FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN

AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ

Disciplina:Tehnologii agricole

CURSUL NR. 8

3.3. Intensivizarea reproducţiei la ovine

In condițiile unei reproducții normale și a unei singure fătări pe an, ovinele valorifică
pentru reproducţie cca. 184 zile (150 zile gestaţie + 2 cicluri de călduri a 17 zile), sub nivelul
altor specii. Remedierea acestei situații si obținerea unui număr mai mare de produși se poate
realiza prin modificarea unor componente ale tehnologiei de reproducţie, şi anume:
desezonizarea şi provocarea căldurilor ovulatorii, sporirea frecvenţei fătărilor și stimularea
poliovulaţiei, etc.
A) Desezonizarea şi provocarea căldurilor ovulatorii este determinată de mai mulţi
factori:
- factorul genetic, reprezentat prin particularitatea rasei şi chiar a femelelor de a
prezenta călduri în mai multe sezoane, este cel mai bine fixat şi corelat cu nivelul de ameliorare
şi gradul de precocitate;
- durata zilei-lumină de 10-12 ore determină activarea căldurilor; trecerea treptată spre
zi lumină-scurtată în mod artificial determină căldurii ovulatorii;
- prezenţa mielului inhibă apariţia căldurilor prin suprimarea hormonilor gonadotropi,
datorită suptului;
B) Sporirea frecvenţei fătărilor – frecvența normală a fătărilor este de o fătare/an și se
consideră fătări dese atunci când se produc doua fătări/an sau trei fătări la doi ani.
Realizarea a doua fătări/an – este o metodologie, care solicită foarte intens organismul
animalelor și în general se aplică la rasele cu un sezon de reproducție de peste 6 luni și pe
animale adulte reformate sau sterpe.
Realizarea a trei fătări în doi ani – presupune intervalul minim de 8 luni între fătări: 5
luni de gestație, 2 luni de lactație si 1 lună pregătire pentru montă.
O condiție deosebit de importantă, în reușita acestei metode, este asigurarea unei hrăniri
adecvate, care să poată să susțină acest efort al organismului.
C) Stimularea poliovulaţiei - aplicarea unor substanţe hormonale reprezintă calea cea
mai utilizată și cu cele mai sigure rezultate. Cea mai sigură cale de inducere artificială a estrului
la ovine a fost administrarea temporară a progesteronului, care în perioada administrării
blochează ovulația, iar după încetarea administrării o induce treptat la toate femelele tratate.

1
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

Progesteronul este înglobat în pesarii care sunt introduse în vaginul oii cu ajutorul unui
aplicator și sunt menținute un anumit număr de zile. După îndepărtarea pesariilor are loc o
hiperfunctie a hipofizei, se declanșează activitatea ovarelor si căldurile apar, la întreg efectivul
supus tratamentului, într-o perioadă de cca. 24 si 36 ore. Acest tratament trebuie completat cu
administrarea, injectabil, a 400 U.I. ser de iapă gestantă.

