JURNALISMUL SPORTIV N TELEVIZIUNE 1.

1 Notiuni generale privind jurnalismul sportiv Actualmente sportivii snt unele dintre cele mai binecunoscute si bine platite persoane de pe planeta. Lumea vrea sa citeasca si sa auda despre ei, iar numarul celor platiti sa le satisfaca aceasta cerere creste n egala masura. Sportivii se bucura acum de stralucirea oferita de reflectoarele mass-media mai mult dect oricare alta persoana din societate. Nu este un lucru neobisnuit sa vezi cum o suta de jurnalisti discuta despre un singur meci de fotbal, iar functiile pe care le ocupa antrenorii echipelor nationale capata o importanta secundara, n sensul mediatizarii, numai n raport cu sefii de stat. Acoperirea subiectelor sportive este vitala pentru sanatatea si prosperitatea mass-media. Acest lucru se vede, din ce n ce mai mult, n paginile dedicate sportului. De la ultimele doua-trei pagini ale ziarului de acum ctiva ani, numeroase publicatii nationale cotidiene, precum si ziare de duminica si-au extins spatiul acordat subiectelor sportive n sectiuni separate de pna la 28 de pagini tiparite zilnic - mai mult dect se acorda stirilor generale sau subiectelor de arta. Nu este greu de observat motivul pentru care sportul este att de captivant pentru mass-media. Ofera acelasi numar de pagini sau aceeasi durata de transmisie indiferent de ceea ce se ntmpla sau nu n lume, nsa stirile forte snt imposibil de prevazut. Mai mult, reportajele generate de guverne si de politicieni snt adesea considerate plictisitoare de catre multe

persoane si, cum partidele politice se strng laolalta pe teren neutru pentru a obtine sustinere din partea poporulu, acestea si-au pierdut puterea de a da nastere unor controverse si dezbateri. Sportul este exact opusul acestora. E previzibil, n sensul ca persoanele din domeniul mass-media stiu cu cteva luni nainte data la care au loc marile evenimente, are parte de propria agitatie si de propriul lui dramatism, precum si de o distributie de vedete. De asemenea, poate fi conceput ca o sursa la ndemna celor carora le place sa scrie. Este un element la fel de i important n realizarea cu succes a articolelor sportive ca si placerea practicarii unui sport. Sintagma jurnalist sportiv este alcatuita din doua cuvinte - sportiv si jurnalist -, iar pentru a reusi n acest domeniu, jurnalistului trebuie sa-i placa enorm de mult ambele preocupari. Nu este suficient ca jurnalistului sa-i placa doar fotbalul, atletismul sau cursele : el trebuie sa aiba capacitatea de a oferi si altora din cunostintele si entuziasmul dumneavoastra, ntr-un 14114c29o mod activ si antrenant, si sa fiti dispus sa va dedicati exersarii abilitatilor de a scrie la fel de mult ca sportivii despre care scrieti. Jurnalismul sportiv este o forma specializata de scriere, fiind fragmentat n mai multe sectiuni mai mici. sporturile si echipele preferate, iar daca jurnalistii sportivi nu vor sa para slabi si prost informati, atunci ar trebui sa nu fie mai prejos n ceea ce priveste nivelul cunostintelor. A fi la curent cu evolutiile recente dintrun sport important e o slujba cu norma ntreaga. Putini snt jurnalistii ce si pot alege sporturile si

evenimentele despre care sa scrie. Acestia snt, n general, cei mai straluciti, cei mai spirituali si incisivi editorialisti sau autori de reportaje cu un stil propriu, care dau "culoare" momentelor-cheie din lumea sportului. Dar a scrie despre sport nseamna mai mult dect a acoperi evenimentele importante. Oricum, mass-media detin un spatiu suficient de mare, pe care trebuie sa-1 umple, orice s-ar ntmpla, si face acest lucru strnind curiozitatea consumatorilor de stiri, oferindu-le parti dintr-un anumit eveniment, facnd profiluri ale participantilor si analiznd performante, pastrnd totodata un fond constant de stiri si articole. Sportul iese deseori din paginile sportive atunci cnd activitatile personalitatilor marcante ocupa prima pagina a ziarelor, ajung pe primul loc n buletinele de stiri sau se desfasoara n domenii specializate, precum moda, afacerile ori medicina. Pentru a trata subiectele sportive cu succes, ziaristul trebuie sa cunoasca cerintele mijlocului de comunicare pe care l utilizeaza si sa nteleaga audienta ce va beneficia de articol. Ziarele serioase si populare, ca si revistele sportive specializate au un stil unic, iar subiectele sportive snt tratate n mod diferit de catre ziaristi. Principile jurnalismului sportiv sunt de fapt aceleasi ca si pentru jurnalismul n general: obiectivitate, impartialitate, corectitudine, rapiditate. Doar ca materiale sportive au un stil aparte, un limbaj adecvat, dar aceasta nu nseamna ca trebuie scris doar pentru sportivii dintr-un anumit domeniu, ci trebuie sa fie scris

