Autismul este o boala caracterizata de scaderea capacitatii de a interactiona pe plan social si de a comunica, de comportament stereotip si repetitiv cu simptome ce se manifesta

de obicei naintea vrstei de 3 ani. Aproximativ 75% din indivizii afectati manifesta si handicap mintal. Introducere n 1943 doctorul Leo Kanner a descris pentru prima data 11 copii care s-au prezentat la clinica sa cu o combinatie de grave deficite de vorbire marcate de anormalitati n interactiunea sociala si o nclinatie spre comportamente stereotipe, repetitive si ritualisitce. Acesti 11 copii au fost primii copii diagnosticati cu autism infantil. Desi denumirea initiala a evidentiat ca autismul infantil e observat n copilarie si documentele descriu comportamentul autist la copii, acum este clar ca autismul e vazut ca o boala pe tot parcursul vietii a carei tip si severitate se modifica n timp odata cu dezvoltarea individului. Definitia Autismului si Starile nrudite Autismul este un sindrom comportamental definit de un curs caracteristic si de aparitia simultana a unor purtari particulare n trei mari domenii. n acest moment, cea mai utilizata definitie a autismului este cea publicata n 1944 de catre Asociatia Psihiatrica Americana n Manualul de diagnostice si statistice al bolilor mintale (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorder)- DSM-IV. Pentru a se stabili un diagnostic de autism, aceasta definitie presupune ca individul sa manifeste: (1) o scadere n interactiunea sociala ( manifestata de cel putin doua articole din A.1 n Tabelul 1); (2) o scadere n comunicare ( manifestata de cel putin un articol din A.2 n Tabelul 1); (3) un comportament, interese si activitati restrictive, repetitive si stereotipe (manifestate de cel putin un articol din A.3 n Tabelul 1); (4) simptomele aparute naintea vrstei de 3 ani. De multe ori anormalitatile comportamentale sunt observabile de la cele mai fragede vrste. Totusi, ntr-un mic numar de cazuri exista o perioada de dezvoltare normala urmata de o regresie si de manifestarea simptomelor autiste. n general, simptomele se schimba odata cu dezvoltarea si se pot mbunatati considerabil. Un mic segment de indivizi manifesta o nrautatire n timp a comportamentului ritualistic-repetitiv. De la prima descriere a autismului facuta de Kanner, au fost observate alte boli care sunt similare cu autismul dar difera n prezentare. mpreuna cu autismul, aceste boli ( sindromul Rett, sindromul Asperger, dezvoltare pervaziva, childhood disintegrative disorder etc) sunt categorizate sub numele de boli pervazive de dezvoltare ( PDD pervasive developmental disorders). Dintre acestea, probabil cel mai cunoscut sindrom este Asperger. Aceasta boala este uneori greu de deosebit fata de autism la indivizii care au un nivel normal de inteligenta, validitatea acestor diferente este dezbatuta n prezent de catre cercetatori si doctori. Definitia data de DSM-IV specifica faptul ca in cazul sindromului Asperger, pe lnga inteligenta normala, impedimente n interactiunile sociale, comportament stereotip si repetitiv , indivizii ar trebui sa nu aiba nici o ntrziere n dezvoltarea limbajului ( de exemplu copiii spun cuvinte pna la 2 ani si fraze pna la 3 ani ). Se pune diagnosticul unei boli pervazive de dezvoltare n cazul n care individul are deficite n toate domeniile tipice pentru indivizii autisti.

