MINISTERUL INSTRUCȚIUNE!

PUBLICAȚIUNILE CASSE1 ȘCOALELOR

INTRODUCERE,/1'
IN

SFINTELE CĂRȚI
ALE

TESTAMENTULUI VECHIU
întocmită în vederea programei analitice din 1902 pentru seminarii, și a
adresei cu No. 316811903 a Cassei Școalelor

DE

Dr. constantin chiricescu

Profesor și Decan al Facultăței de Teologie și Profesor la Seminarlui
„Nifon“ din București

EDIȚIA A IlI-a

BUCUREȘTI

EDITURA „CASSEI ȘCOALELOR"

19 2 2

PREȚUL LEI 5.50

o
MINISTERUL INSTRUCȚIUNE!
PUBLICAȚ1UNILE CASSEI ȘCOALELO

INTRODUCERE
IN

SFINTELE CĂRȚI
ALE

TESTAMENTULUI VECHIU
ită în vederea programei analitice din 1902 pentțu seminarii, și a
adresei cu No. 3168!1903 a Cassei Școalelor

DR. CONSTANTIN CHIRICESCU

‘‘esor și Decan al Facultăței de Teologie și Profesor la Seminariul
„Nifon“ din București

EDIȚIA A IlI-a

BUCUREȘTI

Institutul de arte grafice „SPORTUL

**
, Bulevardul Elisabeta, 51
19 2 2
 D-r CONSTANTIN CHIRICESCU
Introducere în Sfintele Cărți ale Vechiului Testament

§ 1. Definițiunea, obiectul și împărțirea Introducerei.

Sfânta Scriptură și Sfânta Tradifiune, sau în­

vățătura dată de Hristos și de Apostoli, fie prin viu
grai, fie în scris, cuprinde întreaga Religiune, adecă
, toate chipurile în care omul se unește cu Dumnezeu
și stă cu El în legătură statornică. Această stare este
. isvorul vieței și fericirei celei adevărate.
Sfânta Scriptură și Sfânta Tradițiune cuprind cu-
, vântul lui Dumnezeu, despre care //srzs Hristos a
zis, că este tot atât de trebuincios pentru suflet, ca
și pânea pentru trup (Mat. 4, 4).
îndeosebi Sfânta Scriptură ne arată începutul
Religiunei, desvoltarea ei treptată până ce a ajuns la
deplinire prin lisus Hristos. Nu este cu putință a
cunoaște Religiunea, sau a cunoaște și a iubi pe
lisus Hristos, care este calea, adevărul și viața cea
desăvârșită, fără a cunoaște Sfânta Scriptură.
Folosul Sfintei Scripturi în genere ni-1 arată Sfân­
tul ApostolPanel, scriind lui Timotei, — care, din
pruncie, se îndeletnicise cu ea, —r că Scriptura este
de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare,
spre înțelepțirea cea spre dreptate (II Tim. 3, 15 și 16).
In Sfânta Scriptură aflăm norma credinței și vieței
noastre. De aceea Sfântul Ioan Damaschin zice, în
.cartea sa „Despre credința ortodoxă'1 (IV, cap. 17),
 4

că^sufletul cel ce se adapta cu dumnezeiasca Scriptură,

ca și pomul cel răsădit la isvorul apelor, se îngrașă
și dă roade coapte, adecă credință adevărată, și se
împodobește cu frunze pururea verzi, adecă cu fapte
bine plăcute, căci Sfânta Scriptură ne îndreaptă atât
spre fapte bune, cât și spre gânduri neturburate. In
ea aflăm îndemnuri spre toată fapta bună, și aba­
teri dela orice faptă rea. Ea mângâe inima noastră
când este necăjită, o liniștește când este turburată și
o umple de bucurie. Ea înalță mintea noastră, dupe
cuvântul Psalmistului, ca două aripi de porumbiță, cu
argint poleite și prea strălucite, suind-o către Fiiul
cel unul născut, iar printr’însul aducând-o la Părin­
tele luminilor. Nimenea să nu se lenevească, deci, la
cetirea ei. De va ceti o dată sau de două ori și nu
va înțelege, să nu se lenevească, ci să stăruiască, să >
întrebe, căci Scriptura zice: „întreabă pe părintele
tău și-ți va vesti, pe cei bătrâni ai tăi și-ți vor spune
(A-doua-lege 12, 7) ; de asemenea : „nu a tuturor
este știința “ (I Cor. 8, 7). Să scoată din isvorul aces- «
tui rai curgeri prea curate și neîmpuținate, care saltă
în viața veșnică. Să se îndulcească și fără de saț să
se desfăteze, pentrucă Darul lor este neîmpuținat.
Domnul nostru lisus Hristos zice, că n’a venit
să strice Legea (Mat. 4, 17), ci să> o plinească. De
asemenea zice, că Moise a mărturisit despre El
(Ioan 5, 46) și că în El se împlinesc toate cele
scrise în Lege, în Psalmi și în Profeți (Luc. 24, 44).
De aici vedem, că Sfânta Scriptură se împarte în:
scriptura veche, sau cea dinainte de Hristos, și în
scriptura nouă, sau cea dela Hristos.
Tot de aici vedem, că ideea conducătoare la ce­
tirea și meditarea Sfintei Scripturi trebue să fie mân­
tuirea adusă omenirei prin lisus Hristos, — mân­
tuire preînchipuită în Legea Veche și vestită de Profeți.
Știința care ne învață a cunoaște cărțile ce alcă-
 5

tuesc Sfânta Scriptură, atât în ce privește pe autori,

cât și în ce privește înțelesul acestor cărți, spre a ne
fi de folos la mântuire, ne numește Introducere în Sfânta
Scriptură', și de oarece, precum am zis, Sfânta Scrip­
tură se împarte în: Scriptura Vechiului Testament și a
Noului Testament, de asemenea și știința care se ocupă
cu aceste cărți se împarte în: Introducerea în Vechiul
Testament și Introducerea în Noul Testament.
Aici ne vom ocupa cu Introducerea în sfintele
cărți ale Testamentului Vechiu.
Această știintă are de obiect a arătă de unde pro­
vine fiecare carte din care se compune Vechiul Tes­
tament, adecă: cine a scris cărțile, când, cu ce scop,
ce se cuprinde în ele și dacă au ajuns întregi până
la noi; cu alte cuvinte: originea și autenticitatea lor,
adecă istoria predărei cuvântului lui Dumnezeu cuprins
în Sfânta Scriptură a Testamentului Vechiu. De altă
parte ea expune adunarea acelor cărți într’un întreg
(codificarea), autoritatea de care s’au bucurat și se bu­
cură (inspirațiunea) și conservarea lor, adecă istoria
păstrărei și propagărei cărților Testamentului Vechiu.
Din acestea rezultă, că Introducerea în sfintele cărți
ale Testamentului Vechiu să divide în două părți :•
Prima parte e specială, tratând despre începutul,
«desvoltarea, înflorirea și decadența literaturei ebraice,
limbile Vechiului Testament și despre originea și au­
tenticitatea fiecăreiea din cărțile canonice și necano­
nice ale Testamentului Vechiu.
Partea doua e generală, tratând despre canonul
cărților Testamentului Vechiu, autoritatea lui la Iudei
și Creștini, păstrarea lui în original, în traduceri și'
prin explicări.
Cărei din aceste două părți i se cuvine prioritatea
în tratare, se înțelege de sine; celei speciale, căci
mai cu temei vom înțelege întregul, după ce vom
cunoaște părțile.
 6

PARTEA SPECIALĂ.
§ 2. începutul, desvoltarea, înflorirea și decadența
literaturei ebraice.

In cărțile lui Moise și în Cartea lui Iozua(\v&us Navi)

— cele mai vechi din Testamentul Vechiu—se men­
ționează Cartea legământului (Exod 24, 7), Cartea
răsboaielor lui lehova (Numerii 21, ^4) și Cartea
dreptului (Iozua 10, 13; II Sam. [II Imp.J, 1, 18), ca
isvoare scrise, de mult timp perdute. Geneza sau
Cartea Facerei — prima carte a Iui Moise — este
martură pentru consemnarea în scris, mai de demult,
a unor tradiții, obiceiuri și întâmplări (4 ,4/23 și 29)-
Darea legei presupune îndeobștea cunoaștere a scrierei,
mai ales că Moise, între altele, a luat dispozițiuni ca,
în caz de divorț, bărbatul să dea soției sale carte
de despărțenie (Deut. 24, t). Deci, începutul scrierei
și literaturei la Evrei e vechiu, e anterior lui Moise.
In Egipt Evreii aveau scriitori (Ex. 5, 6—10), dar
unde și când și-au format ei un alfabet propriu, nu
se poate ști. Se cunoaște, însă, că pe vremea lui
Avraam scrierea eră cunoscută (comp. Gen. 23), căci
pe timpul lui Alexandru cel Mare (j- 323) s’au aflat
în Babilon însemnări astronomice datând cu 1903
ani mai înainte1).
Cu toate acestea Moise, alesul și văzătorul de Dum­
nezeu, cel ce a scos pe popor din Egipt, este cel care
a dat Legea din partea lui lehova și a scris întâmplările
cele mai însemnate din timpul său. Cu chipul acesta
el a devenit întemeetorul literaturei Testamentului Ve­
chiu, de un caracter curat religios, din cauza carac­
terului Legei. Prin aceasta s’a exclus desvoltarea lite-
“---------- :------- 4
1) Vezi și § 15 în .Arheologia Biblică11' întocmită de mine și publi­
cată în București, în 1903, 1910 și 1919, de Cassa Școalelor.
 7

raturei profane. Moise a pus baze nu numai istori­

ografiei, servindu-i întru aceasta și documente mai vechi,
ci și profesiei, poeziei și înțelepciunei.
Sub conducerea lui Iozua, poporul ales a ocupat
Canaanul și s’au luat măsuri pentru buna stare din­
lăuntru și din afară. Porțiunile de pământ obținute prin
sorți au fost delimitate și consemnate în scris, cu scopul
de a se înlătură neînțelegerile eventuale ulterioare. Do­
cumentele scrise, cu ocaziunea împărțirei Canaanului
între triburi, au servit la compunerea Cărfei Iozua,
— continuarea istoriografiei întemeiate de Moise.
In epoca Judecătorilor s’au scris unele din faptele
mai însemnate, întâmplate în timpul lor, și s’a cul­
tivat și poezia, precum e Cântarea Deborei (Judec.,
cap. 5) și a Anei (I Sam. [I Imp.], cap. 2).
Dacă dela Moise până pela finea epocei Judecă-
. torilor literatura n’a făcut progrese, atât din cauza grijei
pentru ocuparea Canaanului, cât și din cauza anarhiei
politice și religioase a Evreilor în timpul Judecătorilor,
apoi dela Samuil înainte, reînsuflețindu-se viața te-
x ocratică1), a luat avânt și literatura, grație îndeletni-
cțrei lui Samuil și școalelor profetice ce a înființat, așa
că s’a putut realiza perfecționarea poeziei lirice, isto­
riografiei teocratice și literaturei profetice.
David a dus poezia lirică la culmea desvoltărei.
El a întrodus cântarea la cultul dumnezeesc și a în­
ființat o școală pentru pregătirea celor ce aveau să
compună și să execute cântările religioase.
Dela David înainte au început a se scrie și anale.
A fost orânduit un cancelar, care compunea actele pu­
blice, și un scriitor, care le păstră în arhivă pentru
istoria țărei (II Sam. [II Imp.] 8,16, s.; I. Reg. [III Imp.]
4, 3, etc.). Analele se amintesc după sfârșitul domniei

§ 21,2 în ^Arheologia Biblică” întocmită de mine si publ-

cata în București, în 1903, 1910 și 1919 de Cassa Școalelor.
 8

fiecărui rege: în Israil până la regele Pecah, în Iuda

până la Ioiahim.
Aceea ce a făcut David cu poezia lirică, a făcut So­
lomon (Salomon) cu poezia didactică (§, 37, prima
notă), aducând-o, în Proverbele sale, la cel mai înalt
grad de perfecțiune.
Dar încă trăind Solomon, viața teocratică începu
a degenera, luându-i locul viața luxoasă și molatică.
Aceasta aduse cu sine decăderea poeziei.
După ce statul s’a desbinat, numai în timpul lui
Iosafat și Ezechia câțiva bărbați în Israil preamăresc
mărețele fapte ale lui Iehova. Istoriografia și-a conti­
nuat avântul luat.
Odată cu desmembrarea statului și decadența vieței
religioase începe literatura profetică, mai ales din
secuiul al nouălea. Profeții vegheau pentru obser­
varea Legei, redeșteptau poporul, aducându-i aminte
de binefacerile lui Dumnezeu. După căderea rega­
tului Israil, ei cheamă pe popor la pocăință, îl ame­
nință cu pedepse bine meritate și-1 pregătesc pentru
priimirea lui Mesia—scopul cel din urmă al teocrației.
Literatura profetică a ajuns apogeul prin Isaia. Ea
s’a menținut la aceeași înălțime chiar și în timpul
exiliului babilonic. Profetul Daniil se ocupă cu des-
voltarea împărăției lui Dumnezeu și cu biruința ei
asupra lumei. El expune aceasta cu o claritate nu
numai necunoscută până atunci, ci și umitoare.
Pe încetul literatura ebraică decade, încetând pe la
anul 400 înainte de Hristos. Profetul Malahia este
cel din urmă reprezentant al ei. Cu el încetează lite­
ratura canonică a Evreilor.
Și după anul 400 s’au mai compus cărți, în limba
ebraică și greacă, dar acelea sunt o imitație slabă a
literaturei canonice.
 9

§ 3. Limbile în cari sunt scrise cărțile T. V.

Cărțile canonice ale V. T. sunt scrise în limba

ebraică ; câteva părți, aproape neînsemnate, sunt scrise
în limba haldaică.
Limba ebraică s’a vorbrt de Ebrei, adecă de «ur­
mașii lui Abraam. Numirea 'de Ebrei o deduc unii
dela Eber, strămoșul lui Avraam (Gen. 10,24; 11,14);
alții mai mulți și cu mai multă dreptate o deduc dela
particula semitică eber=trans~dincolo (adecă de Ior­
dan: veniți de dincolo de Iordan). Numele teocratic
al Ebreilor este Israil sau fiii lui Israil. Acest din
urmă nume îl uzurpară mai târziu pentru sine cele
10 triburi, cari s’au lepădat de dinastia lui David.
Numirea de ludei este cunoscută din epoca princi­
pilor Idumei.
Limba ebraică — nume dat după poporul care o
vorbea, și care numire nu o întimpinăm nicăiri în
T. V., — numită încă iudaică — după regatul Iuda,
— și în poezie, limba canaanitică—face parte din lim­
bile semitice, adecă din limbile vorbite de popoare
care-și deduceau originea din Sem fiul lui Noe.
Toate limbile semitice își au originea din una și
aceeași limbă- veche semitică și se vorbeau de locu­
itorii din Canaan (Fenicia și Palestina), Siria și Me-
zopotamia (Aram), Babilonia, Asiria, Arabia, .Etiopia
și din o parte a Aziei Mici și a Africei de nord (în
coloniile feniciene sau în partea ocupată de Puni).
Această familie de limbi formă trei grupuri princi­
pale : grupul nord-ostic, de care se ținea limbile ara-
maice-, haldaica și siriaca (limba samariteană [dialect
aratnaic cu foarte multe ebraisme], dialectul palmi-
rean, cel nabateu, etc.); grupul sudic: limba arabă
cu dialectul himiaritic din care s’a fbrmat limba eti-
opică, și în fine grupul mijlociu : limba ebraică, adusă
 în Canaan de câtre Avraam. Deși înrudită cu limba
Cariaanților ori Fenicienilor, totuși nu e identică cu ea.
Cu toate că eră vorbită de un popor, carele, din
cauza așezământului său teocratic eră ferit cât se putea
mai mult de înrâurirea popoarelor străine, și-a avut
cursul ei de desvoltare naturală. Cu toate că Moise
a pvut înainte consemnări de tradițiuni, obiceiuri și
întâmplări, totuși dela Moise, avem cele dintâiu monu­
mente literare scrise în limba ebraică. In timpul lui
lozua (Iisus fiiul lui Navi), Judecătorilor și Samu/J
limba se curăți de arhaisme și tot progresă până ce,
în timpul lui David si Solomon, ajunse culmea în­
florire!. Spre timpul exiliului babilonic limba ebraică,
în urma invaziunei asiriene, începu a se corupe și a
decădeâ, admițându-se în ea cuvinte și forme aramaice.
Astfel ea își perdu puritatea de până atunci și începu
a se deosebi de vechea ebraică. In exil limba se co-
rupse și mai mult până se uită cu totul. Inapoiați
în patrie. Evreii vorbeau limba aramaică (haldaică).
Numai cei ce locuiseră neîncetat în patrie, câțiva bă­
trâni și cei învățați mai cunoșteau limba strămoșească.
Cu toate acestea limba ebraică alterată s’a întrebuin­
țat și după exil (dovadă unele scrieri necanonice) ca
limbă literară, ceeace presupune înțelegerea ei într’un
cerc destul de larg.
In limba haldaică sunt scrise aceste cărți: Daniil
11,4 —VII, 28! Ezra IV, 8— VI18: VII, 12 — 26; Ieremia
X, n și un cuvânt în Geneză XXXI, 47 (movila măr­
turiei). Limba aceasta s’a întins din Mezopotamia spre
apus până la Damasc, apoi în Palestina și Babilonia.
Ea este o ramură a limbei aramaice și se și numește
aramaica sud-vestică, în opunere cu aramaica noră-
ostică, sau siriaca. Limba haldaică (aramaică sud-ves­
tică) se întinse printre Evrei atât de mult, în cât după
exil ocupă locul limbei ebraice. Pe timpul Mântuito­
 11

rului limba aceasta erâ desigur limba ce se vorbea

în Palestina, deși nu curată, ci amestecată cu ebraisme.
Unele din cărțile necanonice ale T. V. sunt scrise în
limba greacă, pe care Iudeii au adoptat-o mai târziu,
pe lângă cea aramaică, însă nu curată, ci compusă
din diferite dialecte și amestecată cu ebraisme (mai
întâiu dialectul comun și apoi cel alexandrin).

Secțiunea întâia
CĂRȚILE CANONICE ALE T. V.
§ 4. Numirea, împărțirea și numărul cărților
canonice ale Testamentului Vechiu.

Cărțile canonice ale T. V. nu s’au scris deodată,

ci treptat, dela Moise și până pe la anul 400 înainte
de Hristos. Ele, deci, n’au format deodată un întreg
ca să li se poată da o numire comună. Chiar și după
adunarea lor la un loc, li s’au dat nume dupe părțile
constitutive: lege, profeți și celelalte scrieri sau aghi-
ografe; sau: lege, profeți și psalmi. Cărțile canonice
s’au mai numit: lege și profeți, cu omisiunea numirei
cuvenite părței a treia ; sau: lege ori cartea legei, nu­
mire dată tuturor cărților, toate având de bază legea
sau cele 5 cărți ale Moise. In Testamentul Nou gă­
sim numirile: scrieri sfinte, scripturi sfinte, scripturi,
scriptură. La părinții bisericești: scripturi dumnezeești,
cărți sfinte, scriptura inspirată de Dumnezeu, Sfânta
Scriptură, etc. Numirea xaXatâ (II Cor. 3, 14)
3. fost tradusă de Ieronim prin Vetus Testamentum—
Vechiul Testament, în loc de Vechea Legătură.
Dela Sfântul loan Gură-de-Aur se întrebuințează
numirea de Biblie atât pentru fiecare Testament în
parte (V. și N.), cât și pentru amândouă.
După ce cărțile canonice ale T. V. au fost adunate
într’un întreg, s’a simțit trebuința de a se împărți. Im-
 12

părțirea s’a făcut în : lege profeți și celelalte scrieri

sau aghiografe, avându-se în vedere locul ce ocupă
fiecare carte în iconomia divină.
I. Legea se compune din Pentateuh sau din cele
5 cărți ale lui Moise : Facere (Geneza), Eșîre (Exodul),
Leviticul (Preoția), Numerile și A-doua-lege (Dente-
ronomiul).
II. Profeții se împart în:
a) Profeți anteriori (vechi, sau cărțile istorico-pro-
fetice): Iozua, Judecătorii, Samuil (două) și Regii
(două);
b) Profeții posteriori (mai târzii, sau scrierile curat
profetice), și anume:-
«) Profeți mari: Isaia, Ieremia, Iezechiil, dupe tra­
ducerea alexandrină și Daniil;
5) Profeți mici (12): Osie, Ioil, Amos, Avdie, Ionâ,
Miheea, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia și
Malahia (Maleahi).
III. Aghiografele sau scrierile celelalte: Psalmii, Pro­
verbele, Iov, Cântarea Cântărilor, Plângerile, Eclezi­
astul, Daniil, Rut, Cronicele (două), Ezra, Neemia și
Estir.
Legea este baza desvoltărei literaturei sfinte ; pro­
feții; adecă scrierile istorice și profetice, formează
istoria revelațiunei divine în timpurile următoare;
aghiografele sunt scrieri în cari se exprimă credința
bărbaților teocratici.
In traducerea alexandrină (§ 63,t) cărțile sunt îm­
părțite, dupe cuprins, în : istorice, profetice și poetice.
Istorice sunt: Pentateuhul, Iozua, Judecătorii, Sa­
muil (două), Regii (două), Cronicele (două), Ezra,
Neemia, Rut și Estir.
Profetice : Isaia, Ieremia, Iezechiil, Daniil și cei 12
profeți mici, în ordinea aceasta: Avdie, Ioil, Ionâ,
Amos, Osie, Miheea, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu,
Zaharia și Malahia.
 13

Poetice., a) Lirice: Psalmii, Cântarea Cântărilor și

Plângerile; b) didactice : Iov, Proverbele și Ecleziastul.
Numărarea cărților canonice ale Testamentului Ve­
chiu este felurită. — Iosif Flaviu numără 22 de cărți,
considerând ca o singură carte Rut și Judecătorii,
Plângerile cu Cartea profetică a lui Ieremia, și Ezra
■cu Neernia. Epifaniu și Ieronim afirmă, că alții numă­
rau 27 de cărți. Sfântul Ioan Damaschin numără
cărțile Vechiului Testament, dupe literile: alfabetului
evreesc, ’în patru cincimi, mai mult două cărți: 1)
cinci ale legei: Facerea, Eșirea, Leviticul, Numerile,.
A-doua-lege; aceasta este întâia cincime numită și
punere de lege (nomotesia). 2) Altă cincime'de cărți,,
ce se numesc aghiografe, și cari sunt:. Iisus al lui
Navi (Iozua), Judecătorii împreună cu Rut, cea întâia
a lui Samuil împreună cu II Samuil numite I și II Regii
(împărății), I cu II Regii sau III și IV împărății, și I
cu II Pairalipomena (Cronice). 3) A treia cincime sunt
cărțile cele scrise în stihuri: Iov, Psaltirea, Pildele
(Proverbele), Ecleziastul, Cântarea Cântărilor. 4) A patra
cincime de cărți sunt cele profetice: Isaia, Ieremia cu
Plângerile, Iezechiil, Daniil, ceilalți 12 profeți. Peste
acestea urmează încă două cărți: I cu II Ezia (Ezra
cu Neemia) și Estir.
Dacă fiecare carte se numără separat, și cele câte
două cărți Samuil, Regii și Cronicele se numără în­
deosebi,.atunci de toate sunt 39 de cărți canonice ale
Testamentului Vechiu. Această din urmă, numărare e
priimităîn Biserica noastră.
 14

CAP. I.
PENTATEUHUL.

§ 5. Numele și împărțirea lui.

Prima carte a Testamentului Vechiu—cea mai veche

și baza desvoltărei ulterioare a literaturei ebraice —
este Pentateuhul sau cele 5 cărți ale lui Moise. Evreii
o numesc lege sau cartea legei, numire pe care o în­
tâmpinăm și în însăși cartea (Deut. 31,25; etc.), precum
și în alte cărți ale Testamentului Vechiu (Iozua 1,8; II
Reg. [IV Imp.J 22,8; etc.), fiindcă pe lângă partea is­
torică, care se întinde până la intrarea poporului is-
railtean în Palestina, cuprinde și legea dată de Dum­
nezeu prin Moise, ca normă pentru viața spirituală
și politică. Poate că însuși autorul (Moise) și-a îm­
părțit cartea în 5 părți. Grecii o numesc: le­
gea, irevratgu/o? (StSkoț) = cinci volume. Latinii: Pen-
tateuchus (liber), Pentateuchum. Românește: Penta­
teuhul.
Fiecare carte din cele cinci este intitulată, în textul
oiiginal, dupe cele dintâi cuvinte cu cari se începe
cartea respectivă, iar în traducerea alexandrină, titlul
fiecăreea este dat dupe cuprinsul principal, și anume:
' Cartea întâia se numește revede (xoapiou); Genesis ;
Geneza sau Facerea, pentrucă în ea se expune
crearea lumei.
, Cartea doua se numește ’E£o8o? (Aîpjrwj) ; Exodus;
Eșirea, fiincă în ea se istorisește eșirea Israiliților
din Egipt.
Cartea treia se numește Aewâxov; Leoiticus; Cartea
Levifilor, Leuiticul (Preoția); ea cuprinde legi pri­
vitoare la preoți.
Cartea patra se numește ’Apt^ot; Numeri; Nu-
merii (Numerile) dela împrejurarea, că conține două
numărări ale poporului și leviților în pustie.
 15

Cartea cincia se numește Ae-j^oto^-ov ; Deuterono-

mium ; Deutoronomiul, A-doua-lege, fiindcă în ea se
repetă unele legi din celelalte cărți ale lui Moise,
adăugându-se și altele.

§ 6. Caracterul general al Genezei și doctrina

cuprinsă în ea.

1. Caracterul. „In Geneză, Moise, văzătorul de

Dumnezeu, descrie facerea lumii și a omului ca băr­
bat și femee, nevinovăția și fericirea omului, căderea,
și pedeapsa lui, însoțită de făgăduința unui Mântuitor ',
apoi moravurile fiilor lui Adam, corupțiunea oamenilor,,
deluviul, reînoirea neamului omenesc prin Noe, înce­
perea clădirei turnului Babei, împrăștierea urmașilor
lui Sem, Ham și Jafet, din cari se trag toate popoa­
rele ; chemarea lui Avraam, părintele poporului lui
Dumnezeu, istoria lui și a lui Isaac, lacov cu a celor
12 fii ai lui până la moartea lui Iosif“.
2. Doctrina. Geneza, și după ea toate celelalte
cărți ale Testamentului Vechiu, învață :
a) despre Dumnezeu, că este o ființă unică, perso­
nală, spirituală, eternă, a-tot-puternică, înțeleaptă, sfântă,
bună, dreaptă, precum și pretutindenea de față;
b) despre creiarea lumei, că este făcută prin cuvân­
tul cel a-tot-puternic al lui Dumnezeu, din nimic, în-
țelegându-se prin lume atât lumea cea văzută, cât și.
cea nevăzută sau spirituală, din care o parte căzuse
mai înainte de căderea omului, înfățișându-ne un spi­
rit rău, care în chip de șerpe seduce pe om, și un
spirit bun în chip de heruvim, din spiritele rămase în
ascultare de Dumnezeu și în raport normal cu El;
c) despre om, că e creiat de Dumnezeu, compus
din trup și suflet, dupe chipul și asemănarea Lui și
cu deșiinațiunea de a petrece în legătură strânsă cu
 56

Dumnezeu, legătura de credință, dragoste și speranță.

Stăpân peste toate făpturile pământești și având din
înoeput menirea de a-și afla fericirea în această legă­
tură cu Dumnezeu, stabilită de Creiatorul, omul a
călcat voea lui Dumnezeu și cu chipul acesta a pă­
cătuit atât împotriva dragostei către Dumnezeu, cât
și a credinței și speranței în El. Prin aceasta și-a
atras răul cu care fusese amenințat ’de Dumnezeu,
Judecătorul cel drept. Starea lui de fericire se preface
în nefericire, care devine comună întregei omeniri.
Pe lângă aceste învățături teoretice aflăm în Ge­
neză, și în celelalte cărți, învățături practice sau mo­
rale. Dumnezeu învață pe om ce datorie are către Fă­
cătorul său și ce-1 așteaptă de va călca datoria aceasta.
Omul ni se înfățișează ca dator către Dumnezeu cu
credință, dragoste și speranță, cum se vede din po­
runca ce-i dă Dumnezeu în rai. Se instituie căsătoria
ca legătură de iubire pentru toată viața între bărbat'
și femee. Mai departe datoria dragostei către aproapele,
cu arătarea urmărilor ce aduce o purtare protivnică,
bunioară a lui Cain, și pedeapsa pentru ea. Se oprește
vărsarea de sânge omenesc, cu amenințarea aceleeași
pedepse. Se îndatorește omul de a-și arăta credința,
speranța și dragostea către Dumnezeu Creiatorul său,
prin aducere de jertfe și chemarea numelui lui Dum­
nezeu prin rugăciuni. Se arată că ziua a șeapteaeste
binecuvântată și sfințită de Dumnezeu ca aceea în
care El S’a odihnit de toate lucrările Sale; de aceea
și omul e îndatorit să o cinstească prin încetarea lu­
crului său de toate zilele și prin aducerea cuvenitei
închinăciuni lui Dumnezeu
Dumnezeu nu părăsește pe omul căzut. Dreptul ju­
decător se arată și ca părinte îndurător al omenire!.
El nu încetează de a purtă și mai departe grijă de
om, și odată cu pedeapsa îi făgăduește pe Mântu­
itorul, care va șterge păcatul și urmările lui. Pe lângă
 17

această dintâi promisiune despre Mântuitorul, Dum­

nezeu mai făgăduește și lui Avraam, anume că din
seminția lui va eși Acela prin care se vor binecuvânta
toate neamurile. Acesta se repetă și lui Isaac și lui
Iacov. De asemenea se vestește venirea Mântuitoru­
lui, în binecuvântarea profetică ce o dă Iacov fiiului
său Iuda, Ia sfârșitul vieței sale! „Nu va lipsi domn
din Iuda și povățuitor din coapsele lui până ce nu
va veni împăciuitorul, și acela va fi așteptarea neamu­
rilor" (Gen. 49, !p). Tot la Mântuitorul promis se
raportă și prezicerea lui Valaam, care, în loc de a ble­
stema pe Evrei, cum îi ceruse regele Moabiților, îi bine-
cuvintează și proorocește: „Răsări-va o stea din Iacov
și se va sculă un om din Israil și va zdrobi pe domnii
lui Moab..." (Num. 24,17—19), Caracteristică este și
profeția lui Moise, care zice : Proorpc din frații tăi
ca pre mine va sculă ție Domnul Dumnezeul tău, de
el să ascultați" (Deut. 18,15).
Spre a păstră în omenire credința cea adevărată în
unul Dumnezeu și așteptarea Mântuitorului celui fă­
găduit, lehova a ales prin Avraam pe poporul israil-
tean. In istoria acestui popor, Geneza cu celelalte cărți
ne pune înainte istoria întâiului period al iconomiei
dumnezeești, în care omenirea dorește și așteaptă pe
Mântuitorul și se pregătește pentru priimirea Lui.
Cărțile Testamentului Vechiu ne artă începuturile
cultului dumnezeesc, care s’a păstrat, prin poporul
cel ales, pentru toate celelalte popoare.