pe ntelesul si pentru interesul tuturor. Ziaristul sportiv nu scrie pentru el sau redactie, ci se afla n slujba auditoriului sau, iar interesul sa este ca acest auditoriu sa fie ct mai larg. Articolul despre subiectele sportive era considerat nainte o simpla proza-cliseu scoasa pe banda rulanta de catre niste jurnalisti delasatori. Daca au existat vreodata astfel de jurnalisti, astazi le-ar fi foarte greu sa-si gaseasca un loc de munca. Calitatea jurnalistilor sportivi care fac parte din echipa unui post de televiziune reprezinta un factor semnificativ n mentinerea cotei de audienta pe o piata competitiva. Standardele de redactare n sectiunile sportive au crescut considerabil n ultimii ani, presa sportiva putnd fi astazi comparata cu cele mai bune forme de jurnalism. Acest lucru este valabil att n sectorul popular al pietei, ct si n cel al presei "de calitate". Unele forme de articole sportive, cum ar fi contributia unor jurnalisti ca Neville Cardus si Alan Ross la crichet, au la baza o istorie ndelungata si aparte. Jurnalistii specializati pe alte sporturi i-au ajuns acum din urma, cel mai bun si modern jurnalism sportiv fiind printre cele mai placute forme de de relatare.Orict de evidente ar parea diferentele dintre radio, televiziune, presa scrisa si media online, sa ncercam sa aruncam o privire dincolo de evidente, ntruct caracteristicile specifice fiecareia au un rol important n stabilirea modului n care opereaza jurnalistii sportivi.

Radioul
Desi radioul este privit deseori ca un mijloc mediatic instant, procesele sale de colectare a stirilor pot fi mai

lente dect cele din presa scrisa. Informatiile esentiale pot fi obtinute, desigur, prin telefon, nsa transmiterea interviurilor poate lua ceva mai mult timp. Interviurile prin telefon pot fi realizate rapid, dar calitatea sunetului nu mai este aceeasi, iar pentru interviurile importante e adesea necesar ca jurnalistul sa aiba la el un microfon si un reportofon. Pentru pachetele mai lungi, care necesita mai multe interviuri si un zgomot de fond poate dura cteva ore pna cnd jurnalistul reuseste sa adune tot materialul necesar. Acesta va trebui apoi revizuit, de regula de acelasi jurnalist, cnd se ntoarce la birou. Odata materialul asamblat, transmisia se poate face foarte repede - cele mai multe statii radio transmit la fiecare ora buletine de stiri - sau chiar instant. nsa radioul este un mijloc mediatic liniar. Spre deosebire de ziare si paginile Web, consumatorul nu mai are libertatea de a se misca ntre articole. De aceea, jurnalistii de radio trebuie sa capteze atentia ascultatorilor pe tot parcursul' transmisiei, deoarece acestia se plictisesc destul de usor. Cu alte cuvinte, se recomanda ca interventiile sa fie destul de scurte (de la aproximativ 20 de secunde la un minut), doar subiectele mai importante urmnd a rula ceva mai mult. De asemenea, se recomanda schimbarea rapida a diferitelor elemente (voci si| sunete) care formeaza materialul, nainte ca ascultatorul sa se plictiseasca.

