Riga Crypto si lapona Enigel

Opera poetica a lui Ion Barbu apare in perioada interbelica cand in literatura romana se confrunta doua directii puternice: modernismul si traditionalismul. Balada Riga Crypto si lapona Enigel este o poezie modernista in primul rand pentru ca este rezultatul unei sinteze inedite intre doua domenii diferite (geometria si poezia) iar in al doilea rand poezia este modernista prin incalcarea conventiilor constitutive ale genurilor si ale speciei literare. In spiritul poeziei moderne, printre ale care caracteristici de limbaj se numara si ambiguitatea, balada Riga Crypto si lapona Enigel poate fi citita la un prim nivel ca legenda despre nasterea ciupercilor otravitoare dar se deschide spre universul superior de interpretare ca alegorie a fiintei. Interpretarea data insusi de Ion Barbu poemului un luceafar intors releva asemanarea cu capodopera creatiei lui Mihai Eminescu, drama incompatibilitatii dintre doua lumi care incearca sa comunice si sa se implineasca doar ca rolurile sunt inversabile. Viziunea despre lume pe care o propune balada Riga Crypto si lapona Enigel se inscrie in paradigma modernismului punand in evidenta legatura cu Luceafarul si constituind un model al lumii care il completeaza pe cel eminescian. Balada ramane deschisa lecturilor plurale pentru ca provoaca la meditatie pe tema fortei dar si a limitarilor erosului ca mod de cunoastere a lumii. Tema baladei este iubirea in varianta ei esuata. Cititorului atent i se va releva o tema situata la un nivel inalt de generalitate: opozitia din materie si spirit. Titlul baladei trimite cu gandul la marile povesti de dragoste din literatura universala Romeo si Julietasau Tristan si Isolda , insa la Ion Barbu membrii cuplului sunt antagonici (fac parte din regnuri diferite) , personaje romantice exceptionale dar negative in raport cu norma comuna. Crypto e sterp si naravas/ ca nu voia sa infloreasca iar Enigel e prea cuminte. La nivel formal poezia este alcatuita din doua parti, fiecare dintre ele prezentand cate o nunta. Formula compozitionala este aceea a povestirii in rama. Prologul contureaza putine imagini, atmosfera de la spartul nuntii traite. Primele patru strofe constituie rama viitoarei povesti si reprezinta dialogul Menestelului cu nuntasul fruntas. Menestelul este rugat sa cante despre nunta ratata dintre doi parteneri inegali, reprezentanti a doua regnuri distincte. In debutul partii a doua (expozitiunea) sunt realizate in antiteza, portretele membrilor cuplului, deosebirea dintre ei fiind elementul care va genera intriga. Numele Crypto sugereaza apartenenta la familia ciupercilor si postura de rege (riga) al fapturilor inferioare din regnurile vegetale. Numele Enigel are sonoritate nordica, in suedeza insemnand inger. Lapona isi conduce trupele de reni spre sud, ea reprezinta ipoteza umana cea mai evoluata a regnului. Singura asemanarea dintre cei doi este statutul superior in interiorul propriei lumi. Spatiul definitoriu al existentei pentru Crypto este umezeala perpetuu in pat de rau si-n huma unsa spatiu impur al amestecului elementelor primordiale (apa si pamantul) in timp ce lapona vine din tari de gheata urgisita spatiu rece ceea ce explica aspiratia ei spre soare si lumina. Membri cuplului nu-si pot neutraliza diferentele in planul real, comunicarea este realizata in plan oniric. Riga este cel care rosteste descantecul de trei ori. Povestea proriu-zisa se dovedeste a fi fantastica, ea desfasurandu-se in visul fetei ca in Luceafarul dar rolurile sunt inversate. In prima chemare, Crypto imbie aleasa cu dulceata si cu fragi, elemente ale existentei sale vegetale. Darul lui este refuzat de Enigel: eu ma duc sa culeg/ fragii fragezi mai la vale. In a doua chemare el merge pana la sacrificiul de sine: daca pleci sa culegi/ incepi rogu-te cu mine dar este refuzat si de aceasta data : te-as culege riga bland.../ Lasa, asteapta de te coace. Opozitia copt-necopt reluata in al treilea refuz prin antiteza soare-umbra pune in evidenta relatia individuala a fiecaruia, incompatibilitatea peste care nici unul dintre ei nu poate trece fara sa se piarda pe sine. Finalul este trist: Riga Crypto se transforma intr-o ciuperca otravitoare, obligat sa nunteasca cu maselarita . Impactul dintre ratiune (Enigel) si instinct (Crypto) configurat prin cele doua simboluri: fiara batrana si faptura mai firava se soldeaza cu victoria ratiunii asupra instinctului. Sub raport stilistic prezenta inversiunilor si a verbelor in vocativ in prima parte a baladei evidentiaza oralitatea textului. Menestelul este portretizat prin intermediul unei comparatii: m-ai aburit ca vina dublata de un epitet vinul vechi care sugereaza starea de gratie necesara povestirii poetice. Alcatuirea strofica pare destul de riguroasa initial, intr-o succesiune de grupaje de patru versuri dar nu este respectata pana la final. Masura versurilor (predominant 8-9 silabe) nu are constanta continua, ci urmareste ritmurile mai lente sau mai accelerate ale interventiilor naratorului sau ale dialogului protagonistilor.