Ultimele doua boli care fac parte din categoria PDD, childhood disintegrative disorder si sindromul Rett sunt mult mai putin ntlnite dect celalalte trei boli din aceasta categorie. Childhood disintegrative disorder este diagnosticat la copii de 2 sau mai multi ani de dezvoltare aparent normala si care au o regresie marcanta si ulterior manifesta comportamentul asociat autismului. n cazul copiiilor cu aceasta boala este foarte important sa se excluda orice alta boala care poate fi identificata ( de exemplu metachromatic leucodystrophy) si care ar putea fi cauza simpotmelor manifestate. Diagnosticarea sindromului Rett se face cnd la copiii de 5 luni cu o dezvoltare normala apar miscari stereotipe ale minilor, o slaba coordonare, limbaj ngreunat si ncetarea cresterii capului. n cazul autistilor se manifesta o continua dezvoltare a ndemnarilor si diminuarea n timp a unor caracteristic anormale dar la indivizii diagnosticati cu childhood disintegrative disorder si sindromul Rett ele se nrautatesc n timp. n timp ce definitia autismului e limitata la trasaturile prezentate n Tabelul 1, mai exista un numar de alte trasaturi care descriu boala. Aproximativ 75% din indivizii cu autism au abilitati intelectuale n zona retardarii mintale ( de exemplu un I.Q mai mic de 70 ). Prezenta unei retardari mentale severe ( de exemplu un I.Q. mai mic de 35) deseori ngreuneaza diagnosticarea autismului datorita numarului limitat de activitati/comportamente si abilitati care sunt necesare n observarea bolii. Pe lna dificultatile n interpretarea rezultatelor testului de I.Q, se adauga si faptul ca indivizii autisti demonstreaza frecvent un model de abilitati mprastiate pe parcursul unor teste standradizate ( de exemplu: o discrepanta ntre I.Q-ul verbal si cel nonverbal) sau un limbaj limitat ori chiar lipsa lui definitva. Desi un numar de studii au demonstrat punctele tari ( de ex: decodarea) si slabiciunile caracterisitice ( ntelegere, gndire abstracta ) totusi nu exista nici un tipar care sa poata fi observat la toti indivizii autisti si nici deficite neuropsihologice. Pe lnga retardarea mintala, autismul apare n conjunctura cu alte dificultati n comportament cum ar fi hiperactivitate si agresivitate catre propria persoana sau catre cei din jur la un nivel att de ridicat nct necesita interventi aditionale celor menite sa lupte cu boala propriu-zisa. Tabelul 1 Criterii pentru diagnosticarea autismului (DSM-IV) . A. Un total de 6 ( sau mai multe) articole de la (1), (2) sau (3) cu cel putin doua de la (1) si cte unul de la (2) si (3): (1) impedimente n interactiunea sociala, manifestate sub forma a cel putin doua din urmatoarele: (a) impedimente marcante n utilizarea unor comportamente nonverbale cum ar fi privitul ochi n ochi, expresiile faciale, pozitiile corpului (b) esecul n dezvoltarea unor relatii caracteristice nivelului de dezvoltare (c) lipsa dorintei de a impartasi placere, interese sau realizari cu alte persoane( de exemplu nu sunt aratate sau aduse obiectele de inters de catre pesoanele autiste ) (d) lipsa reciprocitatii sociale sau emotionale (2) imedimente in comunicare, manifestate sub forma a cel putin unuia dintre urmatoarele: (a) ntrzierea sau lipsa totala a limajului verbal ( fara a fi nsotita de ncercarea de a compensa aceasta lipsa prin moduri alternative de comunicare cum ar fi gesturile sau mimarea)