§ 7. Exodul și celelalte trei cărți ale

Pentateuhului.
1. Exodul. „K doua carte a lui Moise, numită Exod
sau Eșire, amintește starea de impilare în care Egip­
tenii aduseseră pe Israilteni, nașterea și o parte din
Dr. Constantin Chiricescu. —Introducere în Vechiul Testament.
2
 18

viața lui Moise, cele zece pedepse ale Egiptului, așe­

zarea sărbătoarei Paștelor, eliberarea miraculoasă a
Evreilor, trecerea prin Marea Roșie și darea Legei pe
muntele Sinai“. In cap. 20 din această carte (vers
1 —17) însuși Domnul vestește poruncile Sale în număr
de zece, cuprinse în Decalog, care este rezumatul în-
tregei Legi. Mai departe se expune construirea cor­
tului mărturiei (cortului sfânt, tabernacolului) dupe in­
strucțiunile date de Dumnezeu lui Moise, descrierea
cortului și a tuturor obiectelor trebuincioase la cult
și orânduirea tribului Levi pentru săvârșirea cultului,
sfințirea cortului, despre care citim .-„Și a acoperit
nour cortul mărturiei și s’a umplut cortul de mărirea
Domnului. Și n’a putut Moise să intre în cortul măr­
turiei, că umbrea deasupra lui nourul, și s’a umplut
cortul de mărirea Domnului. Și când se ridică nourul
dela cort, înjuga fiii lui Israil cu toate ale lor, iar de
nu se ridică nourul, nu înjugă până în ziua în care
se ridică nourul, că nour eră ziua preste cort și noaptea
foc eră preste dânsul înaintea a tot Israilul, în toate
purcederile lor“ (40, 31—35).
2. „Leviticul, numit așa dela tribul Levi, pentru care
a fost scris, cuprinde legi privitoare la rânduiala și
serviciul preoției, a leviților, la ținerea sărbătorilor și
la jertfele Legei Vechi. Această carte se poate împărți
în trei: partea I (1 —7) tratează despre feluritele sa­
crificii ce se puteau aduce lui Dumnezeu; partea II
(8 — 23) tratează despre persoane, sacrificii, animale
curate și necurate, necurățiile corporale și riturile de
curățire, despre felurite păcate și expiarea lor; partea
III (23 —27) tratează despre Sâmbătă și celelalte săr­
bători, despre cultul divin și promisiuni (voturi sau
făgăduințe). In Cap. 26 Domnul promite mari bine­
faceri celor ce vor păzi poruncile sale și amenință cu
mari pedepse pe cei ce le vor călcă“.
3. Numerii. In această carte se expun pregătirile
 19

de călătorie, numărarea poporului, călătoria dela Sinai

în pustie, cârtirea poporului din cauza lipsei mân­
cărilor obicinuite în Egipt, miraculoasa lui săturare,
trimiterea iscoadelor în pământul făgăduinței, darea
diferitelor legi pentru sacrificii și curățiri, istorisirea
răscoalei lui Core, Datan și Aviron împrotiva lui Moise
și Aaron, pedepsirea lor, legitimarea lui Aaron ca arhi­
ereu, prin înflorirea toiagului, scoaterea apei din peatră,
moartea lui Aaron, căruia îi succede Eleazar, cârtirea
din nou a Evreilor împrotiva lui Moise, pentru care
sunt pedepsiți prin mușcături de șerpi, precum și is-
băvirea lor prin înălțarea unui șerpe de aramă.
Spre sfârșitul acestei cărți e de însemnat profeția
lui Valaam, despre care am amintit (§ 6).
Cartea aceasta cuprinde istoria dela anul al doilea
până la al patruzecilea dela eșirea din Egipt.
4. Deuteronomiul (A-doua-lege) cuprinde : (cap.
1—30) trei cuvântări ale lui Moise către popor; (31—34)
cele din urmă dispozițiuni și moartea lui Moise.
In luna a 11-a (adecă Februarie al nostru) a anului
al 40-lea după eșirea din Egipt, Moise adresează aceste
trei cuvântări întregului popor israiltean, în câmpiile
Moab :
Cuvântarea întâia: Moise amintește Israiltenilor
toate cele întâmplate în timpul călătoriei în pustie și
le dă promisiuni. Cu toate că prin neascultarea lor au
mâniat adeseori pe Dumnezeu, totuși ei sunt chemați
să ocupe Canaanul. Regii Amoreilor sunt învinși; totul
este pregătit pentru ocuparea Canaanului, numai să
păzească legile lui Dumnezeu.
Cuvântarea a doua: cu puține schimbări se re­
petă Decalogul (5,6—2i) Și datoriile către Dumnezeu
și aproapele ; stabilește drepturile primului născut; băr­
batul despărțindu-se de femee să-i dea carte de des-

■ ■-S' «w «
 20

părțenie ; săracii să se trateze omenește; judecata să

fie dreaptă. Căsătoria de levirat1). #
Cuvântarea a treia: Se promite Israiltenilor că vor
fi binecuvântați dacă vor păzi Legea; în caz contrar
vor fi blestemați.
Moise încurajează pe Iozua, prezice apostazia Israil­
tenilor, provoacă pe leviți să păzească Legea, cântă ne­
schimbata credință a lui Dumnezeu către poporul cel
ales, binecuvintează cele 12 triburi, se sue pe mun­
tele Nebo, ca cel puțin din depărtare să vază Canaanul,
și moare acolo, pe munte, iar poporul îl jelește 30
de zile, Iozua (lisus) fiiul lui Navi îi urmează ca con­
ducător al poporului Israiltean.
Moise a murit la anul 2553 după crearea lumei, sau
la anul 2955 înainte de Hristos.

§ 8. Poporul israiltean și Moise; luptele

cu Magii și minunile lui Moise; timpul petrecut în pustie;
ultimele fapte ale lui Moise.
1. Moise, cum se întâmplă adese-ori oamenilor do­
ritori de bine și virtuoși, a avut să sufere multe din
partea poporului israiltean, căruia el a voit să’i facă
numai bine. Așa, chiar la începutul activităței sale, când
își pune viața în primejdie scăpând pe un israiltean
de furia unui egiptean, este înfruntat de un alt israil­
tean pe care voia să’l împace cu vecinul său, prin cuvin­
tele: „cine te-a. pus domn și judecător peste noi? Au
doară vrei să mă ucizi tu, precum ai ucis eri pe egip­
tean? (Ex. 2,14). Din această cauză Moise a trebuit
să-și găsească scăpare în pământul Madiam. Această
împrejurare nu descurajează, însă, pe Moise de a lucră

l) Vezi § 13, 3, in ..Arheologia Biblică" întocmită de mine și publi­

cată in 1903, 1916 și 1919, București, de Cassa Școalelor.
 21

pentru binele poporului său, a cărui scăpare o avea

pururea în mintea și in inima sa. Ce plidă frumoasă
este Moise pentru fiecare om de a nu se descurajă îrr
a face binele, ori câtă nemulțămire ar întâmpină din
partea semenilor săi!
Dumrtezeu cunoscând cugetul lui Moise i se des­
copere în rug și’l trimite să-și pună în lucrare dorința
sa, adecă să elibereze pe Evrei din robia Egiptenilor.
Prin multe semne a trebuit Moise să adeverească
trimiterea sa dela Dumnezeu către poporul cel neîn­
crezător. Pe țărmul Mărei Roșii poporul se ridică îm-
protiva lui Moise, mustrându-1 că l-a scos din Egipt spre
a-1 face să piară în pustie ; iar Moise, cu credința tare
în ajutorul lui Dumnezeu, trece prin Marea Roșie cu
poporul, în chip miraculos, îl conduce tot în chip mira­
culos, ziua fiind călăuzit de un stâlp de nour, iar noaptea
de un stâlp de foc, îl hrănește cu mană din ceriu și-l
adapă cu apă scoasă din peatră. Și aceasta este o nouă
pildă pentru om, ca în împrejurări în cari, omenește vor­
bind, nu Doate nădăjdui nici un ajutor, să nu slăbeas­
că credința sa în ajutorul a tot puternicului Dumnezeu.
Ajungând la muntele Sinai, Moise întâmpină o nouă
dovadă de nemulțămire și de necredință din partea
poporului, care, împreună cu Aaron, până să se pogoare
Moise din muntele Sinai cu tablele Legei, își face un
idol în chip de vițel, spre a se închină lui. Dar. iubirea
de neam a lui Moise eră mai mare decât rătăcirea și
nemulțămirea poporului său. El se roagă lui Dum­
nezeu ca să se îmblânzească asupra poporului și să-1
păzească. Aceasta este o învățătură mare, ca să iubim
neamul, ori câte slăbiciuni ar avea el, și să ne silim
a-1 abate din calea cea rea.
Caracterul mărinimos al lui Moise se vede nu mai
puțin și cu ocazia cârtirei poporului, că n’are ce mânca
în pustie, căci se roagă lui Dumnezeu și poporul,e
săturat cu prepelițe.
 22

Dar dreptatea lui Dumnezeu ajunge pe poporul ne-

mulțămitor, care, crezând mai mult pe cei zece isco­
ditori decât pe Iozua și Caleb, voește să peardă pe
.Moise și să se întoarcă în Egipt. El, însă, este pedepsit
să rătăcească 40 de ani prin pustie, așa că, o altă
generație să poată intră în pământul promis.
Aceste învățăminte decurg din privirea mai de
aproape a lui Moise în raport cu poporul său. De aceea
Sfântul Apostol Pavet îl pune înainte ca pildă, zicând:
„.... Prin credință Moise maie făcându-se, s’a lepădat
a se numi fiiu al fetei lui Faraon, mai bine alegând
a pătimi cu poporul lui Dumnezeu, decât a avea dul­
ceața păcatului cea trecătoare; mai mare bogăție soco­
tind a fi decât vistieriile Egiptului, ocara lui Hristos,
că se uită la răsplătire. Prin credință a lăsat Egiptul,
netemându-se de urgia împăratului, că pre cel nevăzut,
ca și cum l-ar fi văzut, îl așteptă. Prin credință a făcut
pasha și vărsarea sângelui, ca nu cel ce perdea pre
cei întâi născuți, să se atingă de dânșii. Prin credință
a trecut Marea Roșie ca pe uscat, a cărei ispitire luând
Egiptenii s’au înecat" (Ebr. 11, ,4—30).
2. Credința cea tare a lui Moise îl ajută a rușina și
pe învățații și magii din Egipt, căci, deși ei sunt în
măsură de a preface, ca și Moise,. toiegele în șerpi,
totuși șerpele în care se prefăcuse toiagul lui Moise,
înghite pe ai magilor. Cu toate că magii, prin măes-
triile lor, au putut imită încă câteva din semnele
minunate ce făcea Moise spre a înduplecă pe Faraon
ca să elibereze poporul, totuși, în cele din urmă, Moise,
cu ajutorul lui Dumnezeu, covârșește uneltirile magilor,
cari recunosc, în sfârșit, că degetul lui Dumnezeu
lucrează prin Moise. Ori cât, deci, răutatea lumei, cu
toată puterea ei, se împrotivește omului virtuos, care,
desbrăcat de orice patimă, se silește a împlini voea
.Iui Dumnezeu, totuși, el, la urma urmelor, rămâne
biruitor.
 23

3. Pe lângă cele zece pedepse venite asupra Egip­

tului prin Moise, el a săvârșit și alte minuni, care au
mare însemnătate pentru caracterul lor figurativ.
El însuși este figura lui Hristos, cel ce a isbăvit
pe oameni din robia păcatului, trecându-i prin baea
Botezului la viața Darului și a Libertăței.
Mielul junghiat la așezarea sărbătoarei Paștilor în
Egipt, al cărui sânge scutea de moarte, și din care nici
un os nu se sfărâmă, este chipul Mielului lui Dumne­
zeu, cel ce s’a junghiat, al cărui sânge isbăvește de moar­
tea vecinică, și din care nici un os nu s’a sfărâmat.
Trecerea prin Marea Roșie preînchipuiâ Botezul Le­
gei celei noui.
Șerpele cel de aramă, înălțat de Moise în pustie,
la care privind poporul, se vindică de mușcăturile
șerpilor, preînchipuiâ pe Mântuitorul, cel ce s’a înăl­
țat pe cruce, la care privind oricine, cu credință, se
vindecă de ranele păcatului și se mângâie în neca­
zuri. însuși Mântuitorul își aplică icoana aceasta,,
precum vedem din Evanghelia iui Ioan (3,14).
Mana cu care Moise satură pe popor. în pustie și
peatra din care face să isvorască ape, poporului în-
însetat, preînchipuiâ pe Hristos, cu al cărui corp, cel
care se împărtășeșțe, dobândește viața de veci, de
oarece din el isvorăsc toate darururile dătătoare de viață.
4, După cum istorisește Moise, Israiltenii au rătă­
cit în pustie 40 de ani. In acest timp însuși Moise,
cu toată tăria credinței sale, n’a fost scutit, câteodată,
de îndoeli, din pricina multelor împrejurări grele prin
cari trebuiâ să treacă. Așa, când poporul îl constrângea
să-i potolească setea, de care pătimea împreună cu
toate animalele, Moise, după porunca lui Dumnezeu,
lovește peatra ca să curgă apă, îndoindu-se însă des­
pre aceasta. Pentru această îndoială Dumnezeu îi ves­
tește, că nu va intră el cu poporul în pământul pro­
mis (Num. 20, o—.2).
 24

5. Aproape de sfârșitul vieței sale, Moise vrea să

vază pământul dorit, cel puțin din depărtare, și de
aceea se urcă pe muntele Nebo, unde și muri.
înainte de a muri a compus măreața cântare, care
începe astfel: „Auzi ceriule glasul meu! Pământule,
iâ în urechi cuvintele gurei mele!...“ (Deut. 32, j s.),
și pe care toți Evreii o știau pe de rost.
Cântarea pe care Moise a compus-o după trecerea
prin Marea Roșie (Ex. cap. .15), o cântă și Biserica
"Creștină în sfântul și marele post.
Celelalte fapte de pe urmă ale lui Moise, din timpul
petrecerei în pustie, le-am expus acolo unde ne-am
ocupat de cuprinsul Deuteromiului (§ 7,4).
Moise a fost admirat nu numai de poporul său, ci
și de toate popoarele lumei, și nici un legiuitor din­
tre oameni n’a avut renume mai mare decât el.

§ 9. Legea Vechiului Testament, felul, împărțirea,

durata și superioritatea ei față de legile
popoarelor din acel timp.

1. După cum am văzut în cartea Eșire, Dumnezeu

a dat poporului evreu, prin Moise, cele zece porunci
numile și „Decalogul". Pe lângă acestea s’au dat și
alte legi privitoare la cult și |a viața socială și po­
litică a poporului evreu.
2. Toate aceste legi, dupe caracterul lor principal,
se împart în: legi morale propriu zise, legi ceremo­
niale sau rituale și legi politicești.
3. Aceste două din urmă categorii de legi au fost
în vigoare cât timp a existat cortul și templul Evre­
ilor și așezământul lor politic.
îndeosebi legile rituale nu aveau decât un caracter
figurativ și pregătitor, ca și jertfele și curățirile Le-
gei Vechi, cari preînchipuiau adevărata jertfă de
 25

curățire din Legea Nouă, adusă de Iisus Hristos, căci

Sfântul Apostol Panel zice: „De ar fi fost săvârși­
rea prin preoția leviților (că poporul sub aceia a luat
legea), ce încă mai eră trebuință să se ridice alt preot
dupe rânduiala lui Melhisedec, iar nu dupe rându-
iala lui Aaron să se zică? căci mutându-se preoția,
de nevoe se face și legei mutare" (Evr. 7, u și n).
„Cortul cel dintâiu eră pildă în vremea de atunci, în­
tru care daruri și jertfe se aduc, cele ce nu puteau
dupe știință (conștiință) să facă desăvârșit pre cel ce
slujeă, (cuprinzându-se) numai în mâncări și beuturi
și în multe feluri de spălări și îndreptări ale trupu­
lui, care erau puse până la vremea îndreptărei. Iar
Hristos venind arhiereu bunătăților celor viitoare, prin
cortul cel mai mare și mai desăvârșit, nu de mână
făcut, adecă nu al acestei zidiri, nici prin sânge de
țapi și de viței, ci prin sângele său a intrat o dată
întru cele sfinte, vecinică răscumpărare făcând (pen­
tru noi)“ (Evr. 9,8—12). „Căci cu neputință este
sânge de tauri și de țapi să ridice păcatele" (Evr.
10,4). Din acestea se vede destul de lămurit, că le­
gile rituale din Vechiul Testament aveau numai un
caracter preînchipuitor și pregătitor al jertei celei ade­
vărate din Noul Testament, cum cântă și Biserica:
„Trecut-a umbra Legei, și Darul a venit". O dată
ce omenirea a fost destul de pregătită pentru pri-
imirea Mântuitorului, a Mielului celui ce ridică pă­
catul lumei, toate jertfele și orânduirile pregătitoare
spre aceasta, și-au perdut orice tărie. Ele încetară
precum încetează umbra la ivirea soarelui.
Tot astfel și legile politicești ’și-au perdut tăria lor
odată cu încetarea așezământului teocratic și desfiin­
țarea statului evreesc.
Din întreaga activitate a lui Moise vedem, că. le­
giuirile date prin el nu puteau duce la desăvârșire.
După cum el aproprie poporul de pământul promis,
 26

însă Jisus Navi îi duce în acei pământ, tot astfel

și legile date prin el, pregătiră și apropiară. poporul
de adevărata mântuire, dar numai lisus Hristos îl
mântuește.
Rămâne numai Decalogul, care, fiind, așa zicând,
expresiunea legei celei firești? sădită înlăuntrul omu­
lui, are tărie pentru totdeuna. Dar și aici, două po­
runci au fost supuse schimbărei, de oarece ele trec peste
marginile legei firești, care’i generală, pe când acele
două porunci erau date numai cu privire la poporul
evreu și la împrejurările în caii trăia acel popor.
Acele două porunci sunt: 1) cea în care se oprește
înfățișarea lui Dumnezeu în icoane. Ea se dedese pentru
ferirea Israiltenilor de idololatrie. Porunca n’a mai
avut nici un scop, obligativitatea ei a încetat îndată
ce idololatria a fost biruită prin adevărata cunoștință
de Dumnezeu, adusă omenirercu Evanghelia. 2) Apoi
cea în care se hotărăște ziua Sâmbetei ca zi con­
sfințită lui Iehova. Sâmbăta stă în legătură cu creiarea
lumei. Când, însă, Mântuitorul, prin moartea și în­
vierea Sa, a creiat din nou, sau mai bine, a regenerat
lumea, era de cuviință ca Sâmbăta, care aduce aminte
de. întâia creațiune, să facă loc Duminicei, în care s’a
săvârșit înoirea omenirei prin răscumpărare, ce cul­
minează în învierea lui lisus Hristos.
Celelalte opt porunci ale decalogului, cuprinzând
îndatoririle firești ale cinstirei de Dumnezeu și ale
dragostei către aproapele, rămân în vigoare pentru
toate timpurile.
4. In ce privește superioritatea legei mozaice față
cu legiuirile celorlalte popoare din acel timp, ea se re­
cunoaște lesne, dacă luăm în considerare cele mai în­
semnate dispozițiuni din ea. Așa, nici o altă legiuire
nu cuprinde porunci mai categorice despre cinstirea
unui Dumnezeu. Celelalte popoare erau cufundate în
idololatrie, care, cum zice Sfântul Atanasie cel Mare,
 27

este de o potrivă cu ateismul. Tot așa dacă comparăm

legea privitoare la căsătorie, vedem că pentru Evrei
poligamia eră o anomalie, căci legea prescrie unitatea
căsătoriei, pe când la celelalte popoare există poli­
gamia. Superioară este legea mozaică altor legiuiri din
timpul ei și în ce privește regularea raporturilor dintre
soți, părinți și fii, stăpâni și sclavi, bogați și săraci.
Toate aceste raporturi sunt însuflețite de un spirit
umanitar, necunoscut legiuirilor de pe atunci.

§ 10. Autenticitatea Pentateuhului.

întregul Pentateuh (afară de cap. 33 și 34 din Deu-
teronomiu) are de autor pe Moise, conducătorul și
legislatorul Israiltenilor. Afirmarea aceasta se poate
susține cu argumente interne și externe.
Argumente interne, adecă dovezi luate din însăși
cartea:
Din Pentateuh se cunoaște, că atât autorul cât și
cititorii cunosc prea bine Egiptul, orașele din el fiind
numai numite, fără alte determinări mai de aproape
(Gen. 42, 28; Ex. 1, n; etc.); tot astfel și muntele Sinai
(Ex. 19, t, s.), iar Palestina este pentru ei o țară ne­
cunoscută (Gen. 23, 2, 19; 33, 18; Deut. 11, 10, n).
Pe când în Geneză faptele sunt descrise mai în
ordine, din cauza că autorul a extras materialul din
documente mai vechi (Gen. 4, 23, s.; 14; 23; 49), în
Exod, Levitic, Numerii și Deuteronomiu, o asemenea
ordine lipsește, căci legile sunt înșirate în mod hro-
nologic, iar nu sistematic. Lipsa de sistem probează
că n’au putut fi scrise de un autor posterior dărei
acelor legi. In Exod, Levitic, Numerii și Deuteronomiu
se dă destulă atențiune și unor lucruri de puțină în­
semnătate, ceeace nu putea face decât un martur ocular
(Ex. 15, 22; 16, tj Lev. 9, 24, 10; Num. 10, i—4;
Deut. 1, etc.).
 28

Autorul a fost crescut la curtea lui Faraon (Ex.

2, 10) și a fost pus de Dumnezeu ca conducător al
poporului ales (Ex. 3, 10, s.). In această calitate nimeni
altul decât Moise n’a fost mai în stare să urmărească
legile și descoperirile dumnezeești date acestui popor.
Dumnezeu a și poruncit lui Moise să scrie cele în­
tâmplate și legile, pe table de peatră (Ex. 34, 27—2s)
și în carte (Ex. 17,14). Moise s’a supus acestei îndato­
riri (Ex. 24, 4), scriind toate cuvintele Domnului în
Cartea Legăturei (Ex. 24, 7), iar în pustie a notat toate
întâmplările (Num. 33, 2).
Că Moise a scris Pentateuhul rezultă din însuși
Pentateuhul x).
Argumente externe. In cărțile canonice ale T. V.,
scrise în urma Pentateuhului, se fac aluziuni la el1 2)
și se mărturisește deadreptul că Moise l’a scris 3).
Legile și toate instituțiunile conscrise în Pentateuh
au fost cunoscute și respectate ca unele ce s’au in­
trodus de Moise și s’au scris de către el4).
Iudeii din toate timpurile au recunoscut Pentateuhul
■ca scris de Moise. Filo eră atât de convins uespre
acest adevăr în cât afirmă, că Moise profețind a
scris și adausul la Deuterenom (c. 33 și 34).
Samarinenii au recunoscut Pentateuhul drept carte

1) Deut. 31,9 — h, 24 2«5 cf- 17,18, s.; 27,3,8; 28,58,29, i», s. 27; 30, w
-Relativ la Geneză găsim aluziuni: în Ex. 13, 19, comp. Gen. 50, 25; Ex.
31, 17, comp. Gen 1, 31, s.; 2, 2; Num. 26, 19, comp. Gen. 38, 2, etc. și
46, 12; Deut. 29, 23, comp. Gen. 19, 24 25 ’ on
2) lozua 1, 3,13 J 2,10; 4,12, 28; 3,3i ,* 11, 15", 13, 8, 14, 1 5, 20, 2 e ,
21,2: 22,4; 24, 2—i3, 32 j Jud. 1,20; 2, 1 j 3,4 j 11, i3 22, Rut. 2, 2, (3, 9),
4,4,10- 12", 1- Sam. 7,3j 15,2 j 21,4; II Sam. 7, 2,6, 23, (11,4/, 12,6, 14,7,
1 Reg. 2, 3 ; 6, 16—27; 7, 23, 40, 48 J 8, 4, 9, si 58, 56, 1 1, 2, 18, 3i,HReS- 4,i,
14,8; 17,34—39; 18,4,6, 12,* 21,8; 22,8 i3 • 23, 2, 25, Ps. 111(110), 5, II
Cron. 24,9;-Neem. 13, i, 2;Is. 51,10; 52,4; Ier. 34, J4; Iez. 20, u ; Mih.
6,4,5; 7, 15, 2o; Avdie v. 10.
3) lozua 1, 7—8 j 8, 31, 35 ; II. Cron. 25, 4, 35, i2, Dan. 9, 11,13, Ezra
3, 2 î 6, 18 ; Neem. 8, n 14; 9, 14 ; 10, 29; Malah. 4, 4.
4) lozua 5, 10—12 J Jud. 13, 7 ; 16, 17; 17,T8; 1 Sam. 1, 3; 2, 15; 22,
18, ld; II Sam. 15, 24; Is. 1. n—14; Os. 2, 11; Amos 2, u—i2.
 29

sfântă, și dintre Profeții următori n’au admis pe nici

unul ca normă a vieței lor teoretice și practice.
Ideia că Moise a scris Pentateuhul a trecut și la
Creștini. Legea, adecă Pentateuhul, este atribuit lui
Moise de către Hristos și Apostoli').
Timpul compunerei. Nu se poate ști în care anume
an a compus Moise Pentateuhul. Desigur că singu­
raticele părți au fost compuse în epoce diferite. Deute-
ronomiul s’a scris cu puțin înainte de moartea lui
Moise, când toate cărțile au fost adunate într’un întreg.

CAP. II.
CĂRȚILE ISTORICO-PROFET1CE
A.) PROFEȚII ANTERIORI
§ 11. Cartea Iozua.1
2)
„Moise, la moartea sa, a lăsat Israiltenilor întreaga
istorie a lor, întocmită de el, cu îngrijire, dela înce­
putul lumei până aproape de moartea sa. Această
istorie a foșt continuată din ordinul lui Iozua și al
urmașilor lui. Ea s a împărțit în mai multe cărți, dintre
care una e și Cartea Iozua“.
Această carte poartă numele lui Iozua fiiul lui Nun,
sau /zszzs (’l7]<;ot>ț) fiiul lui Navi, pentrucă el este per­
soana cea mai însemnată de care se vorbește în a-
ceastă carte.
„Iozua erâ din tribul Efraim. El fusese pe lângă Moise,
după eșirea din Egipt, și Scriptura mărturisește despre
1) Mat. 19,7 g ; Marcu 1,4,- 7, țo j 10, 312, 26• Cuc. 5, u16, ga.
20. as» 37, loan 1, ,g j 5, ,g j F. Ap. 15, gț j 28,j Rom. 10, 3 j 1 Cor. 14, g,,
comp. Gen. 3, ,8; II Cor. 3, ,5.
2) Vezi elogiul din „înțelepciunea lui Sirah“ 46, î—11.
 30

dânsul, că s’a distins între toți cei ce slujeau pe acei

legislator, Moise îl alesese ca să se lupte cu Ama-
leciții. EI a fost trimis ca iscoditor în pământul fă­
găduinței. După ce s’a înapoiat, s’a opus cu energie
cârtirilor ce tovarășii săi ațâțaseră printre Israiliți. El
s’a învrednicit ca să intre în pământul pe care îl cerce­
tase, susținând bărbătește, că Dumnezeu ÎI va dă po­
porului său, cu toate că avea să Întâmpine vrășmași
puternici".
„Moise,‘aproape de moarte, rugându-se lui Dumnezeu
ca să-i arate un bărbat, care să poată veghea asupra
poporului său și să meargă înaintea lui, Domnul îi
zice: „Iâ pe lisus fiiul lui Navi, bărbat întru care lo-
cuește Duhul meu, și punându-ți mânile asupra lui,
înfățișează-1 înaintea arhiereului Eleazar și înaintea a
tot poporul; dă-i lui porunci înaintea tuturor și o
parte din slava ta, pentru ca toată adunarea fiilor lui
Israil să’l asculte și să i se supună". (Num. 27, 18—20)-
lisus (Iozua) fiiul lui Navi înfățișă pe Mântuitorul
lumei atât prin nume cât și prin misiunea sa. El a
dus poporul Iui Dumnezeu în pământul cel sfânt,
precum lisus Hristos a dus omenirea în pământul
celor vii.
Cuprinsul. Cartea este împărțjtă în 24 capitule,
având două părți istorice (1—12 și 23—24) și una
geografică (13—22).
Prima parte istorică cuprinde următoarele: Dum­
nezeu poruncește lui Iozua să treacă Iordan 1. Tri­
burile așezate dincolo de Iordan (Ruben, Gad și ju­
mătate din Manase; se prind a merge în ajutorul
celorlalte. Trimiterea a două iscoade la Ierihon; scă­
parea lor de regele canaanit cu ajutorul femeei Rahab.
Trecerea miraculoasă peste Iordan; circumciziunea
celor născuți în Arabia; serbarea Paștilor în Ghilgal;
încetarea manei. Iehova se arată lui Iozua, făgăduindu-i
că-i va stă în ajutor în lupte. Luarea și risipirea Ieri-
honului, cruțându-se numai Rahab și familia ei. Pe­
depsirea lui Ahan din cauza că’și păstrase ceva din
prăzile dela lerihon. Pentru păcatul lui Ahan Israîl-
tenii perd primul atac asupra cetăței Ai. După pe­
depsirea lui Ahan, Iozua ocupă cetatea Ai. Israilte-
nii înalță un altar, aduc sacrificii de mulțămire, scriu
Legea lui lehova pe petrii, și, prin binecuvântări și
blesteme, rostite pe muntele Garizim, se îndatoresc
a ține Legea. Regii canaaniți se pregătesc de luptă.
Locuitorii cetăței Ghibeon înduplecă prin viclenie pe
Iozua să închee cu ei pace: Iozua aflând de vicle­
nia lor îi osândește să fie pururea slujitori la cortul
sfânt, având a se îngriji de lemnele și de apa tre­
buincioasă. Cinci regi canaaniți din partea de miazăzi
auzind de fapta Ghibeoniților pleacă în contra aces­
tora. Iozua învinge pe regi în valea Aialon, soarele
și luna stând pe loc, dupe cuvântul lui Iozua, ca să
se lungească ziua pentru luptă, apoi supune întreaga
parte de miazăzi a țărei și se reîntoarce Ia Ghil-
gal. Mai cuprinde învingerea regilor canaaniți de mia-
ză-noapte, la lacul Merom; ocuparea cetăței Hațor și
întreaga parte de miază-noapte a țărei. Pace. Lista
regilor învinși dincolo și dincoaci de Iordan.
In partea geografică se expune: Ținuturile cele
încă necucerite, împărțirea țărei din spre apusul Ior­
danului între cele 9V2 triburi ; tribului Le vi nu i se dă
pământ ca proprietate. Bătrânul Caleb cere și Iozua
îi dă ca moștenire munții de lângă Hebron. Cortul
sfânt se așează în Silo. Ca cetăți de azil pentru uci­
gașii fără de voe se hotărăsc dincoaci de Iordan: Ke-
deș, Sihem și Hebron, dincolo de Iordan: Bețer, Ra-
mot-Ghilead și Golan, și se hotărăsc încă 48 de cetăți
de locuire pentru tribul Levi. Plecarea celor 2‘/2 triburi
dincolo de Iordan.
In a doua parte istorică se expun următoarele:
Iozua convoacă pe bătrânii poporului și-i îndeamnă
 ca să fie credincioși lui Dumnezeu și legilor Lui, să
se ferească de relațiunile cu păgânii și de idololatrie,
anunțând pedepse aspre dumnezeești pentru cei ce ar
lucră improtivă. Iozua convoacă poporul la Sihem,
îi aduce aminte de binefacerile priimite dela Dum­
nezeu și-l îndatorește să păzească Legea; poporul
făgăduește că va face aceasta. Iozua înoește legătura
poporului cu Dumnezeu. Moartea și înmormântarea
Iui Iozua. îngroparea în Sihem a osămintelor lui Iosif,
aduse din Egipt. Moartea și înmormântarea lui
Eleazar.
Autorul căiței nu este Iozua. căci unele evenimente
istorisite în ea s’au petretrecut după moartea lui Iozua,
precum: Caleb ocupă Hebronul, OtnieL Debirul, Da-
niții: cetatea Leșem. Aceasta rezultă din comparația
Cărței Iozua cu Cartea Judecătorii1). Necunoscutul
autor este unul din cei cari au trecut Iordanul împre­
ună cu Iozua (5, ! - 6), unul dintre bătrânii poporului,
care a fost martur ocular al celor istorisite în carte
și a trăit mai mult ca Iozua și Eleazar.
Autorul scriind a avut de scop să dovedească, că
s’au realizat proinisiuniie lui Dumnezeu date lui Auraam
Isaac și Iacov în privința Canaanului.
Timpul compurerei a fost nu prea târziu după
moartea lui Iozua. In orice caz, cartea a fost com­
pusă înainte de David, căci din cap. 15, 63 se vede,
că Iebuseii locuiau încă în Ierusalim. Se știe, însă,
că Iebuseii au fost isgoniți de David, care a făcut
din Ierusalim capitala regatului său (II Sam. 5, 5—9).
Ghibeoniții, condamnați de Iozua, fac încă serviciu
la cortul sfânt (Iozua 9, 2i); Saul i-a ucis pe toți
(II Sam. 21. ,, s.), Acestea și alte dovezi, ce se pot
luă din însăși cartea, ne fac a conchide, că scrierea

1) Iozua 15, ; 19, *; Cf. Jud. 1, I0-i5 ; 18; apoi Iozua 13, 2 5,
cf. Jud. 3,3; 16, cf. ibid. 1, 29; și Iozua 17, cf. Jud. 1, 27 „.
 33

s’a compus foarte de timpuriu: dacă nu mai înainte

apoi cel mai târziu în primii ani ai lui Saul 1)-.
Cele expuse în Cartea Iozua s’au întâmplat în timp
de 27 de ani după moartea lui Moise.

§ 12. Cartea Judecătorii.