Televiziunea
Realizarea unui material la televiziune este un proces lent, care presupune mult timp, efort si personal dect orice alt canal mediatic. Aproape orice material| de

televiziune implica o echipa de filmare si un reporter care si parasesc birc si calatoresc, adesea pe distante lungi, pna la locul evenimentului. Este posit ca acestia sa fi petrecut deja mult timp pregatind interviul, asigurndu-se oamenii pe care trebuie sa-i intervieveze si lucrurile pe care vor sa le filmez snt acolo unde vor ei si cnd vor ei. Iar cnd ajung acolo, chiar si filmar celui mai simplu interviu ia ceva timp. Procesul de revizuire cere ca secventei sa fie filmate din unghiuri diferite, cu taieri, pentru a facilita editarea. Pentru un minut de televiziune se poate filma o ora, la aceasta adaugndu-se si timpul necesar interviurilor. Iar filmarea nu este dect prima etapa a procesului. Se scrie apoi un scenariu pe baza imaginilor, se nregistreaza vocea comentatorului (daca exista unul), iar filmul este apoi editat ntr-un material coerent de televiziune. Transmisia este, de asemenea, mai lenta dect n cazul radioului, deoarece canalele de televiziune au tendinta de a transmite mai putine buletine (desi unele canale prin satelit si cablu transmit astazi programe continue de stiri sportive). Ca si radioul, televiziunea este un canal mediatic liniar, iar necesitatea captarii atentiei publicului impune materiale scurte, dinamice. 1.2 Rolul Televiziunii n sport Asa cum am aratat n ntroducerea tezei respective, sportul a avut o contributie importanta la schimbarea caracterului transmisiei radio si TV n ultimii ani. A dat nastere unor noi statii radio si canale de televiziune,

detinnd probabil cel mai important rol n vnzarea de sateliti si abonamente la televiziunea prin cablu, iar n tarile dezvoltate s-au construit si numeroase site-uri n acest scop. La rndul lor, radioul, televiziunea si internetul au contribuit la cresterea profilului sportului, la transformarea multor cluburi n afaceri importante si a unor jucatori si atleti n milionari. n schimbul banilor adusi de vnzarea drepturilor de transmitere a evenimentelor sportive, organizatiile sportive s-au adaptat nevoilor posturilor de radio si, mai ales, ale celor de televiziune. Ele au modificat orele de ncepere a manifestarilor sportive pentru a corespunde programului televiziunii, organizeaza evenimente sportive n mai multe zile ale saptamnii - un exemplu edificator n acest sens este rugby-ul profesionist din Marea Britanie -, au schimbat chiar si sezonul de desfasurare a manifestarilor. Televiziunea a schimbat echipamentul jucatorilor - si nu doar ; pentru a ncuraja excesul de sigle publicitare. Meciurile de one-day cricket, de pilda, se joaca acum n echipamente viu colorate si mai putin n echipamentele traditionale albe, pentru a fi n avantajul televiziunii. n unele cazuri, chiar si regulile s-au modificat. Meciurile de fotbal american se joaca pe segmente mici, pentru a se conforma necesitatilor canalelor de televiziune de a insera frecvent reclame. Asadar, soarta evenimentelor sportive si cea a canalelor de televiziune care le acopera snt strns legate ntre ele. Necesitatea formarii si mentineriiI audientei modifica modul n care televiziunea, n

special, prezinta acestei evenimente. Televiziunile din Marea Britanie, n frunte cu canalele prin satelit si Channel Four, un canal relativ nou n transmisiunea terestra, au evoluat foarte mult de la a directiona pur si simplu camera spre locul actiunii. Transmisiunile sportive - n special ale unor evenimente de durata, preci Test cricket - ofera acum mult mai multe explicatii, n ncercarea de a cunostintele telespectatorilor si a le mentine interesul pe parcursul ur perioade mai lungi de timp. Aparitia televiziunii digitale ofera acum telespectatorilor posibilitatea de a fi "interactivi", de a-si folosi telecomanda pentru face transmisiile sportive pe gustul lor, de a revedea fiecare jucator n par sau secvente din partida, dupa cum doresc. Transmiterea evenimentelor sportive de catre posturile de televiziune este similara, n multe privinte, reportajelor sportive din ziare. Cnd televiziunea era la nceput de drum, cei mai multi jurnalisti care lucrau aici venisera de la ziare, aducnd cu ei si atitudinea fata de sport. Chiar si astazi, multi jurnalisti din radio si televiziune provin din presa scrisa. Ca si ziarele, categoriile media de transmisie prin radio si televiziune prezinta stiri sportive, avanpremiere la evenimente sportive, evenimente sportive, rubrici pe teme sportive si profiluri ale oamenilor din lumea sportului. nsa radioul, televiziunea si internetul au cerinte specifice, au propriile avantaje si limite, care impun practici specifice de lucru si tehnici diferite de acoperire a evenimentelor sportive.

VANCEA DENISA VERONICA