(b) la indivizii cu un limbaj potrivit apare un imepdiment n abilitatea de a initia sau sustine o conversatie cu ceilalti (c) limbaj stereotip si repetitiv sau limbaj idiosincratic (d) lipsa jocului variat si spontan sau a jocului social imitativ potrivit varstei (3) comportamente, interese si activitati reduse, repetitive si stereotipe, manifestate sub forma a cel putin unuia din urmatoarele: (a) interes redus si anormal n intensitate sau concentrare (b) aderenta aparent inflexibila pentru un ritual specific si nefunctional (c) maniere stereotipe sau repetitive ( de exemplu: flfirea sau rasucirea minii sau a degetului, sau miscari complexe ale ntregului corp) (d) preocupari insistente pentru parti ale obiectelor B. ntarzieri sau functionari anormale ntr-unul din urmatoarele domenii: (1) interactiune sociala (2) limbaj asemanator cu cel din comunicarea sociala (3) joc simbolic sau imaginativ . Predominanta Autismului O estimatie moderata a predominatiei autismului este de aproximativ 4-5/10 000 indivizi. Totusi, estimarile recente urca pna la 10/10 000. Daca ar fi sa facem o comparatie, cea de-a doua rata,de 10/10 000, este aproximativ egala cu rata de nasteri a indivizilor cu sindromul Down, cea mai cunoscuta boala cromozomiala si cauza cea mai des ntlnita cauza a retardarii mentale. Diferenta dintre ratele de predominanta din diferite studii este cauzata n mare parte de faptul ca, de-a lungul timpului, criteriile de diagnosticare s-au schimbat de la primele descrieri ale lui Kanner iar cel curent este mai larg dect criteriul anterior utilizat. Odata ce s-a nascut un copil autist, riscul de a se naste un alt copil autist variaza ntre 3 pna la 7%. Autismul apare de 4 sau 5 ori mai des la barbati dect la femei. Teorii Neuropsihologice si Caracteristici Studiile neuropsihologice, pe lnga faptul ca se concentreaza asupra trasaturilor autismului, au si o alta tinta, aceea de a descoperi deficitul sau deficitele cognitive fundamentale ce se afla n spatele anormalitatilor comportamentale observate n cazul acestei boli.Trei dintre cele mai importante teorii presupun ca exista deficite cognitive fundamentale n functiile executive,coerenta centrala si elaborarea unei teorii, pareri. Functii executive este un termen care acopera o larga zona de procese cognitive superioare cum ar fi capacitatea de a se libera de context, inhibarea unor raspunsuri nepotrivite, planificarea, ndeplinirea unei sarcini, schimbarea sarcinilor si monitorizarea lor. Pentru examinarea acestor procese s-au creat niste teste neuropsihologice cum ar fi Turnurile din Hanoi si Sortarea Wisconson a cartilor de joc care au scos la iveala functii executive anormale n autism. n particuar, deficitul n capacitatea de a trece de la o sarcina la alta este considerat paralel cu acel comportament ritualistic-repetitiv observat n autism si reprezinta caracteristica definitorie a acestei boli. O a doua teorie neuropsihologica despre autism afirma ca persoanele autiste au o slaba coerenta centrala. Ca dovada n sustinearea acestei teorii este faptul ca autistii nu pot deosebi tipare, modele sau stimuli ntr-un context cu nteles, spre deosebire de o persoana care nu

sufera de aceasta boala. Acest deficit poate nsemna limitare n procesarea unor evenimente sau stimuli importanti dar poate sevi la cresterea performantei unui individ autist de a procesa stimuli ntmplatori, observatie ce a fost facuta n mai multe studii. De exemplu, ntr-un studiu, indivizii autisti au dovedit ca au o capacitate relativ dezvoltata n a-si aminti cuvinte ntmplatoare, fara sens dar au avut rezultate proaste n a-si aminti propozitii cu nteles. O a treia ipoteza sugereaza ca indivizii autisti au un deficit n a crea o parere despre sine sau o teorie despre starea mentala interna a celorlalti, cum ar fi dorintele si credintele lor. Acest deficit este observabil atunci cnd unui individ autist i se cere sa prevada comportamentul unei alte persoane dupa ce s-a luat n considerare posibilitatea ca informatia data acelei persoane poate fi falsa sau ca individul ar putea avea o opinie gresita. Un astfel de exemplu este ilustrat de nereusita copiiilor autisti n urmatorul test: subiectului i se cere sa prevada daca o persoana ar mai cauta un anumit obiect care a fost mutat de la locul sau original ( din punctul A n punctul B) n timpul ct persoana