Cartea se numește „Judecătorii “ pentrucă expune

faptele și viața acelora cari conduseră și guvernară
pe Israilteni după moartea lui Iozua, întemeetorul re-
publicei teocratice israiltene, și până la introducerea
monarhiei teocratice de către Samuil.
Judecătorii erau chemați și înzestrați de lehova cu
putere extraordinără spre a putea învinge pe inimici.
Ei nu urmau unul după altul imediat; nu judecau tot
poporul (justiția și administrația publică erau pe seama
bătrânilor poporului), ci numai unul sau mai multe
triburi. Unii (Debora, Samuil) judecă și înainte de a
deveni eliberatori ai poporului, alții (Samson) nu ju­
decă de fel. Tirul și Cartagena încă aveau Sufeți,
ca cei mai înalți oficianți ai puterei executive. Intre
acești Sufeți (sau și Judices) și între Judecătorii
Israiltenilor este, deci, deosebire. Mai corect s’ar putea
asemănă (cum se și aseamănă) Judecătorii Israilte­
nilor cu Arhonții Grecilor sau cu Dictatorii Romanilor.
Cuprinsul. Cartea e împărțită în 21 capitule și are
o parte introducătoare (1—3, 6), două apendice (la
sfârșit, 17—18; 19—21) și corpul—așa zicând—al
cărței, compus din 7 secțiuni (3, 7—16,31).
In introducere Se expune starea politică a Israilte­
nilor, după moartea lui Iozua, relativ de Canaaniți:
1). Unii șutit <je părere, că Pentateuhul și cu Cartea Iozua trebuesc pri-
vițe ca o singură carie, care ar trebui sâ se numească Hexateuh. Acestei
păreri stă împrotivă împrejurarea, că limba din Cartea Iozua se deose­
bește de cea a ;Pentateuhului, fiindcă multe arhaisme din Pentateuh nu
le mai găsim în Cartea Iozua, in care dăm de cuvinte și formațiuni noui.
Dr. C. Chiricescn. — Introducere în V. T. 3
unele triburi (Iuda și Simeon) au ocupat unele cetăți
canaanite (neocupate încă); celelalte, dându-se ia
idololatrie, lasă pe streini liniștiți în mijlocul lor. Ie-
hova pedepsește triburile, supunându-le Canaaniților.
In corpul cărței se expune istoria a 13 (14) Jude­
cători, dar_ nu a tuturor îndeosebi, ci numai a șeapte
dintre dânșii, iar pentru rest, autorul se mulțămește
mai numai enumerându-i1).
Primul apendice: istoria idololatriei Daniților (17-18).
Al doilea apendice : crima locuitorilor din Ghibeea
și răsbunarea întregului Israil asupra tribului Veniamin
din cauza apărărei făptuitorilor.
Ceeace dă mare însemnătate acestei cărți este is­
torisirea luptei între monoteism și păgânism, atât în
sânul poporului evreu, cât și la celelalte popoare, x
„ 'arieci Judecătorii ne dă exemple uimitoare des­
pre orbirea și răutatea omului, în persoana poporului
evreuE destul să amintim fapta lui Abimeleh, așa
de bine caracterizată prin fabula spusă poporului evreu
de către Iotam (9,8—15), precum și crima locuitorilor
din Ghibeea, și pedeapsa ce a ajuns atât pe Abimeleh,
cât și pe întreg tribul Veniamin.
Scopul cărței este de a arătă, că starea fericită
sau nefericită a poporului ales, după ocuparea pă­
mântului făgăduit, depinde dela atitudinea lui față de
Legile lui-Iehova.
1) 1. Otniel eliberează pe Israilteni de jugui lui Cușan Rișataim regele
'.lesopotanilor (3, u). .
2. Ehud (3. Samgar) învinge pe Moabitem (3, K—tI). . ,
4. 5. Deborași Barac înving pe Sisera generalul rege.ui iabin din
llator (cap. 4 și 5).
■i Ghedeon bate pe Madianiți (cap. 6— 8,J2). . .
*
7 Abimeleh
) (8. Tola. 9. Iair) stăpânește în Sshem trei am (8,33—10,5).
10 lefta (11 Ebzan. 12. Elon. 13- Abdon) învinge pe Amoniți (10, s—12).
14-1 Șamsoii: nașterea, căsătoria, faptele lui contra Filistenilor, moartea
lui (13-16).11

*) Pe Abimeleh unii îl numără intre udecători, alții nu; în primul caz am avea
11, Judecători, în al doilea, 13.
 35

săle%7muiîUXrT0;SCUt După tradl’tia taIm“dică

, ne oamuil, dar s ar mai putea zice că <îam„;i <,
dat cel puțin îndemnul, și un profet mai tânăr din
S3*/3’ a,ComPus Carte° Judecătorii, ceeace re-
dJn pnvirea la timpul compunerei ei
1 impui compunerei. Cartea Judecătorii s’a com
PUS pe timpul lui Saul sau cel multTa începX
domniei lui David. Aceasta rezultă din mai multe
dovezi ce se pot luă din însăși cartea. Dintre acele
dovezi semnalam pe următoarele: în carte se arată

în fenTlim T v -m-..7 * — u). lebusen sunt încă

in ierusalim cu Vemamițn „până în ziua de azi“
J (I, ai), David i-a exterminat (II Sam. 5,6—9 , • I Cron
. jt4-9). Poporul începuse a se bucură debinefa'
zn %‘TT * ÎS “
2j ’6’ 18’ b 3i [in textul ebraic: 19, J;

■>

Cartea Judecătorii, avem lâ un loc 410 3 v. 8 până Ta cap. 16 v. 31,

cap.ani
Anume: Ani
O®rg iî Cu?an Rișataira <3> P
• 8
Ehudri(T2)"' Eg'°n reSele'Moabițiior • 40
(3, >J • 18
Asuprirea “ui labin’(4 .) ’ ' • 80
Debora și Barac (5, ' ' • 20
Asuprirea Madianitiior (6 ' ' ' . 40
Ghedeon (8, !s) ’ > O ■ ■. 7
Abimeleh (9 ■ ■ 40
Tola (10, .) ' . 3
te" 00, ,) . . . * • J . 23
Asuprirea Amonitilor (Jo, s) ' . 22
lefta (12. 7) • 18 "
Ebzan (121 ,) . 6
Elon (12, u) . . • 7
Abdon (12. u)............... . 10
Asuprirea Filistenilor (13 ') . 8
Samson (15, 20; 16, SI) • 40
■ 20
410
 36

§ 13. Cărțile (1 și II) Samuil.

Aceste cărți își au numele dela persoana principală
din ele, adecă dela Sa/nu/7, judecător și apoi per­
soana influentă în timpul lui Saul șt (in parte) David.

%'lVX'” eșlroa W.»« ? P» » »

- «aga

judecător; —

R&-*i iewtaluuiwi 6,

tru determinarea hronologierdm Cor^aJgCa^ tre V .

“a “ >
««jf*,-4«W‘4a!t
asuprirea Amoniților au trecu "ta ^f^este
numai dela invaziunea și asuțP ‘ . ■ j j j’ntrarea în pământul pro-
319. Unde rămâne timpul cat i trau!”‘iaa moartk >a până la
rnis până la moartea sa și. ^p“ - ‘ presupune ca, dela intrarea în
invaziunea lu. Cușan R'?ata,T ’ au trecut 35
Canaan până la invaziunea șiasup avem .qc 354 anj jn 1QC
ani și la aceștia am aoauge pc e 3^9 antecesorii lui
£,X” £3 d.i's.» ™l mulți Juniori eon-
timporani.

1) Dela începutul oficiu.lujâtSjd RțânV’la suirea’iu^Saul'p^tron^lâ am (1128-10951

1-14), 20 ani; dela aceasta batahe pânăIa suirea P^.. Q ărei canaanului,
2) Numărul de 599 ani «’ai m P«tea «igme^ invazlunea șj asuprirea din
cu anii ce au trecut dela tnoaitea lu a p . d judecătorie a lui Șam-
“sl “ — ""
a jucat rol singur).
 37

Cărțile formau în original o singură scriere. In tra­

ducerea alexandrină s’au împărțit în două, unindu-se
cu Cărfile Regii așa, că celor de cari ne ocupăm
li s’a dat numele de l-a și a 11-a Carte a Regilor
(Împărățiilor, în traducerile vechi românești), iar Căr­
ților Regilor li s’a dat numele de a IlI-a și a IV-a
Carte a Regilor. Unirea nu e corectă de oarece Căr­
țile proprii ale Regilor (I sau III, II sau IV) au cu­
prins propriu și autor deosebit. Numirea de Cartea
I-a și a Il-a Samuil e mai proprie, avându-se în ve­
dere persoana principală de care e vorba în ele (adecă
de Samuil').

Avem, dar:
Ani
35 , dela al 40-lea an al eșirei până la invaziuneâ lui Cușan Rișataim.
8' invaziunea și asuprirea lui Cușan Rișataim.
40 Orniei.
18 asuprirea lut Eglon.
80 Ehud, in partea meridională; contimporani: Sanigar in apus.; labin
asupritor 20 ani; Debora și Barac 40 ani, în nord.
7 asuprirea Madianiților.
40 Ghedeon.
3 Abimeleh
23 Tola.
22 laîr.
18 asuprirea Amoniților in estul Iordanului; <țpci
294 ani în total, — număr pe care lefta, în Jud. 11,26, il rotunzește zi­
când, că 300 de ani au trecut dela intrarea in Palestina.
Tot astfel procedăm și mai departe ca să dispară, nu fără temei, an-
tilogia hsonologică dintre Cartea Judecătorii și 1 Regii 6,,:
Ani
6~lefta £
7 Ebaan < în estul Iordanului.
10 Elon f
8 Abdon. (Dupe indicațiunea din lud. 10,7 și 13,,) în acelaș
31 timp, socotind și asuprirea din partea Amoniților, bine
înțeles, a fost în vestul Iordanului asuprirea Filisteni­
lor 40 ani; contimporan cu aceștia a fost Samson 20
ani (șiEli). Din acest sinhronism rezultă un plus de 9

’) In textul original, împărțirea cărței in două (1 și II Samuil) s’a in­

trodus de librarul venețian. Daniel Bomberg în a doua ediție a Bibliei ce
a editat (1518).
 38

Cuprinsul:
I Samuil se compune din 31 capitule, cari, dupe
conținut, se împart în două: cap. 1 — 12 despre Samuil;
cap. 13—31 despre Saul.
Partea întâia: Nașterea lui Samuil’și dedicarea aces­
tuia lui Dumnezeu. Filistenii vin asupra Israiltenilor,
îi înving și iau chivotul legei. Eli moare. Chivotul
este înapoiat. Filistenii sunt învinși de Samuil la Mițpe.
Samuil devine judecător. îmbătrânind, pune ca ju­
decători peste Israil pe fiii săi Ioil și Abia, cari rie-
mulțămiră poporul și pentru aceasta bătrânii lui ce-
rură rege dela Samuil. Saul fu uns rege. Samuil se
leapădă de guvernare.
Partea doua: Filistenii vin din nou asupra țărei,
dar sunt învinși. Amaleciții încă fură învinși. Samuil
unge pe David ca rege. Saul, în urma lepădărei sale
dela fața lui lohova, cade în melancolie. David caută
să’l înveselească. cu cântări din chitară (hinoi). Filis­
tenii vin iarăși asupra Israiltenilor; David omoară pe
Qoliat. Iubirea ce’și câștigă David în popor, făcu pe
Saul să’l pismuiască și să caute de mai multe ori
a’l perde. David, în cele din urmă, fuge. Samuil moare.
Filistenii iarăși atacă țara; în lupta cu aceștia Saul
se sinucide.
II Samuil se compune din 24 capitule și tratează
despre domnia lui Dauid astfel: Tribul Iuda proclamă
Ani
31
ani (18—6+7+10+8=49—40=9). Acești 9 ani fi. scădem dir
cei 40 ai lui Eli (1 Sam. 4 1S) si avem
31 Eli (+9=40).
40 Saul (până la un timp și Samuil).
40 David.
4 Solomon (I Regii 6,, ); in total:
146 +294+40 (ani in pustie) =r 480, prin urmare țifra din i Reg. 6,

1) Kennicott (savant englez 1718—1783) bazându-se pe Origen, care citează restul

versetului 1 (cap. 6, I Regii), dar nu raporte.a.ă data, a contestat autenticitatea tor­
tului din I Regii 6, i. Indecomun, însă, citatul este admis ca autentic.
 39

de rege al său pe David, care își iâ reședința în

Hebron. Ișboșet fiul lui Saul devine rege peste Is­
rail; mai în urmă este ucis și după câtva timp David
e recunoscut ca rege de către întregul Israil. Ocupă
Sionul (Ierusalimul), îl face capitala regatului și aduce
chivotul legei aci. Pe Filisteni, cari năvălesc în tară
de două ori, îi învinge și-i alungă peste hotar. Ză­
dărnicirea dorinței sale de a zidi templu lui Iohova.
Subjugă pe Moabiteni, Sirieni si Edomiti, apoi și pe
Amoniți. Adulterul lui David cu Bat-Șeba și omo­
rârea lui Jria heteul, soțul aceleea. David e mus­
trat de Dumnezeu prin Natan. Avesalom se răscoală;
David fuge de dinaintea lui. Avesalom e ucis. Răs­
coala lui Șeba și uciderea acestuia. Intr’o luptă cu
Filistenii David fu în periculul de a-și perde viața. Nu­
mărarea poporului fu pedepsită de Dumnezeu cu ciumă
de care muriră 70.000. Ciuma încetează după ce David
zidește altar lui lehova și aduce sacrificii.
Dela nașterea iui Samuil până în anii din urmă
ai lui David, cu care se sfârșește Cartea II Samuil,
a trecut, probabil, puțin peste 100 de ani (cam dela
p40 1015). Timpul nu se poate determină anume,
din cauza că nu se știe cât a trăit Samuil.
Scopul Cărților Samuil este de a arătă cum Dum­
nezeu înalță și consolidează teocrația prin Samuil și
David, și cum Dumnezeu întemeează regatul lui Is­
rail și întărește tronul lui David.
Autorul. Unii susțin că autorul este Samuil, dar
nu este exact, fiindcă în cărți se istorisesc evenimente
posterioare morței Iui (I Sam. 25; 28; etc.). După
toate semnele — dintru început ambele cărți au for­
mat o singură scriere, planul are unitate, limba este
aceeași, clasică, prin urmare liberă de forme poste­
rioare și de haldaisme — autorul necunoscut a fost
u.n profet (Gad sau Natan, după unii), care a trăit
după Solomon și a scris cele ce însuși știa și cele
 40

ce "le-a găsit în cărțile ce existau pe atunci'). El

amintește numai una: Cartea dreptului (în I! Sam.
L îs)-
.Ș7 timpul compunere! este nesigur; însă, având
în vedere că unele datine și expresiuni din timpul
lui Samuil și David se. explică (I Sam, s; II, Sam.
13, 18); considerând că scrierea cărților e posterioară
evenimentelor—ceeace rezultă din faptul, că se are
în vedere un răstimp de peste 100 de ani—având
în vedere că adeseori provine formula: „până în ziua
de azi“ (I Sam. 5,5; 6, 13; 30, 25; II Sam'. 4,3; 6,8I
18, I8); considerând că risipirea statului israiltean nu
se amintește, iar împărțirea lui se indică; — având
în vedere toate acestea se poate zice, că epoca com-
punerei trebuește pusă în timpul lui Rovoam (981 —
964], iar nu mai înainte (cf. 1 Sam. 27, 6), sau cel
târziu în timpul lui Aviam (964—961, fiiul și succe­
sorul lui Rovoam.
La sfârșitul Cărței II Samuil nu se amintește de
moartea lui David. Din aceasta au conchis unii cri­
tici, că autorul a scris îndată după aceea. Dar, pre­
cum am arătat, autorul a scris mai târziu 2).
In Cărțile Samuil provine întâia oară numirea de*5

!) Iacă lista izvoarelor citate în V. T., dar de mult timp perdute:

I) Cartea legământului (Ex. 24,,); 2) Cartea războaelor lui lehova (Num.
21, ,J; 3) Cartea dreptului (Iozua 10,13; II Sam. 1, M; LXX nu menți­
onează această carte în Iozua 10, 13, ci numai în II Sam. 1,18); 4) Cărțile
iui Samuil (nu I și II Sam.), Natan și Gad, văzătorii (I Cron. 29, 23);
5) Istoria Cronicelor (analele) regelui'David (I Cron. 27 , 24); 6) Cartea
faptelor lui Solomon (I Regii 11,41); 7) Cartea profetului Ahia și Ido
(II Cron. 9,29); 8) Cartea lui Semeia (II Cron. 12,15); 9) Istoria lui Iehu
ben Hanani (II Cron. 20, 34); 10) Istoria lui Isaia profetul (II Cron. 26,22);
II) Epistola profetului llie către Ioram (II Cron. 21,12—15, extract, sau
poate întreagă); 12) Cărțile regilor din Iuda și Israil (II Cron. 16,u. etc);
13) Cuvintele lui Hosai (II Cron. 33,19). 14) 3000 proverbe, 1005 cântări
si istoria naturală a lui Solomon (I Regii 4, 32 —33.)
2) Afară de aceasta, moartea lui David e presupusă de II Samuil 5,3.
Dacă autorul ar fi amintit deadreptul moartea lui David, trebuia șă se
ocupe și de domnia lui Solomon. Aceasta n’a făcut, din considerațiuni
lesne de priceput.
 41

Mesia (Meșiah, Ch'ristus, Uns)' în însemnare atât de

Mesztz cel așteptat, cât și de rege, ca tip ai Lui (I
Samuil 2, 10, 35)- Dumnezeu e numit: Iehova-sa-
baot—Dumnezeul oștirilor (I Samuil 1,H, etc).
Cârfile Samuil (1 și II), adecă istoria poporului
evreu dela Samuil până la sfârșitul domniei lui David,
■expun trecerea dela republica teocratică la monar­
hia teocratică a Israiltenilor. Ele s’au scris, dupe orân­
duirea Providenței, nu pentru a satisface curiozitatea
noastră, prin istorisirea celor întâmplate între Evrei
când au trecut dela cârmuirea Judecătorilor la cea
.a Regilor, ci spre a ne instrui și edifică. Ele ne pun
înainte exemple mișcătoare de virtuți pe cari~ să le •
urmăm, și ne dau icoane simțitoare de răutăți pe
.cari să le înlăturăm". Îndeosebi e vrednică de luare
aminte persoana lui David. „Acest mare rege suferi
cu îngăduință Injuriile unuia dintre supușii săi, măr­
turisi cu umilință păcatul său și primi cu supunere
^pedeapsa pentru acel păcat. El a suferit cele mai du­
reroase batjocuri și prigoniri, fără a se plânge și fără
a cârti, păstrând cea mai călduroasă dragoste pentru
un fiu rătăcit".
...David, în jurul căruia se grupează mai toată isto­
risirea din Cărțile Samuil, este icoana lui lisus Hris­
tos. Ostenelele sale, luptele și biruințele sale sunt
icoana suferințeloi lui Dumnezeu Mântuitorul și a
mărirei de care ele au fost urmate".

§ 14. Cărțile Regilor.

După cum cărțile: Iozua, judecătorii, Samuil, Rut,

se numesc astfel după numele persoanelor de în­
semnătate despre cari se tratează în ele, în anumite tim­
puri ale istoriei israiltene, tot astfel și „Cărțile'.,^e-.
gilor" sunt numite așa în vederea împrejurărei; c^,
Z Biblioteca
 42

in ele se expune istoria statului teocratic israiltean

m timpul Regilor (împărățiilor, în traducerile vechi
românești). La început formau, în textul original, o
singură carte. In- traducerea alexandrină s’au împăr­
țit în două, cu toate că ambele au acelaș plan și
mod de expunere și aceeași limbă. Fiind împărțite
m două, sau unit cu C ariile Samuil, numinduse
cartea a IlI-a și a IV-a a Regilor sau împăraților1).
Cuprinsul. După cum Cartea louza continuă firul
istoric din Pentateuh, Cartea judecătorii continuă
tirul istoric din Cartea Iozua și Cărțile Samuil con­
tinua istoria expusă în Cartea Judecătorii, tot astfel
Ș- CârtiIe Regilor continuă istoria teocrației dela sfâr­
șitul domniei lui David până în timpul exiiiului babi­
lonic (1015—560 înainte de Hristos).
Cartea I a Regilor este împărțită în 22 capitule ;
Cartea II a Regilor, în 25 capitule, si cuprind ur­
mătoarele :^DavicL predă fiiului său Solomon cârma
regatului. Solomon domnește 40 de ani (1015 —975).
El a fost rege pacinic, judecător drept și mare în­
țelept. Apogeul domniei lui este construirea templu­
lui lui lehova. Căderea Iui în idololatrie și moartea
lui (I Reg. 1 — 11). In timpul fiiului și succesorului
său Rovoam cele 12 triburi se desbină: 10 triburi îsi
aleg ca rege pe Ierevoam. Cu chipul acesta s’a în­
ființat regatuL Israil (Efraim). Două triburi- -Iuda și
Veniamin — rămân credincioase dinastiei Iui David
și formează regatul Iuda. Se expune apoi deodată
istoria regatului Israil și Iuda până ia surparea rega­
tului Israil (I Reg. 12—11 Reg. 1 — 18,,,) de către
Asineni (Salmanasar): 975—722. In fine (II Reg.
18, 13—25) se expune istoria regatului Iuda dela căde-

!) Diviziunea in două și in textul original, s’a introdus tot de câtr“

Daniel Bomberg (1518), ca și Cărțile Samuil, numindu-le: cartea întâia -i,
.a doua a Regilor.
 43

rea regatului Israil până la 37-lea an al exiliului ba­

bilonic: 722 — 560.
Scopul cărților este de a dovedi, că Dumnezeu
întru atât ’și-a îndeplenit promisiunea dată lui David
(II Sam. 7 12—16) pentru mănținerea dinastiei sale pe
tron, în cât și pe captivul rege lehonia, din dinastia
lui David, I’a eliberat din închisoare și l’a făcut să
se bucure de onoruri regale. Scopul autorului a mai
fost de a arătă, că Dumnezeu, prin mijlocirea mai
ales a profeților, a voit să conducă pe Israilteni pe
calea adevărului și a vieței virtuoase. Poporul și con­
ducătorii tui n’au fost ascultători ; de aceea Dumne­
zeu ’i-a pedepsit cu desființarea regatelor și trimiterea
locuitorilor în exil.
Autorul e un iudeu necunoscut, care a scris căr­
țile în Babilonia (II Reg, 25, 27—-ao)- Din asemănarea
dintre II Regii 24, 18 și următoarele, cu Ieremia ca-
pitulul 52, unii autori vechi au conchis, că Profetul
Ieremia ar fi autorul. Afirmarea nu e exactă, căci
autorul Cărților Regii s’a putut servi de acelaș is-
vor pe care l’a avut înainte și Ieremia. Dacă limba
, e identică la unul ca și la celălalt, aceasta se explică
prin împrejurarea, că amândoi au scris cam în ace­
laș timp. Ideea că aceste cărți ar fi scrise de mai
mulți autori, este înlăturată dacă ținem seamă de unitatea
ce domnește în Cărțile Regii.
Timpul compurterei este indicat în însăși cartea
(II Reg. 25, ,7—30); anume, la sfârșitul ei se istori­
sește următorul fapt, petrecut în al 37-lea an al exi­
liului babilonic: regele iudeu lehonia (Ioiahin) este scos
din închisoare de către Evil-Merodah și tratat ca un
rege. Neamintindu-se de sfârșitul captivității babilo­
nice, rezultă că autorul a scris în a doua jumătate a
exiliului babilonic.
„Istoria regatelor Iuda și Israil dovedește în chip
incontestabil, că mântuire și bună stare nu putea fi
 44

pentru poporul cel ales decât în observarea Legei.

De asemenea ne arată mijloacele ce a întrebuințat
Dumnezeu, în epoca regilor, pentru păstrarea ade­
văratei Religiuni.—Când Sol’omon sfinți templul, după
modelul cortulului, sicriul legei fu pus atunci în Sfânta
Sfintelor, loc în care nimeni nu intră, afară de ar­
hiereu, și care eră simbol al mărirei celei neajunse
a lui Dumnezeu, și al ceriului, închis oamenilor până
când Iisus Hristos l’a deschis prin sângele Său. In
ziua sfințirei templului Dumnezeu a arătat în el mă­
rirea Sa. El a ales acest loc pentru a stabili acolo
numele și cultul Său. Unitatea lui Dumnezeu fu do­
vedită prin unitatea templului Său. Ierusalimul devine
cetate sfântă, închipuirea Bisericei în care Dumne­
zeu va locui ca în adevăratul Său templu și a ceriului
în care El ne /a face fericiți în veci, prin arătarea
slavei Sale".

B). PROFEȚII POSTERIORI.

§ 15. Profeția testamentului-vechiu, în general.

Deosebirea dintre profeție și preziceri omenești.
X
1. Profeții erau bărbați pe care îi ridică Dumne­
zeu dintre Evrei, din timp în timp. Sub regi și până la
întoarcerea Evreilor din' Băbilon, ei au fost în număr
mai mare. Misiunea lor eră: să amintească popo­
rului și conducătorilor lui, Legea, să-i aducă aminte
ca să păziască acea Lege și să-i întărească în cre­
dința și speranța în viitorul Mântuitor: prin profeții
anumite.
împrejurările în cari s’au rostit profețiile, precum
și cuprinsul lor, servesc ca dovadă, că profețiile erau
un ce al atotștiinței și al atotputerei lui Dumnezeu.
împrejurările în cari ’și-au îndeplinit ei misiunea,
 45

sunt aemne de o revelațiune adevărată dela Dumne

zeu. Aceasta se vede și din caracterul Profeților ti
apar ca bărbați cu totul demni, tari în credința, dra­
gostea și speranța lor, desbrăcați de orice interes și
plini de zel, bărbați cari nu căutau în fața oamenilor,
nu vânau interese egoistice și, în misiunea lor, su
fereau până la martiriu, mustrând fără cruțare pe regi,,
pe preoți și popor. p
Dacă luăm în privire împrejurările, vedem c* Pro
fetii săvârșau minuni, precum: vindecări numai cu
cuvântul, învieri un morți, înmulțiri miraculoase de
nutrimente, pogorau din ceriu ploae și foc, cu rugă­
ciunea lor, la moment, pedepseau în chip miracu­
los pe cei vinovați. Chiar în viața lor se vedeau m
nuni, bunioară petrecerea lui Ionă într’un pește mare,
răpirea lui llie la cer, etc. / , ‘
Prin profeție propriu zisă se îmemge o prevestim
sigură și lămurită a unui eveniment viitor, care poate
sau nu’ poate să se întâmple, dar care nu se poate •
prevedea de un spirit creat, ci trebue sa de impar
tăsit de către atoateștiutorul Dumnezeu. Astfel pro­
feția este o cunoștință sigură și clara despre lacrarj
trecute, prezente sau și viitoare, pe cari nu le poate
cunoaște omul cu puterile sale spirituale na^ra1^J^c
trebue să-i fie descoperite de atoateștntorul Dumnezeu
Prin acest caracter profeția este o cunoștința de
lucruri ascunse și de cele ce se petrec în cugetul și
inima omului. Spre acest sfârșit Dumnezeu ridica pe
Profeți. îi sfințește și le dă cunoștințe mai pe sus de
fire despre adevărurile ce trebue să prevestească^, tara
casă înceteze de a fi liberi și conșcienți de ei înșiși.
Dumnezeu comunică Profeților cunoștința viitorului,
ori direct (Ier.. 11, ,), ori indirect, prin vedenii și
lucrări simbolice (Is. 1, i), de unde provine, ca pr -
fețiile lor se încep astfel: „Acestea zice Domnul către...
sau: „Cuvântul Domnului către... “
 46

2. Profeția se deosebește cu totul de orice fel de

preziceri, cum sunt prezicerile oamenilor politici, ale
astronomilor și medicilor, pentrucă toate aceste pre­
ziceri se bazeeză pe raportul necesar dintre cauză și
efect. Cu alte cuvinte: astfel de oameni cunoscând
cauzele determinătoare, ușor pot prevedea efectele
acelor cauze; pe când la profeție nu este dată nici­
decum o relațiune necesară de cauză și efect. In a-
ceasta stă caracterul mai pe sus de fire al profeției
și deosebirea ei de orice fel de prevederi omenești.
Adăogăm încă, că profeția tratează totdeuna des­
pre lucruri din sfera morală și spirituală, pe când
toate celelalte preziceri omenești se raportă la interese
materiale și temporale.
Cu atât mai mare e deosebirea între profeție și
presimțirile bolnavilor, căci unii ca aceștia nu sunt
conșcienți în momentul când au presimțirile, și după
ce-și vin în sine, nu-și mai amintesc de fel despre
astfel de presimțiri; pe când Profeții, în momentul
când proorocesc, sunt deplin conșcienți de sine, și chiar
despre vedeniile lor au deplină cunoștință, căci îi ve­
dem comunicându-le, fie în scris, fie prin graiu.

§ 16. Rolul Profeților. Școalele profetice.

Misiunea profetică nu era o stare permanentă sau
ereditară, ca preoția, nici nu era legată de vre-o stare
socială, de vre-un trib ori regat. Profeții se ridică în
anumite timpuri, în vederea unor anumite trebuințe.
Ei nu se pregătiau pentru chemarea lor, ci se che­
mau de către Dumnezeu din orice- condiție socială.
Pentru aceasta unii au fost preoți.- Ieremia, lezechiil
Zaharia; alții au fost din familie ilustră: Daniil, sau
și regală: Sofonie ; Amos a fost păstor ; chiar și
femei se învredniceau de o asemenea misiune: Debora
(Judec, 4, 4).
 47

Pe timpul lui Samuil se amintesc așa numiteie

școale profetice. Cei cari frequentau aceste școaie
se numiau fiii profeților, și locuiau mai ales în Betel,
Ghilgal și Ierihon. Pe timpul profetului Ilie și Elisei
aceste școale deveniseră celebre. Profeții admiteau în
•ele pe cei tineri ca să-i învețe Legea, istoria și alte
cunoștințe.
Profeții duceau viață mai mult retrasă și aspră, mâncau
erburi și fructe și purtau mantaua profetică (aderetul).
Șirul profeților începe cu Moise. lehova a vorbit
și prin Miriam sora lui Moise. Pe timpul lui Eli nu
erau Profeți (1 Sam. 3, rf Deci, dela Moise și până
la Judecători, Profeții s’au arătat când și când * In
timpul Judecătorilor se amintește Debora și un „om
al lui Dumnezeu care mustră pe Eli. Activitatea
lor era în direcția dată de Moise și în vederea tre­
buințelor timpului. Ei vor fi scris ceva, dar nu ne-a
rămas decât .numele, sau nici acesta.
Dela Samuil înainte Profeții se înmulțesc. In timpul
lui David au fost Profeții Natan și Gad, cari îl sfă-
tuesc, îl mustră, îl amenință și-I mângâe. Natan a
fost și în timpul Iui Solomon, împreună cu Abia,
care a prezis împărțirea regatului Israiltenilor și a
mustrat pe Solomon, care devenise despotic și aplecat
spre idololatrie.
După dezbinarea regatului au fost mai mulți Profeți,
dintre cari amintim pe llie și Elisei. Nici dela aceștia
n’avent scrieri.
Literatura profetică începe din secolul al 9-lea
înainte de Hristbs, când statele vecine cu Israiltenii
cresc și devin puternice, iar poporul ales se dezbină
în două regate. Profeții vestesc, că năvălirea streinilor
asupra Israiltenilor este pedeapsă dumnezeiască. Dum­
nezeu^ lasă pe popoarele streine ca să-și îndepli­
nească misiunea, executând pedeapsa dată de Dum­
nezeu, dar lehova nu va părăsi până în sfârșit po­
 48

porul cel ales, ci iarăși îl va priimi. Va veni Mesia

— mântuirea tuturor popoarelor, lumina ce se va
descoperi neamurilor și slava lui Israil.
In genere Profeții luau aminte ca Legea să se
observe întocmai , cultul să se facă potrivit Legei,
preoții să fie demni de chemarea lor, să studieze
Legea și s’o propoveduiască poporului. Pe popor îl
îndemnau să ducă viață virtuoasă și sfântă, pe câr-
muitori și judecători îi îndemnau să fie omenoși și
drepți. Pentru abateri mustrau atât pe cei mari, cât
și pe cei mici ; nu cruțau pe nimeni. Din cauza
aceasta îndeplinirea misiunei lor eră răsplătită cu per-
secuțiuni, maltratări, uneori și cu moarte.
In puține cuvinte putem zice : rolul Profeților eră
ca să deștepte conștiința preoților, conducătorilor și
poporului spre a păzi Legea și a’și îndeplini toate
datoriile către Dumnezeu și aproapele..

§ 17. Profețiile referitoare la Mântuitorul.

