Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREŞTI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
ID

ÎNMULȚIREA VEGETATIVA A VITEI-DE-VIE:


MARCOTAJUL SI BUTASIREA

Disciplina: Viticultura
Anul III, semestrul I Turcu (Lupu), Raluca
Gr. 3

2023
Cuprins
Introducere............................................................................................................................2

Înmulțirea prin butășire.......................................................................................................2

Înmulțirea prin marcotaj.....................................................................................................3

Bibliografie............................................................................................................................4

1
Introducere

Înmulțirea este funcția biologica a organismelor vii prin care se multiplica permanent
numărul de indivizi. Vita-de-vie se înmulțește pe cale sexuată (prin organe specializate -
sămânța) si asexuată sau vegetativă (prin organe nespecializate, prin porțiuni de plante:
butășire, marcotaj, altoire si culturi „in vitro”).

În urma înmulțirii asexuate se mențin caracteristicile exacte ale unui singur individ,
ceea ce este ceea ce caută producătorii de struguri, de aceea, in practica viticola, in mod
curent, vita-de-vie se înmulțește vegetativ. Un alt avantaj al înmulțirii vegetative este
obținerea unor plante mature stadial, ce vor intra pe rod mai devreme decât la înmulțirea prin
semințe.

Vita-de-vie poate fi înmulțită prin mai multe metode datorita ușurinței cu care
înrădăcinează – înmulțirea vegetativa se bazează pe posibilitatea de obținere a unei plante
pornind de la un singur mugure.

Înmulțirea prin butășire

Butașul este un fragment viabil de coarda de un an sau un fragment de lăstar, cu cel


puțin un mugure care, detașat de planta mama si plasat in anumite condiții de mediu emite atât
rădăcini cat si lăstari, reproducând întreaga planta
din care provine (Bucur, 2011).

Butășirea se bazează pe principiul


restituției organelor: o parte vegetativă detașată de
planta-mamă, care posedă cel puțin un mugure, îşi
reface organele care îi lipsesc. Al doilea principiu Figura 1. Butasi verzi, https://aggie-
horticulture.tamu.edu/
fiziologic pe care se sprijină butășirea este
principiul independenței fiziologice limitate a organelor: organele detașate de planta–mamă
pot să-şi desfășoare funcțiile vitale în mod independent, pe timpul cât acționează principiul
precedent.

2
In practica viticola, butășirea este folosita doar pentru înmulțirea: hibrizilor
producători direcți, soiurilor de vita de vie cu toleranta (Coarna neagra), portaltoilor si
soiurilor nobile (in zone cu terenuri nisipoase).

Înmulțirea se poate face prin butași verzi (figura 1) sau prin butași lemnificati (figura
2).

Butașii verzi se pot înmulți in condiții de sera pe tot parcursul anului. Metoda se
practica pentru a produce coarde altoi, in cazul soiurilor nou create sau a celor deficitare la
înmulțire. Un avantaj este acela ca planele obținute din butași verzi recoltați in februarie –
martie pot fi plantate la locul definitiv in cursul aceluiași an, iar cele obținute din butași verzi
recoltați mai târziu sunt stratificate toamna cu nisip si plantate la locul definitiv in primăvara
următoare.

Toamna, după căderea


frunzelor, se recoltează coarde de un
an care se păstrează peste iarna la 1-
4 grade Celsius. Acestea prezinta
muguri si au suficienți carbohidrați
cat sa alimenteze creșterea
rădăcinilor si lăstarilor pana la
apariția frunzelor noii plante. In
primăvară coardele se scot de la
păstrare si din ele se confecționează
Figura 2 Butasi lemnificati, https://www.bordeaux.com/
butașii lemnificați , care se vor
înrădăcina prin plantare in sere sau solarii (in luna martie) sau direct in câmp (sfârșit de aprilie
– început de mai). In scopul eliminării bacteriilor si fungilor ce ar putea infecta mai târziu
vițele, se recomanda dezinfectarea butașilor cu apa calda (45-50grade Celsius) timp de 5-10
minute sau cu apa oxigenata (Schneider si colab, 2019)

Înmulțirea prin marcotaj

Marcota reprezintă o porțiune viabilă de


coardă sau lăstar pusă în condiții de înrădăcinare
înainte de a fi desprinsă de planta mamă (Bucur,
Figura 3Marcotajul vitei-de-vie, 3
www.lacroixmelier.fr
2011). Înrădăcinarea se realizează deoarece, in condiții de umiditate și lipsa de lumină,
țesuturile se mențin mai tinere şi formează mai ușor rădăcini adventive. Abia după
înrădăcinare (2-3 ani) are loc separarea noii plante de planta mamă.

În practica viticolă, datorita faptului ca marcotajul necesita mult timp si manoperă, se


folosește mai mult la completarea golurilor în plantațiile de vii roditoare. Pe de alta parte,
oferă avantajul ca planta va rodi deja din primul an, nu abia după 3-4 ani, ca in cazul
înmulțirii prin alte metode (www.lacroixmelier.fr).

Marcotajul se practica în special in plantaţiile situate pe nisipuri, în cele de hibrizi


direct producători şi în plantaţiile de portaltoi (Vitis berlandieri, Vitis rotundifolia), care
înrădăcinează mai greu. În plantaţiile de vii obişnuite, aflate pe terenuri cu filoxeră,
marcotajul se foloseşte numai în viile care au depăşit vârsta de 15 ani (Bucur, 2011)

Formarea rădăcinilor la marcote este determinată de factori biologici, ecologici şi


tehnologici.
Marcotajul este de mai multe feluri:

-După organele care se marcotează

 marcotajul în verde (la care se folosesc lăstari)


 marcotaj în uscat (cu folosirea coardelor de un an).

-După procedeele de execuţie a marcotajului deosebim:

 marcotaj de suprafaţă, cand coarda sau lăstarul se pun în contact cu solul fără a
fi îngropate. Poate fi marcotaj de suprafaţă simplu şi marcotaj de suprafaţă cu
călcâi.
 marcotaj prin muşuroire, cand lăstarii sau coardele de la baza butucului se
acoperă cu un muşuroi de pământ înalt de circa 30-35cm.
 marcotaj prin îngroparea coardelor în șanțuri. Poate fi adânc - 30-40cm sau
semiadânc - 15-20cm.

In mod tradițional, pana la apariția filoxerei, marcotarea si butășirea erau metodele de


înmulțire a vitei-de-vie. După apariția filoxerei in Europa, au pierdut teren in fata altoirii si
mai recent, înmulțirii in vitro, metode mai costisitoare, dar care garantează obținerea de plante
cu caractere genetice dorite, căutate, si in același timp rezistente la filoxera.

4
Bibliografie
Bucur, Georgeta Mihaela, Curs Viticultură, USAMV București, 2011
***https://aggie-horticulture.tamu.edu/vitwine/files/2020/05/Propagating-Grapevines-EHT-
116.pdf

*** https://agrointel.ro/64405/inmultirea-vitei-de-vie-prin-butasi/

***https://www.bordeaux.com/us/Bordeaux-Magazine-US/Journal/Education/The-Sweet-
Science-Behind-Grapevines

***https://www.botanistii.ro/

***https://www.horticultorul.ro/

***www.iseoverde.ro

*** https://www.lacroixmelier.fr/marcottage-vigne/

***https://www.rustica.fr/fruits-et-verger/marcotter-vigne,6469.html

***https://viticabrol.fr/

***https://www.wikipedia.org/

S-ar putea să vă placă și