentul
canalului blocat trebuie condus de medicul oftalmolog până în momentul în
care canalul devine permeabil (de obicei până la sfârşitul primului an de
viaţă).
38
12.12.2018

• Mulţi părinţi se întreabă dacă culoarea ochilor nou-născutului va rămâne
aceeaşi pe toată durata vieţii.
• La naştere, marea majoritate a copiilor din rasa albă sunt albastru-gri sau
albaştri.
• Unii din aceşti copii îşi vor schimba culoarea ochilor în timp (verzi, gri,
căprui, negri) până la vârsta de 9 luni pentru că irisul – partea ochiului
care apare colorată – se mai pigmentează încă după naştere la aceşti
copii.
• Copiii care vor avea ochi deschişi la culoare (nuanţe de albastru) au mai
puţin pigment în iris decât cei cu ochi verzi, căprui sau cafenii.

Toaleta nasului
• Curăţarea nărilor de mucus se face ori de câte ori este nevoie.
• Dacă nu există secreţii nazale abundente curăţarea nasului se poate face
seara, după baie, înainte de somnul de noapte.
• Curăţarea nasului de secreţii uşurează respiraţia, alimentaţia şi somnul
copilului.
• Dacă secreţiile nazale sunt abundente se poate recurge la ajutorul unei
pompiţe sau al aspiratorului nazal:
– se începe prin picurarea a 1-2 picături de ser fiziologic (cu o seringă
mică, de 1-2 ml, fără ac sau cu un picurător) în fiecare nară pentru a
fluidifica şi umidifica secreţiile nazale şi pentru a uşura curăţarea lor;
serul fiziologic reduce și congestia nazală.
– se aşează copilul pe spate cu capul uşor mai ridicat şi se picură serul
fiziologic şi se ţine capul nemişcat preţ de câteva secunde (5-10
secunde) după care se pot curăţa secreţiile nazale.
39
12.12.2018

Toaleta nasului
• Dacă se foloseşte pompiţa, aceasta se va strânge pentru a crea vacuum,
se introduce cu blândeţe în nară şi se aspiră uşor (permiţând pompiţei să
se umple cu aer).
– mucusul aspirat se aruncă, presând din nou pe pompiţă, pe un
şerveţel
– se curăţă ambele narine şi se reia operaţiunea dacă cantitatea de
mucus este excesivă (după aplicarea, din nou, a 1-2 picături de ser
fiziologic) dar nu mai mult de 2-3 ori pe zi.
– seringa şi pompiţa folosite pentru instilarea serului fiziologic trebuie
curăţate după fiecare folosire cu apă caldă şi săpun şi clătită de
câteva ori cu apă caldă (fără săpun) şi apoi uscate cu vârful în jos într-
un pahar curat de sticlă.

Toaleta nasului
• O modalitate simplă, nedureroasă şi neinvazivă a nasului este folosirea
filetelor de vată (firişoare subţiri de vată răsucite tare, lungi de circa 5 cm
pentru a putea fi introduse cu uşurinţă în nări)
– după instilarea a 1-2 picături de ser fiziologic în fiecare nară se
introduce un astfel de filet de vată în nară prin răsucire, se aşteaptă 2-
3 secunde – timp în care secreţiile nazale umezite se lipesc de filetul
de vată – şi apoi se retrage filetul şi se trece la curăţarea celeilalte nări
– această metodă de curăţare este recomandată mai ales atunci când
nu există o cantitate mare de secreţii.
• Aspiratoarele nazale (inclusiv de tipul batista bebeluşului) pot fi utile
pentru curăţarea secreţiilor nazale atunci când acestea sunt abundente;
se recomandă ca în situaţia în care sunt utilizate să fie respectate cu
stricteţe indicaţiile producătorului inclusiv în ceea ce priveşte curăţarea
aspiratorului după fiecare utilizare.
40
12.12.2018

Toaleta nasului
• Aspirarea prea frecventă a secreţiilor nazale duce la iritarea şi
traumatizarea mucoasei nazale care va produce mucus în exces pentru a
se proteja.
• Excesul de ser fiziologic poate fi dăunător; surplusul de ser fiziologic se
usucă în interiorul nărilor şi îngreunează respiraţia.
• Aspirarea brutală a secreţiilor nazale duce la inflamaţia şi poate produce
sângerări, agravând congestia nasului.