Profeții au rostit profeții dintre care unele s’au

împlinit încă trăind contimporanii Profeților, iar altele
după trecere de mai .multe veacuri. Așa un „om ai
lui Dumnezeu" a prezis lui Ierovoam (I [III] Regii,
13, FH0, că din seminția lui David se va sculă un
rege cu numele Iozia aceea ce s’a și împlinit după
vre-o 350 de ani. Osie și Amos prezic, cu 40 de ani
înainte, căderea regatului Israil. Isaia prezice lui San-
herib, că-I vor omorî fii săi. Miheea prezice nu
numai căderea regatutui Israil, ci și a regatului Iuda,
întoarcerea din captivitate; așa că profețiile lui cuprind
un period de 200 de ani. lererpia prezice unui profet
mincinos, că va muri în anul acela; —aceea ce 's’a
și împlinit. Tot el a prezis, cu 50 de ani înainte,
căderea Babilonului, și că robia din Babilon va dură
 49

70 de ani. Daniil a prezis soarta viitoare a mai

multor împărății și a lui Alexandru cel Mare, ca și
cum ar fi scris o istorie.
Dar profețiile, cari s’au împlinit după multe veacuri,
sunt cele privitoare la viitorul Mântuitor (Mesia).
Epoca Profeților este plină de aceste profeții, așa că, spre
a cunoaște mai lesne pe cele mai însemnate, trebue
a le clasifică. Deosebim, deci, profeții relative : 1) la
timpul venirei lui Mesia, 2) la seminția și locuL
din care va eși El> 3) la misiunea Lui și 4) ’ la sfâr­
șitul activităței Sale. Siguranța cea mai pe sus de
îndoială, cu care s’au rostit și s’au împlinit aceste
profeții, este o dovadă strălucită, că ele s’au rostit
prin revelațiune Dumnezeiască, și că absolut nu se
pot privi ca fiind rostite după săvârșirea faptelor la
care se referă.
1. Cea dintâiu profeție despre timpul venirei lui
Mesia este profeția lui lacou, despre care am vorbit
(§ 6), anume, că Mesia va veni când se va luă
sceptrul din Iuda, adecă atunci când Iudeii nu vor
mai aVeâ domn din tribul lui Iuda.
, Iar dintre Profeții propriu ziși au prezis aceasta în*
chipul cel mai lămurit mai ales Daniil, care zice, că
deia eșirea porurfcei ca să «se zidească din nou Ieru­
salimul și până la Mesia vor trece 70 de săptămâni
de ani, adecă 490 de ani. El mai prezice, că după
ce Mesia va fi dat perzărei, fără judecată, cetatea
și templul se vor dărâmă, jertfele vor încetă și va
rămâne pustiire.
2. Avem apoi profeții, că £îesia va fi din se­
minția lui David, se va naște în Vitleem din fecioară
și că va fi nu numai fiiul lui David, ci și al lui Dum­
nezeu, nu numai om, ci și Dumnezeu. Așa profetul
Isaia zice, că din lesei, tatăl lui David, va descinde
Acel peste care se va odihni Duhul lui Dumnezeu (11, >)
Dr. C. Chiricescu. — Introducere în V. T. 4
 50

Profetul Ieremia, în acord cu cele zise de Isaia,

prezice că un urmaș al lui David va împărați cu
dreptate, va fi mântuitorul lui Iuda și Israil și numele
lui : Mântuitorul (23, 5 și 6).
Miheea arată, că locul în care se va naște Mesia
va fi Vitleemul (5, 2).
Că se va naște în chip miraculos din fecioară,
prezice Isaia, care îl numește Dumnezeu și om
(7, « 5 9, 5).
3. Despre misiunea lui Hristos avem profeții, ca
el va fi Profet—cum îl numește însuși Moise (§ 6)—
vestind legea și voea lui Dumnezeu din Ierusalim la
toate popoarele și fiind ascultat de toate popoarele,
iar Legea Lui este Legea Domnului. Prin El Dum­
nezeu va încheia o legătură nouă cu poporul Său, o
legătură spirituală, unită cu ertarea păcatelor și fără­
delegilor, și că El va însoți profețiile Sale cu minuni
și binefaceri către cei suferinzi. Aceste profeții despre
Mesia le rostește Miheea (4, t), Isaia (2, 2), Ieremia
(31, 31). La această nouă legătură se referă Sfântul
Apostol Pauel când zice, că legea veche s’a învechit
prin legea cea nouă încheiată de Dumnezeu cu po­
porul creștin și cu toate popoarele prin Iisus Hristos,
Qel mai mare decât toți Proorocii (compară Ebr. 8,13).
Despre minunile ce va săvârși Mesia prezice Isaia
(35, 3—6) zicând, că cei slabi la inimă se vor întări,
ochii orbilor se vor deschide, urechile surzilor vor
auzi, șchiopii vor sări ca cerbii și limpede va fi
limba gângavilor.
Apoi avem profeții? că Mesia va fi Preot, anume
preot vecinie și dupe rânduiala lui Melhisedec, care
eră împărat și preot pe când preoția încă nu eră Insti­
tuită și aducea ca jertfă pâne și vin. Mesia se va
aduce pe Sine jertfă pentru păcatele tuturor și va
vindecă ranele tuturor. Profetul Isaia este cel mai
categoric în această privință, căci el descrie pe vi­
 51

itorul Mântuitor mai mult ca un Evanghelist decât

ca un Profet, arătând până în amănunțimi patimile și
felul morței Lui (53,j—10).
. Mesia va fi și împărat, însă nu împărat lumesc,
ci împărat al Adevărului, Dreptăței și Păcei, și îm­
părăția Lui nu va avea sfârșit. In această privință tot
Isaia este cel mai clasic. El zice: „Prunc s’a născut
nouă fiiul și s’a dat nouă, a cărui stăpânire s’a făcut
preste umărul lui, și se chiamă numele ,lui: înger de
mare sfat, Dumnezeu tare, Biruitor, Domn păcei, Pă­
rinte veacului ce va să fie. Alare va fi stăpânirea
îuir păcei lui nu va fi hotar; pre scaunul lui David
și întru împărăția lui va ședea ca să o îndrepteze și
să o apere cu judecată și cu dreptate de acum și până
în veac" (9,6 și 7).
4. i rofețiile despre sfârșitul misiunei lui Mesia sunt
generale și speciale. Cele dintâiu descriu în o icoană
generală toată ■ activitatea lui Mesia, iar cele de-a!
doilea, numai părți din soarta din urmă a Lui.
Ca profeție generală avem pe a Proorocului Daniil
despre care am vorbit mai sus. Apoi pe a lui Isaia,
care zice, că Mesia va suferi, va fi batjocurit, va
pătimi și moarte pentru păcatele noastre, — moartea
de împăcare a neamului omenesc. El o va suferi eu
biândeță și fără să-și deschidă gura. Se va înmor­
mânta împreună cu cei nelegiuiți, la cei bogat, apoi
se va preamări, va vedea pe urmașii săi prosperând, •
va vedea roadele durerei saie și se va îndestulă. Va
îndreptă pe mulți, carii cred întru El; pentru aceea
Dumnezeu pe * mulți îi va dă Lui ca moștenire, ca unui
biruitor care împarte pradă bogată; iar aceasta, pen­
trucă a purtat păcatele lor și s’a rugat pentru fără­
delegile lor (53,!—12).
Ca profeții speciale despre sfârșitul misiunei lui
Mesia avem profeția lui Zaharia, care prezice, că va
fi vândut cu 30 de arginți (11,12și 13); profeția lui Amos
 52

despre cutremurul pământului și întunecimea soarelui

la moartea lui Mesia (8,9); profeția Psaimistuî ui despre
învierea Lui (15 [16]); profeția lui Osie despre în­
vierea Lui a treia zi (6,3); profeția lui Daniil des­
pre înălțarea Lui (7,13 și 14; comp. Ps. 67 [68], ^), pe
care îl citează și Sfântul Apostol Panel în Epistola
către Efeseni, tot despre înălțarea Domnului; profeția
lui loil despre pogorârea Duhului Sfânt (2,2S).
Acestea sunt, în parte, profețiile despre Mesia.

§ 18. împărțirea generală a cărților profetice.

Profeții au vestit voea lui Dumnezeu prin cuvân­

tări pe cari cei mai mulți dintre ei le-au lăsat și în
scris. Ei au scris în formă de cuvântări, tratate, etc.
(I [111] Pegii 11, 09, s.; etc.). *
Scopul profeției a fost continuarea legăturei înche­
iată de Dumnezeu cu Avraam pentru mântuirea tu­
turor.
Cele scrise de către cei mai mulți Profeți au fost
adunate la un loc. Scrierile mai mari s’au rânduit îna­
intea celor de o întindere mai mică: Profeți Mari și
Profeți Mici. In scriere fiecare Profet își păstrează
individualitatea proprie. Stilizatori însemnați sunt: Isaia,
loil, Miheea și Auacum.
Multe scrieri profetice au inscripțiuni — la începutul
sau în corpul scrierei — din cari se poate cunoaște
timpul în care a trăit respectivul scriitor, sau împre­
jurările în cari unul sau altul a cuvântat ori a scris.
Alte scrieri profetice n’au inscripțiuni. De aici provine
greutatea la înșirarea lor hronoiogică {loil, Avdie,
Auacum, Naum, Malahia).
Cu toate că scrierile Profeților mici formau o sin­
gură carte, totuși, în textul original și în traducerile
grecești, se numără deosebit fiecare.
 53

a)
. PROFEȚII MARI.

§ 19. Isaia.

In fruntea profeților mari stă Isaia. Din cartea lui

cunoaștem, că eră fiu! lui Araoț (nu profetul cu numele
Amos), El s’a născut în Ierusalim. Nu se știe din care
trib sau familie făcea parte. A fost căsătorit, poate
de două ori, și a avut doi fii. El a început a pro­
feți în timpul domniei lui Ozie, pe la anul 758 îna­
inte de Hristos, și a profețit aproape 50 de ani, adecă
până în timpul domniei Iui Ezec.hia (Hischia). Acest din
turnă rege avea mare considerație pentru Isaia; nu tot
astfel și cei înainte de el. După tradiția iudaică, Isaia a
trăit până în timpul regelui Manase, care, cu toate
că îi era ginere, a poruncit să fie tăiat în două cu
un ferăstrău de lemn. Tradițiunea aceasta a fost ad­
misă și de Creștini.
Dela Profetul Isaia avem o carte profetică împăr­
țită în 66 capitule. In ea se expun profeții privitoare
nu numai Ia regatul Israil și mai ales la regatul Iuda,
ci și cu privire la Sirieni, Tir, Arabi, Idumei, Moablți,
Filisteni, Egipteni, Etiopeni, Asirieni și Haldei. In spe­
cial Isaia vorbește: 1) despre distrugerea imperiului
Israil și Sirian; 2) anunță că Sanherib se va duce
împrotiva Egiptului, cu care prilej regatul Iuda va fi
pustiit; 3) prezice devastarea totală a regatului Iuda
de către Haldei, exiliul babilonic, eliberarea din partea
iui Cir (numit pe nume), restaurarea temeiului și Ie­
rusalimului, propoveduirea adevăratei credințe; 4) pro­
fețește^ distrugerea imperiului Haldeilor și Babilone-
nilor; în urmă 5) vestește de Mesia, nașterea Lui din
o fecioară, misiunea lui profetică, viața și patimile Lui.
In întreaga carte se disting trei părți: doctrina des­
pre penitență (cap. 1—5); doctrina despre Provi­
 54

dență și puterea ei neînvinsă, în opoziție cu opini-

unile dominante ale timpului (cap. 6—39); victoria
Providenței într’un viitor depărtat (cap. 40—66).
In privința doctrinei despre penitență, bunioară,
sunt vrednice de luare aminte următoarele cuvinte ale
, lui, pline de însuflețire: „Spălați-vă, curățiți-vă, șter­
geți vicleșugurile din sufletele voastre, părăsindu-vă
de răutățile voastre; învățați-vă a face bine, căutați
judecata, mântuiți pre cel năpăstuit, judecați săracului
și faceți dreptate văduvei. Și veniți să ne întrebăm,
zice Domnul, și de vor fi păcatele voastre ca moho-
râciunea, ca zăpada le voiu albi; iar de vor fi ca rușala,
ca lâna le voiu albi. Și de veți vrea și mă veți as­
cultă bunătățile pământului veți mânca; iar de nu
veți vrea și nu mă veți ascultă, sabia vă va mânca
pre voi, că gura Domnului a grăit acestea" (1, io ai)-
Pe Mesia îl descrie, precum am arătat (§ 17), în
așa mod, că Isaia pare a face istorie, iar nu profeție..
Din cauza că se ocupă mult de Hristos, Isaia e su­
pranumit „Evanghelistul Legei Vechi".
Iată una din profețiile sale, în care el înfățișează
, noul Sion, — Biserica, ce avea s’o întemeeze Mesia,
și pe care el de departe o vede devenind stăpâna lumei:
„Luminează-te, luminează-te Ierusalime, că vine lumina
ta, și mărirea Domnului preste tine a răsărit. Și vor
umblă împărații întru lumina și neamurile întru strălu­
cirea ta. Ridică împrejur ochii tăi și vezi adunați pre fiii
tăi întru tine; venit-au toți fiii tăi de departe și fe­
tele tale pre umeri se vor ridică" (60,4,3,4).
Judecând după întinderea, conținutul și forma căr­
ței lui, Isaia este cel mai mare și mai de frunte din­
tre Profeți. Cuvântările sale sunt scrise cu măestrie
rară și sunt pe cât de sublime, pe atât și de profunde.
El are reputațiunea unuia dintre scriitorii cei mai mari
ai omenirei. Cu o agerime uimitoare cuprinde prezentul
în toate amănuntele lui. Luminat de spiritul Joi Ie-
 55

hova pătrunde cele ce au să se întâmple într’un vi­

itor foarte depărtat, ca și cum ar fi piezente.
Limba, potrivită cu cuprinsul, este cât se poate de
curată și de înțeleasă; este plină de figuri poetice și
retorice ; tăria, sublimitatea și seriozitatea expresiunei
nu-i lipsesc.
Totdeuna atât Iudeii cât și Creștinii au considerat
cartea aceasta întreagă, că este a lui Isaia și scrisă de
ei. încercările unora de a atacă integritatea cărței au
rămas infructuoase, ca unele ce au fost neserioase.
Isaia mai scrisese și istoria lui Uzia și Ezechia
(II Cron. 26, 22.; 32, 32).

§ 20. Ieremia.

ieremia a fost fiiul preotului Helchia, nu—cum s’a

crezut —al arhiereului cu acelaș nume, care, în anul
al 18-lea al domniei regelui; Iozia (641—610), a dat
în templu peste autograful legei lui Moise. El eră din pă­
mântul lui Veniamin și s’a născut în Anatot (azi Anata),
spre miază-noapte de Ierusalim. Misiunea profetică
a început-o de tânăr—în al 13-lea an al domniei re­
gelui Iozia (629 a. Hr.)—în Anatot, una din cele 13
cetăți determinate pentru preoți, și a continuat-o în
Ierusalim până după distrugerea regatului Iuda (588
sau 585). Deci activitatea lui profetică ține timp de
peste 40 de ani.
Timpul activităței lui Ieremia coincide cu timpul
în care.regatul Iuda, demoralizat, eră în decadență
și aproape de suferirea pedepsei anunțată de Profeții
de mai înainte.
Din cauza profețiilor sale neplăcute poporului, Iere­
mia a fost nevoit să fugă din Anatot și să se sta-
biliască în Ierusalim, căci nu numai locuitorii, ci și
rudele sale voiau să-l peardă (11, 18—2,). De altfel
 56

și în restul vieței sale, Ieremia, ca nici unul din Pro­

feți, a avut să îndure din partea connaționalilor săi :
râs, batjocură, hulire, bătăi, atentate contra vieței, dar
toate acestea nu l-au abătut din calea sa, ca mijlo­
citor între Dumnezeu și oameni.
La moartea regelui Iozia, Ieremia a compus plângeri
pentru el. Cu toată furia poporului el a prezis cap­
tivitatea babilonică de 70 de ani. Când Haldeii au
venit și au ocupat Ierusalimul, au prins pe regele
Zedechia, l-au orbit și i-au dus în Babilon, Ieremia eră
în închisoare. Nabuhodonosor l-a eliberat, l-a tratat cu
multă bunăvoință și i-a dat voe sau să meargă în cap­
tivitate, sau să rămână în patrie. El a preferat să ră­
mână în patrie și ca atare s’a dus ia Mițpe, unde ca
guvernator asupra restului populațiunei sărace fusese
orânduit Godoliâ. Populațiunea nu se înțelepțise în
urma neajunsurilor ce îndurase; a pus la cale pe un
oare-carele Ismail să ucidă pe Godolia. Spre a se
pune la adăpost de orice răzbunare, populația fuge
în Egipt, constrângând și pe Ieremia să meargă cu
ea. Fugarii s’au stabilit în Tafne. Nici aici n’a încetat
Ieremia de a-i mustră din cauza idoloatriei. Pentru
aceasta poporul l-a omorît cu petrii.
După moartea lui s’au convins Israiltenii atât de
mult de adevărul spuselor sale, în cât au făcut din
Ieremia un obiect al miturilor. Se credea că el are
să fie înainte mergătorul lui Mesia, aplecându-i-se lo­
cul din Deut. 18, 15. Aluziuni la această credință găsim
în Mat. 16, 14, Ioan 1, 21.
Cartea lui Ieremia (Proorocia) cuprinde, în 52 ca­
pitule, profeții relative (în mare parte? Ia Israilteni și
la alte popoare. După ce expune chemarea sa la misi­
unea profetică, mustră poporul din cauza decadenței
morale și-l îndeamnă să se îndrepteze. Prezice distru­
gerea regatului Iuda, captivitatea babilonică, care va
dură 70 de ani (25, n), întoarcerea în patrie, resta­
 57

urarea Ierusalimului și templului. Prezice și pe viitorul

Mântuitor. Anunță apoi soarta viitoare a Egiptenilor,
Amoniților și altor popoare, precum și căderea im­
periului Babilonic. In ultimul capitul (52)—un adaus
făcut poate de un alt scriitor biblic—se descrie a doua
ocupare a Ierusalimului, luarea vistieriilor din templu,
eliberarea lui Iehonia (după Ier. 24, t) sau Ioiahin,
în al 37-lea an al exiiiului babilonic, și tratarea lui
cu bunăvoință din partea regelui babilonean Evil-
Merodah.
Cartea (Proorocia) lui Ieremia ni se înfățișează ca
o variațiune de profeții, viziuni, acte simbolice și felu­
rite întâmplări din viața autorului. La așezarea ma­
teriei scriitorul a avut în vedere ordinea reală, iar nu
cea hronologică.
Ca limbă și stil Ieremia e inferior lui Isaia, Osie
și altor Profeți.
Aducem aici câteva rânduri din cartea lui, și anume
chemarea lui la profeție: „Și a întins Domnul mâna
sa către mine, și ș’a atins de gura mea, și a zis Dom­
nul către mine: iată am dat cuvintele mele în gura
ta; iată te-am pus preste neamuri și împărății, ca să
smulgi și să strici și să risipești și iar să zidești și să
răsădești'1 (1, 10).
Dumnezeu a ales pe Ieremia ca să vestească po­
porului Său, osebit de cele privitoare la Mesia, aceste
două adevăruri înfricoșate: 1) că cetatea și templul
vor fi dărâmate și prefăcute în cenușă de oștile lui
Nabuhodonosor; 2) că mijlocul ce mai avea poporul,
căpeteniile și înșiși regii de a înlătură lovitura cea din
urmă, eră de a se supune acelui rege, ales de Dum­
nezeu ca răsbunător al Său.
In privința compunerei cărței avem de observat,
că în-anul al 4-lea al domniei regelui Ioiahin, Iere­
mia a însărcinat pe Baruh (fiiul lui Neriia) să scrie
toate profețiile într’o carte. Regele a rupt-o și a ars-o.
 58

Atunci Ieremia a pus pe Baruh să scrie încă o dată

aceie profeții. De astă dată s’au adaus și alte cuvân­
tări. Dar și această culegere s’a perdut. Cartea în
forma actuală s’a făcut între al 35-lea și al 70-lea an
al exiliului babilonic, tot de către Baruh, conlucrând
și profetul Ieremia (51, M). Capitulul 52 poate că este
adaus făcut de Baruh după moartea lui Ieremia.
întregul cuprins (afară de capitulul 52) este dovadă
pentru individualitatea Profetului Ieremia. De aceea
integritatea și autenticitatea profețiilor sale au fost
recunoscute totdeuuna ’).

§ 21. lezechiil.

Izechiil a fost dus în captivitate, în Mesopotamia,.

împreună cu regele Ioiahin (Iehonia), la anul 599,
și s’a stabilit în Tel-Abib, lângă râul Chebar sau
Hobar. El eră fiul preotului Buzi și a fost căsătorit.
El a început a profeți în al 5-lea an ai exiliului să
adecă la anul 594, și a continuat în exil 22 de ani,
adecă până Ia anul 572. Când a murit nu se știe.

1) in traducerea alexandrină mai multe capitule, și anume acelea care

sunt îndreptate contra popoarelor streine, sunt înșirate în altfel decât îni
textul original:
Textul original: Septuaginta:
Cap. 49, 34 39 ......................................................... Cap. 25, si 39.
46, s—3S......................................................... 2o, 1--JC.
50 si 51........................................................ 27 si 28.
47, ......................................... . . . 29,1-7.
49, 7 — 22...................................... ' . . . . 7 22-
49,,-, . . . ..................................... 30. 1-- 5.
49, JS 33.................... ................................... « 11-
49, 23 27 ........................................................ — 18 IC-
48.................................................................. 31.
25, 15 3S .................................... 32.
26—45........................................................ 33-51.
52................................................................... 52.
 59

După o tradiție iudaică se crede că a fost ucis de

Israiliți în exil.
In ce privește cuprinsul cărței (48 de capitule)
observăm, că Iezehiil fiind în captivitate, mâna Dom­
nului a fost asupra lui și s’a umplut de Duhul
profeției, prezicând dărâmarea Ierusalimului, soarta
altor popoare, întoarcerea din captivitate. Despre
Mesia are profeții în mai multe viziuni (22), din
care două se citesc în săptămâna patimilor,, și-anume:
viziunea despre cele patru hiare, sub care sfinții pă­
rinți au cunoscut pe cei patru Evangheliști (1,4 — 20);
apoi viziunea despre câmpul cel plin de oase de
oameni, spre care profețind el s’au alcătuit iarăși în
trupuri, apoi proorocind din nou a intrat în ele duh
de viață (37, 1, s.). Această din urmă viziune închi-
puește învierea morților, despre care Iisus Hristos
prin moartea și învierea Sa, ne-a dat cea mai mare
chezășie. Iezechiil chiamă ,cu multă ardoare la po­
căință pe păcătoșii din toate veacurile și le făgădu-
ește iertare (18, 21— 27). Prin gura lui Iezechiil, Dum­
nezeu dă povețe pătrunzătoare păstorilor sufletești
ai poporului, vestindu-le, că din mâna lor va cere tot
sufletul ce s’ar perde (34, 7, s.).
Limba din Cartea iui Iezechiil e mai inferioară și
decât cea din Proorocia lui Ieremia. Ea e mai su­
pusă influenței streine. Cuvinte noui, greșeli gramati­
cale nu lipsesc. Din cauza multelor viziuni, acte sim­
bolice și figuri, Iezechiil e foarte greu de priceput.
Autorul e însuși Iezechiil. El vorbește în persoana
întâia. Nimic nu se poate găsi în carte ca dovadă
că ea ar proveni din o epocă posterioare Profetului.
De aceea autenticitatea scrierei este pusă mai pe sus
de orice îndoială.
 60

§ 22. Daniil.

In septuagintă locul acestui Profet este îndată după

Iezechiil, ca a! patrulea dintre Profeții cei mari, in
originalul ebraic „Daniil11 este pus între Aghiografe.
De foare tânăr a fost trimis de Nabuhodonosor
(604 — 561) în Babiion, împreună cu alți trei tineri:
Anania, Misail și Azaria. Daniil eră din familie no­
bilă din Iuda. Regele le-a schimbat numele la toți
patru. Toți patru aveau a fi crescuți și instruiți în așa
fel ca să devină proprii pentru a ocupa funcții înalte de
stat. După trei ani Daniil a terminat cursurile. Pentrucă
el ținea din toată inima la Legea părintească, Dumnezeu
l-a înzestrat cu mare înțelepciune și cu darul de a explică
viziuni și visuri și de a prezice viitorul. Lui Nabuhodo­
nosor i-a explicat un vis și pentru aceasta a fost
numit locțiitor al regelui în provincia Babiion. Re­
gelui Belșațar i-a explicat cele trei cuvinte ce au fost
scrise în mod extraordinar pe un părete al sălei de
mâncare (mene-tekel-ufarsin: a numărat Dumnezeu
regatul tău și i-a pus capăt; Fa cumpănit în cum­
pănă și l’a aflat prea ușor; l’a împărțit și l’a dat Me-
ziior și Perșilor). Pentru aceasta regele l’a făcut al
3-lea satrap a! regatului. In această demnitate a ră­
mas până cel puțin în al 3-lea an al. ocupărei Babilo-
nului de către Cir, cu toate că ceilalți satrapi au
căutat să-l piardă în chipul următor: Daniil ținea
foarte mult la Legea sa. Satrapii au făcut pe rege
să dea ordin ca, sub pedeapsa de a fi aruncat în
groapa cu lei, nimeni, timp de 30 de zile, să nu se
roage și să nu se închine vre-unui zeu sau vre-unui
om, decât numai regelui. Daniil nu s’a supus și a
fost aruncat în groapa cu lei, dar nu i s’a întâmplat
nimic. Atunci regele a poruncit ca vrăjmașii lui Daniil
să fie aruncați în groapa cu lei, și a decretat ca
 61

religie a statului pe cea a lui Daniil. Daniil a trăit

vre-o 90 de ani și a avut renume de om drept și
înțelept (Iez. 14,14, zoi 28,3).
cartea Daniil (12 capitule) se compune din două
părți: una istorică și alta profetică.
Partea istorică (1—6): Nabuhodonosor ocupă Ie­
rusalimul, iă vasele din templu și duce cu sine între
alții și pe Daniil cu cei trei tineri. Creșterea și in­
struirea lor. Visul lui Nabuhodonosor și explicarea
lui. Daniil și cei trei tineri ajung la demnități înalte.
Aruncarea celor trei tineri în cuptorul cu foc. Alt
vis al lui Nabuhodonosor; îmbolnăvirea lui. Inscrip-
țiunea miraculoasă de pe părete și explicarea ei. Daniil
satrap. Uneltirile celorlalți satrapi în contra lui. Groapa
cu lei.
In partea profetică (7—12) se expun patru vi­
ziuni. Celebră este următoarea profeție: „Șeaptezeci
de săptămâni (de ani) s’au tăiat preste poporul tău și
preste cetatea sfântă, ca să se sfârșească păcatul. și
să se sigileze păcatele, să se șteargă fărădelegile,
să se curețe nedreptățile, să se aducă dreptatea ve-
cinică, să se împlinească viziunea și profeția și să se
ungă Sfântul Sfinților. Să știi, dar, și să cunoști, că
dela eșirea cuvântului, ca iarăși să se zidească Ieru­
salimul, până la Hristos Povățuitorul, săptămâni 7 și
62 vor fi, se va întoarce și se va zidi ulița și zidul
în timpuri de asuprire. Și după săptămâni 62 se va
ucide Hristos, și judecată nu va fi întru el; iar ce­
tatea și biserica o va risipi povățuitorul viitor, și
după sfârșitul răsboiului celui tăiat va fi pustiire. Și
va întări legătura pentru mulți în o săptămână (de
ani), și în mijlocul săptămânei va încetă sacrificiul și
turnarea, și în biserică va fi urâciune și pustiire, și
până la sfârșitul timpurilor nu va încetă pustiirea"
(9, 24-- 27)-
Daniil a fost Profet atât pentru Israilteni, cât și
 62

pentru neamuri. Scopul lui a fost nu numai de a în­

tări nădejdea Evreilor în viitorul Mântuitor, ci și de
a face cunoscută printre - păgâni cunoștința despre
adevăratul Dumnezeu.
Iudeii și Creștinii recunosc pe însuși profetul Daniil
ca autor al acestei cărți. Obiectivitatea ce domină în
carte, limba cea plină de haldaisme, o parte din ea
(11,4—VII, 2S) scrisă chiar în limba haldaică, întăresc
afirmațiunea, că Daniil este autorul.

. PROFEȚII MICI.
b)

Profeții mici sunt în număr de 12. Ei se numesc

așa, nu pentrucă ar fi mai puțin însemnați decât Pro­
feții numiți mari, ci pentrucă scrierile lor sunt mai
puțin întinse. Ei au îndeplinit misiunea lor cam o dată
cu Profeții mari, atât în regatul Israil,cât și în regatul
Iuda. Mai mulți dintre ei s’au adresat și către păgâni.
Ei biciuesc necredința și nerecunoștința Evreilor și le
vestesc pedepsele înfricoșate ce-i așteaptă. îndeamnă
poporul la pocăință adevărată și-i făgăduesc, că dacă
se pocăește va dobândi iertare și binecuvântare. Prezic
întoarcerea din captivitate și rezidirea templului. Mai
toți au vestit, mai mult sau mai puțin lămurit, venirea
lui Mesia.
Să tratăm acum despre fiecare în parte.

§ 23. Osie.

Osie, fiiul lui Beeri din Israil sau Efraim, a profe­

tizat în timpul lui Ieroboam II (și succesorilor lui) din
Israil, și Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia din regatul
Iuda (790—725); deci a fost un contimporan mai în
vârstă al lui Isaia. El a profetizat în Israil (Efraim/
 63

care eră gata de a apune. Din faptul, că se amin­

tesc patru regi din Iuda, se presupune, că după apu-
nerea regatului Israil a profetizat în Iuda, unde și-a
publicat cuvântările (14 capitule), care au următorul
cuprins:
Se descrie și se mustră idololatria Israiltenilor, re­
voltele și călcările de jurământ, din care cauză Dum­
nezeu îi va pedepsi și iarăși îi va milui. Profetul mustră
corupțiunea preoților, poporului și familiei regale, și
îndeamnă pe toți la pocăință. Prezice căderea Iui Israil,
captivitatea, înapoierea în patrie. La cultul adevăratului
Dumnezeu vor fi chemați și păgânii. Vorbește și despre
timpul mesianic.
La una din profețiile lui se referă Sfântul Apostol
Panel, arătând că din ea se înțelege lămurit chema­
rea neamuriior la creștinism (Rom. 9, 22—a>)-
Limba cărței e cam aspră și se deosebește de cea
a altor autori biblici, prin întrebuințare de construc-
țiuni deosebite și prin cuvinte influențate de limba
aramaică.
Stilul e poetic-retoric. Expunerea adeseori e între­
ruptă. Aceasta se datorește lipsei de legătură dintre
părțile constitutive ale cărței. Din această cauză Pro­
fetul devine neînțeles, uneori.
Autenticitatea cărței a fost recunoscută pururea.
Osie, autorul ei, e în dependență de Profetul Amos.

§ 24. loil. ~ »

Din cartea ce-i poartă numele rezultă, că loil a fost

fiiul lui Petuel și că activitatea profetică și-a exerci­
tat-o în regatul Iuda pela anul 850 înainte de Hristos.
Cartea lui loil cuprinde următoarele: o secetă cum­
 64

plită și patru cete de locuste1) pustiesc țara, ca pe­

deapsă pentru fărădelegi; în viitor poporul se va bu­
cură de o stare fericită; se prezic timpurile mesianice,
în care Spiritul lui Dumnezeu se va comunica la tot
corpul; vrăjmașii Iudeilor vor fi judecați și pedepsiți
cu asprime.
La Profetul Ioil se referă Sfântul Apostol Petru
când adeverește, față de Iudei, Pogorârea Duhului
Sfânt asupra Apostolilor adunați în foișorul din Ie­
rusalim (comp. F. Ap. 2, 14—24).
Limba e liberă de orice infuență străină.
Autenticitatea cărței niciodată n’a fost pusă la în­
doiala.

§ 25. Amos.

Amos a fost păstor din Tecoa în regatul Iuda. El

a profetizat în regatul Israil, la Bet-El, locul de că­
petenie unde poporul se închină la viței de aur. Pro­
fețiile lui se referă întru câtva și la regatul Iuda. Tim­
pul activităței sale cade în timpul domniei lui Iero-
boam II din. Israil (823—781) și Uzia din Iuda (811
—759). Deși păstor, scrierea ce avem dela dânsul do­
vedește, că autorul aveâ cunoștințe de Lege, istorie,
geografie și astronomie.
In Cartea lui Amos (9 capitole) se expun urmă­
toarele: Profetul anunță soarta viitoare a celor cari
neliniștesc pe Israil; mustră idololatria, fărădelegile și
desfrâul poprului Israil, promițând pedepse; țara va
fi pustiită și poporul dus în captivitate de către Asi-
rieni. Amazia din Bet-El, preotul lui Baal, uneltește
pentru alungarea lui Amos; Amos ii prezice că fe-
meea sa va deveni desfrânată în Samaria, fiii și fe­

1) Cele patru cete de locuste, de către unii sunt explicate literar, de

către alții alegoric : patru armate vrăjmașe.
 65

tele sale vor muri de sabie și însuși Amazia se va

sfârși în țară streină. Regatul Israil se va distruge, dar
o parte dintre locuitori vor gustă fericirea timpurilor
viitoare. Profetul descrie (în cap. 9) și fericirea tim­
purilor mesianice.
La una din profețiile lui Amos se referă Sfântul
Apostol lacdv (F. Ap. 15, 16) învățând, că neamu­
rile pot intră în Creștinism, fără a fi supuse ceremo­
niilor legei mozaice,' căci scris este: „Să caute ceilalți
din oameni pre Domnul și toate neamurile preste care
s’a chemat numele meu“ (comp. Amos 9, „ și I2).
Limba e corectă și frumoasă. Stilul deși simplu,
dar e plin de tablouri luate din natură și din viața
păstorească.
Autenticitatea cărței a fost recunoscută pururea.

§ 26. Avdie.

Avdie (Obadia) este anterior lui Ioil și cel mai vechiu

dintre toți Profeții mari și mici. Cartea sa nu ne dă
nici o cunoștință despre autor; atâta numai se cons­
tată din ea, că eră iudeu. Activitatea lui profetică a
fost pela anul 880 înainte de Hristos.
Cartea lui se compune numai dintr’un capitul și
tratează despre pedeapsa viitoare a Edomiților, cari au
dat ajutor inimicilor regatului Iuda. Iuda se va reîn­
toarce din captivitate, va stăpâni locurile acelora și se
va bucură de fericire în timpurile mesianice.
Avdie sfârșește profeția sa cu următoarele cuvinte:
„Și (fiii lui Israil) se vor sui mântuiți din' muntele Si-
onului, ca să izbândiască asupra muntelui lui Isav, și
va fi a Domnului, împărăția." Cu alte cuvinte: împă­
răția adevărului, cea întemeiată de Mântuitorul, va
rămâne în veci, cum și zice Simbolul Credinței: „a
căruia împărăție nu va avea sfârșit. “
Dr. C. Chiriceseu. — Introducere în V. T. 5
 66

Cartea aceasta e cea mai mică din Cărțile Profe-

fetice. E scrisă într’o limbă cam aspră și fără ornamente
retorice, - dar formează un întreg de sine stătător și
bine ordinat.
Autenticitatea ei n’a 'fost atacată.

§ 27. lonâ.

Jonâ fiiul lui Amittai din Qat-Hahefer (tribul Zebulon)

a profețit pela anul 830 înainte de Hristos.
Scrierea sa (4 capitule) deși are formă istorică, to­
tuși este pusă între Cărțile Profetice din cauza că lonâ
nu eră numai Profet, ci și un tip profetic. In ea se
expun următoarele: Dumnezeu a poruncit lui lonâ să
se ducă la Ninive ca să predice pocăință. De teamă
că locuitorii de acolo pot fi prea lesne iertați de Dum­
nezeu, lonâ nu se supune. Se duce la lafo, intră într’o
corabie, cu gândul de a fugi la Tarsis (Tartes). Călă­
torind pe mare se întâmplă o furtună atâta de înfri­
coșată,în cât toți credeau că au să peară în valuri.
Corăbierii îngroziți cer ajutor dela zei, însă în zadar,
lonâ dormiâ. El este deșteptat și provocat de coră-
bieri ca să se roage Dumnezeului său spre a’i scăpâ
de perzare. Furtuna nu încetează. Atttnci corăbierii
gândesc, că trebue să fie cu ei vre-unul păcătos, din
a cărui pricină viața tuturor este în primejdie, și aruncă
sorți pentru dovedirea aceluia. Sorțul cade pe Ionă.
El spune cine este și ce misiune aveâ de îndeplinit.
După cererea sa este aruncat în mare. Furtuna înce­
tează. Un pește mare1) înghite pe Ionă, care stă în
pește trei zile și trei nopți, rugându-se lui Dumnezeu.
După trei zile peștele asvârle pe Ionă la țărm. Dum-

*) Prin acesta e de înțeles squalus cftarcftarza. In Septuagintă stă ^ro;,

în traducerea română: kit mare. Dar kitul are grumazul foarte îngust,
ia în harharia s’au găsit nu numai oameni, ci și cai.
 67

nezeu poruncește a doua oară lui Ionă ca să se ducă

la Ninive. De astă dată se duce și vestește pocă­
ință, pentru care e vreme numai 40 de zile. Ninivi-
tenii se pocăesc și Dumnezeu îi iartă. Ionă se supără
de aceasta, iasă din cetate, își roagă moarte și-și face
o colibă în care locuește. Dumnezeu face să crească
lângă ea o tivgă1}, care îl apără de căldura soa­
relui. Peste noapte un verme atacă tivga și se usucă.
Ionă se supără din nou și iarăși își roagă moartea.
Dumnezeu îl ceartă zicându-i: îți pare rău că s’a
uscat tivga de care întru nimic nu te-ai îngrijit; mie
să nu-mi pară rău de cetatea Ninive în care numai
prunci nevinovați sunt peste 120.000, afară de vite
multe?
Din modul de expunere și din limba care seamănă
foarte mult cu cea a Profeților anteriori, se vede că
autorul cărței este Ionă. Ideea că scrierea aceasta s’ar
fi compus în timpul Maccabeilor, se înlătură prin
faptul, că scrierea a figurat în canon, care s’a încheiat
în timpul Profetului Malahia sau îndată după acesta
(vezi § 62).
Ionă este recunoscut de Mântuitorul Hristos ca
preînchipuire a „Sa. Și, în adevăr, Ionă a servit în prac­
tică și teorie ideei realizate de Mântuitorul, că pre­
dica despre pocăință și credință, și mântuirea ce ur­
mează în urma efectuărei acestora, va trece dela Iudeii
nepocăiți la Păgânii cei pocăiți.