a fost afara din ncapere. Copilul autist nu e capabil sa ia n considerare faptul ca persoana respectiva nu poate sti ca obiectul a fost mutat ( din punctul A n punctul B) ntruct era absenta la aceasta mutare. El va raspunde ca persoana va cauta obiectul n noua locatie ( punctul B). Desi toate aceste trei teorii (deficit n functiile executive, coerenta centrala slaba, deficit n formularea unei opinii) au ncercat sa explice caracteristicele comportamentale si cognitive ale autismului, nu exista un model unic care sa poata explica toate caractersiticele tuturor indivizilor. De exemplu chiar daca teoria deficitului n crearea unei opinii explica deficitul social observat n autism, ea nu explica suficient comportamentul ritualistic-repetitiv sau retardarea mentala care e prezenta pna la 70% din cazuri. Baza Biologica a Autismului Studiile recente demonstreaza ca autismul are o baza biologica dar nu s-au determinat nca mechanismele patogenice.La fel ca orice alta boala comportamentala, autismul este foarte probabil rezultatul final al diferitelor cauze si cai biologice. Cea mai buna dovada este faptul ca 10% din indivizii autisti au totodata si o stare medicala fragila ( de exmplu: sindromul X, scleroza, congenital rubella ) despre care se crede ca le-a cauzat simpotemele autiste. La ceilalti 90% indivizi unde nu apare nici o alta boala, s-a descoperit ca factorul genetic are o mare importanta. Dovada aestei afrimatii provine din studiul familiilor si a gemenilor. Studiul familiilor a demonstrat ca desi riscul aparitiei autismului ( adica de a avea un al doilea copil autist) este de doar 2-5%, aceasta rata este de 100 de ori mai mare dect rata aparitiei autismului la restul populatiei. Studiul gemenilor a demonstrat ca autismului care apare la ambii membri ai unei perechi identice de gemeni ( adica gemenii monozigoti care au 100% acelasi material genetic) are o rata mai mare ( peste 60% ) dect cea de 3-5% a autismului care apare la ambii membri ai unei perechi de gemeni ( adica la gemenii dizigoti care au doar 50% acelasi material genetic). Concluzia acestor studii este ca autismul e o boala genetica si e rezultatul interactiunii a mai multor gene. Studii genetice au ncercat sa descopere gena sau genele care sunt responsabile pentru cauzarea autismului n majoritatea cazurilor dar desi unele zone ale genomului uman sunt considerate ca loc de dezvoltare pentru gene defecte, nca nu s-a identificat nici o gena care sa joace un rol n cauzarea autismului. Faptul ca autismul e consierat o boala genetica pare greu de crezut pentru ca rare ori se poate observa o familie cu mai mult de un membru autist. Totusi, un astfel de criteriu poate duce la concluzii gresite din mai multe motive. n primul rnd, comparat cu alte boli care se cred ca se mostenesc( diabet, hipertensiune) autismul este foarte neobisnuit. n al doilea rnd,

foarte putini dintre indivizii autisti se casatoresc si au copii, eliminnd astfel unul dintre cele mai obisnuite moduri de transmitere ( adica de la un parinte afectat la copil) si n mod sigur scaznd numarul familiilor cu mai mult de un membru autist. n sfrsit, se pare ca familiile care au deja un copil autist, n general si limiteaza planurile de a avea alti copii. Cu toate ca putini dintre indivizii autisti au o conditie medicala slaba, majoritatea nu au nici o anormalitate fizica evidenta. n unele studii totusi, s-a descoperit ca pna la 25% dintre indivizii autisti au suferit de lesinuri sau au macrocefalie. Macrocefalia nu cauzeaza simptomele autismului dar e considerat ca facnd parte din mecanismul cerebral ce cauzeaza autismul. n urma ctorva studii neuropatologice realizate postmortem s-a observat o proasta dezvoltare a structurilor n mai multe zone distincte ale creierului. n sistemul limbic, anormal de mic, au fost detectate celule dens mpachetate pe cnd n cerebel