Toaleta urechilor
• Urechile se curăţă în fiecare zi, la baie sau la finele acesteia
• Se utilizează pentru acest scop mici beţigaşe, speciale pentru urechi,
confecţionate din vată înmuiate în apă călduţă sau ulei
• Atenţie: se curăţă doar pavilionul şi partea externă a urechii.
• Inserţia beţigaşului sau a oricărui alt obiect în interiorul urechii poate
produce spargerea timpanului şi trebuie evitată.
• Secreţia de ceară de la nivelul urechii este produsă de ureche pentru a
proteja canalul auditiv şi nu trebuie curăţată, conductul auditiv are
capacitatea de “autocurăţare”.
• Dacă copilul prezintă o secreţie excesivă de ceară la nivelul urechii se
recomandă consultarea unui medic ORL-ist. Doar acesta poate verifica
prezenţa unei infecţii la nivelul urechii şi poate curăţa, la nevoie, un exces
de ceară.
41
12.12.2018

Părul
• La nou-născut nu este necesară utilizarea şamponului, la spălarea părului
putându-se folosi şi numai apă simplă.
• După baie, cu o perie moale se poate pieptăna uşor părul dacă copilul are
mai mult păr.
• Este contraindicată însă utilizarea uscătoarelor de păr (copiii se pot speria
şi arde).

Scaunele
• În primele 24 – 36 h se elimină meconiul – scaun negru verzui, lipicios
format din grăsimi, celule epiteliale intestinale, pigmenţi şi săruri biliare.
• În zilele următoare scaunele îşi vor modifica aspectul, se vor deschide la
culoare de la verde închis până la galben auriu păstos (la nou-născutul
alimentat natural).
• Numărul de scaune variază de la un copil la altul şi în funcţie de vârsta
postnatală.
• În primele săptămâni de viaţă scaunele sunt mai frecvente, uneori scaun
după fiecare masă (aşa numita „diaree la sân” care nu este o boală ci
doar expresia unui tranzit intestinal mai accelerat)
42
12.12.2018

Cântărirea
• Achiziţionarea unui cântar trebuie să facă parte din pregătirile părinţilor
pentru camera copilului.
• Se recomandă ca nou-născutul să fie cântărit la sosirea din maternitate
(greutatea de reper) şi apoi de 1 – 2 ori pe săptămână.
• Este de dorit să se efectueze cântărirea în aceleaşi condiţii (de exemplu,
seara fie înainte fie după baie, cu copilul dezbrăcat).
• În condiţii normale de sănătate şi alimentaţie copilul creşte în mod
constant de la o cântărire la alta, în medie, minim 20-30 g/zi în primele
luni de viaţă.

Garderoba copilului
• Din garderoba copilului trebuie să nu lipsească body-uri, pantalonaşi,
bluziţe, şosetuţe, căciuliţe (iarna), şapcă sau pălărioară (vara), jachete
sau costume de fâş pentru anotimpul rece, pantofi, săndăluţe şi cizmuliţe
pentru cei care se apropie de vârsta primilor paşi.
• Pentru a evita alergiile, erupţiile şi pentru a proteja sănătatea pielii se
recomandă ca articolele de îmbrăcăminte ale nou-născutului, sugarului şi
copilului să fie confecţionate din bumbac, să fie spălate cu detergent
special pentru copii (hipoalergenic) şi să fie clătite abundent sau prelungit.
• Nu este recomandată utilizarea balsamului de rufe pentru lenjeria care
vine în contact direct cu pielea nou-născutului.
• Hainele care vin în contact direct cu pielea este bine să fie călcate de
fiecare dată (cel puţin la nou-născut şi la sugarul cu piele foarte sensibilă).
43
12.12.2018

Garderoba copilului
• Copilul nu trebuie îmbrăcat foarte gros, hăinuţele trebuie adaptate corect
sezonului; evitând prea multe straturi de haine este evitată transpiraţia,
apariţia erupţiilor cutanate şi, de asemenea, copilul nu va fi învăţat
friguros.
• Pantofii copilului trebuie să fie confecţionaţi din material moale şi flexibil,
tălpile lor trebuie să fie antiderapante dar nu foarte groase.
• În momentul în care copilul învaţă să meargă încălţămintea trebuie, în
plus, să susţină bine gleznele.