§ 28. Miheea.
Miheea a profetizat pentru amândouă regatele, dar
mai ales pentru Iuda, patria sa, în timpul Iui Iotam
(759—743), Ahaz (743—727) și Ezechia sau Hischia
(727—698); deci a fost contimporan cu Isaia.
')Prin aceasta e de înțeles ricintis communis, care crește foarte de­
grabă. In traducerea română i se mai zice: cucurbetă.
 68

Cartea sa (7 capitule) cuprinde următoarele: Pro­

fetul mustră fărădelegile, idololatria, lăcomia și alte
abateri, și pe profeții cei falși; anunță căderea am­
belor regate, dărâmarea Ierusalimului, exiliul, înapoiarea
în patrie; nașterea lui Mesia în Vitleem; fericirea din
acele timpuri.
In Cartea lui Miheea se deosebesc trei părți (1,2;
3—5; 6, 7), cari stau între sine în strânsă legătură.
Afară de profeția, că Hristos se va naște în Vi­
tleem— la care se referă Sfântul Apostol și Evan­
ghelist Matei (2, 3 și 6) — e vrednică de luat aminte
profeția lui despre dărâmarea Ierusalimului, din cauza
fărădelegilor poporului evreu și ale căpeteniilor lui.
Iacă acea profeție: „Auziți acestea, povăfuitorii casei
lui Iacov și ai casei luilsr'ail, cei ce urâți judecata și toate
cele drepte le răsvrătiți; cei ce zidiți Sionul cu sângiuri
și Ierusalimul cu strâmbătăți; povățuitorii lui pentru
daruri judecă, și preoții lui pentru plată răspundeau,
și proorocii lui pentru argint vrăjiau și pre Domnul
se odihniau, zicând: au nu este Domnul întru noi ?
nu vor veni asupra noastră reie ? Pentru aceea, pentru
voi Sionul ca o țearină se va ara, și Ierusalimul ca o
păzitoare de poame va fi, și muntele casei întru desiș
de dumbravă
Limba Profetului e clasică. Stilul, precum se vede
din citatul adus, e sublim și vioiu. Expunerea e plină
de asemănări și de tropi. Caracteristic profetului Mi­
heea este trecerea repede dela amenințare la promi­
siune și dimprotivă.

§ 29. Naum.

Naum a profetizat în regatul Iuda, în a doua ju­

mătate a domniei regelui Ezechia (727—698), fiindcă
din cartea sa rezultă, că regatul Israil se risipise și
Asirienii umiliseră regatul Iuda.
 69

In scrierea ce a compus (3 capitule), Naum pre­

zice dărâmarea Ninivei, care nu ascultă mult ce în­
demnările profetului Ionâ, și distrugerea imperiului
asirian; statul teocratic se va întemeia iarăși, dar pu­
terea Ninivei rămâne căzut 1 pentru totdeauna.
Iată -cum vestește Naum, casei lui Iuda, eliberarea
ei: „Zdrobi-voiu toiagul cu care vrășmașul te-a lovit,
și legăturile tale le voiu rupe, că grabnice sunt preste
munți picioarele celui ce binevestește și ale celui ce
vestește pace.“ La această profeție se referă Sfântul
Apostol Pavel în Epistola către Romani, vorbind des­
pre propoveduirea evangheliei, care aduce pace între
popoare (10, 15; comp, Naum 1, i3 și 15).
Cele trei cuvântări, din cari se compune cartea, stau
în strânsă legătură. In contra unităței scrierei nu se
poate aduce nimic. Limba e scutită de elemente streine ;
deci, e clasică. Stilul e poetic și clar.
Canonicitatea cărței n’a fost pusă la îndoială nici­
odată.

§ 30. Avacum.
Din cartea lui cunoaștem numai, că eră levit. Aceasta
rezultă din inscripția cap. III.
Avacum prezice năvălirea Haldeilor (întâmplată
după bătălia dela Circesium, în anul 607 înainte de
Hristos), pe care o vor apucă mulți dintre contimpo­
ranii săi.
El a profețit pe timpul regelui Iozia (641—610),
și anume după anul 629 înainte de Hristos ’).

*) Unii au crezut câ Profetul in chestiune este identic cu Avacum, -

despre care se amintește în al 3-lea adaus apocrif la cartea Daniil (14,32);
dar așa ceva nu e de admis, căci hronologia se împrotivește. Anume :
în amintitul adaus apocrif Se zice, între altele, că Cir a provocat pe
Daniil să se închine balaurului, fiindcă e viu și mănâncă ; Daniil răspunde,
că va omorî balaurul fără de sabie și toiag, aceea ce a și făcut; poporul
se revoltă și cere ca Daniil să fie pedepsit; Profetul Daniil a fost aruncat
 70

Scrierea Profetului Avacum constă din trei capitule.

De cuprins profetic sunt numai cele dintâiu două
capitule. Capitulul al treilea este o cântare.
In primul capitul prezice devastarea și distrugerea
regatului Iuda de către Haldei din pricina răutăței
și stricăciunei poporului.
In capitulul al doilea prezice căderea Haldeilor din
cauza sumeției și cruzimei lor.
In cântare, laudă măreția și binefacerile divine către
poporul cel ales, care, la rândul său, se arată, însă,
rău și neascultător.
Această cântare e întrebuințată în Biserica creștină,
ca temeiu, în fiecare a treia odă djn canoane.
In Cap. 2, vers. 4 din profeția sa, Avacum zice :
„Cel drept al meu din credință va fi viu.“ Sfântul
Apostol Pavel citează acest adevăr de două ori.- în
Epistola către Romani (1, 17) și în Epistola către Ga-
lateni (3, 12).
Caracteristica stilului lui Avacum este sublimitatea
și însuflețirea. Acestea denotă epoca în care profeția
eră în floare.
Limba se deosebește prin multe expresiuni alese,
ce sunt proprii numai acestui autor.
Redactarea cărței este a autorului (2, 2).
Autenticitatea ei a fost recunoscută totdeuna.

intr’o groapă cu lei. în care a stat șease zile, fără să i se întâmple ceva:
în ziua a șcasea un oarecarele Avacum duceâ în Palestina demâncare
secerătorilor la câmp, pe când duceâ, a fost luat de un înger și dus prin
aer in Babilon la Daniil. Cum se vede, domnitor eră Cir (558—529);
Profetul Avacum a profetizat după al 12-lea an de domnie al lui lozia.
rege in luda (641—610). Cir a ocupat Babilonia la 536 sau 537. Având
in vedere atât această dată, cât și anul 629, când Profetul Avacum și-a
început misiunea de Profet, urmează că el se afla, în timpul ocupărei
Babiloniei de către Cir, în etate de 92 sau 93 de ani, ceeace însemnează
că trebue să fi fost mai mare de 100 de ani, de oarece trebue socotit
atât timpul ce a trecut până să profetizeze, cât și timpul ce a trecut
dela ocuparea Babiloniei de către Cir până la aruncarea lui Daniil îa
groapa cu lei. Dar, date istorice pozitive nu avem, că profetul Avacura
ar fi ajuns această vârstă înaintată.
 71

§ 31. Sofonie

Ca nici unul dintre Profeți, Sofonie nu se mulță-

mește a spune numai al cui fiiu este, ci pomenește
și alți ascedenți ai săi, zicând: „fiiul lui Cuș, fiiul
Iui Godolia, fiiul lui Amaria, fiiul lui Ezedhia“ (1, j).
In acest din urmă, numit fără altă determinare mai
de aproape, de oarece autorul îl presupune destul de
bine cunoscut cititorilor săi, se recunoaște regele Eze-
chia sau Hischia (727—698) din Iuda. Prin urmare
Sofonie ar fi fost strănepot al regelui Ezechia, sau
cel puțin el făcea parte dintre cei nobili, cărora el
se și adresează îndeosebi.
Sofonie însuși spune, că a profețit în timpul lui
Iozia (1, ,) regele Iudei (641—610). Aceasta rezultă
și din cuprinsul cărței, mai ales din împrejurarea, că
el vorbește de căderea Ninivei ca de ceva ce avea
să se întâmple, precum s’a și întâmplat în anul 605.
Cartea și-a compus-o Sofonie înainte de anul al
18-lea al domniei lui Ioziă, de oarece în carte se
amintește de rămășițele cultului idololatru,—rămășițe
ce au fost înlăturate de regele Iozia (între al 12-lea
și al 18-lea an al domniei lui).
In carte (trei capitule) Sofonie prezice apropiata
distrugere a regatului Iuda din cauza necredinței și
idololatriei; provoacă la pocăință și îndeamnă pe cei
cucernici să nu se abată dela Legea Domnului. Pre­
zice peirea Filistenilor, Moabiților, Asirienilor (cu Ni-
nive) și a altor popoare, ce au asuprit pe poporul cel
ales. Poporul Domnului va suferi; partea Iui cea bună
se va înapoia din exil și se va bucură de fericirea
Ia care vor fi chemate toate popoarele.
„EI mângâe Ierusalimul, încredințându-1 că într’o zi
Domnul va fi în mijlocul lui: „Bucură-te foarte fata
Sionului! Vestește fata Ierusalimului! Vesel'ește-te și
 72

te mângâe din toată inima ta ! Șters-a Domnul ne­

dreptățile tale și te-a istăvit din mâna vrășmașilor
tăi. Impărăți-va Domnul în mijlocul tău și nu vei mai
vedea rele" (3, I4 și i5). Promisiunile cele ce prezice
aici Sofonie, se referă și la Biserica lui Hristos, pentru
care se citește această profeție în Duminica Stâlpărilor.
„Toate trele capitulele formează un întreg, care, ca
la nici unul din Profeți, are în vedere de o potrivă
iconomia răsplătiioare și pedepsitoare a lui Dumnezeu
* 1.
Profetul n’are nimic care să se raporte în chip ex­
plicit la persoana viitorului Mântuitor, totuși, tonii
general al sfârșitului cărței sale este mesianic.
Autenticitatea cărței acesteea nu e contestată.

§ 32. Agheu.
V
Profetul Agheu și-a început activitatea în anul al
doilea al regelui persan Dariu I Istaspe (521 -485),
adecă dela anul 520 înainte. Prin urmare a fost con­
timporan cu guvernatorul Zerubabel și cu arhiereul
Iozua. Amănunte asupra persoanei lui, n’avem. Până
când își va fi continuat activitatea profetică, nu cu­
noaștem. .
Scrierea sa se compune din două capitule.
In cap. I ceartă pe Evreii înapoiați din captivitate,
pentru negligența în reedificarea templuului, pe când
ei își fac palate frumoase, zicându-le, că seceta și
foametea ce-i bântue, e ca pedeapsă pentru nepă­
sarea lor.
In cap. II mângâe pe bătrânii cari văzuseră mărirea
și strălucirea templului lui Solomon, și se plângeau
că templul de acum nu va fi ca acela, zicându-le, că
templul al doilea, deși este lipsit de mulțimea aurului
și argintului, totuși el va fi mai măreț decât cel din-
tâiu, de oarece în el va veni Cel dorit de toate po­
 73

poarele, adecă Mesia. Mustră pe preoți și pe popor

*din cauza darurilor lor necurate, și spune lui Zeru-
babel, că în timpurile viitoare casa lui David are să
fie iarăși preamărită.
Deși cartea aceasta este scrisă după captivitatea
babilonică, totuși, limba ei este aproape liberă de
haldaisme. Expunerea e în proză. In profeții are avânt
poetic. Stilul devine vioiu prin multele întrebări.
Canonicitatea cărței a fost recunoscută totdeauna.

§ 33. Zaharia.

Profetul Zaharia a fost djn tribul Levi, adecă din

neam preoțesc, fiindcă dânsul zice despre sine, că
este „ftiul lui Barahia, fiiul lui Ido‘‘ (1, 1, 7). Dacă
amintește și de Ido, este pentru cuvântul, că eră mai
cunoscut ca Barahia. In Cartea Neemia (12, 4) se
spune, că între căpeteniile familiilor preoțești a venit,
cu Zerubabel și Iozua, din captivitate, și un Ido.
N’avem cuvânt de îndoială că acest Ido a fost moșul
Iui Zaharia, Profetul de care ne ocupăm.
Zaharia a fost chemat la profeție, de tânăr. Acti­
vitatea. și-a început-o cu două luni în urma lui Agheu.
El era' Profet și în timpul arhiereului Ioachirn, urmașul
Iui Iozua (Neem. 12, 16), dar nu se știe cât timp a
mai continuat.
Cartea lui Zaharia se compune din 14 capilule,
divizate în trei părți:
Partea întâia (cap. 1 — 8) cuprinde : îndemnarea
la pocăință (1, 6) și nouă viziuni (numite'nocturne,
fiindcă i s’au împărtășit noaptea), de cuprins felurit,
unele explicate (1, 7—cap. 6). Bătrânii l-au întrebat
dacă au a mai ține cele patru posturi ') adoptate
l)Vezi §49 in „Arheologia Biblică" întocmită de mine: 1903, 1910,
și 1919, București.
 74

de Evrei în timpul exiliului, în vederea momentelor

însemnate ale catastrofei pricinuită de Haldei. In urma
înștiințărei priimită dela lehova, Profetul le spune,
că de acum înainte acele posturi vor fi, pentru Iuda,
de bucurie și de veselie. Mustră apoi neascultarea
poporului și vorbește despre viitorul mesianic.
In partea a doua (cap. 9—11) anunță pedepse
Damascului, Filistenilor, Tirului, Asiriei și Egiptului.
Regele Sionului va eși învingător și Israil va prosperă
mai mult decât alte popoare ; cei cari nu se pocăesc
vor fi aspru pedepsiți.
Partea a treia (cap. 12—14): contrarii lui Dum­
nezeu vor fi nimiciți ; Israil pocăindu-se va fi mân­
tuit. Suferințele lui Mesia, pedeapsa vrășmașilor Lui
și mărirea Sionului, în care va trona Domnul pă­
mântului.
Iacă una din profețiile lui Zaharia, relative la Mesia:
„Bucură-te foarte fata Sionului, vestește fata Ierusali­
mului, iată împăratul tău vine la tine drept și însuși
mântuitor, blând și călare pre asină și pre mânz tâ­
năr» (9. 9). La această profeție se referă Sfântul
Apostol și Evanghelist Matei când istorisește despre
intrarea lui Iisus Hrisfosîn Ierusalim (21, 5).
Cartea lui Zaharia are unitate; singuraticele părți
ale ei stau.între sine în strânsă legătură. Starea po­
porului, în urma exiliului, e zugrăvită cu atâta fide­
litate, în cât numai un martur ocular ca Zaharia a pu­
tut-o descrie așa.
In canon toate cele 14 capitule, din cari se com­
pune Cartea lui Zaharia, au fost considerate ca un
întreg *).

1) In Matei 27,9 se citează p profeție sub numele lui Ieremia, dar care
nu se află la acesta, ci are cea mai mare asemănare cu Zaharia 11,1S, ,»
A se atribui Apostolului și Evanghelistului Matei greșeală de- memorie
este in adevăr greșeală, căci baza prezicerei din Zah. cap. 11, vers! 12
și 13 este în Iererriia cap. 18 și 19.
 §. 34 Malahîa.

Cel din urmă dintre Profeți este Malahîa. Persoana

Iui e atât de puțin cunoscută, în cât tradiția ebraică
vede în el pe Ezra, sau pe un „înger al lui lehova“
(Malachias=îngerulu lui lehova). Cu toate acestea,
din comparația Cărței Iui Malahia cu Cartea lui Ne-
‘ emia se poate demonstra, că Malahia a fost contimporan
cu Ezra și Neemia și că a profetizat pe timpul când
Neemia venise a doua oară în Ierusalim, adecă după
anul al 32-lea de domnie a regelui persan Artaxerxe
I Longimanul (465 sau 474—424).
In cartea sa (3 capitule; în Septuaginta și în tra­
ducerea română 4 capitule) Profetul Malahia compară
soarta tristă a poporului israiltean cu soarta altor
popoare, și găsește că aceea a poporului ales e mai
_ bună. Mustră pe preoți din cauza că priimesc la tem­
plu daruri ilegale și din cauza lipsei de zel în înde­
plinirea datoriilor chemărei lor. Ceartă pe cei ce se
căsătoresc cu femei de alt neam și pe cei ce se
desfac în chip arbitrar de legătura conjugală cu fe­
meile legitime. Mustră poporul pentrucă asuprește
pe văduve și pentrucă nu dă zeciuială la templu,
și-1 provoacă să păziască Legea Domnului, căci ziua
judecăței are să vie. In sfârșit prezice pe Mesia; ca
înainte mergător al Acestuia, lehova va trimite pe
r Profetul llie.
Reproducem aici această din urmă profeție: „Iată
eu voiu trimite vouă pre llie profetul, mai înainte
până ce va veni ziua Domnului cea mare și lumi­
nată, care va întoarce inima tatălui spre fiiu și inima
omului spre vecinul său, ca să nu viu și să bat pă­
mântul de tot". Această profeție se înțelege despre
Ioan Botezătorul, cum o aplică însuși Mântuitorul
(în Matei 17, 12).
Limba din Cartea lui Malahia e destul de curată.
 76

Stilul e cam neîngrijit și mai inferior decât al Profe­

ților de mai înainte; totuși, e destul de elegant pentru
timpul de decadeță al literaturei ebraice.

CAP. III.
AGHIOGRAFELE, ADECĂ SCRIERILE SFINTE SAU SCRIERILE
CELELALTE.

§ 35. împărțirea și caracterul lor.

Aghiografele se împart în:

a) . Cărți poetice; Psalmii, Proverbele, Cartea Iov,
' Cântarea Cântărilor,' Plângerile și Ecleziastul.
b) , Cărți profetice : Daniil.
c) . Cărți istorice: Rut, Cronicile, Ezra, Neemia și
Estir.
Aceste cărți fac parte integrantă din cărțile Sfintei
Scripturi a Testamentului Vechiu. Legea, Profeții și
Aghiografele se întregesc reciprocamente. Cu toate
acestea, Aghiografele nu sunt normative pentru te-
ocrație, ca Legea și Profețiile oarece ele sunt roade
ale vieței religioase, dusă și dezvoltată în baza Legei
și a Profeților. Aceasta formează nota dinstinctivă din­
tre ele.
A). CĂRȚILE POETICE.

§ 36. Cartea Psalmilor.

Nici una din scrierile Vechiului Testament nu este

așa de mult întrebuințată în Biserică, la serviciile
dumnezeești, cum este Cartea Psalmilor. Din aceasta
se poate constată, cât de însemnată este cartea de
 77

care ne ocupăm. însemnătatea ei constă mai ales

în aceea, că Psalmii cuprind, în stihuri scurte și pline
de avânt poetic^ ideile religioase și morale cele mai
înalte. Cu astfel de idei caută și Biserica a nutri pe
credincioși, în slujba de toate zilele, și de aceea în
decursul fiecărei săptămâni se citesc în Biserică
toți Psalmii, iar în timpul sfântului și marelui post,
Cartea Psalmilor se citește de două ori pe săptă­
mână.
Tot pentru cuprinsul lor înalt, religios și moral.
Psalmii trebuesc cunoscuți mai ales de slujitorii
Altarului. De aceea canoanele rânduesc a nu se hi­
rotonisi nimenea în ierarhia bisericească, dacă nu
dovedește că cunoaște între altele și Cartea Psalmi­
lor. Ghenadie Patriarhul Constantinopolei (458) mer­
gea și*mai departe. El nu hirotonia nici un preot
care ’n’ar fi știut Psalmii pedinafară (Teodor Anag-
nostul, Istoria bisericiască, cartea 1).
Psalmii sunt în număr pe 1501). Ei poartă dife­
rite titluri, din cari unele privesc cuprinsul lor, altele
se referă la cântărețul cel mai de frunte, care urmă
să-l execute împreună cu cântăreții de sub conduce­
rea sa ; altele privesc timpul în care au a se exe­
cută ei, cum sunt Psalmii numiți ai treptelor sau ai
suirilor; altele în fine se referă la autorii lor1
2). •
Psalmii au de autor pe David', sunt însă și Psalmi
Tari nu sunt compuși de el, pentrucă cuprind împre­
jurări cari au fost sau anterioare, sau posterioare-
lui David. Cu toate acestea, fiindcă numărul Psal-
♦
1) Mai există încă și al 151-lea Psalm, dar care este apocrif. El se
în-epe cu vorbele: -Mic eram între frații mei". In acest Psalm se repre­
zintă insusi David zicând, că deși era cel mai mic dintre trați și nimic
alt decât un simplu păstor, totuși, Dumnezeu l’a învrednicit ca să tie uns
rege si să învingă pe Goliat. Autorul, desigur un iudeu elimst, a tr.-.i ,
probabil, pe timpul Maccabeilor și a scris Psalmul in limba greacă.
2) In 39 Psalmi găsim de 71 de ori (in Avacum, cap. 3, de 3 ori) cu­
vântul seta, explicat felurit. Cea mai probabilă explicare ar fi aceea după
care cuvântul ar însemnă: pauză.
 78

milor compuși de David este destul de considerabil

(73), întreaga colecțiune de Psalmi poartă numele lui
(a potiori fit denominatio).
Colecțiunea celor 150 de Psalmi se numește înde-
comun „Psaltire“. Acest cuvânt, ca și cuvântul psalm
sau /mn, însemnează: a) cântare cu un instrument
muzical cu coarde, b) cântare executată cu acompa­
nierea vre-unui instrument muzical cu coarde, c) cân­
tare lirică religioasă1), care se execută la cultul divin.
In acest din urmă sens se iâ numirea de Psaltire,
ce se dă colecțiunei celor 150 de Psalmi.
Când Psalmii au fost adunați la un loc, întreaga
colecțiune s’a divizat în cinci părți, după anologia
numărului cărților lui Moise sau a Pentateuhului, —
dovadă despre cinstea cea mare de care se bucurau
Psalmii și la Evrei. Partea I cuprinde 41. Psalmi; partea
II, 31; partea III, 17; partea IV, 17; partea V, 44.
Pentru uzul liturgic Psaltirea s’a împărțit, în Bise­
rica creștină, în 20 de catisme 12) sau șederi, pentrucă
credincioșii pot ședea în timpul citirei Psaltirei.
După cuprins Psalmii se. împart în: Psalmi de
laudă și mulțămită, de rugăciune, de tânguire și po­
căință sau morali în genere, didactici, istorici, profetici.
1) £ântarea lirică, poezia lirică este manifestarea sentimentelor pro­
duse de Religiune asupra interiorului omului.
2) Și anume: I: Ps. 1-8; II: 9-16; III: 17—23; IV: 24-31; V: 32-36:
VI: 37-45; VII: 46-54; VIII: 55-63; IX: 64-69; X: 70—76; XI;-
77—84; XII; 85-90; XIII: 91 — 100; XIV: 101—104; XV: 105-108; XVI:
109 -117; XVII: 118; XVIII: 119-133; XIX: 134-141, și a XX-a: 142-150
Traducerea celor 70 (LXX) se deosebește de textul original în ceeace
privește numărarea Psalmilor; anume: Ps. 9 și 10 din textul ebraic s’au
contras in Ps. 9 in LXX; Ps. 114 și 115 din textul original s’au imbinat
in Ps. 113 în LXX; Ps. 116 din textul original s’a împărțit in Ps. 114 și
115 în LXX; în fine Ps. 147 din textul ebraic s’a împărțit în Ps. 146 și
147 în LXX. Așa că, ținându-se seamă de această deosebire, potrivire de.
numerotație între Psalmii din textul original și cei din traducerea celor
70 sau Septuaginta (și din Vulgata; vezi § 65,’2) este numai dela Ps. 1—8
și dela Ps. 148—150; încolo, numerotația e in minus cu unul în LXX și
Vulgata, față de numerotația din textul original. Afară de acestea, nume­
rotarea verseturilor, din cari se compun Psalmii, diferă în diversele edi-
țiuni, precum diferă uneori și împărțirea în capitule chiar, în verseturi,
și a altora din cărțile biblice.
 79

Ca Psalm de laudă și mulțămită aducem, ca exem­

plu, Psalmul 145: „Laudă suflete al meu pre Dom­
nul ! Lăudâ-voiu pre Domnul în viața mea, cântâ-voiu
Dumnezeului meu până ce voiu fi...“; sau Ps. 135:
„Mărturisiți-vă Domnului că este bun, că în veac este
mila lui. Mărturisiți-vă Dumnezeului Dumnezeilor, că
în veac este mila lui. Mărturisiți-vă Domnului Dom­
nilor, că în veac este mila lui....“
Ca psalm de rugăciune, Ps. 140: „Doamne, stri-
gat-am către tine, auzi-mă! Iă aminte glasul rugăciu-
nei mele, când strig către tine..."
Ca Psalm de tânguire și pocăință, Ps. 3: „Doamne,
căci s’au înmulțit cei ce mă necăjesc, mulți se scoală
asupra mea, mulți zic sufletului meu: nu este mântu-
iie lui întru Dumnezeul lui! Iar tu, Doamne, spri­
jinitorul meu ești, slava mea și cela ce înalți capul
meu...“; sau Ps. 50: „Miluește-mă, Dumnezeule, dupre
mare mila ta, și, dupre mulțimea îndurărilor tale, șterge
fărădelegea mea....“
Ca Psalm didactic, Ps. 14: „Doamne, cine va
locui în locașul tău, sau cine se va sălășlui în mun­
tele cel sfânt al tău?—cel ce umblă fără prihană și
face dreptate, cel ce grăește adevăr în inima sa, care
n’a viclenit în inima sa și n’a făcut rău vecinului
său....“. Didactic este, bunioară, și Ps, 118: „Feri­
ciți cei fără prihană în cale, care umblă în legea

Iacă tabela de corespondență dintre Psalmii din textul original și LXX:

Textul original: Septuaginta:
1—8 1-8.
9-10 . 9.
11-113 . 10-112.
114.115 . 113.
116 114.115.
117—146 . 116-145.
147 146. 147.
148—150 . 148—150.
 80

Domnului....“; de aceea se citește in fiecare zi—cu

câteva excepțiuni—la rugăciunea de miezul nopței.
Ca Psalm istoric; Ps." 136: „La râul Vavilonului,
acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte
de Sion. In sălcii, în mijlocul lor, am spânzurat or­
ganele noastre... Cum vom cânta cântarea Domnului
în pământ strein? De te voiu uita, Ierusalime, uitată
să fie dreapta mea; să se lipiască limba mea de ce­
riul gurei mele de nu-mi voiu aduce aminte de tine... “
Ca Psalm profetic; Ps. 21: „Dumnezeule, Dumne­
zeul meu, iâ aminte spre mine! Pentru ce m’ai lăsat ?
Departe de mântuirea mea, cuvintele greșalelor
mele.... Toți cei ce m’au văzut, m’au batjocurii,
grăit-au cu buzele, clătinat-au cu capul; nădăjduit-a
spre Domnul, isbăviască-1 pre dânsul, mântuiască-1
că-1 voește pre el....". Când auzim acest Psalm, pare
că ne aflăm lângă crucea Domnului și avțzim cuvin­
tele de batjocură ale vrășmașilor Lui; de aceea le și
citează Evanghelistul Matei (cap. 27) și Marcu
(cap. 15).
Din cele expuse până aici vedem, că drept a ju­
decat Sfântul Ambrosie, numind Cartea Psalmilor:
mângâierea tuturor vârstelor,, îndestularea tuturor tre­
buințelor sufletești; în ea găsim legea, care ne povă-
țuește, istoria care ne instruește, profeția care ne învață
viitorul; găsim în ea o morală desăvârșită, care mișcă
inima și înduplecă sufletul.
Pentru multa întrebuințare în Creștinism a Psal-
tirei, s’au făcut și prescurtări' din ea. Așa a făcut
Fericitul Augustin, pentru muma sa, și Ghenadie Sco-
lariul 'Patriarhul Constantinopolei (secuiul al 15-lea),
pentru a se citi de către Creștini, și mai ales de Mo­
nahi, prin casele lor. Ambele prescurtări sunt traduse
și în limba română.
 81

§ 37. Proverbele lui Solomon.

După cum David a adus poezia sfântă, în forma

lirică, la culmea de înflorire, prin Psalmi, tot astfel
Solomon a adus la cea mai mare înflorire poezia
didactică1').
Unul dintre monumentele poeziei didactice a Tes­
tamentului Vechiu îl formează Proverbele (Parimiile)
lui Solomon.
Cu toate că proverbe, în înțelesul nostru, găsim și în
Sfânta Scriptură (Gen. 10,9; I Sam. [I Imp.] 10, i2;
etc.), totuși, aici cuvântul proverbe însemnează ziceri,
în înțelesul de : asemănări, parabole, sentințe.
Caracteristica cărței Proverbele este următoarea:
Legea cu adevărurile ei religioase și moiale, dezvol­
tate prin profeție și prin divina conducere a poporului,
■este un indiciu sigur despre mâna providențială. Ca
urmare, Legea fiind diriguitoare în toate împrejurările
vieței, omul trebue să-și îndrepteze lucrările dupe voea
lui Dumnezeu, și tot dupe aceasta să cugete asupra
contrazicerilor și enigmelor din viață. Terenul expre-
siunei acestor adevăruri sunt Proverbele. Totalitatea
acestor adevăruri se numește „înțelepciune11, — culmi­
nând în frica, adecă respectul de Dumnezeu — în
opunere cu „nebunia11 păcatului. «
Cartea Proverbele lui Solomon constă din 31
capitule. Ultmele două capitule (30 și 31) sunt adause.
După prefață urmează trei părți bine distinse:
Partea I (1, 7 —cap. 9) constă dintr’o introducere
generală, în care' autorul laudă înțelepciunea și în­
deamnă la agonisirea ei.*
Pe când poezia lirică — precum am spus (§ 36) — este manifes­
tarea sentimentelor produse de Religiune asupra interiorului omului,
/ poezia didactică este instruirea altora asupra impresiunilor interne do­
bândite prin Religiune.
Dr. C. Chiricescu. — Introducere în V. T. 6
 82

Partea II (10 — 24; această parte s’ar putea sub-

divide în două: X, 1 —XXII, 16 și XXII, 17 —XXIV)
conține ziceri și sentințe, adeseori fără legătură, cu
privire la frica de Dumnezeu și înțelepciune, în opunere
cu neînțelepciunea și păcatul.
Partea III (25 — 29) iarăși constă din ziceri și sen­
tințe fără legătură; în ea se tratează diferite, subiecte, în
mare parte morale.
Părței a treia i s’a dat — ca drept caracterizare —
numirea de „cartea poporului", iar părței a doua,
„cartea tineretului".
In primul adaus sau apendice (cap. 30) sunt pove­
țele lui Agur.
In al doilea adaus sau apendice (cap. 31) sunt sfa­
turile date lui Lemuel de mumă-sa (v. I — 9), și
lauda — în poezie alfabetică1)—femeei harnice și vir­
tuoase (v. 10 — 31).
La începutul cărței este acest titlu: „Proverbele
lui Solomon fiiu! lui Daoid regele lui lsrail“. Din
aceasta ar rezultă, că autorul întregei cărți—afară de
adause — este Solomon. Dar în carte mai avem două
titluri, afară de cele ale adausurilor2). Cu unei se
începe partea a doua a cărței: „/ roverbele lui So­
lomon “ ; cu altul se începe partea treia: „Șz acestea
sunt proverbele lui Solomon, pe care le-au adunat
bărbații lui Ezechia, regele lui Iuda11. In vederea
acestor două titluri am putea zice, că Solomon nu
este autor al întregei cărți, ci al celei mai însemnate
părți din ea. Cu toate acestea, în considerație că
Solomon ni se prezintă (în I [III] Regi 5, n, 14, etc.) ca
cel mai înțelept dintre contimporanii săi, și ca autor
a 3000 de ziceri (I [III] Regi 5, 12), iar cartea de care

*). Despre cea mai uzitată formă a poeziei ebraice vezi și .Ermeneu
tica Biblică'1 alcătuită de niine, pag. 128, în notă; București 1895 și 1899
Primul adaus poartă titlul: „Cuvintele lui Agur fiiul lui lake“, iar
al doilea: „Cuvintele lui Lemuel regele, care l-a învățat mumă-sa3.
 83

ne ocupăm conține abia 600, cu tot dreptul s’ar

putea zice, că el este autorul și al acelor părți în care
el nu este amintit. Suntem în drept cu atât mai mult
de a crede aceasta, cu cât unitatea de stil domină în
întreaga carte. Cartea Ecleziastul — de care ne vom
ocupă (vezi § 41) — părinții și scriitorii bisericești
privesc la Solomon ca la autorul Proverbelor.
încercările de a atacă autenticitatea acestei cărți au
rămas infructuoase.
Autorii celor două adause nu sunt cunoscuți.
Titlurile cărței probează, că redactarea de acum a
cărței „Proverbele“, nu este a lui Solomon. Aceasta
rezultă și din modul cum traduce Septuaginra titlul
din 25, j: „Și acestea sunt zicerile lui Solomon,
cele neîndoioase, pe care le-au scos bărbații lui
Ezechia regele lui Iuda“. Deci e probabil, că în timpul
regelui Ezechia (727 — 698), bărbați înțelepți au adunat
zicerile compuse de Solomon și păstrate de cancelarul
statului. N’avem nici un cuvânt de a ne îndoi, că tot
acei bărbați au anexat la Proverbele lui Solomon,
cele două apendice.