CAPITOLUL 4 TEHNOLOGIA CREŞTERII TINERETULUI OVIN

4.1. Tehnica hrănirii şi îngrijirii mieilor sugari

Astfel, imediat după naştere mielul trebuie sa-și reorganizeze toate funcțiile vitale
(respirația, digestia, termoreglarea, sistemul imunitar), pentru a face față condițiilor
nefavorabile de mediu în care se regăsește după naştere.
După fătare, în timp ce oaia se odihneşte, se acordă primele îngrijiri mielului:
- se destupă nările şi gura de mucozităţi, pentru a-i uşura respiraţia;
- se taie ombilicul la distanţa de un lat de palmă de abdomen, se dezinfectează capătul
tăiat cu tinctură de iod şi se masează uşor corpul mielului cu cârpe uscate şi curate, apoi este
lăsat să fie lins de mamă, în scopul activării circulaţiei periferice. Prin lingere şi miros, la care
mai târziu se adaugă văzul şi semnalele sonore, oaia îşi recunoaşte mielul, primindu-l la supt.
Imediat după fătare mielul trebuie să sugă colostru, primul supt făcându-se pană la
saturarea completă. În primele ore administrarea colostrului este absolut necesară, datorită
calităţilor deosebite ale acestuia: imunizant, laxativ, hrănitor. Conţinutul acestuia în
imunoglobuline, anticorpi, grăsimi, vitamina A contribuie la sporirea vitalităţii şi a rezistenţei
organice la primul contact cu noul mediu. Dacă din diferite motive, imediat după naştere,
mielul nu poate suge colostrul de la mamă, el trebuie aplecat la o oaie care a fătat în aceeaşi zi,
pentru ca secreţia lactată să nu depăşească stadiul de colostru. Pentru a avea certitudinea că
mielul are asigurată cantitatea de lapte necesară în această perioadă, în unele cazuri este nevoie
de intervenţia atentă a omului pentru distribuirea mieilor la oi “doici”.
Începând cu prima zi după fătare, îngrijirea şi întreţinerea mieilor sugari se face
diferenţiat, în funcţie de vârstă. Grupele de vârstă la tineretul ovin sunt următoarele:
 miei cruzi……………0-10 zile (25-30 capete);
 miei “mijlocaşi”……. 11-20 zile (50-60 capete);
 miei “zburaţi”………. 21-30 zile (100-120 capete).

2
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

Întreţinerea pe grupe de vârstă are avantajul că se asigură o îngrijire diferenţiată şi se

evită pierderile de miei.
Timp de 3-4 zile după fătare oile se ţin în boxe individuale, după care se formează grupe
de câte 15-20 oi cu miei “cruzi” care se trec într-un compartiment separat. La vârsta de 10-12
zile se alcătuieşte grupa de miei “mijlocaşi” formată din 50-60 oi cu miei ţinute într-un
compartiment mai mare, în care oile beneficiază de o furajare adecvata stării fiziologice
respective: fânuri, suculente, concentrate, de foarte buna calitate, precum şi apă curată în
permanenţă.

Comartiment cu miei ,,mijlocași”

Mieii “zburaţi”, constituiţi în grupe de 100-120 de capete, sunt trecuţi într-un saivan
obişnuit.

Comartiment cu miei ,,zburați”

3
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

Alimentația atentă din această perioadă nu poate limita ponderea pierderilor, dacă nu
este completată cu asigurarea unor condiții corespunzătoare de microclimat în adăposturile de
tineret. Astfel, aceste adăposturi trebuie să fie curate, luminoase, ferite de curenți de aer, fără
umezeală exagerată, să asigure, pe perioada fătărilor o temperatură de 10-12o C, în zona
rezervată oilor mame si cca. 16-18o C, în zona rezervată mieilor (în primele 3 săptămâni de
viață, până când mielul este capabil să-și regleze eficient temperatura corporală). Umiditatea
trebuie să fie de 65-75 %, iar coeficientul de luminozitate să ajungă la 1/10-1/12.

4.2. Hrănirea suplimentară a mieilor sugari

După vârsta de 3-4 săptămâni, necesarul energetic crescut al mielului nu mai poate fi
asigurat numai prin laptele matern, deşi producţia de lapte este ascendentă, aceasta nu poate
corespunde cerinţelor impuse de ritmul rapid al dezvoltării mielului.
Hrănirea suplimentară se face în spaţiul din interiorul adăpostului numit “mielar” (sau
“şcoală”), prevăzut cu grătare despărţitoare pentru a permite trecerea mieilor.

Spațiu destinat întreținerii și hrănirii suplimentare a mieilor

Fânul de calitate superioară se administrează în grătare, concentratele în jgheaburi de
lemn, iar apa în jgheaburi metalice. Se recomandă ca ponderea fibroaselor în rație să nu scadă
sub 15 % deoarece pot să apară o serie de tulburări digestive. La vârsta de o lună mieii consumă
cca. 70 g furaj combinat, 150-200 g la vârsta de 2 luni și aproximativ aceleași cantități de
fibroase.