exista o descrestere a numarului de celule Purkinje. S-a observat si o crestere substantiala a creierului dar numai n anumite regiuni ( ca de exemplu lobul temporal, parietal si nucleii). n contrast cu aceasta, corpul callos, o conducta fibroasa care leaga cele doua emisfere ale creierului, a scazut n marime n partea de mijloc si posterioara a sa. Cresterea creierului la indivizii autisti sugereaza existenta unei anormalitati n dezvoltarea creierului ( se produc prea multe celule nervoase, nu se elimina destul tesut nervos prin procesul normal de eliminare a tesutului nervos n perioada de dezvoltare sau exista o supracrestere a tesutului nonneuronal). Modul n care sunt distribuite anormalitatile n creierul individului autist, mod rezultat din studiul posmortem, este asemanator cu teoriile neuropsihologice care sugereaza ca anormalitatile creierului autist nu pot fi localizate doar intr-o singura structura a acestuia. Unele anormalitati sunt asemanatoare cu cele care apar la un adult in cazul unei congestii cerebrale, de exemplu, deci nu par a si avea locul intr-o boala despre care se crede ca e rezultatul unei anomali timpurii n dezvoltarea creierului. Astfel ca o singura anomalie timpurie aparuta n procesul de dezvoltare al creierului n autism poate afecta mai multe strucutiri si zone ale acestuia. Alte studii ale bazei biologice a autismului au aratat ca exista anormalitati n unele substante chimice gasite n creier. Cea mai importanta descoperire n autism din ultimii 25 de ani a fost serotonina descoperita la o treime din indivizii autisti. Aceasta anormalitate n nivelul serotoninei din snge este considerat a fi o indicatie catre functionarea sistemului de serotonina din creier si sugereaza o anormalitate n metabolismul central de serotonina. Faptul ca unii indivizi autisti arata mbunatatiri n comportament n urma administrarii unor medicamente care inhiba serotonina demonstreaza posibilitatea ca serotonina sa aiba un rol important n patogeneza autismului. Alte studii mai recente s-au ndreptat spre defecte imunologice care ar putea fi prezente la indivizii autisti. Daca aceste defecte sunt descoperite, mpreuna cu anomaliile substantelor chimice din creier ( de ex serotonina) pot avea un rol important n dezvoltarea anormala a creierului autist. Tratarea persoanelor autiste Noile cercetari arata ca o interventie facuta devreme n modul de comportare al pacientului poate avea un rol important n tratamentul autismului. Se ncerarca sa se descopere care aspecte ale tratarii timpurii a comportamentului sunt mai importante si care indivizi autisti ar putea beneficia cel mai bine de aceste interventii. S-a ncercat crearea unor dispozitive care sa poata diagnostica din timp prezenta bolii. The Checklist for Autism in

Toddlers(CHAT) este un aparat utilizat de catre medicii primari pentru detectarea autismului la copiii de 18 luni. The Autism Diagnostic Interview(ADI) si algoritmul de diagnosticare ce l acompaniaza pot stabili prezenta autismului la copiii n vrsta de 2 ani. Pe lnga diagnosticarea din timp, un pas critic n tratamentul unui copil autist este o evaluare initiala foarte minutioasa. Aceasta evaluare necista prezenta unei echipe multidisciplinare de medici, incluznd un psiholog care sa testeze abilitatile intelectuale ( IQ ), un medic logoped care sa evalueze limbajul, un consultant n educatie care sa determine apitudinile de citire si comportament scolar, un psiholog sau psihiatru care sa decopere o potentiala problema de comportament. Desi nu exista tratament pentru autism, tousi medicii au ajuns la un conses: un tratament adecvat are un imapct important asura bolii. Tinta tratamentului este: sa faciliteze dezvoltarea sociala si a limbajului; sa scada din problemele comportamentale ( comportament ritualistic, agersivitate sau hiperactivitate); sa determine dezvoltarea unor