Constructia personajului Costache Giurgiuveanu in romanul Enigma Otiliei

PLANUL ESEULUI
INTRODUCERE:
În romanul realist peronajul este construit pe doua dimensiuni: una exterioara, sociala - ca personaj exponential pentru o categorie
sociala – si alta dimenisiune interioara, psihologica si morala, prin care se surprinde evolutia acestuia.
Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului Enigma Otiliei, publicat de George Calinescu în 1938. Acest personaj
reprezinta tipul avarului, este construit complex, polarizand in jurul sau intreaga actiune a romanului. Personajele romanului, insa, se
raportează și relaționează diferit cu moș Costache: cei din clanul Tulea îi râvnesc averea, în timp ce, Felix, Pascalopol si Otilia manifestă
față de el o afecțiune sinceră.
R1: statutul social, psihologic și moral = vezi aspectele discutate în cadrul orei!
Important: când comentăm aspecte ale portretului moral, precizăm obligatoriu că trasatura dominanta din punct de vedere moral
este avaritia, însă, spre deosebire de alti avari celebri precum Hagi Tudose sau Felix Grandet, mos Costache nu este dezumanizat, fiind
capabil de duiosie paterna fata de Otilia
R2: ilustrarea trăsăturii dominante prin comentarea a două episoade/secvențe narative
Important: aveți exemplele discutate în cadrul orei, dar puteți alege orice episod ilustrativ pentru avariția personajului.
R3: conflict și modalități de caracterizare
Dintre elementele de compozitie si de structura ale oricarui text narativ, relevante in constructia personajului sunt confictul si
modalitatile de caracterizare.
Conflictul principal al operei este exterior, succesoral, si se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite. Pe de o parte, rudele lui
Costache, familia reprezentata de clanul Tulea, condus de catre Aglae si format din Simion, sotul acesteia, si cei trei copii ai lor: Olimpia,
Aurica si Titi; în aceasta familie patrunde Stanica Ratiu, inital pentru zestrea Olimpiei, ulterior urmărind alta posibilitate de parvenire in
cadrul familiei, motiv pentru care atentează la banii lui moș Costache. La celălalt pol al conflictului, familia formata din Costache
Giurgiuveanu si Otilia Marculescu, fiica celei de-a doua sotii decedate. Cauza conflictului este dorinta Aglaei de a obtine averea fratelui sau,
in aparenta pentru copiii sai, dar -de fapt- pentru sine.
Unul dintre nucleele generatoare de stari tensionale intre personajele apartinand celor doua familii rivale este permanenta atitudine
malițioasa a Aglaei care ne releva ca ea este adevaratul avar al romanului; replicile rautacioasae sau tendinta de a vedea doar defecte
celorlalti alimenteaza stari conflictuale intre: ea si fratele Costache, familia ei si Otilia, pentru acelasi motiv al mostenirii lui Costache, intre
Aurica si Otilia, pentru posibilii pretendenti la maritis sau intre Titi si Felix pentru contrastul de inteligenta si de realizare sociala.
Conflictul succesoral se acutizeaza prin intrigile starnite de Stanica Ratiu care emite ipoteze nefondate despre intentiile lui
Costache sau face supozitii despre alte cauze care ar lasa-o pe Aglae fara mostenire: „Mos Costache e zgarcit, isi cloceste singur banii [...]
s-au mai vazut zgarciti care mor pe rogojina si lasa averea pe la aziluri, pe la stat” si uneori chiar ofera solutii pentru a opri presupusele
intentii ale lui Costache: „Te duci dumneata ca sora sa declari ca fratele dumitale e nebun?”
Conflictul principal al romanului se rezolva printr-o fapta reprobabilă, comisă de Stanică care ii provoaca moartea lui Costache,
furandu-i banii ascunsi sub saltea; dupa acest moment. încercarile Aglaei de a da de urma banilor sunt fara rezultatul asteptat, ea gasind
doar un săculeț cu „cateva mii de lei”, motiv pentru care il blesteama pe vinovatul ipotetic. Asadar, lupta pentru banii lui Costache in care au
fost implicati Aglae si Stanica este castigata de catre cel din urma.
Modalități de caracterizare: de ilustrat caracterizarea directa, realizata atat prin interventiile naratorului omniscient, cat si din
perspectiva altor personaje (de exemplu: Pascalopol: „Tu, Costache, ai partile tale bune si partile tale rele... tu iubesti pe Otilia si, fara
indoiala, ea te iubeste pe tine”; Otilia: „Papa este un om bun... insa are ciudateniile lui”; Felix: „Avaritia lui e mai mult o manie, dar o iubeste
pe Otilia si se gandeste la ea”; Stanica: „mosul e pezevenghi... e bogat putred, dar se ascunde”).
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin acumularea de fapte, gesturi, comportament si atitudini: de completat cu exemple
despre care am discutat!
Încheiere: prin personajul Costache Giurgiuveanu se ilustrează tipologia avarului, umanizat, totusi, de afectiunea pe care i-o poarta
Otiliei. In acelasi timp, personajul creat de George Calinescu ne ofera o perspectiva asupra influenței unui mediu lipsit de scrupule si de
instincte de rudenie, asupra unui individ, si asupra modului in care il poate determina sa dezvolte o patima precum avaritia.