4
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

Amestecul de concentrate se recomandă să aibă următoarele proporţii: 40 % porumb,

38 % ovăz, 10 % orz, 10 % soia, 1 % sare, 1 % zoofort. În timpul iernii este foarte indicată
administrarea de morcov roşu pentru aportul de vitamine, precum şi nutreţul-siloz în cantităţi
mici, în amestec cu orz măcinat.
Începând de la 3 săptămâni se poate aplica tehnica de creştere separată a mieilor sugari.
Aceştia au acces la mame numai de 3-4 ori pe zi, la ore fixe, începând de la ora şapte dimineaţa,
când sunt separaţi de mame, după ce au stat noaptea împreună.

A) Creșterea mieilor pe bază de substituenți de lapte

Această tehnologie are la bază prepararea de substituenți de lapte în concordanță cu
particularitățile tubului digestiv al mieilor și administrarea lui de la o vârstă variabilă, funcție
de tipul fermei, tipul de înţărcare si destinația mieilor.
Reconstituirea substituentului se face prin diluarea lui în apă fierbinte la 40-45o C, în
proporție de 1/5, iar administrarea în hrana mieilor se face la temperatura de 35-36o C. In
primele 4 săptămâni mieii pot consuma între 1,9-2,5 kg substituent/zi, realizând sporuri de
aprox. 200 g/cap/zi. Se recomandă ca începând cu vârsta de 25 zile și greutatea de 9-10 kg,
substituentul să fie restricționat, urmând ca până la 28-30 de zile să fie scos definitiv din hrana
mieilor.

Alăptarea artificială a mieilor cu ajutorul distribuitorului automat de substituent de lapte

B) Creșterea mieilor pe bază de nutrețuri concentrate

In ceea ce privește utilizarea nutrețului starter în hrana mieilor, aceasta are la bază
dezvoltarea ponderii rumenului în activitatea de digestie, crearea și menținerea unui mediu

5
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

acid, capabil să digere amidonul și celuloza din furaje. Acesta se introduce în hrana animalelor
începând de la vârsta de 13-14 zile.

Hrănirea mieilor cu nutreț combinat tip ,, starter”

Nutrețul combinat trebuie să conțină peste 15 % fibroase și să asigure un raport Ca/P
de 2/1 în vederea prevenirii apariției urolitiazei.

4.3. Înţărcare a mieilor

Înţărcarea, ca moment tehnologic, constă în suprimarea laptelui matern, prin separarea
definitivă a mieilor de mame, intrarea acestora în categoria de tineret pentru prăsilă sau
îngrăşat, iar a mamelor în categoria de oi mulgătoare (mânzări), sau nemulgătoare, până la
intrarea într-un nou ciclu reproductiv.
Pot fi aplicate următoarele sisteme de înţărcare: foarte precoce și precoce, înțărcarea
timpurie şi înțărcarea tradiţională.
Înţărcarea foarte precoce şi precoce - se deosebesc între ele prin vârsta de separare a
mielului de mamă, şi anume, în primul caz se separă mielul în prima zi sau după perioada
colostrală, în timp ce în înţărcarea precoce separarea se face între 12-20 de zile; miei înţărcaţi
foarte precoce au mai puţin de suferit, pentru faptul că nu s-a consolidat pe deplin reflexul de
supt și se obișnuiesc mai repede cu alăptarea artificială.

6
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

Ambele sisteme de înţărcare se practică în exploatarea intensivă, dar necesită alăptarea

artificială a mieilor cu substituent de lapte, nutreturi combinate și fân de bună calitate până la
vârsta de cca. 5-6 săptămâni și greutatea de 14-15 kg.
Adăpostirea mieilor se asigură în saivane curate, lipsite de curenţi, cu umiditate relativă
60-70 %, temperatura de 15 °C, cu compartimentări pentru 10-12 miei, asigurând spaţii de
cazare de 0,25 m²/cap. Se construiesc şi amplasamente speciale pentru alăptarea artificială a
mieilor.
Înţărcarea timpurie - este o metodă aplicată pe scară largă la noi în ţară, fiind cea mai
eficientă pentru perioada actuală. Se face la vârsta de 30-35 zile, când mieii trebuie să atingă
greutăţi între 10-12 kg după care berbecuţii sunt afluiți către îngrăşătorii, iar femelele se menţin
pentru prăsilă.
Prezintă avantajul că mielul a fost alăptat toată perioada colostrală şi perioada în care
realizează cea mai mare energie de creştere pe baza laptelui matern. Pentru obținerea unor
rezultate bune se impune administrarea în hrana mieilor, începând cu ziua a 7-a de viață a
nutrețurilor combinate (cu un aport proteic de minimum 20 % PD) și a fânurilor de bună
calitate.
După înţărcare tineretul se separă pe sexe, turmele fiind date în primire unor ciobani
experimentați.
Imediat după înţărcare începe mulgerea oilor, pentru a preveni mamitele şi a valorifica
capacitatea lor productivă.
Înţărcarea tardivă - este diferenţiată ca vârstă, în funcţie de rasă. Astfel, la rasele Ţigaie
şi Ţurcană se face la 2 luni, când miei ajung la greutatea de 15-16 kg, iar la Merinos şi Karakul
la 3 luni, când ajung la greutatea de 20-22 kg. În unele împrejurări, este considerată ca o metodă
neeconomică.