§ 38. Cartea Iov.

Unul dintre cele mai frumoase monumente ale poeziei

didactice este Cartea Iov.
Autorul se ocupă în această scriere cu următoarea
mare cestiune: cum se împacă doctrina despre drep­
tatea dumnezeească, în această lume, .cu faptul că
nefericirea ce cade peste cei drepți și fericirea ce
vine peste cei răi pe acest pământ, se observă atât
de adeseori ?
Pentru dezlegarea acestei probleme autorul iă ca
persoană principală pe Iov din Uț (în Arabia), și
 84

ajunge la această concluziune : e zadarnic a crede

că numai omul cel rău și păcătos trebue să fie ne­
norocit, iar cel drept și evlavios trebue să fie fericit.
Starea fericită sau nefericit^ a omului pe acest pă­
mânt nu atârnă dela calitățile morale, bune sau rele,
ale lui, ci dela planurile cele" nepătrunse ale lui
Dumnezeu, pe care oricât s’ar încercă omul să le
priceapă îi este cu neputință. Totuși, ori în viața de
pe pământ, ori în viața de dincolo de mormânt, vir­
tutea nu va rămâne nerăsplătită, și păcatul nu va ră­
mâne nepedepsit.
Cartea Iov (42 capitule) se compune din: prolog,
tractat și epilog. Prologul și epilogul sunt scrise în
prozăt; tractatul, în poezie clasică.
Prologul (1—2); In ținutul Uț trăia Iov, bărbat
boga, evlavios și cu frica lui Dumnezeu. Satan se
prez ntă înaintea lui Dumnezeu și zice, că dacă Iov
este virtuos, aceasta e din cauza că are foloase din
destul. Dacă nu le-ar avea, s’ar vedea că el este pios
fățarnic. Ca drept încercare Dumnezeu permite ca Iov
să rămână fără fii și fete și fără de avere; însuși Iov
cade greu bolnav; el rămâne, totuși, neclintit în su­
punerea și dragostea către Dumnezeu, chiar și după
ce femeea sa îl mustră cu amărăciune. Elifas, Bildad
și Zofar — trei prieteni ai lui Iov—aud de nenoroci­
rile lui și vin la dânsul ca să-l mângâie.
Tractatul (3-42,7): Iov începe a se plânge de soarta
sa tristă și-și blestemă ziua în care s’a născut. Se
începe vorbirea dialogică între cei trei prieteni și Iov,
și aceia ajung la concluziunea, că nici un nevinovat
nu pătimește; ■ Dumnezeu este drept; dacă Iov su­
fere, el trebue să fi păcătuit într’un chip oare-carele;
Dumnezeu îl pedepsește pentru ca să-și recunoască
vinovăția și să se căiască. Iov declară că este nevi­
novat și mărturisește, că nu există o Providență
dreaptă; nu se poate numi dreaptă justiția dupe
 85

care adeseori cei păcătoși trăesc în bine, iar cei

drepți adeseori trăesc în cele mai cumplite neferi­
ciri. Cei trei amici nu pot răspunde nimic la acestea.
Iov declară iarăși că e nevinovat și admite, că sta­
rea de feric-re sau nefericire a omului este dupe
înțelepciunea cea nepătrunsă a lui Dumnezeu.
’ln discuție intră și .Elihu, amic și rudă a lui Iov,
mai tânăr decât cei trei prieteni. El mustră pejov
pentru negarea, . că există o Providență dreaptă și
pentrucă se crede că este fără de păcat; mustră și
pe prietenii lui, că văd în suferințele lui Iov un in­
diciu pentru culpabilitatea lui Iov înaintea lui Dum­
nezeu. De multe ori Dumnezeu trimite suferința asu­
pra cuiva ca să-l cerce și să-l curățiască, ca apoi
să-l aducă iarăși la fericire. Omul nu poate pricepe
această nepătrunsă înțelepciune a lui Dumnezeu, de
aceea este dator să priimească toate și să le suporte
cu răbdare.
In rma acestora Iov este dispus spre căință și spre
supunere la judecățile cele nepătrunse ale lui Dum­
nezeu. însuși Dumnezeu apare în furtună și face pe
Iov să înțeleagă, că omul nu poate pricepe înțelep­
ciunea și puterea lui Dumnezeu. Iov se smerește, își
mărturisește neștiința și regretă că s’a tânguit.
Epilogul (42, 7—17): Dumnezeu mustră și pe cei
trei amici pentrucă au fost nedrepți cilIov și pentrucă
au grăit neadevăruri despre Dumnezeu. Ei aduc jertfe
pentru curățire de păcat. Iov se face sănătos și do­
bândește avere de două ori mai mult de cum avusese;
a avut apoi 7 fii și trei fete și a trăit încă 140 de
ani, văzându-și urmașii până în a patra generațiune.
Cele expuse. în Cartea Iod sunt crezute de unii ca
istorice, iar alții că ar fi numai o ficțiune, parabolă,
ori fabulă. Adevărul trebuește căutat la mijloc: Cartea
este o descriere poetică a unei întâmplări istorice.
Aceasta este părerea cea mai temeinică și cea mai
patronată, căci Profetul Iezechiil amintește de Iov îm­
preună cu Noe și Daniil (14, 14, 20); Sfântul Apostol
Iacov privește pe Iov ca o persoană istorică și zice :
„Iată, fericim pre cei ce au răbdat. Răbdarea lui Iov
ați auzit și sfârșitul din partea Domnului ati văzut"
(5, u); Biserica creștină prăznuește pomenirea lui (noi
la 6 Mai, occidentalii la 10 Mail; în traducerea Pe-
șito (Feșito) se notează, că. IoV a. fost regele Edomi-
ților (acelaș lucru se citește la finea cap. 42 din
Cartea Iov, în Septuaginta și în traducerea română).
Autorul cărței nu ne este cunoscut. El a fost, însă,
un iudeu plin de experiență și bine instruit.
Ideile din carte au multă asemănare cu ideile lui
David și Solomon. Limba se aseamănă foarte mult
cu limba din Proverbele lui Solomon. Deci, timpul
compunerei Cărței Iov coincide cu timpul în care a
trăit David și Solomon.
Unii au crezut, că această scriere s’a compas
înainte de Moise; alții că s’a scris de însuși Moise.
Aceasta, însă, înseamnă a confundă epoca în. care a
trăit autorul scrierei, cu epoca în care a trăit Iov.
Alții au crezut, că scrierea „Iov" s’ar fi compus
după exiliul babilonic. Dar această afirmare stă în
contrazicere cu faptul, că Isaia, Ieremia, Plângerile, le-
zechiil, Amos, cunosc Cartea Iov.
In canonul ebraic Cartea Iov a format totdeuna
un întreg. Motive serioase n’avem ca să ne îndoim
de autenticitatea și integritatea ei. ,

§ 39. Cântarea Cântărilor.

Această carte se compune din 8 capitule. In ea se

■descrie cea mai înflăcărată iubire dintre Solomon și
Sulamita. Iubirea aceasta este cântată în Cântarea
Cântărilor, adecă în cea mai frumoasă cântare a lui
 87

Solomon, cu atâta tinerețe și entusiasm, în cât nu se

poate confundă cu realitatea unei iubiri pământești.
De aceea ea a fost și este privită ca o alegorie prin
care se exprimă, dupe Iudei, iubirea lui Dumnezeu
către poporul cel ales; dupe Creștini, iubirea lui Dum­
nezeu către Biserica Sa. Prin urmare Cântarea Cân­
tărilor trebue interpretată în sens spiritual, iar nu li­
terar. Ca dovadă despre aceasta avem faptul? că Si­
nodul al V-lea icumenic (553) a condamnat pe Te­
odor de Mopsuesia din cauză că susținea interpre­
tarea literară a Qântărei Cântărilor. Admiterea aces­
tei scrieri în canonul sfintelor cărți ale Testamentului
Vechiu este dovadă suficientă, că iubirea descrisă în
carte, nu poate să fie decât chipul, icoana unei le­
gături cu totul dumnezeești. Dacă scrierea aceasta ar
fi să se iâ în sens literar, ar fi neexplicabilă admi­
terea ei între cărțile scrise sub inspirațiunea durnne-
zeească.
Din titlul cărței rezultă, că autorul ei este Solomon,
aceea ce se constată și din limbă, care este identică
cu cea din Proverbe.
Caracterul unitar al diferitelor părți exclude ideea,
că scrierea ar proveni dela mai mulți autori.
Afirmarea că în Cântarea Cântărilor am avea îna­
inte o colecție de colăcării iudaice, este de dome­
niul fantaziei.
încercările de a se atacă autenticitatea și canoni-
citatea cărței n’au izbutit.

§ 40. Plângerile.

In cinci elegii, din cari se compune această carte,

autorul plânge distrugerea regatului Iuda, dărâmarea
Ierusalimului și Templului, pustiirea țărei, suferințele
la care a fost expus poporul și trimiterea lui în cap­
 88

tivitate, și rugăciune ferbinte către Dumnezeu ca să

scape pe popor de nenorocirea în care se află, și
să-l priimească sub scutul harului Său, ca mai înainte.
Spusa tradițiunei, că autorul Plângerilor e Profe­
tul Ieremia, este confirmată de dimba, stilul și spi­
ritul cărței, proprii lui Ieremia, care a fost martur
ocular al obiectului Plângerilor sale. împrejurările
personale atinse în elegia a treia nu se potrivesc
decât lui Ieremia.
Elegia 1, 2, 3 și 4 sunt alfabetice; cea de a cincia, nu.
Cartea s’a compus îndată după dărâmarea Ierusa­
limului (anul 588 sau 585).

§ 41. Ecleziastul.
Titul acestei cărți în original este .- „Cuvintele lui
Cohelet fiiul lui David rege în Ierusalim “. Cohelet în­
semnează vorbitor. Septuaginta l’a tradus cu
= Predicator. Acest predicator se identifică, pe
sine cu Solomon fiiul regelui David.
In această carte (12 capitule) se dezvoltă tema ur­
mătoare : deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt
deșertăciune. „Autorul caută să aplaneze contrastul
dintre credința: există o ființă supremă, bună, sfântă,
și experiența : toate năzuințele omului sunt deșertă­
ciune, omul pe pământ nu află nimic bun. Nepu­
tând el dezlegă problema aceasta în mod teoretic,
ajunge la rezultatul practic: dacă se pare omului ca
cel mai bun lucru de a se veseli cât mai mult în
viață, apoi să nu scape din vedere credința în Dum­
nezeu, dreptul răsplătitor (11, 9; 12, J, culminând
în zicerea: Ține poruncile lui; aceasta este întreg
omul: căci toate faptele omului, Dumnezeu le va
aduce la judecată (12, 13)“ 1).
1). Dr. Zu/za Olariu „Introducere în cărțile Testamentului V. și N.“
pag. 100 și 101 ; Caransebeș, 1891.
 89

Iudeii și Creștinii văd în numirea simbolică de Co-

he/etpe Solomon ca autor al acestei cărți. El a scris
Cântarea Cântărilor pe când eră tânăr, a scris Pro­
verbele fiind în vârstă matură, a scris Ecleziastul la
bătrânețe. Cuprinsul și forma cărței întărește afirma-
țiunea, că Solomon este autorul cărței de care ne
ocupăm.
Atât Iudeii cât și Creștinii au recunoscut totdeuna
canonicitatea acestei cărți.

B). CĂRȚILE PROFETICE.

§ 42. Daniil.
(Despre Daniil și cartea lui am tratat in § 22).

C). CĂRȚILE ISTORICE.

§ 43. Rut. ~

In Cărțile Samuil nu se amintește despre strămoșii

lui David. Lipsa aceasta o înlătură Cartea Put. Nu­
mele cărței este dat după numele persoanei celei mai
însemnate despre care se tratează în ea.
Cartea Rut e împărțită în patru capitule. In , ea se
istorisesc următoarele: In epoca Judecătorilor s’a în­
tâmplat foamete în Palestina. Israilteanul EHmeleh din
Vitleem pleacă cu soția sa Noomi și cu cei doi fii
ai săi, și se stabilește în țara Moabitenilor. Elimeleh
moare. Fiii săi se insoară cu moabitenele: Ofra și Rut.
După zece ani amândoi fiii mor. Noomi cu nurorile
pleacă spre Palestina. Pe drum Noomi îndeamnă
pe Ofra și Rut să se înapoieze la părinții lor, unde le
va fi mai bine decât în o țară streină pentru ele£Q(ra
se înapoiază, dar Rut nu vrea, ci însoțește pe jfoacra
sa și ajung amândouă în Vitleem, tocmai pe^țrcmea
 90

secerișului. Cu învoirea Noomei, Rut se duce în țea-

rină ca să culeagă spice, spre a avea ce să mănânce.
Din întâmplare a intrat în ogorul lui Booz — o rudă
a socrului ei — care o tratează cu multă bună voință,
îi dă demâncare și ceva din orzul ce se adunase de
pe câmp. Despre aceasta Rut a comunicat soacrei
sale, care a îndemnat-o să propună lui Booz căsătoria
de levirat. Booz se căsătorește cu Rut și au ca fiiu
pe Obed, tatăl lui Iese (Isai), tatăl lui David. Cartea
se sfârșește cu genealogia câtorva ascendenți mai de
frunte ai lui David, începând cu Peref.
Rut s’a învrednicit, prin credință, a fi priimită în
numărul strămoșilor lui Hristos. Credința ei se asea­
mănă cu a lui Avraam. Ca și acesta, Rut părăsește
țara Moabulului, neamurile și zeii săi. Ea urmează pe
Noomi, se unește cu poporul ei și se închină Dum­
nezeului ei. Este demn de toată atențiunea răspunsul
ce a dat Rut, când Noomi o îndemnă să se întoarcă
în țara sa: „Să nu mă întâmpine• pre mine ca să te
' las pre tine, sau să mă întorc înapoi dela tine; că unde
vei merge tu, și eu.voiu merge; și unde te vei sălă­
șlui tu, și eu mă voiu sălășlui ; poporul tău va fi po­
porul meu, și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu“
(1, ie)-
Autorul cărței nu e cunoscut Scopul lui a fost să
arate, că virtuței se dă de către Dumnezeu plata cu­
venită; probă este, că David, marele rege al lui Is-
rail, s’a născut dintr’o femee ce eră în afară de te-
ocrație.
Genealogia din Cartea Rut este întinsă până la
David. Din această constatare se impune concluziunea
firească: Cartea Rut s’a compus ori în timpul lui Da­
vid, ori cg.va mai târziu, dar înainte de exiliul ba­
bilonic.
 91

§ 44. Cronicele (I și II).

In textul original Cronicele se numesc întâmplările

zilelor, adecă Anale, și formau o singură carte. In
traducerea alexandrină s’au împărțit în două și li s’au
dat numirea de Ilapaketxo^sva (Praetermissa), — cele ce
conțin întâmplări neistorisite în alte cărți, suplimente
la cărțile istorice. Ieronim le-a dat numele de Cronicele.
împărțirea în două s’a introdus și în original.
Cronicele cuprind istoria pe scurt dela Adam și
până la înapoiarea Israiltenilor din exil în patrie.
In special Cartea întâia (29 capitule) cuprinde: no­
menclatura generațiunilor ce s’au succedat dela Adam
până la David, expunându-se pe larg organizarea cul­
tului la cortul sfânt și dispozițiunile luate de David
pentru construirea templului.
Cartea doua (36 capitule): istoria pe larg a rega­
tului Iuda, în timpul lui Solomon și al urmașilor lui,
distrugerea Ierusalimului, exiliul și înapoiarea în patrie.
O mare dezvoltare se dă expunerei despre starea cul­
tului divin în decursul timpului. Istoria regatului Israil
este lăsată la o parte. ■
Scopul autorului a fost să arate, că statul teocratic
a ajuns culmea înflorirei sale numai când poporul și
conducătorii lui au observat cu sfințenie Legea dată
prin Moi'se. Necredința a pricinuit totdeuna nenumă­
rate rele. Acest scop al autorului se învederează din
împrejurarea, că el pune în evidență, pe larg, grija
ce a avut David (și alții) de a organiză cultul, și nu
spune nimic despre păcatele săvârșite de David, ni­
mic despre idololatria lui Solomon și a altora, nimic
despre Israil, care eră idololatru. Autorul, deci, expu­
nând într’un cadru istoric starea religioasă a popo­
rului, mai înainte de exil, ^voește a deșteptă în cei
 92

înapoiați din exil, sentimente religioase și dorința de

a se îngriji cu sfințenie de cultul datorit lui, Iehova.
Din potrivirea dintre sfârșitul.(. 'ronicelor și Cartea
Ezra s’a conchis, că Ezra este autorul și al Croni-
nicelor. Și cu dreptul, căci acelaș caracter literar este
și în Cronice și în Cartea Ezra\ Cartea Ezra este
o continuare a celor expuse în Cronice', nimeni nu
eră mai în stare să se ocupe cu scrierea unei ase­
menea cărți decât Ezra, care, după întoarcerea din
captivitate, și-a pus toată inima pentru reînvierea ve­
chilor așezăminte iudaice.
In Cronice (II Cron. 36, 22 și 23) tii se dă gene­
alogia lui Zerubabel, care a trăit în timpul lui Dariu
Istaspe (521—485); se amintesc (I Cron. 29,7) mo­
nede persești (daricul). Dec-i, timpul scrierei ( ronicelor
este după exiliul babilonic, în epoca dominațiunei
persane.

§ 45. Ezra.

Q,artea Etora și o alta numită Neemia (yezĂ § 46)

formau dintru început o singură carte, sub numele
de / și II Ezra. Septuagintă și Vulgata le-a despărțit,
fiindcă și una și alta sunt două lucrări a două per­
soane deosebite, cu toate că în amândouă cărțile
acestea se expune istoria dela anul întâiu de după cap­
tivitatea babilonică și până în anul al 32-lea (cel
puțin) al domniei lui Artaxerxe Longimanul (465 sau
474—424).
In Cartea Ezra (10 capitule) — numită astfel dupe
persoana principală cu care ea se ocupă — se expun
următoarele:
Cir regele Perșilor dă voe Evreilor să se întoarcă
în patrie și să-și reedifice templul, sub conducerea
lui Zerubabel (Șeșbațar). Li se înapoiază toate vasele1
și uneltele luate de Nabuhodonosor.
 93

Mulți Evrei se înapoiază în patrie (536). Se zidește

altarul pentru sacrificii și se aduc jertfe. Se începe
reedificarea templului. Samarinenii vor să contribue
la acea reedificare, dar sunt respinși. Samarinenii ză­
dărnicesc reconstruirea templului în timpul regilor:
Cambize și Pseudo-Smerde. In timpul lui Dariu Istaspe
zidirea continuă și se sfârșește. Sfințirea templului și
serbarea Paștilor (cap. 1—6).
In al 7-lea an al domniei lui Artaxerxe (458), Ezra
•obține încuviințarea de a se înapoia în patrie cu o
colonie de Evrei. Iâ cu sine aurul și argintul dăruit
de rege și pleacă. La râul Ahva postesc și se roagă
lui Dumnezeu ca drumul să le fie fără primejdie.
Ajung la Ierusalim, aduc jertfe de mulțămire și predau
preoților aurul și argintul. Ezra află că mulți din cei
înapoiați din captivitate s’au căsătorit cu femei streine.
Poporul și preoțimea se leagă cu jurământ ca să se
despartă de femeile de alt neam (cap. 7—10).
Scopul cărței este arătarea, că Dumnezeu și-a în­
deplinit promisiunile date prin Profeți, că poporul va
fi eliberat din captivitate, Ierusalimul și templul se vor
reedificâ.
Iudeii și Creștinii consideră ca autor, al cărței pe
Ezra, reformatorul’ lui Israil, după exil.

§ 46. Neemia.

Neemia a fost contimporan cu Ezra și s’a ilustrat

ca restaurator al vieței politice și cetățenești a Evreilor.
In cartea ce avem dela dânsul (13 capitule) și care
se numește dupe numele lui, pus Ia începutul ei, se
expun următoarele : Neemia fiiul lui Acalia eră pa­
harnic al regelui pers Artaxerxe. Acest rege dă voe
(pe la anul 445) lui Neemia ca să se ducă la Ieru­
salim, de unde îi venise vești triste despre Evreii de
 94

acolo. Sosește în Ierusalim și constata, că zidurile

cetăței sunt slabe. El îndeamnă pe Evrei ca să le reedi-
fice. Sanbalat guvernatorul Samarinenilor și cu alte'
popoare (Arabii, Amoniții și Asdodenii) caută a-i împe-
decă. Neemia dispune ca jumătate din lucrători să.
zidiască, iar jumătate să stea gata de luptă. Popo­
rul gemea de sărăcie. Neemia îndeamnă pe cei avuți
să-i ierte datoriile, aceea ce se și face. Sanbalat vrea
să ucidă pe Neemia, dar nu reușește. Zidurile s’au
terminat în 52 de zile. Urmează lista celor înapoiați
cu Zerubabel din captivitate (cap. 1—7).
Ezra citește Legea îu auzul poporului. Poporul
plânge, postește, își mărturisește păcatele, se închee
legătură cu Iehova și poporul se leagă de a purtă
grijă de cele trebuincioase la templu (cap. 8—10).
Se iau măsuri pentru înmulțirea populațiunei în
Ierusalim. Lista familiilor din Ierusalim și din restul
țărei Lista preoților și leviților veniți cu Zerubabel
din captivitate. Sfințirea zidurilor Ierusalimului. După
12 ani de activitate Neemia se înapoiază la Suza
spre a cere prelungirea ș£derei sale în Ierusalim. In
timpul absenței lui se întroduc mai multe abuzuri.
Neemia venind iarăși în Ierusalim, înlătură acele abu­
zuri : leviților nu li se dădeau părțile ce li se cuveneau,
ponorul nu păziă Sâmbăta și legea. în privința ne-
amestecărei cu alte neamuri (cap. 11 —13).

§ 47. Estir.

In scopul de a se arătă, pe de o parte, că Dumne­

zeu are grijă de Evrei, iar pe de alta, pentru a se
motivă istoricește instituirea sărbătoarei Purim, s’a
compus cartea întitulată Estir, dupe numele unei per­
soane din ea, care joacă un rol important.
Cartea (10 capitule) cuprinde următoarele: Regele
 95

pers Ahașoeroș (Xerxe) dă ospețe în Suza (Ia anul

482), mai marilor regatului său. La un ospăț chiamă
și pe regina Vasti, soția sa, pentru ca invitații să-i
admire frumusețea. Ea nu vrea să vină. Regele o a-
lungă din palat. La demnitatea de regină ajunge Estir,
israilită, nepoată a lui Mardoheu, a cărui familie
fusese adusă captivă din Ierusalim, odată cu regele
Iehonia sau loiahin din luda (599). Mardoheu veniă
des pela curtea regală, și într’o zi a descoperit o con­
spirație contra regelui. Fapta s’a scris în analele re­
gatului. Un oare:arele Aman ajunge să fie întâiul
demnitar al statului. Toți i se prosternau, afară de
Mardoheu. Aman se decide a-I perde împreună cu
tot poporul evreu. Regele poruncește ca într’o anu­
mită zi toți Evreii- din țară să fie uciși. Mardoheu
intervine pe lângă nepoata sa, care roagă pe rege
să.iă masa la dânsa împreună cu Aman. După masă
regele o întreabă, ce are să-i spună. Ea îi repetă
aceeași rugare: și a doua zi să vină regele cu Aman
la dânsa la masă. Aman se îngânfează și mai mult
de această distinsă'onoare ce i se făcea și din partea
reginei, și, din întâmplare, văzând atunci pe Mardo­
heu, se decide a grăbi pierderea lui. In acest scop
pune pe. palatul său un stâlp înalt de 50 de coți. In
noaptea ce a urmat, regele neputând dormi, a porun­
cit să i se citească analele regatului. S’a .deschis și
s’a citit tocmai la locul unde se notase conspirația
descoperită de Mardoheu, care nu fusese răsplătit
pentru aceasta. A doua zi Aman vine la rege cu ho­
tărârea de a cere moartea lui Mardoheu. Regele îl
întreabă, că ce trebue să se facă aceluia pe care regele
vrea să-1 onoreze ? Aman crezând că e vorba de dân-
su a răspuns, că unul ca acela trebue să fie condus
în triumf prin oraș de către primul satrap al regatului.
Regele a poruncit că așa să se facă lui Mardoheu.
La masă regele întreabă pe Estir: ce rugăciune are
 96

să-i facă? Eră de față și Aman. Eștir dă pe față pla­

nul lui Aman și cere revocarea poruncei ce a dat contra
Evreilor. Aman este spânzurat de stâlpul pregătit pentru
Mardoheu. In diregătoria lui Aman este pus Mardo-
heu. Porunca neputându-se revocă, s’a dat o alta, că
și Evreii au voe să se apere împrotiva celor ce i-ar
atacă. In tot regatul Evreii au omorît peste 75.000
de oameni. Pentru aducerea aminte de această în­
tâmplare, Mardoheu și Estir instituesc sărbătoarea
Purim, în 14 și 15 Adar (Martie al nostru).’
Autorul cărței nu este cunoscut. Timpul compune-
rei ei nu se poate determină mai de aproape.
Autorul nu este Mardoheu, dar desigur a lăsat note
. despre cele întâmplate, pe cari apoi le-a întrebuințat
necunoscutul autor, care, dupe indiciile din carte, a
scris nu tocmai târziu în urma celor istorisite în ea..
Sărbătoarea Purim sau sărbătoarea sorților1) este
o sărbătoare istorică. Pela anul 160 înainte de Hristos
■ea este numită „ziua lui Mardoheu" (II Maccab. 15, 37).
Autorul cunoaște bine împrejurările regatului per-
sesc și reproduce cu fidelitate moravurile din timpul
lui Ahașveroș (Xerse). Prin urmare, cele cuprinse în-
Cartea Estir sunt adevăruri istorice.
In canonul iudaic și creștin al cărților sfinte ale
Vechiului Testament a figurat totdeuna Cartea Estir.

1) Aman a aruncat sorți spre a vedea în ce zi să execute planul contra

Evreilor.
 97

SECJIUNCA A DOUA
CĂRȚILE NECANONJCE (APOCRIFE) ALE VECHIULUI
TESTAMENT.

§ 48. Numirea și împărțirea lor.

Cărțile enumerate și cercetate până aici sunt căr­

țile sfinte cele canonice ale Testamentului Vechiu,
adecă acele recunoscute de Biserică, ca normă pentru
viața teoretică și practică. Adunarea lor într’un întreg
s’a făcut după exiliul babilonic, spre sfârșitul secuiu­
lui al V-lea înainte de Hristos (cam între anii 450
și 424). Lucrul s’a început în timpul lui Ezra (și Ne-
emia) și s’a terminat în timpul Profetului Malahia, sau
scurt timp după acesta.
După încheerea Canonului s’au mai compus și alte
cărți, unele în limba ebraică (conservate numai în
limba greacă), altele în limba greacă. Aceste cărți nu
sunt normative, ca cele canonice, și, dupe exemplul lui
Ieronim, se numesc apocrife, în sens de necanonice,
spre deosebire de cărțile ereticești și falșe, cari încă
se numesc apocrife. Astfel de cărți au fost admise
în traducerea celor 70 și în alte traduceri făcute dupe
ea. Biserica noastră Ortodoxă de Răsărit le onorează
și le întrebuințează ca pe niște cărți bisericești.
„Aceste cărți se întrebuințează numai spre îndrep­
tarea năravurilor și spre intărirea credincioșilor în
credință, iar nu spre întărirea dogmelor credințeiA
Cărțile necanonice le putem împărți în: istorice,
didactice și profetice.

Dr. C. Chiricescu. — Introducere în V. T. 7

 98

CAP. I.
CĂRȚILE ISTORICE NECANQNICE.

§ 49. Ezra.

Cartea necanonică Ezra1) s’a scris cu scopul de

a face pe guvernatorii streini, cari administrau Pales­
tina, să se poarte blând cu Evreii, aducând ca exemplu
liberalitatea lui Cir și Dariu.
Autorul ia material din Cronice, Ezra (cartea ca­
nonică) și Neemia, și anume aceea ce-i convine pentru
tratarea subiectului ce are în vedere, apoi intercalează
mai multe notițe asupra lui Zerubabel. El se ocupă
cu istoria lui lozia (641—610) și a succesorilor lui,
istorisește unele fapte ale lui Cir cu privire la poporul
evreu, vorbește despre Zerubabel, despre isprăvirea
templului în urma îndemnului Profeților Agheu și Za-
haria și despre înapoiarea în patrie a unei colonii de
Evrei, sub conducerea lui Ezra.
Din scopul arătat al cărței rezultă, că autorul a fost
un elinist, care a trăit poate în Egipt pe timpul Pto-
lomeilor.

§ 50. Cărțile Maccabeilor.

Cărțile acestea se numesc așa dela numele^ fiik

preotului Mattatia, cari, prin lupte eroice au câștig;
independența statului iudeu. Cu numele de Maccabt
se numesc nu numai fiii preotului Mattatia, ci și to
aceia care au luptat pentru Patrie și Religiune in tim
pul Seleucizilor și Lagiilor.
1) In traducerea celor 70 se nume.te I Jiin'c.ă
cartea canonică cu acelaș nume: în traducerile latine se nume>t
fiindcă dintru început Cartea Neemia eră socot.tă ca II Ezra.
 99

Numele de Maccabeu l-a căpătat mai întâi Iuda.

Nu e siguranță în privința însemnărei etimologice a
numelui Maccabeu. Unii îl deduc dela evreescul mac-
caba sau maccab = ciocan, prin care se simbolizează
eroismul. Analogie avem în epitetul „Martellus“ dat
cunoscutului rege Carol al Francilor. Alții zic, că
precum Romanii obicinuiau a coase pe stindardele
oștirei literile inițiale: S. P. Q. R. (=Senatus Popu-
lusque Rornanus), tot astfel și Evreii conduși de Mac-
cabei (numiți încă și Asmonei, dupe Simon Asmoneu,
moșul lui Mattatia), ar fi cusut pe stindardele lor li­
terile inițiale: M. C. B. I., dela cuvintele evreiești:
mi camoha beelim Iehoua = cine e ca tine între
Dumnezei Iehova, sau: Mattatia cohen ben Ioha-
nan = Mattatia preotul fiiul lui lohanan.
Cartea I a Maccabeilor s’a scris în limba ebraică,
precum se constată din multele ebraisme în textul ei
din traducdrea celor 70. Cine a scris-o în evreiește
și cine a tradus-o în grecește, nu se știe. Compune­
rea și traducerea s’a făcut înainte de invaziunea lui Pom­
pei în anul 63 înainte de Hristos, căci de Romani se vor­
bește în carte ca de niște streini. Autorul se ocupă
cu istoria Evreilor dela Alexandru cel Mare (336 -
323) până la anul 135 înainte de Hristos.
Cartea II a Maccabeilor a fost scrisă de un elinist
în Palestina. Cine anume și când a scris-o, nu se știe.
Iosif Flaviu (născut la anul 37 înainte de Hristos) n’o
cunoaște.
Cartea cuprinde două epistole ale Evreilor din Pa­
lestina către Evreii din Egipt în privința unor eveni­
mente din Palestina; apoi se expun necazurile sufe­
rite și luptele întâmplate dela Seleuc IV Filopator
(187—175) până la biruința lui Iuda Maccabeul asupra
lui Nicanor, adecă istoria Evreilor dela 187 până la
161 sau 160.
 100

Cartea III a Maccabeilor deși cuprinde evenimente

anterioare celor expuse în Cartea II a Maccabeilor, to­
tuși, Septuaginta o pune în locul al treilea. Din aceasta
s’ar putea conchide, că e compusă mai târziu. De
cine a fost compusă și cân J, nu se știe. De ea se
face amintire mai întâiu în Canonul 85 apostolic. S’a
scris în limba greacă.
In carte se expun relațiunile lui Ptolomeu Filopator
(221—204) cu Antioh Epifane, cele întâmplate cu
Ptolomeu în urma încercărei de a intră în Ierusalim
în Sfânta Sfintelor, periculul la care au fost expuși
Evreii în Egipt (omorârea prin elefanți) și miraculoasa
lor scăpare (elefanții în loc să atace pe Evrei, au atacat
oștirea egipteană).

§ 51. Cartea Iudit.

Cartea Iudit e o prelucrare a unei povești în privința

atacului lui Olofern, generalul lui Nabuhodonosor,
asupra Betuliei, și în privința celor ce s’au întâmplat
acelui general din partea bogatei și frumoasei văduve
Iudit.
Obiectul acestei povestiri nu se poate intercală în
nici o parte a istoriei Evreilor.
Din câteva expresiuni s’a conchis, că scrierea aceasta
s’ar fi compus în limba ebraică sau haldaică. Origi­
nalul s’a pierdut. Cartea se conservă în traducere
grecească.
Din carte rezultă, că după uciderea lui Olofern,
Evreii erau în pace nu numai atunci, ci și multa vreme
după moartea Iuditei. Prin urmare timpul compunerei
acestei cărți este de pus în primele decenii ale secu­
iului al doilea înainte de Hristos.
 101

§ 52. Adausele Ia Cartea canonică Estir.

Printre cele 10 capitule, în care este împărțită Car­

tea canonică Estir, Septuagintă a intercalat adausele
necanonice de mai jos. Ieronim traducând Biblia, le-a
pus la sfârșitul Cărfei canonice Estir.
Acele adause sunt:
1. Visul lui Mardoheu despre doi balauri ce se
luptau între sine.
2. Decretul lui Artaxerxe (ar fi trebuit zis: Xerxe,
ori Ahașveroș) pentru nimicirea Evreilor din regatul
persesc.
3. Rugăciunea lui Mardoheu și a Estirei pentru
salvarea poporului.
4. Descrierea mai amănunțită a intrărei Estirei la
regele.
5. Decretul regal prin care se dă voe Evreilor de
a se apără împrotiva celor ce i-ar atacă.
6. Mardoheu pricepe, că visul său despre cei doi
balauri, îi vesteă lupta ce aveâ să fie între el și
Aman.
Aceste șease adause au fost scrise în limba greacă.
Timpul compunerei nu este cunoscut.