aptitudini pentru functionarea independenta; sa ajute familiile sa faca fata bolii. Interventiile comportamentale care se pare ca au avut rezultate difera de la unele simple, cum ar fi antecedentele ( prevenirea unor schimbari care sunt pe cale sa apara, pentru a limita traumele ce rezulta n urma unei schimbari abrupte ) pna la ncercarea de a nvata pacientul comportamente alternative care sa le nlocuiasca pe cele aberante existente ( sa dea mna nloc sa atinga pe cineva ntr-un mod nepotrivit aunci cnd ii saluta ). Antrenamentul pentru aptitudinile sociale este destul de folositor pentru copii care deja pot vorbi, adolescenti si adulti cu autism. Rezultate importante s-au obtinut si n ncercarea de a oferi si mentine un adult autist ntr-un loc de munca platit. Se pare ca si anumite medicamente au un efect benefic n problemele de comportament, cum ar fi cele care inhiba serotonina; acestea descresc numarul comportamentelor repetitive, ritualistice si stereotipe precum si a agresivitatii. Si alte medicamente au fost folositoare n tratarea unor comportamente care nu sunt trasaturi definitorii ale bolii( stimulanti ai hiperactivitatii, , neuroleptice pentru agresivitate si antidepresive pentru schimbari episodice de stari, somn, pofta de mncare, nivel al energiei si grad de iratibilitate despre care se crede ca reflecta o boala afectiva ). ================================================================== ============================================================= Criterii de diagnostic pentru afectiunile autiste Sursa: Asociatia Americana de Psihiatrie : Manualul Statistic si de Diagnostic pentru boli mentale , a patra editie , Washinton DC , 1994 Un total de cel putin sase puncte de la capitolul (1), (2) si (3) , cu cel putin doua de la capitolul (1) si cate una de la capitolul (2) si (3): Deficiente calitative in ceea ce priveste interactiunea sociala manifestata de cel putin doua din urmatoarele :

deficiente in folosirea unor multiple comportamente nonverbale ca lipsa contactului ochi in ochi , expresie faciala , pozitii ale corpului , lipsa anumitor gesturi folosite in mod uzual in interactiunea sociala

deficiente in dezvoltarea unor relatii umane apropiate de nivelul de dezvoltare mental o lipsa a spontaneitatii aratata in a releva bucuria , interesul sau reusitele impreuna cu alti oameni (de exemplu o lipsa in a reusi sa aduca , sa arate cu degetul obiectele de interes , sau sa inteleaga obiectele aratate cu degetul la diferite distante ) lipsa unor trairi emotive sau sociale de reciprocitate (de exemplu de a arata compasiune pentru cineva in suferinta )

Deficiente in comunicare reprezentate de una din urmatoarele :

intarziere sau lipsa totala de dezvoltare al limbajului vorbit (neaccompaniat de nici o incercare de a compensa prin moduri alternative de comunicare ca gesturi sau mima) la indivizii cu vorbire adecvata , deficiente in abilitatea de a initia si sustine conversatii cu altii repetari stereotipe de limbaj verbal lipsa intelegerii si a practicarii unor jocuri social-imitative sau a unor jocuri variate si spontane referitoare la orice conditii abstracte ( de exemplu imposibilitatea de a lua o banana si a o folosi pe post de microfon sau similar ) Restrictive repetari stereotipe si manifestari foarte restrictive in ceea ce priveste manifestarile , activitatile , interesele asa dupa cum urmeaza : nefireasca preocupare cu una sau mai multe activitati stereotipe si putine la numar , precum si concentrarea nefireasca pentru un subiect care nu necesita acest lucru ( de exemplu invartirea unei roti de masina de jucarie pentru un timp indelungat cu o foarte mare concentrare ) aparent inflexibil la interesul pentru anumite activitati care par strict nonfunctionale sau social rituale ( de exemplu nu intelege de ce oamenii isi dau mana cand se intalnesc sau motivatia pentru care se spala pe dinti ) activitati sau comportamente stereotipe si repetitive din cadrul motor ( bataiala mainii sau a degetelor sau in unele cazuri o miscare mai complexa a intregului corp ) preocupare persistenta pentru parti nesemnificative a obiectelor ( de exemplu preocupare foarte mare nu pentru ceea ce este un instrument de scris sau pentru cum arata ci doar pentru penita sau capatul minei pe care il studiaza ore in sir )