4.4. Creşterea tineretului ovin după înţărcare

Imediat după înţărcare se formează turmele de miei înţărcaţi sau “cârlani”, separaţi pe
sexe.
Mărimea turmelor de cârlani poate ajunge la 400-500 capete, acestea fiind îngrijite de
ciobani foarte pricepuţi.
Acestor turme li se repartizează păşuni pe terenuri “sănătoase” lipsite de umezeală şi
locuri cu băltiri şi cât mai apropiate de saivan sau de adăposturile din taberele de vară, iar locul

7
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

de cazare şi păşunat trebuie să fie la distanţă mai mare de oile–mame. În compoziţia floristică
a păşunilor pentru miei este bine să predomine leguminoasele. In cazul pășunilor cultivate
încărcătura/ha este de 50-60 cap. (funcție de vârstă) și de 20-25 cap în cazul pășunilor naturale.
Dacă pășunea nu corespunde din punct de vedere calitativ și cantitativ, hrănirea se
suplimentează cu o cantitate de 150-250 g concentrate/cap, administrată în tainul de dimineață
înainte de adăpare.

CAPITOLUL 5 PRODUCȚIA DE LÂNĂ

In noțiunea de ,,lână”, se încadrează toate fibrele de origine animală cu proprietăți

textile: lâna de oaie, părul de capră Angora, de cămilă, de lamă, de iepure Angora etc. Datorita
ponderii foarte mari pe care o are, din totalitatea producţiei piloase (de peste 95 % ), atunci
când nu se menționează proveniența, prin lână se înțelege numai producția piloasă furnizată de
către ovine.
Lâna constituie “îmbrăcămintea piloasă” a oilor, formată din fibre cu proprietăți textile.
Nu se încadrează în noțiunea de lână, fibrele de păr situate pe cap și extremități, care formează
“jarul”, precum și fibrele de păr fără proprietăți textile, care se află uneori în masa lânii.
Indiferent de direcția de exploatare, lâna constituie un produs caracteristic al ovinelor, care
împreună cu celelalte producții contribuie din plin la eficientizarea exploatării acestei specii,
datorită importanței deosebite ca materie primă în industria textilă.
Țesăturile din lână, prezintă caracteristici deosebite: sunt călduroase și ușoare, deoarece
lâna este slab conducătoare de căldură și are greutatea specifică redusă; au o elasticitate mare
și permit trecerea razelor ultraviolete necesare corpului uman, sunt rezistente și nu se
degradează la operațiunile de vopsire și călcare la temperaturi de peste 100o C; fiind poroase
permit o buna aerisire a corpului, absorb umezeala din transpirație, și totodată, facilitează
evaporarea apei absorbite.

5.1. Structura histologică a fibrei de lână

In secțiune microscopica transversală fibra de lână groasă prezinta trei straturi
concentrice.