Somnul
• În primele săptămâni după naştere este de dorit ca nou-născutul să fie
pus să doarmă separat, în pătuţ sau coşuleţ.
• Pătuţul poate fi plasat, pentru început, în aceeaşi cameră în care dorm
părinţii pentru a-i fi mai uşor mamei să alăpteze în cursul nopţii; această
alternativă este considerată mai sigură pentru copil decât dormitul în
acelaşi pat cu părinţii.
• Patul copilului trebuie aşezat astfel încât să nu se afle pe traiectoria
curenţilor de aer, departe de geam, perdele, draperii, veioze sau mobilier
care ar putea fi tras sau ar putea cădea peste copil.
• Salteaua trebuie să fie fermă, nu moale astfel încât să nu interfere cu
respiraţia copilului
• Salteaua patului trebuie să fie la fel de mare cât suprafaţa patului astfel
încât între saltea şi pat să nu existe spaţii la nivelul cărora s-ar putea
bloca capul, mâinile sau picioarele copilului.
44
12.12.2018

Somnul
• Copilului sub 3 ani nu-i este necesară pernă sub cap în timpul somnului.
• Pernele şi păturile trebuie aşezate departe de faţa copilului iar cearceaful
trebuie bine întins, să nu facă cute care să astupe faţa copilului.
• Pe durata somnului se recomandă acoperirea copilului cu o păturică sau
plăpumioară uşoară, învelită în lenjerie de bumbac până la nivelul
toracelui, alternativă - sacul de dormit special pentru copii, care nu
necesită o acoperire suplimentară a copilului.
• Nu sunt recomandate blăniţele de oaie sau alte păturele miţoase pentru
acoperirea copilului.
• Jucăriile şi pernele trebuie îndepărtate din pătuţul copilului în timpul
somnului pentru a evita accidente pe durata nopţii (de exemplu,
asfixierea).
• Nu este indicată plasarea de jucării printre gratiile patului copilului.
• Jucăriile ataşate deasupra patului trebuie să fie bine fixate şi plasate la o
distanţă la care să nu poată fi apucate de copil.

Somnul
• Marginile patului trebuie ridicate întotdeauna dacă copilul este pus în
pătuţul său.
• Se recomandă aşezarea copilului pentru somn pe spate sau pe o parte în
primele luni de viaţă; poziţionarea copilului pe burtică în primele luni de
viaţă este chiar recomandată (pentru o bună dezvoltare motorie) dar
numai în timpul zilei, cât este treaz şi doar sub supraveghere atentă.
• Este de dorit evitarea supraîncălzirii copilului prin îmbrăcare sau acoperire
excesivă sau supraîncălzirea camerei pe durata nopţii.
• Somnul este mai liniştit şi mai bun dacă în cameră este ceva mai răcoare
decât pe durata zilei.
• În camera nou-născutului şi sugarului mic trebuie temperatura să fie
menţinută în jur de 20-21 °C.
45
12.12.2018

Somnul
• Se recomandă ca după vârsta de o lună copilul să fie pregătit de somn
prin obişnuirea acestuia cu o rutină cu menirea de a relaxa copilul
– copilul învaţă repede succesiunea de evenimente ale unei rutine şi este
relaxat ştiind ce urmează
– cu cât copilul este mai relaxat cu atât mai uşor îi va fi să adoarmă
– de ex.: după baie poate urma un masaj uşor, masa şi apoi o poveste sau un
cântec cu voce scăzută în timp ce copilul este mângâiat uşor
– ritualul de adormire a copilului este benefic şi pentru părinţi, fiind un timp care
îi apropie de copil.
• La iniţierea rutinei de adormire părinţii trebuie să se asigure că au timp să
urmeze întreaga secvenţă de gesturi de dinaintea adormirii copilului, de
aceea, această secvenţă de evenimente trebuie să fie cât mai simplă.
• Ritualul trebuie să se sfârşească totdeauna în camera în care doarme
copilul; dacă copilul are o cameră a lui atunci aceasta trebuie să fie
percepută de copil ca un spaţiu personal plăcut şi nu ca un loc de
„pedeapsă”.

