Baltagul – Sadoveanu

I. Prin romanul „Baltagul”, aparut in 1930, Sadoveanu realizeaza o noua interpretare a

mitului mioritic, versul-motto indicand sursa de inspiratie: “Stapane stapane,/ Mai
cheama s-un cane”.
Tema acestui text este conditia taranului de la munte, reliefata prin prezentarea procesului de
transhumanta, a traditiilor şi obiceiurilor, a claselor şi a categoriilor sociale din satele Moldovei de la
sfarstul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.

II. 5. Personajele sunt numeroase, cele mai multe fiind personaje episodice: preotul Danila,
Baba Maranda, Domnu Vasiliu, subprefectul, jandarmii, Minodora. Sunt prezente si
personaje secundare: Calistrat Bogza, Ilie Cutui.
Personajele principale sunt Vitoria, Gheorgita si Nechifor, desi acesta are un statut special,
fiind un personaj absent.
Vitoria este munteanca din zona Dornelor, mai exact Magura Tarcaului, nevasta de pastor.
Vitoria e o femeie trecuta de prima tinerete, trecuta prin multe, mai ales ca femeilor de la munte le
era foarte greu deoarece barbatii fiind plecati mai mereu cu oile, ele trebuiau sa aiba grija atat de
copii, cat si de gospodarie si de prepararea produselor provenite de la oi: “viata muntenilor e grea,
mai ales viata femeilor. Uneori stau vaduve inainte de vreme, ca dansa”.
In conturarea acestui personaj, este folosita caracterizarea directa cat si cea indirecta.
Caracterizarea directa este realizata de narator care chiar de la începutul romanului îi trasează
câteva elemente ale portretului fizic: „ ochii căprii in care se răsfrânge lumina castanie a parului”.
Personajul este caracterizat direct si de către celelalte personaje, Gheorghița își manifesta
nedumerirea fata de tăcerea femeii din timpul calatoriei, care nu explica nimic şi care pune întrebări
ciudate sătenilor: „s-a făcut aricioaica”. Calistrat Bogza este impresionat de vigoarea femeii:
„strașnica muiere”.
Cele mai multe trasaturi se evidențiază in mod indirect. Din faptele Vitoriei rezulta
tenacitatea şi curajul ei. Femeia pornește la drum, deși știe ca exista numeroase pericole, dar dorința
de a afla adevărul si de a-şi îngropa creștinește șotul este mai puternica decât teama.
Atitudinea ei fata de copii este diferita. Fiind înțeleapta, ea știe ca trebuie sa fie aspra cu
Minodora deoarece ea va purta grija gospodăriei, a creșterii copiilor şi a educației lor. Mai mult, o
face responsabila in fata istoriei daca nu respecta tradiția. O obliga sa păstreze portul „de la
Boerebista încoace’ şi transmis din generație in generație pe linie materna.
Faţa de Gheorghița, atitudinea Vitoriei este schimbătoare. Când acesta se întoarce de la
stana, îi pregătește mancarurile lui preferate, îl alinta cu apelativul „ dragul mamei”. In timpul
calatoriei însa devine tăcuta şi aspra, oblingandu-l pe acesta sa inteleaga singur sensul întrebărilor ei
şi demersurile pe care le face. Ar putea fi acuzata de cruzime pentru faptul ca îl lasă pe băiat in râpa
cu osemintele tatălui sau pe timpul nopții. Ea nu incerca insa decat sa grabeasca maturizarea fiului,
necesara pentru a deveni cap al familiei in locul tatalui.
Superstițioasa, ea crede in semne, cum ar fi cantatul cocosului in prag, crede in vise şi
apeleaza la baba Maranda care-i ghiceste in bobi. In acelasi timp ea este şi credincioasa: cere sfatul
parintelui Danila, se închina la icoana sfintei Ana, posteste.
Principala sa trasatura este Inteligenta care se manifesta in toate secventele narative ale
drumului pe care il parcurge in cautarea lui Nechifor. Ea reusete sa adune informatii, sa stabileasca o
cronologie a acestora. Este discreta , participa la botez si la nunta, face urari mesenilor, dar nu uita
scopul ei si se foloseste si de aceste ocazii pentru a afla detalii ale trecerii sotului prin satele
respective. Mai mult, cu ajutorul acestor informatii reuseste sa reconstituie crima, sa identifice si
motivul si arma si oportunitatea acesteia. Inteligenta sa este evidentiata si in episodul parastasului
cand, neavand dovezi , Vitoria pune in scena, impreuna cu Gheorghita, un plan menit sa-i oblige pe
criminali sa se autodemaște, iar din acest punct de vedere ea este considerata un Hamlet feminin.

III In concluzie, romanul transpune viziunea despre lume a autorului, care este fascinat de
reperele traditionale ale unui univers arhaic si patriarhal, repere ce reliefeaza tema. Toate aceste
coordonate morale, sociale, psihologice sunt evidentiate prin Vitoria Lipan ce reprezintă tipul femeii
de la munte care isi asuma intreaga responsabilitate pentru echilibrul familiei. Desi este conștienta ca
cele mai multe griji sunt atribuite in societate femeii, recunoaște întâietatea bărbatului. Ea
infatiseaza chiar „femeile frumoase şi iubețe” despre care Nechifor spunea ca Dumnezeu le-a randuit
muntenilor pentru a-i ajuta sa indure viata aspra. Mihail Sadoveanu reuseste sa reconstituie
universul rustic, arhaic cu traditii şi obiceiuri, caractere, clase şi categorii sociale prin intermediul
personajului pricipal feminin, Vitoria Lipan . Aceasta reprezinta, in acelasi timp, si conditia femeii,
definita prin perseverenta si rabdare, prin grija si sprijin fata de toata familia.