8
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

De la exterior, spre interior, acestea sunt: stratul cuticular, stratul cortical şi stratul
medular. La lânurile subţiri nu se identifică stratul de măduvă, iar la lânurile semifine măduva
apare întreruptă, sub formă de insule şi puncte.

aa a

Structura histologică a fibrei de lână: a)- stratul cuticular;

b)-stratul cortical; c)-stratul medular;

Stratul cuticular constituie învelişul fibrei de lână, este format din celule plate,
transparente, fără nucleu şi diferite ca mărire şi formă.
Are rolul de a proteja fibra de lână de agenţii externi ce pot acţiona distructiv asupra ei
şi imprimă fibrei unele însuşiri specifice, cum sunt: luciul, mătăsozitatea şi capacitatea de
impaslire.
Stratul cortical este format tot din celule cheratinizate, însă alungite şi fusiforme,
dispuse longitudinal faţă de axul fibrei.
Conferă în cea mai mare măsură rezistenţa, extensibilitatea şi elasticitatea fibrei şi în
cadrul celulelor se află goluri de aer, care influentează pozitiv conductibilitatea termica si cu
capacitatea fibrei de a înmagazina apa. La unele rase de oi în stratul cortical se află granule de
pigmenţi ce imprimă lânii diferite nuanțe și culori.

9
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

Stratul medular este format din celule mari, neregulate, care apar la microscop ca o
bandă neagră, continuă sau discontinuă (la fibrele intermediare) și se întâlneşte numai la fibrele
groase și la cele de grosime mijlocie (de peste 35 microni). Între celulele stratului medular se
acumulează aer, care împreună cu aerul din stratul cortical contribuie la realizarea unei foarte
bune termoizolații protejând animalele împotriva pierderii căldurii în timpul iernii şi împotriva
arşiţei în timpul verii.

5.2. Usucul
Usucul constituie o componentă a lânii brute, nespălate, se prezintă sub formă de
emulsie rezultată din amestecul sebumului secretat de glandele sebacee cu sudoarea secretată
de glandele sudoripare si mai poate avea în compozitie celule moarte descuamate, precum şi
diferite impurităţi. Acest amestec are rolul de a proteja pielea și învelisul pilos al animalelor de
influenta negativă a factorilor climatici (lumina, temperatura, umiditate, etc.).
Usucul de bună calitate are o culoare alb-galbuie datorită cantității mari de acizi graşi
nesaturaţi. Se prezintă sub formă de emulsie şi solzişori foarte fini, este foarte fluid, unge
uniform fibra pe toată lungimea ei şi este uşor lavabil în apă caldă sau cu adaosuri reduse de
detergenţi.
Usucul de slabă calitate are o culoare brun-roșcată sau brun cu reflexe verzui, are o
consistență sporită, este repartizat neuniform pe suprafaţa fibrei, se prezintă sub formă de solzi
mari sau de aglomerări grunjoase, datorită conținutului mai ridicat în acid stearic şi cerotic, iar
rolul său de protecţie este redus. Este greu lavabil, fiind necesară utilizarea în cantităţi mari a
detergenţilor în soluţiile de spălare, fapt ce dimunează însuşirile lânii.

5.3. Însuşirile fizico-mecanice şi tehnologice ale fibrei de lână

Însuşirile fibrei de lână, care determină valoarea ei pentru industria textilă sunt
următoarele: culoarea, finețea, omogenitatea, lungimea, ondulaţiile, rezistenţa, elasticitatea,
plasticitatea, luciul şi mătăsozitatea.
Culoarea - la majoritatea raselor şi varietăţilor ameliorate, în condiţii normale de
întreținere şi sănătate, lâna este albă, apărând alb-gălbuie datorită usucului. Culoarea albă,
îndeosebi de nuanţă imaculată, este preferată în industria textilă, deoarece poate fi vopsită în
orice culoare, în funcție de cerințele de moment ale pietei. La un număr mai mic de rase şi
varietăţi se întâlnesc lânuri pigmentate, îndeosebi negru şi cafeniu, sau amestec de fibre