B. Intarzierea sau anormala functionare in cel putin una din activitatile urmatoare cu prioritate pana la varsta de trei ani (1) interactiunea sociala (2) folosirea limbajului in comunicara sociala (3) jocurile abstract -imaginative sau simbolice

Captivi in inchisorile mintii Unii sunt adevarate genii pe care medicina nu a reusit inca sa le inteleaga Autismul este una dintre cele mai bizare boli cunoscute de omenire. Pana la mijlocul secolului trecut nu se stia nimic despre ea. In 1943, Leo Konner a descoperit, intr-un grup de copii cu tulburari psihice, cativa care aveau anumite capacitati. Autistul traieste intr-o lume a lui, in care singurele elemente care ii atrag atentia sunt cartile, desenele si documentarele. O categorie mai speciala este a celor cu tulburarea Asperger. Aproape toti cei care sufera de acest sindrom au dat dovada de capacitati iesite din comun. Multi dintre ei s-au dovedit a fi

genii, care, in ciuda faptului ca nu au fost acceptati de societate, au reusit sa intervina decisiv in schimbarea cursului istoriei. Thomas Jefferson si Albert Einstein sunt doar doua din personalitatile despre care se stie cu certitudine ca au avut psihopatie autista, adica tulburarea Asperger. Stan Alexandru este unul dintre putinii copii din Romania care a fost diagnosticat cu o astfel de boala. Parintii lui credeau ca este pur si simplu un inadaptat social si au sperat ca, o data cu varsta, va reusi sa se schimbe. De abia cand Alex a implinit 11 ani si au ajuns intamplator la un medic psihiatru, au aflat ca va ramane pentru totdeauna un insingurat si ca, poate, este un geniu. Unii autisti sunt mai inteligenti decat oamenii obisnuiti Sindromul Asperger este, in cartile de medicina, o tulburare de dezvoltare care se caracterizeaza printr-o afectare a comportamentului social, a integrarii sociale, prin exprimarea unor preocupari si interese stereotipe, specifice autismului. Spre deosebire insa de autisti, cei care au tulburarea Asperger sunt mai inteligenti decat media, putand acumula si prelucra o mare cantitate de informatii. Aceasta acumulare se face insa numai intr-un anumit domeniu si uneori se intampla sa fie realizata mecanic si fara utilitate. Nu toti cei care sufera de tulburarea Asperger pot ajunge la performante notabile, fiind destule cazurile celor care ajung intr-un stadiu de regres, cand nu mai pot comunica cu mediul inconjurator. Insa chiar si in conditiile cele mai bune, aceasta raportare a lor la lumea din afara este destul de dificila, deoarece cei care sufera de Sindromul Asperger nu au capacitatea de a placea pe cineva sau chiar a iubi. Ei sufera mult mai mult, de exemplu, daca le dispare o carte sau un caiet cu insemnari, decat daca le moare o ruda sau oricine altcineva apropiat. "Doamna, fiul dumneavoastra este un geniu" Stan Alexandru are 11 ani si la prima vedere pare un copil obisnuit, poate putin mai cuminte si mai linistit decat ceilalti. Cei care il cunosc, insa, stiu ca el este altfel, ca felul lui de a gandi este complet diferit de al celorlalti si ca, oricat ar incerca, nu i-ar putea intelege niciodata, cu adevarat, gandurile si sentimentele. De aceea, multi dintre ei il resping si il marginalizeaza, alegand calea cea mai simpla, fara sa faca efortul de a-l cunoaste. Cornelia si Aurelian Stan, parintii lui Alex, au asistat intristati la copilaria insingurata a acestuia, care nu se imprietenea cu alti copii de varsta lui