CAP. II.
CĂRȚILE DIDACTICE N E C A N O N I C E.

§ 53. Cartea Tobit.

Cartea Tobit e o prelu mre poe ică a unei isto­

risiri păstrată din gură în jiri, de pe timp îl exiliului
asirian.
Autorul expune mai muke î udmplări din viața lui
 102

lobit și cu deosebire suferințele ce a avut să îndure

în urma perderei vederei, cum și peripețiile prin care
a trecut Tobia, fiind întovărășit de îngerul Rafail.
Prin aceasta autorul a voit să arate, că Dumne­
zeu și pe cei drepți îi ceartă cu necazuri în această
viață. Dacă rămân statornici în virtute, Dumnezeu își
întoarce asupra lor milele sale cele bogate.
Cartea s’a scris în limba greacă, poate de un iudeu
palestinean, în secuiul al doilea sau întâiu înainte de
Hristos.
Ambele persoane principale din această carte sunt
numite în traduceri și la diferiți autori, ori cu acelaș
nume, ori deosebit.

§ 54. Cartea înțelepciunei' lui Iisus fiiul lui Sirah

Cartea aceasta, numită în manuscriptele și ediți-

unile grecești: Io<pta T/]<joî> 6’05 --pă-/’ iar în Vulgata Ec-
clesiasticus (Carte bisericească), este scrisă în felul
Proverbelor lui ^>olomon, dar are un cuprins mult
mai variat și mai bogat. Obiectul ei este înțelepciunea
și religiozitatea în toate împrejurările-vieței omenești.
Dezvoltarea constă în proverbe, regule și sentințe.
Autorul se numește pe sine însuși, spunând că este
din Ierusalim. Din conținutul cărței se vede, că el a
trăit pela anul 300 sau 280 înainte de Hristos.
Cartea s’a scris în limba ebraică. Ieronim mărturi­
sește, că a văzut originalul. Traducerea în limba greacă
s’a făcut în Egipt de către un nepot a! autorului.
Aceasta rezultă din prologul cărței.

§ 55. Cartea înțelepciunei.

Cu toate că în limba greacă, în care s’a scris, se

numește „înțelepciunea Iui Solomon1' = loșta SaXo-
 103

totuși, de când Ieronim a zis, că această scri­

ere are inscripție și titlu falș, se numește numai „Car­
tea înțelepciune!11, omițându-se, deci, numele lui So-
lomon, care nu este autorul acestei cărți, ci cartea i
s’a atribuit lui de către cel care a compus-o, pentru
ca să dea mai multă importanță conținutului cărței.
Autorul —un iudeu din Alexandria, din timpul Pto-
lomeilor, precum dovedesc criteriile interne — vorbește
despre datoria de a umblă dupe înțelepciune, care
este isvorul dreptăței și fericirei, apoi despre neferi­
cirile ce decurg din idololatrie și din lipsa de înțelep­
ciune. Cei drepți sunt lăudați, arătându-se, că cei fără­
delege vor peri; numai cei credincioși se vor mântui.
Din această carte se fac dese citiri în Biserică la
sărbătorile sfinților și ale martirilor.

§ 56. Rugăciunea lui Manase.

Această rugăciune, compusă în limba greacă și a-

tribuită lui Manase, rege în Iuda (698—643), ca a-
utor, are baza istorică în Cronice (II Cron. 33, n—13),
dar e o compoziție mult mai posterioară, datorită unui
iudeu pios, care a trăit înainte de lisus Hristos.
Această rugăciune către Dumnezeu se crede că a
fost rostită de Manase, după ce a fost învins de
Sardoheu, comandantul regelui Asarhadon și pus în
închisoare.
 104

CAP. III.
CĂRȚILE PROFETICE NECANONICE

§ 57. Cartea Baruh.

Cartea aceasta se atribue lui Baruh, secretarul și

tovarășul Profetului Ieremia, dar ea este o compilație
în limba greacă, făcută in baza Cărței lui Ieremia și
a altor cărți din Testamentul Vechiu. Autorul e un
iudeu elinist din Alexandria, poate pela mijlocul secu­
iului al doilea înainte de Hristos. El a scris cu inten­
ția de a mângâia și întări pe Evrei în suportarea do-
minațiunei streine.
Cuprinsul: Baruh a citit cartea sa lui Iehonia și
mai marilor poporului captiv, în al 5-lea an el exili-
ului. Cartea s’a trimis cu o epistolă Evreilor rămași în
Ierusalim, rugându-i să aducă jertfe lui Iehova pentru
ei, care pe dreptate merită pedeapsa ce suferă. Ur­
mează o rugăciune către Dumnezeu, pentru elibe­
rarea din exil, și cartea lui Baruh, în care autorul în­
deamnă pe Evrei să păziască Legea; pe Ierusalim
îl reprezintă ca pe o persoană ce plânge, dar se
mângâie cu prezicerea, că Evreii exilați se vor îna­
poia în patrie.
Și din această carte se face citire în Biserică (la
sărbătoarea Nașterei Domnului).

§ 58. Epistola lui Ieremia.

Epistola aceasta, atribuită Profetului Ieremia, este

o epistolă neautentică. Dovadă despre aceasta avem
limba ei grecească curată și explicarea falșă a celor
70 de ani ai exiliului, cu șeapte generațiuni. Epistola
 105

este adresată acelora, care eveau să fie duși captivi

în Babilonia. Autorul necunoscut previne pe Evrei de
idololatrie.

§ 59. Adausele la cartea canonică Daniil.

• Aceste adause canonice sunt trei și anume ■

1. Cântarea celor trei tineri în cuptorul cu foc,
adecă a lui Sidrah, Mesac, și Abed-Nego, pedepsiți
în asemenea mod, fiindcă n’au voit să adore statua
pe care o înălțase Nabuhodonosor. In Septuaginta cân­
tarea celor trei tineri este pusă în Daniil cap. 3. vers.
23 și 24.
2. Istoria Suzanei (capitulul 13 adaus la cele 12
ale Cărței canonice Daniil). In exilul babilonic se în­
tâmplă următorul fapt: iudeul loachim avea de soție
pe frumoasa Suzana. Doi judecători bătrâni, iudei, au
voit s’o determine a comite infidelități conjugale, dar
n’au reușit. Atunci ei o acuză pe nedrept, că au vă­
zut-o păcătuind cu un tânăr. Dupe legea mozaică Su­
zana trebuia omorîtă. Daniil intervine, întrebând pe fie­
care pârâș în parte : unde a văzut-o păcătuind ? Unul
răspunde, că sub un shin (i™ <r-/îvov); altul, că sub un
prin ('jto zpivoy). Ambii au fost omorâți de îngerul Dom­
nului, potrivit sentinței dată de Daniil.
8. Istoria lui Bal și a balaurului (capitolul 14 adaus
la Cartea canonică Daniil). In Babilon eră un idol
numit Bal, căruia i se aduceau jertfe și erau puși la
dispoziția lui o mulțime de preoți. Regele Cir a po­
runcit lui Daniil să se închine lui Bal. Daniil nu vrea,
pentru cuvântul că idolul e de pământ și de aramă,
nu e viu și nu mănâncă. Dupe propunerea lui Daniil
se închid și se sigilează cu pecetea regală jertfele, în
camera unde eră idolul. A doua zi s’a văzut, că jert­
fele erau consumate, dar s’au observat și urme de oa­
 106

meni în cenușa ce presărase Daniil pe jos. Idolul a

fost sfărâmat, iar preoții uciși împreună cu familiile lor.
In Babilon eră adorat și un balaur. Cir poruncește
lui Daniil să se închine balaurului, căci nu e mort,
ca Bal, ci e viu și mănâncă. Daniil răspunde, că poate
omorî balaurul fără să întrebuințeze toiag sau sabie.
Dându-i-se voe, Daniil fierbe la un loc rășină, său și
păr și o dă balaurului, care, cum o înghite, crapă.
Poporul se revoltă și cere ca Daniil să fie pedepsit.
Daniil fu aruncat într’o groapă cu lei flămânzi. Șease
zile stă acolo Daniil fără să i se întâmple ceva rău.
In ziua a șeasea un înger aduce prin aer din Pales­
tina la Babilon pe profetul Avacum ’), care hrănește
pe Daniil. In ziua a șeaptea vine regele ca să vadă sfâr­
șitul lui Daniil. Văzându-1 că este viu și că nimic nu
i s’a întâmplat, a poruncit să fie scos din groapa cu
lei, și în locul, lui au fost aruncați cei răsculați, cari au
fost mâncați de lei în prezența regelui.
Numai primul adaus are bază istorică. Toate trele
adausele s’au compus în Egipt pela finea secuiului
al treilea sau începutul secuiului al doilea înainte de
Hristos.

1). în privința lui Avacum, despre care e vorba aici, vezi § 30

 107

PARTEA GENERALĂ

§ 60. Diviziunea.

Precum am mai spus (vezi § 1), partea generală

a Introduce rei în Sfintele Cărți ale Vechiului Testament
tratează despre canonul Testamentului Vechiu, autori­
tatea lui la Iudei și Creștini, păstrarea lui în original,
traduceri și prin explicări.
Așa că, diviziunea ce se cuvine acestei părți este
următoarea: I. Canonul Testamentului Vechiu și au­
toritatea lui; II. Păstrarea și lățirea lui în textul ori­
ginal și în traduceri: tratarea lui ermeneutică. Noi ne
vom ocupă aici numai de Canon și Traduceri (potri­
vit programei).

CAP. I.
CANONUL TESTAMENTULUI VECHIU

§ 61. Ideeti despre canon.

Cărți canonice se numesc cele recunoscute ca bază

și ca normă pentru viața religioasă teoretică și prac­
tică (credință și viață), Coiecțiunea lor se nurpește
Canon.
Etimologicește cuvântul xavwv însemnează; băl drept
care se întrebuințează la măsurătoare, funie, măsură,
etc.;în sens tropic însemnează: regulă, normă, lege.
Sfânt Apostolul Panel (în Gal. 6,16) întrebuințează
cuvântul canon în sens de regulă sau norma. Această
însemnare o găsim și în literatura părinților apostolici,
însemnarea aceasta generală a cuvântului canon s’a
 108

limitat dela secolul al IlI-a înainte, din îndemnul ere­

ticilor, în ceeace privește cuprinsul lui, astfel: învăța­
turile dogmatice și morale normative. De prin secolul
al patrulea au început a se numi canoane și deri­
ziunile bisericești și hotărîrile Sinoadelor.
Sfânta Scriptură, servind ca regulă și normă în cre­
dință și viață, s’a numit canon, scriptura canonului,
încă din seculele primitive ale Creștinismului. Singu­
raticele cărți din Canon s’au numit: scripturi canonice.
Cuvântul canon și canonicos, spre a se însemnă
o carte din Scriptură, s’a întrebuințat de Origen. Dela
secuiul ai IV-lea cuvântul canon, tradus de Rufin cu
regularis, însemnează: „consemnațiunea acelor cărți
sfinte, cari au fost scrise sub inspirațiunea dumne-
zeească și cuprind în sine învățătura^ descoperită
ca regulă și normă a credinței adevărate".

§ 62. Canonul testamentului vechiu.

Moise a orânduit (Deut. 31, 26) ca Legea să se

păstreze în cortul sfânt, alăturarea cu chivotul. Rați­
unea acestei dispozițiuni a fost, ca Israiltenii să aibă la
îndemână codicele Legei, să-l audă, să-l cunoască și
să se conformeze lui. Moise a mai orânduit (Deut. 17,
18), ca să se înmâneze regilor, copii de pe Lege, spre
a o avea de-a pururea înainte șiacărmui poporul du-
pe ea.
Iozua, Samuil și urmașii lor (Ios. 24, 2s și 26 1
Sam. [I Imp.] 10, 25 ; II Cron. 17, 7—9) sunt con-
șcienți despre însemnătatea Legei. Scriitorii biblici se ba­
zează pe ea. Operile literare ale acestor scriitori nu
rămân necunoscute celor ce au scris în uima lor; ba
Psalmii se cântau la locul sfânt. Prin urmare, nu numai
că nu este exclusă posibilitatea colectărei de cărți și
 109

cuvântări, înainte de exiliul babilonic, dar s’au și co­

lectat (cf. Prov. 25,t; II [IV] Reg. 22,8; Dan. 9,2).
După întoarcerea din captivitatea babilonică, cu oca-
ziunea restaurărei templului, cultului și vieței politice
și cetățenești, necesitatea de o colecțiune completă a
Cărților Sfinte, se simți și mai mult. Ezra și Neemia
erau pe deplin convinși, că nu pot să organizeze și să
consolideze noua generație israilită, fără de scrierile
sfinte, baza vieței religioase. De aceea, dupe tradiția
Iudaică, adunarea cărților sfinte într’un întreg s’a și
făcut între anii 450 și 424, începând în timpul lui
Ezra și Neemia, și terminându-se pe timpul Profe-
ului Malahia, sau scurt timp după acesta.
Această colecțiune se compune din următoarele 39
de cărți: 5 ale lui Moise; lozua; Judecătorii; 4 cărți
ale împăraților (I și II Samuil, I și II Regii); cei 4 Profeți
mari: Isaia, Ieremia, Iezechiil și Daniil; cei 12 Profeți
mici-.Osie, Ioil, Amos, Avdie, lonâ, Miheea, Naum,
Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia și Malahia; Psalmii;
Proverbele; Iov; Cântarea Cântărilor; Plângerile; Ecle­
ziastul; Rut; I și II Cronicile; Ezra; Neemia; Estir. Pe
toate aceste cărți și numai pe acestea,atât Iudeii pa-
lestineni'), cât și Biserica Ortodoxă de Răsărit le re­
cunoaște de canonice.
Tradițiunea iudaică e confirmată de următoarele
două fapte :
a). După epoca Profetului Malahia colecțiunea căr­
ților sfânte, în număr de 39, eră privită de toți ca
sfântă și canonică și cu totul deosebită de alte produc-
țiuni literare posterioare. Să luăm ca exemplu „Cartea
ințelepciunei Iui Iisus fiiul lui Sirah“. Deși s’a scris
în limba ebraică și voește a trece de o scriere pro­
fetică și canonică, totuși niciodată n’a fost admisă de

*). In canonul samarinean figurează numai Pentateuhul. Are și Cartea

ozua — o prelucrare liberă dupe Cartea canonică lozua.
 110

Iudei în numărul cărților canonice. Prologul acestei

cărți amintește de traducerea întregei Biblii în gre­
cește. Iosif Flaviu zice: „Iar dela Artaxerxe“ (adecă
din timpul când a trăit Malahia, cel din urmă dintre
Profeți) „până în timpul de față, încă multe s’au scris,
dar nu se țin a fi vrednice de asemenea crezământ
(ca celelalte),de oarece lipsește în ele urmarea sigură
a profeților".
b). Un alt fapt din care se deduce exactitatea tra-
dițiunei iudaice, în privința adunărei într’un întreg a
scrierilor canonice, în timpul arătat, este principiul
ce a predominat la împărțirea cărților sfinte și cano­
nice în trei părți: legea, profeții și celelalte scrieri.
Cărțile s’au înșirat dupe raportul în care scriitorii bi­
blici stau către Dumnezeu și Teocrație.
Prin urmare, colecțiunea cărților sfinte și canonice
nu s’a putut face succesiv, în decursul timpurilor.
Canonul amintit a fost recunoscut de Iudei tot-
deuna. Dar Septuaginta a adus și unele cărți neca­
nonice ; însă:
Iosif Flaviu citează în scrierile sale numai pe cele
canonice, în număr de 22, astfel: Geneza; Exodul;
Leviticul; Numerii; Deuteronomiul; lozua; Judecătorii
cu Rut; două cărți Samuil; două cărți Regii; două
cărți Cronice; Ezra cu Neemia; Estir; Isaia; Ieremia
cu Plângerile; lezechiil; Daniil; 12 Profeți mici; Iov;
Psalmii; Proverbele; Ecleziastul; Cântarea Cântărilor.
Desfăcând pe cele ce el le numără câte una în loc
de 2, 12, avem 39 de cărți. Tot Iosif Flaviu zice: „La
noi nu este nicidecum o mulțime nenumărată de cărți
neconsunătoare și contrazicătoare intre sine, ci sunt
numai 22 de cărți, cari conțin istoria timpului trecut,
și cu dreptul se țin de divine".
Filo (contimporan cu Domnul Hristos) cunoaște
scrierile necanonice, dar nu le întrebuințează. El nu
pecifică pe cele canonice, dar în diferitele sale scrieri
 111

numește pe cele mai multe, și acelea sunt toate din

cele canonice.
Talmudul recunoaște de cărți sfinte numai pe cele
treizeci și nouă.
Codicii Sfintei Scripturi, în limba ebraică, conțin
acelaș Canon.
Biserica creștină încă a priimit în Canonul ei căr­
țile canonice ale Iudeilor.
Hristos și Apostolii nu ne spun numărul cărților
canonice ale T. V., dar se provoacă adeseori la Sfânta
Scriptură (Mat. 5, )7; Luc. 24, 44; Ioan 5,39; Rom.
3, 2; I Petrn l,10; și în alte părți).
Melito dela Sardes (pela 172) a călătorit în orient
și apoi a comunicat fratelui său Onisim rezultatul cer­
cetărilor sale în privința canonului cărților sfinte. El
numără pe toate cele cunoscute ale Iudeilor, afară de
Neemia și Estir. Cartea Neemia a putut prea lesne să
o considere ca una cu Ezra, după cum se și îmbinau,
în vechime, aceste două cărți, sub.numele „Ezra“. Tot
așa s’a putut întâmpla și cu Cartea Estir, socotind-o
la Cartea Ezra, fiindcă Ezra, Neemia și Estir se ocupă
cu istoria din timpul de după începutul captivităței
babilonice. De altfel Iosif Flaviu, Origen, Ieronim nu­
mără la Canon și Cartea Neemia și Cartea Estir.
Origen (185—254) are consemnațiunea tuturor căr­
ților canonice, afară de Profeții cei mici. Aceasta r.u
poate fi decât o greșală de copiere,' fiindcă Origen
amintește în cărțile sale de scrierile Profeților mici, ca
de cărți dumnezeești, și le-a și înșirat în Exapla sa
(§ 64). Rufin a tradus în latinește consemnațiunea
lui Origen. In traducere figurează și cărțile Profeților
mici. Origen adauge între scrierile canonice și Cartea
Baruh. Creștinii au întrebuințat mai mult Septuaginta
și de aceea unii autori bisericești se provoacă și la
cărțile necanonice, dându-ie oarecare autoritate.
 112

Sinodul din Laodiceea (363 sau 364) numără (în

can. 60) cărțile canonice cunoscute. Duoe exemplul
Septuagintei adauge Cartea Baruh și Epistola lui le-
remia.
Canonul 85 apostolesc numără între cărțile cano­
nice și trei cărți ale Maccabeilor.
Atanasie cel Mare (f 373) numără deosebit pe Rut
și omite pe Estir, despre care, după înșirarea celor 22
de cărți, zice: „Afară de acestea sunt și alte cărți, nu
canonice, dar așezate de părinți a se citi celor ce voesc
să se învețe cuvântul evlaviei: înțelepciunea lui Solomon
și a lui Sirah, și Estir, și Iudit, și Tobit.“
Ciril al Ierusalimului (f 386) urmează Sinodului
din Laodiceea.
Grigorie de Nazianz (*j 390), Amfilohie al Ico-
niului (f pela 395) și Epifaniu (f 404) numără numai
pe cele canonice și nici una dintre cele necanonice.
Dintre apuseni Ilariu dela Pictaviu (j- 366), Rufin
(f 410) și Ieronim (f 420), numără cărțile canonice
ale Iudeilor. Ieronim e cel dintâiu care atacă canoni-
citatea cărților apocrife.
Sinoadele ecumenice deși nu s’au exprimat direct și
definitiv în privința cărților canonice ale Testamentului
Vechiu, totuși Sinodul Trulan (692) și al VH-lea ecu­
menic (787) ău întărit cele stabilite prin canonul 85
apostolic, de Sinodul din Laodiceea și cele ce au în­
vățat Atanasie cel Mare, Grigorie de Nazianz, Amfilohie.
loan Damaschin (secul. VIII) recunoaște de cano­
nice 22 cărți (§ 4), dupe numărul alfabetului ebraic.
Biserica Ortodoxă de Răsărit a fost de această cre­
dință și în timpurile următoare (Sinodul din Ierusalim
1672). Dacă de către unii s’au alăturat la cele cano­
nice una sau alta din cele necanonice, scrise în urma
fixărei Canonului, apoi tocmai pentrucă nu au măr­
turie unanimă, Biserica nu le atribue aceeași autori­
tate ca acelora asupra cărora sunt de acord toți mar-
 113

furii. Biserica Ortodoxă de Răsărit onorează, însă, căr­

țile necanonice, pentru cuprinsul lor cel bun și folo­
sitor și sfințit prin întrebuințare bisericească.
Din timpul Fericitului Augustin și din inițiativa
acestuia, biserica apuseană recunoaște de canonice și
scrierile apocrife. Sinodul tridentin a rostit anatema
asupra celui ce n’ar voi să priimească de canonice
toate cărțile cuprinse în Vulgata. Cărțile pe cari noi
le numim necanonice, occidentalii le numesc deufe-
rocanonice.

CAP. II
TRADUCERILE SFINTEI SCRIPTURI AT.V.

§ 63. Traducerile grecești.

1. Cea mai veche dintre traducerile din original,
în limba greacă, este Septuaginta (LXX), numită
încă: 7] twv sSSo-j.-qzov'ca vpașrj (scriptura celor 70), oi sS8o-
uv.oyca (o-, o', adecă: cei 70) și traducerea Alexan­
drina. ’)
1) Părintele Ned.ei.ea Georgescu, fost elev al meu, licențiat al Fa-
cultăței de teologie din București și preot în Alexandria din județul Te­
leorman, mi-a comunicat următoarea traducere făcută de Sfinția-Sa din
Evuebiu al Cezareei Palestinei (Preparația Evangelică, cartea VIII, cap.
2— 5), asupra traducerei alexandrine :

Fragment din *
)Aristeu asupra traducerei Sfintei Scripturi a
Vechiului Testament.
.Demetru din Faler
),
** intendent al bibliotecei regale, priimind dela
rege o însemnată sumă de bani, pentru a strânge toate cărțile cunoscute,

*) Aristeu, slujbaș al lui Ptolomeu Filadelful. regele Egiptului, eră dupe muma
iudeu. Acest rege îl trimise sâ ceara arhiereului. Eleazar, învățați pentru a traduce
Legei Iudeilor, din limba ebraică în cea greacă. Traducerea făcută de ei_ fu numita
Septuaginta, sau traducerea celor șeaptezeci. Se crede de obiceiu, că Aristeu a
compus istoria acestei traduceri. Totuși acei care poartă azi numele iui, nu este
cea citată de Ieronim, Euzebiu și Tertulian. Aristeu trăi pe la anul 260 înainte de
Iisus Hristos. . .
**) Demetru din Faler, renumit discipul al lui Teofrast, câștiga atata putere
asupra spiritelor din Atena, prin dărui său de vorbire, încât fu făcut arhonte, la
Dr. C. Chiricescu.—Introducere în V. T. 8
 114

Iudeii s’au răspândit în diferite părți ale globului pă­

mântesc. Unii s’au stabilit în Alexandria (Egipt), unde
au adoptat limba greacă. Ne mai pricepând cele ce
li se citiâ la cultul divin, din textul biblic ebraic, au
se sili—cumpărând pe unele, făcând să se transcrie altele—să execute
pe £ât_ îi erâ cu putință, ordinele lui Ptolomeu. Regele întrebându-1 într.’o
zi, față cu mine, despre numărul volumelor adunate deja, Demetru răs­
punse: „Două sute de mii; dar sper să ajung îndată la cinci sute de mii;
de altmintrelea mi s’a spus, că Iudeii au cărți demne de a fi copiate’
pentru a se mări biblioteca Ta“. „Pentru ce nu faci aceasta? răspunsă
regele; eu ți-am înlesnit tot ce-ți erâ de trebuință."
Demetru răspunse: „Nu ar fi de ajuns a le transcrie, ar trebui încă
o traducere; căci Iudeii, ca și. Egiptenii, se servesc de caractere proprii,
și a căror înțelegere, ca și pronunțare, sunt particulare acestui popor’
Se crede de obiceiu, că limba lor este limba siriacă; dar e o greșeală,
cum că s’ar deosebi ca mult de aceasta’1. Atunci Ptolomeu porunci lui
Demetru să scrie arhiereului Iudeilor, de a-i procura mijlocul pentru
executerea acestei întreprinderi. Mai departe adaugă autorul: ..Ptolomeu
ordonă apoi lui Demetru de a-i adresă un raport, cu privire la trans­
crierea cărților Iudeilor; de oarece, numai prin decrete și cu cea mai
mare grijă, hotărau acești regi despre toate afacerile, nelucrând niciodată
în grabă și fără cercetare. Pentru aceasta am transcris acest raport,
precum și epistolele ce se scriseră cu această ocaziune. N'am lăsat la'
o parte nimic, amintind și sumele considerabile, cari fură cheltuite pentru
această întreprindere. Iată textul raportului:

Raportul lui Demetru din Faler către regele Egiptului.

..Demetru către Marele Rege. •
„Rege! După cum mi-ai poruncit, să adun cărțile, cari lipseau încă
pentru complectarea bibiiotecei Tale, și de a îndreptă cu cea mai mare
grijă, greșealele ce s’ar fi putut face, sunt dator să Te incunoștiințez, că
mi-am depus toate silințele pentru a corespunde dorințelor Tale. Pe lângă
altele câteva, ne mai lipsesc încă: Cartea, care cuprinde legislațiunea iu­
deilor, căci este scrisă în limba ebraică și cu caractere ebrace. Drept
este, că s’a tradus în grecește, dar cu puțină îngrijire și într’un mod foarte
imperfect, după părerea oamenilor învâțați; de altmintrelea se înțelege
aceasta fără greutate, gândindu-ne că această întreprindere n’a fost con­
dusă de înțelepciunea Ta regească. Deci; îți este de mare folos să ai această
carte, precum ai pe altele, în toată curățenia originală; căci legile ce le
cuprinde, sunt pline de dreptate și de înțelepciune, fiind date de însuși
Dumnezeu. De asemenea nici oratorii, nici poeții, nici istoricii nu și-au

309 înainte de Iisus Hrstos. In zece ani de zile, cât guvernă această cetate, el făcu
fericiți pe cetățenii săi. Insă, meritul său ațâță ura, căci fu osândit la moarte, iar
statuele sale fură răsturnate. Atunci filosoful se retrase, fără a se plânge, la curtea
lui Ptolomeu Lagos, regele Egiptului, care îl trată cu o mare considerațiune. Unii
autorii susțin, că ar if fost exilat de succesorul lui Lagos; alții afirmă din contră,
că rr fi fost mult mai bine văzut de Ptolomeu Filadelful, întru cât îmbogăți bi­
blioteca acestuia cu două sute de mii de volume, și că lui datorește regele tradu­
cerea Bibliei din evreește în grecește tNotele Părintelui Nedeiea Georgescu).
 115

simțit trebuința de a traduce Biblia în limba greacă.

Astfel s’a dat naștere traducere/ alexandrine, despre
care ni se istorisesc următoarele : Un Aristeu, șef de
gardă al regelui egiptean Ptolomeu Filadelful (284 —
insusit rer.umele Seripturei Iudeilor și reputația oamenilor, cari viețuiau
dupe prescripțiunile ei; de oarece, dupe observațiunea lui Ecateu dtn
Abdera învățătura ce exprimă Scriptura, este și curată și nobilă.
Deci, dacă aprobi, o Rege, se va cere prin scrisori arhiereului din Ierusalim,
să trimită oameni, toți recomandabili prin vârsta și prin virtutea lor, aleși
din fiecare seminție, dintre bătrânii cei mai învățați în legile patriei lor;
pentru ca tinându-ne de interpretarea, care va fi dată de cel mai mare
număr, noi' am putea astfel obține o traducere adevărată și a-i hotărî
un loc de onoare, care să corespundă dorințelor Tale și însemnă țaței
unui asa nobil plan. Ai putea fi totdauna fericit în întreprinderile. Tale .
După raportul lui Demetru, regele ordonă să se scrie arhiereului
Eleazar pentru a-i împărtăși proiectele sale și a-i anunță totdeodată, ca
s'au pus în libertate- captivii ludei.
Hotărî pentru a i se dă ca daruri: urne, cupe, mese, vase sfinte, gre­
utăți de 50 de talanți de aur și de 70 talanți de argint, precum și o can­
titate însemnată de petrii prețioase. Ordonă, afară de aceasta, intendenților
visteriei spre a pune Ia dispoziție 100 talanți de argint, celor cari n or
luă din aceste obiecte propuse, pentru a aduce jertfe și pentru alte
cheltueli. Eu spun cum s’a petrecut lucrul, în urma scrisorilor ce sau
schimbat în acest scop. y
Iacă mai întâiu aceea a regelui Ptolomeu:

Scrisoarea regelui Ptolomeu către Eleazar, arhiereul

din Ierusalim.
..Regele Ptolomeu către Arhiereul Eleazar, salutare și fericire!
„Perșii, în timpul stâpânirei lor, luară din Ierusalim un mare număr de
Iudei, cari se stabiliră în ținuturile mele. Mai târziu ei urmară ca.robi
ne tatăl meu, în Egipt. Multi dintre ei fură înrolați printre soldații cei
mai favorizați din armata sa. Altora, a căror credință fusese pusă la
încercare, le încredința garda cetățuelor, ce fuseseră făcute pentru a ține
în respect pe poporul egiptean. Cu ridicarea mea pe tron, vreau să tratez
pe toate popoarele, — dar mai cu seamă pe concetățenii Tăi, — cu mai
multă milostivire si mărinimie. Deci, am dat libertate la mai mult de o
sută de mii de robi, plătindu-le stăpânilor lor o dreaptă despăgubire, și
prevenind toate dezordinele la cari putea să dea naștere plecarea unei
așa de mari mulțimi. Am vrut prin aceasta să dau o dovadă despie re-
ligiunea noastră și recunoștința ce am către Dumnezeul cel prea
care a acordat pacea regatului meu și l-a făcut vestit in toată lumea. Mai
mult: am înrolat în armata mea pe aceia cari prin etatea lor erau tn
stare să suporte ostenelele războiului. Cei recomandați prin destoinicia și
credința lor fiind chemați la curte, i-am pus după persoana mea regală
Pentru a-Ti dovedi mai mult buna voința mea către Tine, ca și către
toți Iudeii, cari sunt răspândiți pe pământ, și către urmașii lor, am po-
 116

247), a scris fratelui său Fiiocrat, că acest rege, dupe

sfatul bibliotecarului său Demetru Falereu, a trimis pe
Aristeu și Andrei Ia Eleazar, arhiereu în Palestina, să’l
roage a-i trimite bărbați învățați spre a-i traduce în
runcit a se traduce Legea voastră, din evreește în grecește, pentru ca să
fie pusă între celelalte cărți ale bibliotecei mele regale. Pentru a-mi arătă
zelul și recunoștința Ta, vei alege din .fiecare seminție, bătrâni recoman­
dați prin onestitatea vieței lor, versați în cunoașterea Legei și în stare
de a o explică. Noi vom dobândi astfel exactitatea ce cere o lucrare așa
de importantă. întru cât este opera mai multora. Cred că rezultatul
acestei întreprinderi trebue să contribue mult la gloria mea.
Iți trimit pe Andrei, șeful gardei mele și pe Aristeu, amândoi bucu-
rându-se de încrederea mea. Ei vor discută cu Tine în privința acestei
afaceri; de asemenea îți vor oferi pentru templu un întâiu prinos al pi-
etăței mele și o sută de talanți de argint pentru a se aduce sacrificii, și
pentru alte cheltueli. Scrie-mi însu-Ți ceeace vei fi hotărit. Prin aceasta
îmi vei fi foarte plăcut și Te vei arătă demn de prietenia mea. Ceeace
vei cere se va execută îndată. Salutare”. *
Eleazar, fiindcă îi conveniâ, adresă regelui acest .răspuns plin de
bunăvoință: —

Scrisoarea arhiereului Eleazar către regele Ptolomeu.