10
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

pigmentate ca, spre exemplu, brumărie, sau fibre diferit pigmentate pe segmente, ca spre
exemplu sur-auriu, sur-argintiu.
Finețea este una dintre însușirile de bază ale fibrei de lână, care determină domeniul de
utilizare în industria textilă, datorită capacității de filare (însușirea lânii, de a produce dintr-o
anumită cantitate o lungime maxima de fir). Finețea este dată de grosimea sau de diametrul
transversal al acesteia şi în țara noastră se exprimă în microni.
În funcție de rasă lânurile sunt grupate în patru clase de finețea: lânuri fine (sub 18-
26,0 microni), lânuri semifine (26,1- 33,0 microni), lânuri semigroase (33,1-37,0 microni) și
lânuri groase (peste 37,1 microni).
Omogenitatea fibrelor exprimate prin diametru și lungime reprezintă o însușire
deosebit de importantă, deoarece condiționează obținerea unui fir uniform și implicit a unor
țesături de calitate superioară. Lipsa omogenității conduce la obținerea unor fire scurte, cu
rezistență scăzută, care influențează uniformitatea tesăturilor.
Lungimea este o însuşire importantă a lânii, care poate fi considerătă sub două
aspecte:
Lungimea relativă constituie dimensiunea fibrelor în stare naturală, aşa cum se află
acestea în şuviţe, fără întinderea ondulațiilor.
Lungimea absolută constituie lungimea fibrei după ce aceasta a fost întinsă uşor până
la dispariţia ondulaţiilor. În general fibrele cu lungimea relativa de peste 6,33 cm pot fi toarse
mai cu uşurinţă și mai uniform, fapt ce contribuie la ridicarea calităţii confecţiilor.
Lânurile mai lungi de 14-20 cm se folosesc pentru confecţionarea covoarelor și a
diferitelor ţesături tehnice, precum și în industria casnică.
Ondulaţiile fibrelor de lână sunt determinate de gradul de curbura al foliculilor piloşi.
În general, ondulaţiile sunt cu atât mai numeroase, cu cât lâna este mai fină și mai bogată în
usuc de calitate superioară.
Ondulaţia în formă dorită ridică mult valoarea lânii pentru îndustria textilă, influențând
pozitiv durabilitatea și uniformitatea firului tors, precum și elasticitatea și supleţea confecţiilor
de lână. În funcţie de raportul dintre diametrul vertical și orizontal al fibrei ondulaţiile pot fi:
normale, joase sau întinse, înalte, supraondulate și neregulate.
Rezistenţa la tracţiune reprezintă însuşirea pe care o au fibrele de a opune o anumită
rezistență la acțiunea unor factori externi. Această proprietate este deosebit de importantă,

11
 FACULTATEA: MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Disciplina:Tehnologii agricole

deoarece condiționează în cea mai mare parte rezistenţa și durabilitatea confecţiilor. În

determinarea acestei însușiri sunt utilizate două noțiuni de bază:
- rezistență absolută - măsoară forţa de tracţiune, exprimată în grame, aplicată axial pe
fibra de lână, necesară pentru ruperea ei;
- rezistență relativă - masoară forță de tractiune, exprimată în kg, necesară pentru
ruperea unui fir de lână tors a cărui secţiune este de 1 mm².
În funcție de grosime, lânurile se comportă diferit la solicitările externe, astfel, fibrele
groase au o rezistenţă absolută mai mare, iar fibrele subţiri au o rezistenţa relativă mai mare.
Elasticitatea este însuşirea lânii de a reveni la forma iniţială după ce forţa externă de
deformare (întindere, torsiune, presare sau de îndoire), care a acţionat asupra ei încetează. Cu
cât timpul de revenire al lânii la volumul și forma inițială este mai redus, cu atât elasticitatea
este mai mare.
Plasticitatea este proprietatea lânii de a-și păstra un timp forma dată prin anumite
procedee mecano-fizice și după înlăturarea acţiunii care a determinat forma respectivă.
Plasticitatea este cu atât mai evidentă cu cât forma imprimată ţesăturii sau confecţiei respective
din lână se păstrează un timp mai îndelungăt.
Luciul reprezintă proprietatea fibrelor de lână de a reflecta mai mult sau mai puțin
lumina și este determinat de structura, forma și felul de dispunere a celulelor din stratul
cuticular. Luciul are rolul de a imprima țesăturilor nuanțe mai vii de culoare și un tușeu plăcut.
Mătăsozitatea este determinată tot de structura celulelor din stratul cuticular. Este o
însuşire care comportă o apreciere subiectivă, prin palpare. Ca și luciul, mătăsozitatea este
influențată de rasă, individ, precum și de starea de sănătate și întreținere a animalului.

12