Somnul
• Dacă înainte de somn copilul este foarte energic e bine să fie lăsat să îşi
consume energia, de obicei prin joacă sau la baie.
• Dacă copilului nu îi place baia includerea acesteia în ritualul de adormire
poate să nu fie o idee prea fericită.
• Citirea unei cărţi la culcare poate începe foarte devreme, nu conţinutul
lecturii ci calmul vocii ajută la liniştirea şi adormirea copilului; în plus,
studiile arată că abilităţile de vorbire şi chiar inteligenţa depind de
expunerea zilnică a copilului la un vocabular vast.
• O melodie calmă poate ajuta, de asemenea, la liniştirea şi adormirea
copilului.
46
12.12.2018

Somnul
• În multe familii copilul este culcat în patul părinţilor în fiecare noapte sau
ocazional.
• Mulţi medici nu recomandă acest obicei din mai multe motive, marea
majoritate ţinând de siguranţa şi sănătatea copilului: risc crescut de
sufocare, moarte subită, strangulare.
• Avantajele ţin mai ales de apropierea copilului de tată şi de uşurinţa
alimentaţiei la sân în cursul nopţii.
• Dormitul în acelaşi pat cu părinţii permite copilului să fie mai independent
şi să aibă mai multă încredere în el însuşi – se pare că şi datorită
alimentaţiei la sân, la cerere.
• Dezavantaje:
– obişnuinţa copilului de a suge sau mânca noaptea mult timp după ce nu mai
au nevoie să mai mănânce noaptea.
– dificultatea reluării relaţiei dintre părinţi
– după ce copilul creşte, pot apare dificultăţi de tranziţie la camera şi patul său
propriu.

Somnul
• Pentru a creşte siguranţa somnului copilului în acelaşi pat cu părinţii se
recomandă ca niciodată copilul să nu fie lăsat nesupravegheat în patul adulţilor,
să nu fie pus să doarmă pe burtică.
• În camera unde doarme copilul nu este permis fumatul (riscul de moarte subită
este maxim în cazul în care copilul doarme cu părinţii care fumează).
• Dacă părinţii au consumat alcool sau droguri se recomandă ca sugarul să doarmă
în patul lui şi nu cu părinţii (care pot să nu fie capabili să răspundă semnalelor
copilului).
• Părinţii obezi dar şi fraţii mai mari trebuie să evite să doarmă în acelaşi pat cu
copilul.
• În patul în care doarme copilul cu părinţii săi trebuie evitate panglicile, bijuteriile
(se evită astfel incidente nedorite).
• Nu trebuie permis nici animalelor de casă să doarmă în pat cu nou-născutul sau
sugarul.
• Când copilul doarme cu părinţii trebuie îmbrăcat mai uşor decât atunci când
doarme singur pentru a evita supraîncălzirea.
47
12.12.2018
ICTERUL FIZIOLOGIC 72
48

Curs 5pdf

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 5pdf

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

12.12.

• Factori de care depinde

Copilul alăptat exclusiv

• Funcţionalitatea gastro-intestinală şi renală sunt, de obicei, suficient de

• Alăptarea exclusivă este suficientă pentru promovarea creşterii şi

• Cantitatea şi calitatea nutrienţilor furnizaţi nou-născutului şi sugarului au

• Părinţii trebuie informaţi despre avantajele alimentaţiei naturale,

• Nu este de dorit să se facă diferenţiere între tipul de lapte cu care este

• Prescrierea unei formule trebuie efectuată individualizat, în funcţie de

• Introducerea tardivă a alimentelor cu potenţial alergenic nu scade riscul

• Este de dorit evitarea introducerii glutenului în alimentaţie înainte de

• Dieta vegetariană şi cea macrobiotică nu sunt recomandate sugarilor.

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Parametrii 2 puncte 1 punct 0 puncte

Culoarea roz acrocianoză palide / cianoză

Activitatea > 100 bătăi/min. < 100 bătăi/min. absente

Respiraţia eficientă gasping absente

Tonusul bun mişcări slabe flasc

Reactivitatea la bună grimase slabe absentă

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului în maternitate

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare

Îngrijirea nou-născutului după externare