„Arhiereul Eleazar către regele Ptolomeu, credinciosul său prieten,
salutare !
..Dacă vei fi sănătos, precum și regina mumă, Arsinoe sora Ta și
copiii Tăi, mă voiu bucură mult de aceasta. Eu mă aflu foarte bine.
Scrisoarea Ta mi-a procurat mare plăcere, descoperindu-mi-se nobilele
Tale planuri. îndată am adunat un foarte mare număr de bărbați, pentru
a le comunică și pentru a-i lămuri despre pietatea Ta față cu Dumnezeul,i
pe care noi îl adorăm. Am priimit în acelaș timp și ofrandele ce mi-aă
trimis: douăzeci de cupe de aur, treizeci de argint, cinci vase, o masă
destinată pentru priimirea prinoaselor și o sută de talanți de argint, pentru
a oferi sacrificii și pentru toate trebuințele templului. Aceste daruri mi-au
fost aduse de Andrei, un însemnat cfițer al curței Tale și de Aristeu,
amândoi plini de cinste și de știință și în totul vrednici de' încrederea și
de favoarea Ta. M’au încunoștiințât despre ceeace dorești și le-am răs­
puns potrivit intențiunilor Tale. Tot ceeace-Ți place și-Ți este folositor,
voiu face, întrucât’ va depinde de mine,ca dovadă de’respectui și de
recunoștința mea ; atât sunt de mari binefacerile ce a priimit poporul
meu din partea Ta. Astfel eu sunt plin de râvnă de a aduce jertfele
pentru Tine, pentru" sora Ta, pentru copiii și prietenii Tăi. Și poporu1
meu va rugă in genunchi pe A-tot-puternicul pentru a îndeplini dorințele
Tale și pentru a păstră în regatul Tău pace glorioasă și neschimbăcioase
De almintrelea, pentru ca traducerea Legei Sfinte să-Ți ofere toate ga­
ranțiile câlei mai exacte credințe, am ales, în fața întregului popor, din
fiecare din cele 12 seminții; bătrâni cinstiți pentru știința și virtutea lor
și Ți i-am trimis, încredințându-le cărțile Legei. Te rog, Mare Rege, de
a face așa, ca interpreții să-mi aducă înapoi aceste cărți, cu multă grijă,
după ce va fi fost terminată lucrarea. Salutare
.
*
 117

, limba greacă legea evreească. S’au trimis 72 de bar­

bari (câte 6 din fiecare trib), care s’au stabilit in in­
sula Faros (lângă Alexandria) și au tradus Pentateuhul
în 72 de zile. Lucrarea a fost aprobată de o mare
adunare de Evrei.
Acest raport al lui Aristeu a fost crezut de Iudei
si de multi Creștini. Dar mai întâiu Ieromm și apoi
învățării din secuiul al 16-lea au atacat autenticitatea
epistolei lui Aristeu. Cu toate acestea, următorul fapt
istoric este incontestabil: Pentateuhul s’a tradus în Ale­
xandria, pe timpul lui Ptolomeu Filadelful, de către
mai multi învățați evrei, care știau grecește. Aceasta
o confirmă și Aristobul, un filosof iudeu pe timpul re

Aristeu vorbește apoi de lucrările, cari fură întreprinse pentru tradu-

cprea Sfintei Scripturi; apoi continuă, exprimandu-se astfel .
Când fu citită traducerea, preoții sculându-șe Cu toti
orecum și bătrânii, consilierii regatului și șefii poporului striga ■
Fntr’un gîLs : Fiindcă noi am depus atâta grijă s. atatajavn ^Pentru a
obține o traducere fidelă, datorim acum să facem ca sa se pastre

s“ SSÎ XdTȘe trebue sa credem

că întreprinderea sa fusese încoronata cu un deplțn .suc , legislator
dete citire înseși cărților, regele, plin de admirațume pentru Wato^,
adresându-se lui Demetru, îi zise: „Pentru ce nd“ Past. - DoeP-
acestor mari evenimente, săvârșite la Iudei, nici un istoric, P. Dum_
Pentrucă legea iudaică era mult superioara și fusese data d de g‘a lărg
nezeu, răspunse Demetru. Câțiva auLOri,_indrăsnind lncrarea ior In
teamă fură loviți din ceriu și constrânși să întrerupă '“ararea •
adevăr, el afirmă, că ar fi aflat dela Teopompe ca acesta a traduce
in limba poporului câteva locuri din Legea iuda'ca> ^Dumnezeu de a-i
bunie, mai mult de 30 de zile; apo., ™gandu-seIui D““eu
descoperi cauza nenorocirei sale, o află mtr un • .. „rofan; se-
fiindcă a voit să descopere — in lucrările sale oa™e" indgCat îndată,
cretele lui Dumnezeu și că întrerupând lucrarea, el s a , reproduce
Eu însumi am aflat dela Teodocte autor trag.c. că v°'nd d
în o dramă, câteva rânduri din Biblie fu atins mda a de o strașnw
inflamatie de ochi, de care nu se vindeca, decât mult tP Djvj_
când bănuindu-se cauza boalei sale, îmblânzi prin ru|dciunilesa e _
nitatea supărată. Regele,—după cum l-am auzit, — afland acest
nunte din gura lui Demetru, ordonă să se conserve^ cu cea m
grijă și în toată curățenia ei, traducerea interpreților •
 118

gelui Ptolomeu Filometor (180 - 145). Celelalte cărți

s’au tradus succesiv. Totul eră gata pe timpul tradu-
cerei cărței: înțelepciunea lui lisus fiiul lui Sirah,
căci în prologul acesteea se amintește de traducerea
întregei Biblii în limba greacă. Cumcă traducătorii au
fost diferiți, rezultă din faptul, că traducerea nu e uni­
formă. Dintre toate cărțile, Pentateuhul e tradus mai
bine. Traducerea s’a făcut în dialectul alexandrin.
2. Traducerea lui Aquila. Acesta a fost rudă cu
împăratul Adrian (117—138) și eră păgân, ori din
Pont, ori din Sinope. El a devenit creștin, dar din
cauza înclinărei sale spre astrologie a fost excomunicat
și a trecut la iudaism, devenind discipul al rabinului
Ahiba. El a tradus originalul Testamentului Vechiu în
limba greacă, foarte obscur. Cu toate acestea, tradu­
cerea lui a fost bine priimită.
3. 7raducerea lui leodoțion (Teodot). Pe la anul
185 după Hristos, Teodoțion —prozelit iudeu din Efes
— a făcut o traducere cu scopul de a îndreptă aceea
ce eră defectuos în Septuagintă. Cartea Daniil, tradusă
de el, a înlocuit mai târziu pe cea din Septuagintă.
El nu s’a ținut de litera originalului; de aceea tradu­
cerea a fost lăudată ca bună și clară.
4. Traducerea lui Simah. Ceva mai târziu Simah
a făcut o nouă traducere, pe care Ieronim o laudă,
pentru cuvântul că traducătorul n’a fost sclavul literei.
Tot Ieronim ne mai spune, că Simah a făcut și a doua
•ediție a traducerei sale, înlăturând ceeace i s’a părut
că e incorect și obscur.
5. Traducerile anonime. Pe timpul lui Origen e-
xistau și alte traduceri, dar numai asupra unor cărți
ale Testamentului Vechiu. Cine le-a făcut și când,
nu se știe. Origen le-a numit: a cincia, a șeasea și
a șeaptea,—dupe locul ce ocupă în recensiunea ce
a făcut Septuagintei (§ 64).
 119

§ 64. Recensiunile Septuagintei.

Creștinii când discutau cu Iudeii, citau textele din

Testamentul Vechiu, dupe Septuagintă. Din cauza mul­
tei întrebuințări și desei copieri, textul ei se alterase
foarte mult. Iudeii nu numai că imputau aceasta Creș­
tinilor, dar și contestau exactitatea traducerei locurilor
din Testamentul Vechiu, pe -cari Creștinii le invocau
în contra lor.
Această împrejurare determină pe Origen (185 —
254) să recenseze Septuaginta în sensul de a stabili
raportul dintre ea și originalul ebraic. Rezultatul acestei
mari întreprinderi dete naștere colosalei opere critică
biblică, cunoscută sub numele de „Exapla», câte­
odată „Octapla", mai târziu și „Tetrapla“.
Exapla eră o asemănare între textul traducerei ale­
xandrine cu textul original deoparte, și de alta cu
celelalte traduceri grecești: a lui Aquila, Simah, Te-
odoțion și cele trei traduceri anonime (vezi § 63).
Origen a procedat astfel: a făcut nouă coloane. In
prima coloană a pus textul ebraic, scris cu litere e-
braice; în a doua coloană a pus acelaș text, scris cu
litere grecești; în a treia, traducerea lui Aquila, în a
patra, traducerea lui Simah; în a cincia, traduce­
rea alexandrină, care eră de îndreptat, însă, fără să
schimbe ceva din ea, ci numai însemnând cu semne
critice anumite locuri, prin cari semne făcea luător a-
minte pe cititor asupra deosebirilor ce prezentă Septu­
aginta; în coloana a șeasea a pus traducerea lui Teodo-
țion. In unele locuri stă numai cele patru traduceri,
și, din acest motiv, opera s’a numit, câteodată, ,,Te-
trapla“ (unii zic, că Origen a făcut din „Exapla
*' un
extract: „Tetrapla“, în care stă cele patru traduceri).
In alte părți ale Sfintei Scripturi, Origen a alăturat
la cele șease coloane, încă două traduceri, din cele
 120

anonime, de unde opera s’a numit „Octapla“. Erau

și părți cu nouă coloane, adecă se adăugea și a treia
traducere anonimă; din această cauză opera s’ar pu­
tea numi „Eneapla", dar această numire nu se în­
tâmpină vreodată.
Unde a început Origen „Exapla“ : — pe când eră
în Alexandria (deci înainte de anul 231), sau abia în
Cezareea, — și cât timp a lucrat la ea, nu se știe.
Se pare că, din cauza mărimei, Exapla lui Origen nu
s’a copiat. La 50 de ani cupă moartea autorului, Exapla
a fost așezată în biblioteca din Cezareea Palestinei de
către Euzebiu și Pamfil. Ea a fost întrebuințată de
mulți, până în secuiul al VH-lea. Probabil a fost arsă
la anul 653 când Arabii au ocupat Cezareea. Azi a-
vem din Exapla două volume de fragmente culese din
citațiunile celor vechi.
Pe'a sfârșitul secuiului al III-lea și începutul secu­
iului al IV-lea s’au mai făcut recensiuni la Septuagintă
de preutul Lucian din Antiohia și de episcopul Esihie
<din Egipt.

§ 65. Itala și Vulgata.

1. In a doua jumătate a secuiului al doilea după

Hristos s’a tradus pentru prima oară Sfânta Scriptură
în limba latină. Criticii bazați pe deosebirea stilului
din diferitele cărți, cred că traducerea nu s’a făcut
de un singur traducător, ci de mai mulți.
Cele dintâiu urme despre traducerea latină le găsim
■la Tertulian. De s’a făcut o unică traducere sau mai
multe în acel timp, nu se știe. Citatele din traducerea
latină, ce se găsesc la scriitorii cei vechi, până la Iero-
nim, care a făcut o nouă traducere în limba latină,
nu consună între ele. Augustin pare că vorbește de
.mai multe traduceri, dintre cari pe Itala (pe cea din
 121

Italia) o declară ca cea mai bună1), leronim, contim­

poran cu Augustin, vorbește de acea traducere ca de
una, dar și el zice, că există aproape în atâtea recen-
siuni, câți și codici. Până și azi criticii nu se pot uni
în privința ideei dacă s’au făcut mai multe traduceri
independente unele de altele, sau numai una, în Africa
ori Roma, sau că această una a existat în mai multe
recensiuni, dintre cari Augustin declară pe Ifala, adecă
pe cea din Italia, ca cea mai bună.
Traducerea nu s’a făcut dupe textul original,-ci dupe
Septuagintă, în mod cât se poate de literal, și nu în
latina clasică, ci în latina din timpul imperiului, având
multe elemente din limba rustică, deci, într’o limbă
latinească cam greoae.
In vechea traducere latină strecurându-se multe gre­
șeli, din cauza copierilor, episcopul roman Damas I
(366—384) a îndemnat pe leronim să facă cuvenita
revizuire și îndreptare. Din cărțile Testamentului Vechiu
a îndreptat Psaltirea, de două ori: o dată dupe Sep-
tuaginta (Psalterium Romanum, spre deosebire de Psal­
terium vetus, care se întrebuințează și azi în biserica
Sf. Petru din Roma), altă dată dupe Exapla lui On-
gen (Psalterium Gallicanum). Tot dupe Exapla a în­
dreptat : Cronicele, Ecleziastul, Cântarea Cântărilor,
Proverbele și Iov, dintre cari numai cea din urmă se
mai păstrează.
2. însuși leronim fiind nemulțămit de lucrarea ce
făcuse, s’a apucat și a tradus din nou, dupe original,
Sfânta Scriptură, între anii 390 și 405. Traducerea
a făcut-o în Palestina. In ânul 405 terminase toate
cărțile canonice și două așa zise deuterocanonice. Ie-

0 Cuvintele lui Augustin sunt acestea: in ipsis autem interpretationi-

bus ltafa caeteris praeferantur, nam.est verborum tenacior cum perspi-
cuitate sententiae (De Doctr. Christ.) Cu toate acestea, englezul Bengli
citește illa în loc de Itala, iar Aihhorn, asitata. Cestiune de apreciere.
 122

Țonim n’a tradus pe Baruh, înțelepciunea lui Solomon,

înțelepciunea lui Iisus fiiul lui Sirah și Cărțile Macca-
beilor. Aceste cărți au fost traduse mai târziu de câtre
alți traducători.
Traducerea e liberă și corectă. Ieronim a avut înainte
manuscripte evreești, a ținut seamă, însă, și de tra­
diția exegetică a Iudeilor și a consultat traduceri ve­
chi, mai ales Septuaginta.
Rufin a combătut această traducere. Augustin încă
nu se putea familiariza cu ea, din cauza că se abă-
teâ dela traducerea veche latinească și dela Septu-
agintă.
Multă vreme s’a întrebuințat .în biserică traducerea
veche și cea nouă a lui Ieronim. Această din urmă
s’a introdus mai întâiu în biserica din Galia. Dela se­
cuiul al VH-lea, după ce episcopul roman Grigorie cel
Mare (590—604) a comentat cartea Iov, seivindu-se
de traducerea lui Ieronim, s’a întrebuințat numai a-
ceastă traducere, sub numele de „Vulgata", după ce
Psaltirea tradusă din original s’a înlocuit cu Psalterium
Gallicanum (adecă Psaltirea întrebuințată mai întâiu în
Galia) și s’au introdus cărțile așa zise deuterocano-
nice pe cari nu le revăzuse Ieronim.
Cu timpul s’au strecurat greșeli și în Vulgata; de
aceea a fost îndreptată de mai multe ori (de Alcuin,
Lanfranc și alții). Sinodul tridentin (1545—1563) a
decretat Vulgata ca „versio authentica", hotărînd în
acelaș timp îndreptarea ei. In timpul papei Sixt V
s’a tipărit ediția corectată (1590). Dar constatându-se
că această ediție sixtină nu e la înălțimea dorită, s’a
revăzut din nou și s’a tipărit în timpul papei Clement
VIII la anul 1592. Textul Vulgatei din ediția clemen-
tină (corijat încă în anul 1593 și 1598) este textul
autentic și normativ al Sfintei Scripturi până și acum.
Nici o schimbare nu e permisă în acest text.
 123

§ 66. Targumii (traducerile) sau parafrazele

haldaice.

După exiliul babilonic poporul pe încetul a uitat

limba maternă și vorbiâ limba haldaică, așa că nu
mai pricepea cele ce i se citeau din Scrierile Sfinte.
De aceea la cult se citiă o parte din Biblie, în textul
original, și apoi se traducea, sau mai bine zis: se pa­
rafrază în limba poporului. Cu timpul acele parafraze
sau circumscrieri s’au și scris, căpătând numele hal-
daic de targum, targumim = traducere, traduceri.
Nici unul din targumii existenți nu cuprinde întreg
Testamentul Vechiu, ci numai unele părți. La Ezra,
Neemia și Daniil nu sunt targumi.
Dintre Targumi se conservă :
1. Targumul lui Onkelos. Onkelos a fost prozelit
iudeu, discipul al lui Gămăliei. Lucrarea sa este asu­
pra Pentateuhului, pe care a făcut-o cam pe timpul
dărâmărei Ierusalimului (anul 70 după Hristos).
2. Targumul lui Ionatan la Profeții anteriori (Io-
zua, Judecători, Samuil și Regi) și posteriori (Isaia,
Ieremia, Iezechiil și Profeții mici). Dupe Talmud, acest
Ionatan, fiiul lui Uziel, a fost discipul al lui Hilel. Dacă
este așa, apoi Ionatan este anterior lui Onkelos. Se
crede, că targumul în forma de azi e o prelucrare
făcută pela începutul secuiului al IV-lea după Hristos
de Rabbi Iosef ben Hiia rectorul școalei din Pum-
bedita.
3. Targumul ierusalimitean la Pentateuh — unul
întreg și altul numai la unele părți —a atribuit lui Io­
natan fiiul lui Uziel, dar pe nedreptul, căci limba și
cuprinsul, sporit cu legende și fabule, denotă pe un
traducător (targumist), care a trăit poate în a doua
jumătate a secuiului al VH-lea după Hristos.
 124

4. Mai avem și targumi anonimi la Psalmi, Iov,

Proverbe, Hameș meghilot ’), Cronice.

§ 67. Peșito (Feșito) și alte traduceri siriace

la T. V.

1. Cea dintâiu traducere siriacă la T. V. este nu­

mită Peșito, sau Feșito, adecă simplă sau verbală,
spre deosebire de traducerile și explicările alegorice
ale Sfintei Scripturi. Dupe toate semnele ea a fost
tradusă de iudeo-creștini, în a doua jumătate a secu­
iului al doilea după Hristos. Traduceraa e făcută din
textul original, și conține, ca adaus, și cărțile neca­
nonice, traduse mai târziu 1 2).
2. Traducerea filoxenianâ. Aceasta cuprinde nu­
mai Psaltirea, tradusă din Septuagintă de horepisco-
pul Policarp, dupe cererea episcopului Filoxen (Xe-
naia) din Mabug (Ierapole) în Siria (488—518).
3. Exapla siriacâ, numită astfel pentru cuvântul,
că cea mai mare parte a Test. V. s’a tradus dupe
Exapla lui Origen la Septuagintă. S’a făcut în Ale­
xandria la anul 617 de Paul dela Tella, în Mesopo-
tamia, dupe cererea lui Atanasie patriarhul monofizit
■dela Antiohia.
4. Recensiunea Test. K. de Iacob dela Edessa, la
■începutul secuiului al VlII-lea, dupe Peșito și Exapla
siriacă. Se conservă numai Pentateuhul și Iov.

1) . La unele sărbători s’au introdus, cu timpul, citirea acestor cărți:

Rut, Estir, Plângerile, Cântarea Cântărilor și Ecleziastul, scriin-
du-se și deosebit, ca o subdiviziune a Aghiografelor, și numindu-se:
Hameș meghilot—5 volume.
2) . Efrem Șirul (ț pela 380) cunoaște scrierile necanonice ale Test.
V., dar nu Ie recunoaște de canonice. Ăfraates (jumătatea secuiului al
IV-lea) citează, în cuvântările sale, toate cărțile canonice ale Test. V.,
și nici una din cele necanonice.
 125

§. 68. Alte traduceri ale Sfintei Scripturi (T. V.)

1. Traducerile egiptene. Atât în dialectul sahidic sau

teban (Egiptul de sus), cât și în dialectul coptic, numit
încă memfitic sau basmurean (Egiptul de jos), s’a
făcut câte o traducere din Septuagintă, pela sfârșitul
secuiului al treilea și începutul secuiului al patrulea.
Se păstrează fragmente.
2. Traducerea etiopică. După aducerea Creștinis­
mului în sudul Egiptului de către Frumențiu și Ede-
ziu, în secuiul al patrulea, s’a tradus Septuaginta în
dialectul geez (etiopean), la sfârșitul secuiului al IV-lea.
3. Traducerea armeană. Până în timpul patriarhului
Isaac, Armenii întrebuințau alfabetul siriac. Mesrop
(Miesrob), secretarul numitului patriarh, a inventat
alfabetul armean. Amândoi, apoi, pela anul 390, au
tradus Sfânta Scriptură dupe Peșito.
Din Septuagintă a fost tradusă, în urma Sinodului
ecumenic dela Efes (431), de Miesrob, Iosif Palnen-
sis și Ețnac sau Ioan Ekelensis. Traducerea e liberă;
pare a se fi consultat și Traducerea Peșito.
4. Tr aducerea georgică sau gruzinică. In limba
georgică s’a tradus Septuaginta, în Georgia (Gruzia),
în secuiul al Vl-lea. S’a tipărit prima oară în Moscva
ia 1743, după ce s’a revăzut dupe traducerea slavonă.
5. Cea mai veche dintre traducerile arabe este cea
făcută în secuiul al X-lea de Rabbi Saadia Gaon,
dupe Septuaginta.
6. Traducerile slavone — fără valoare pentru cri­
tică — s’au făcut în limba veche bulgară. Cel mai
vechiu manuscript, care conține întreaga Sfântă Scrip­
tură, este cel moscovitean din anul 1499. Acest ma­
nuscript s’a tipărit în anul 1581 în tipografia din Os-
trog, înființată de voevodul Kievului, Constantin Con-
 126

stantinovici Ostrovschi. Ediția stereotipă din 1816 —-

1824 a Bibliei slavone, s’a retipărit de mai multe ori..

§ 69. Traducerile române ale Sfintei

Scripturi (T. V.).

In ordine hronologică avem următoarele traduceri :

1. Psaltirea lui Coresi, tradusă din limba slavonă-
sârbească și tipărită cu textul sârbesc, la Brașov, în
anul 1577.
2. Pălia sau Vechea Scriptură, tipărită la Orăștie,
în Transilvania, la anul 1582. Se conservă numai Car­
tea Facerei (Geneza) și Eșirea (Exodul). Traducerea
s’a făcut de Mihai Tordaș din Transilvania (în tovă­
rășie), dupe texte evreești, grecești și sârbești.
3. Psaltirea tradusă și tipărită în Alba-Iulia, la 165 G
de ieromonahul Silvestru. Traducerea e din grecește.
4. (Psaltirea în versuri de Mitropolitul Dositei, ti­
părită la 1673 în Uniev [Polonia] și) Psaltirea în proză,
în limba română și slavonă, dupe textul grec și la­
tin al Septuagintei, tipărită în Iași la 1680.
5. întreaga Biblie s’a tipărit întâia dată la anul 1688
în București, cu cheltuiala Domnului Țărei Românești
Șerban Cantacuzen, în timpul Mitropolitului Teodo-
sie. Traducerea s’a făcut la 1662, din Septuagintă, de
către Nicolae Gramaticul și s’a corectat de arhiereul
Gherman Nisis, Ștefan și Radu Greceanu. Tipărirea
s’a făcut sub privegherea și îngrijirea lui Mitrofan epi­
scopul Hușilor. -
6. Samuil Micul (Klein) de Sad s’a hotărît să în-
drepteze Biblia Bucureșteană, care, cu foarte multă
greutate se mai putea găsi și procură, dar el a tra­
dus din nou aproape întreg Testamentul Vechiu dupe.
Septuagintă. Biblia aceasta s’a tipărit la Blaj în anii
1793—1795.
 127

7. Biblia lui Samuil Micul s’a retipărit, în urma

câtorva indreptări, în Petersburg, la. 1819, de soci­
etatea biblică rusească.
8. Aceeași Biblie (cea dela Blaj s’a editat la Buzăul
(Biblia de Buzău) între anii 1854 și 1856, în timpul
■episcopului Filotei.
9. Cu mici modificări, introduse din Vulgata și din
alte texte, s’a retipărit în Sibiiu, între anii 1856 și 1858,
Biblia de Petersburg, de către episcopul Andrei Șaguna.
10. Societatea biblică pentru Britania și streinătate
a tradus și tipărit Biblia și în limba română (edițiuni
cu prepus, atât ale Vechiului, cât și mai ales ale No­
ului Testament).
11. Decedatul profesor universitar dela Facultatea de
teologie greco-orientală din Cernăuți, Părintele Dr. Emi-
lian Voiutschi, a editat în Cernăuți, la 1898: Cartea
Psalmilor (cu explicări) tradusă pentru prima oară
din textul original (masoretic) de repausatul întru fe­
ricire Părintele Isidor cavaler de Onciul, fost profe­
sor la aceeași Facultate.
12. Decedatul Părinte Dr. luliu Olariu, fost profesor și
director al institutului teologic din Caransebeș (Banat), a
tradus (și a explicat), tot dupe textul original (masore­
tic): Psalmii din Ciaslov (3—6; 12; 16; 19 și 20;
24 ; 30; 33 ; 37 ; 50 ; 53 și 54; 62; 64—69; 83—85;
87; 89 și 90; 100—103; 1Î8; 120; 129; 133—136;
140-142; 144 și 145; 148—150). Cartea s’a tipă­
rit în Caransebeș, la anul 1901.
13. Ca ediție a Sfântului Sinod s’a tipărit în Bucu­
rești, 1914, „Biblia adică Dumnezeeasca Scriptură a
Legii Vechi și a celei Nouă“.
14. In 1921 „Societatea evanghelică română“ (!!??)
a publicat în București „Biblia sau Sfânta Scriptură a
Vechiului și Noului Testament", tradusă de D. Cor-
nilescu.
 129

NOTAREA PRESCURTATĂ A UNORA DIN CĂRȚILE SFINTEI

SCRIPTURI A VECHIULUI ȘI NOULUI TESTAMENT

V T. în locde Vechiul Testament

N. T. „ » Noul Testament
V. și N. Test. „ „ Vechiul și Noul Testament

Gen. » Geneză
Ex. » » Exod
Lev, » n Levitic
Num. » » Numerii
Deut. •» » Deuteronom
lis. Nav. (loz.) „ „ lisus Navi (Iozua)
Judec. » » Judecătorii
I, II Sam. n „ 1, II Samuil
I, II Reg. , „ I, 11 Regii
I, II, 111, IV Imp. „ „ I, II, III, IV împărații
IS. l> ■>
Isaia
Ier. » » Ieremia
lez. » » lezechiil
Dan. , » Daniil
Os. » » Osie
Ioil
Am. » » Amos
Avd. (Obad.) „ » Avdie (Obadia)
lonă
Mih. -n r>
Miheea
Nautn
Avac. » » Avacum (Habacuc)
Sof. (Țef.) » » Sofonie (Țefania)
Agh. » » Agheu
Zah. n n Zaharia
Mal. « « Malahia (Maleahi)
Ps. n » Psalm
Prov. » „ Proverbe
Iov Cântarea Cântărilor
Cânt. Cânt. n »
Plâng. „ » Plângerile
Eclez. „ n Ecleziastul
z
Rut I, II Cronice (Paralipomena)
I, II Cron. (Parai.) „ „

*
 130

Ezr. în loc de Ezra

Neem. w 1* Neemia
Est. n 55 Estir

Mat. Matei
Marc. Marcu
Luc. w 7» Luca
Io. w Ioan
F. Ap. 55 55 Faptele Apostolilor
Rom. 75 Romani
I, II Cor. I, II Corinteni
Gal. Galateni
Efes. Efeseni
Filip. 5» 5» Filipeni
Colos. H Coloseni
I, II Tes. I, II Tesaloniceni
I, II Tim. 75 55 I, II Timotei
Tit
Filim. 15 Filimon
Evr. Evrei
Iac. yy Iacdv
I, II Petr. 5» I, II Petru
I, II, III Io. 75
-
I, II, III Ioan
Iuda
Apoc. w Apocalipsa

X
 131

TABLA DE MATERII.
Pagina
1. Definițiunea, obiectul și împărțirea Introducerei .... 3

PARTEA SPECIALĂ
§ 2. începutul, dezvoltarea, înflorirea și decadența literaturei ebraice 6
§ 3. Limbile in cari sunt scrise cărțiie V. T................................... 9
i
SECȚIUNEA ÎNTÂIA.
Cărțile canonice ale T. V.
§ 4. Numirea, împărțirea și numărul cărților canonice ale T. V. 11

CAP. I.
PENTATEUHUL
w xw r.w

5. Numele și împărțirea lui............................................ 14

6. Caracterul general al Genezei și doctrina cuprinsă' în ea 15
7. Exodul și celelalte trei cărți ale Pentateuhului 17
8. Poporul israiltean și Moise; luptele cu magii'si'minunile
lui Moise; timpul petrecut in pustie; ultimele fapte ale
lui Moise................................................. 20
vn

9. Legea Vechiului Testament, felul, împărțirea, durata si su­

in ax e’ de popoarelor din acei'timp. 24
«r>

10. Autenticitatea Pentateuhului....................... H 27

CAP. II.
CĂRȚILE ISTORICO-PROFETICE.
A) PROFEȚII ANTERIORI.
wmr.wvn

11. Cartea Iozua........................................

12. Cartea Judecătorii ..... ^
13. Cărțile (I și II) Samuil....................
14. Cărțile Regilor (I și II).........................
 132

B). PROFEȚII POSTERIORI. Pagina

§ 15. Profeția Testamentului Vechiu, în general. Deosebirea dir.tre 44

profeție și preziceri omenești ..........................................
46
§ 16. Roiul Profeților. Școalele profetice......................................... 48
17. Profețiile referitoare la Mântuitorul. .....................................
52
18. împărțirea generală a căiților profetice...............................

a). PROFEȚII MARI

§ 19. Isaia . 53
§ 20. leremia 55
§21. Iezechiil 58
§ 22. Daniil. 60

b). PROFEȚII MICI

§ 23. Osie.................................................................................................... 62
§ 24. Ioil......................................... ’............................................. • ■ 63
§ 25. Amos.................................................................................................. 64
§ 26. Avdie................................................................................................. 65
§ 27. Ionâ.................................................................................................. 65
§ 28. Miheea............................................................................................ 67
§ 29. ............................................................................................................ 68
§ 30. Avacum................................... ■ ■ 69
§ 31. Sofonie....................................................................................... 71
§ 32. Agheu............................................................................................ 72
§ 33. Zaharia............................................................................................ 73
§ 34. Malahia............................................................................................ 75

CAP. III.
AGH1OGRAFELE, ADECĂ SCRIERILE SFINTE SAU
SCRIERILE CELELALTE.
§ 35. împărțirea și caracterul lor.............................................

.
A) CĂRȚILE PROFETICE.
§ 36. Cartea Psalmilor. 76
§ 37. Proverbele lui Solomon . . . 81
§ 38. Cartea Iov.................................... 83
§ 39. Cântarea Cântărilor .... 86
§ 40. Plângerile .................................... 87
§ 41. Ecleziastul.................................... 88

.
B) CĂRȚILE PROFETICE.
§ 42. Daniil..................................................................
C)
. CĂRȚILE ISTORICE.
§ 43. Rut...................................................................... 89
§ 44. Cronicele (I și II).................................... 91
 133
Pagin i

§ 45. Ezra. . 92
§ 45. Neemia 93
§ 47. Estir. 94

SECȚIUNEA A DOUA
Cărțile necanonice (apocrife) ale Vechiului Testament.

§ 48. Numirea și împărțirea lor... ..........................................

CAP. I.
CĂRȚILE ISTORICE NECANONICE
98
EZnVz.OZW

i. Ezra...................................................................................................
l. Cărțile Maccabeilor.......................... ......................................... 98
. Cartea ludit................................................................................... 100
52. Adausele la Cartea canonică Estir......................... - - • 101

CAP. II.
CĂRȚILE DIDACTICE NECANONICE.
101
WotOo W«X>

53. Cartea Tobit.................................. , . ................................

54. Cartea ințelepciunei lui lisus fiiul lui Sirah ...... 102
55. Cartea Ințelepciunei................................................................... 102
56. Rugăciunea lui Manase................................................... . . 103

CAp. III.
CĂRȚILE PROFETICE NECANONICE.
czztzr-w

57. Cartea .. .....................................................................................

58. Epistola lui Ieremia ..............................................................
59. Adausele la Cartea canonică Daniil...............................

*
PARTEA GENERALĂ

§ 60. Diviziunea.............................................................. 107

CAP. I.
CANONUL TESTAMENTULUI VECHIU.

§ 61. Ideea despre Canon ...............................................

§ 62. Canonul Testamentului Vechiu..........................
 Pagina

CAP. II.
TRADUCERILE SFINTEI SCRIPTURI A TESTAMENTULUI VECHIU.

§ 63. Traducerile grecești..................................................................... 119

§ 64. Recensiunile Sepfuagintei............................ 119
§ 65. Itala și Vulgata............................................................... . . 120
§ 66. Targumii (traducerile) sau parafrazele haldaice.... 123
§ 67. Peșito (Feșito) și alte traduceri siriace la T. V. 124
§ 68. Alte traduceri ale Sfintei Scripturi (T. V.) . . . 125
§ 69. Traducerile române ale Sf. Scripturi (T. V.) . . . . 126
Notarea prescurtată a unora din Cărțile Sfintei Scrip­
turi a Vechiului și Noului Testament............................... 129
 1
1
1
r
i.

i’
k
n
■’UBLICAȚIUNILE CASSEI ȘCOALELOR

1. Biblioteca secundară.
Lei B
1. Mitologia Greco-Romană de G. Popa Lisseanu. . . , 8.50
2. Tablouri culturale din trecutul Românilor de St. O. Iosif sub tipar
3. Balade culese de G. Coșbuc . . ,................................... 9____
4. Cetăți și orașe Greco-Romane de G. Popa Lisseanu. . 3,25
5. Monumentele noastre istorice de Al. Lepădatu . epuizat
6. Umorul Românesc de P. Locusteanu ... sub tipar
7. Priveliști din țară de Emil Gârleanu , . . . epuizat
8. Antologie dialectală de O, Densușanu .... epuizat

2. Biblioteca pedagbgică.
1. Didactica Magna de Am os Comenius ....... 12,—
2. Câteva idei asupra educațiunei. Partea I de Loke . . . 4,35
3. Pedagogia practică de A. Mathias.................... sub tipar
4. Introducerea în pedagogia lui Herbart de Chr. Ufer. . 3,25
5. Leonard și Gertruda de Pestalozi . ... sub tipar
5. Psihologia pedagogică de Em. Martig................................... 8,25
7. Eroii de Th. Carlyle............................................. sub tipar
8. Câteva idei asupra educațiunei. Partea II de Loke . . 2,50
9. Emil de Rousseau, tradus de G. Adamescu ..... 20,—
0. Pedagogia lui Spencer de G. G. Antonescu......................... 4,50
1. Educația cetățenească................................................. epuizat
2. Pedagogia lui Pestalozzi de G. G. Antonescu .... 6,50
î. Școala educativă de N. Moisescu....................................... 3,25
i. Introducerea in filosofia lui Paulsen, traducere de /. Lupu
și D. Pușchilă . . . ......................................................18,—
>. Psihologia pentru școalele normale de /. Nlsipeanu . . 12,—
>. Evoluția sistemelor de morală de Gr. Tăușan . . . . 5,—
'. Cultivarea minții cu ajutorul biologiei de N. Moisescu . 15.—
 BUCUREȘTI
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „SPORTUL
Bulevardul Elisabeta No. 51.