Pentru a mări cantitatea de O2 livrat țesuturilor, logic acestea trebuie să devină hipoxice.

Cu cât mai mare

hipoxia, cu atât mai mare va fi cantitatea de O2 eliberat țesuturilor (va scădea saturația Hb cu O2 pe curba
de disociere). Dar nu putem permite ca țesuturile să devină hipoxice (de exemplu la mușchii- începe durere),
aici vine în rol efectul Bor.

Efectul Bor

Când crește CO2, H+, curba se deplasează la dreapta (pentru a meține o presiune parțială a O2 de 40
mmHg, saturația Hb cu oxigen este mai mică, spre deosebire de normal, asta înseamnă că mai mult oxigen a
fost eliberat de Hb)- asta în condiții de creștere a metabolismului/ exemplu- efort fizic.

Pe scurt, efectul Bor mărește eliberarea O2 (CO2 afectează deci afinitatea Hb petru O2);

Efectul Bor este relevant pentru părțile corpului unde avem mult CO2 (de exemplu coapse).

Efectul Haldane

Când crește O2, graficul trece la dreapta (în linie dreaptă)- o să scadă saturația Hb cu CO2, pentru a menține
aceeași presiune a CO2.- mai mult CO2 va fi eliberat de Hb.

Acest efect este relevant pentru plămâni, unde avem presiunea O2 crescută.

Deci, efectul Haldane spune că PO2 modifică afinitatea Hb pentru CO2.

La valori scăzute ale PO2, creșteri în PO2 determină

creșteri relativ mici în legarea O2- afinitate scăzută a Hb
pentru O2 în starea T.

La valori moderate ale PO2, cantitatea de O2 legat

crește abrupt cu creșterea PO2, ceea ce reflectă
afinitatea crescută a Hb pentru O2 pe măsură ce
moleculele de Hb trec din starea T în starea R.

Curba se aplatizează la valoric rescute ale PO2 pe

măsură ce Hb se saturează
Diferența în conținutul total de O2 între punctele a și v, diferența a-v este:

- Cantitatea de O2 pe care plămânii o adaugă sângelui în capilarele pulmonare;

- Cantitatea de O2 pe care țesuturile o extrag din sânge în capilarele sistemice.

Și este de 4,7 ml O2/dL sânge