decat accidental si numai pentru scurte perioade de timp, preferand sa se joace singur. "Nu ne dadeam seama ce nu era in regula cu el", marturiseste, cu un glas moale, Cornelia, mama acestuia. In fata blocului nu s-a jucat niciodata cu nimeni, iar invatatoarea ne spunea ca nici in clasa nu si-a facut vreun prieten. In pauze statea, pur si simplu, undeva, izolat si citea. Performantele lui intelectuale au mai atenuat insa din ingrijorarea parintilor facandu-i sa spere ca izolarea fiului lor este doar ceva trecator si ca, o data cu inaintarea in varsta, capacitatea sa de a comunica cu ceilalti oameni se va imbunatati. Alex reusea, intr-un timp uimitor de scurt, sa asimileze si sa sintetizeze informatii complexe, asa cum nici un alt copil de varsta lui nu era capabil sa o faca. Interesul lui a inceput insa sa se focalizeze incet, dar sigur, catre viata dinozaurilor. El se arata plictisit de tot ceea ce nu se lega de paleontologie, lume de mult disparuta, dar totusi atat de vie pentru el, a dinozaurilor. Vazandu-l atat de exclusivist si observand, totodata, ca uriasele reptile il fac sa se adanceasca si mai mult in propriul lui univers de meditatii, parintii lui Alexandru s-au decis, in cele din urma, sa mearga cu el la doctor. "Hotararea asta era cu atat mai motivata, cu cat Alex incepuse sa se planga ca ii bate inima mai repede si ca, uneori, se sufoca", ne-au povestit ei. Fiecare dintre specialistii care il consultau spuneau, insa, pe un ton incurajator, ca analizele sunt bune, iar copilul nu are nimic. "Incepuse deja sa ma cuprinda diperarea, si-a amintit mama. Toti doctorii imi spuneau ca fiul meu este bine, dar eu stiam, deja, ca nu este asa. Pana

la urma, m-a sfatuit cineva sa merg cu el la spitalul 9 de aici, din Bucuresti". Aici, lui Alexandru i s-au facut mai multe teste, iar apoi a venit la mama un profesor-doctor si i-a spus ca fiul ei are sindromul Asperger. "Eu m-am albit la fata, nestiind, de fapt, ce inseamna exact acest sindrom. Doctorul m-a rugat sa ma linstesc si mi-a spus:"Doamna, stiu ca suna ciudat si ca va sperie ce v-am spus, dar fiul dumneavoastra este un geniu". "Sufar ca el nu se va indragosti niciodata" In mijlocul sufrageriei, jos, pe covor, Alexandru sta inconjurat de zeci de hartii si caiete. De pe canapea, mama sa il priveste ingrijorata cum isi cerceteaza fascinat notitele si hartile pe care le stie pe de rost, pana in cel mai mic detaliu. Si-ar dori ca, macar pentru o ora, sa uite de ele, sa se duca afara sa joace fotbal, sa alerge, sa-si juleasca genunchii, sau sa stea, pur si simplu, cu ceilalti copii. Stie insa ca acest lucru nu se va intampla niciodata. "Ca mama, nu pot sa nu sufar cand ma gandesc ca nu o sa se indragosteasca niciodata de o fata, ca nu o sa aiba niciodata prieteni si ca o sa ramana toata viata singur cu dinozaurii lui". Cand aude de dinozauri, Alex devine, deodata, atent la mama sa. Ochii ii lucesc si vrea sa auda mai departe ce are de zis. Apoi, cand vede ca ea nu mai continua, zice, ca pentru sine: "dinozaurii sunt interesanti, dar celelalte lucruri sunt stupide", si se reintoarce la hartiile sale. Desi se vorbeste despre el, pare ca nu aude nici un cuvant. Cand nu citeste in caietele pe care le are in fata, Alex se uita undeva, in gol, cu ochii micsorati, rememorand, hipnotic parca, informatiile abia citite. Persoanele din jur, oricare ar fi ele, nu conteaza, practic, pentru el, nu exista. Fiecare gest de comunicare cu ceilalti este, pentru el, un efort pe care nu-l face cu placere, pentru ca este obligat, astfel, sa iasa, pentru putin timp, din universul pe care el insusi si l-a creat si in care este fericit. "Ma plictisesc sa ma joc, dati-mi o carte" Doctorita Iuliana Dobrescu, psihiatru la Spitalul Alexandru Obregia, este cea care il trateaza si il tine sub supraveghere pe Alexandru. Desi are o indelungata experienta, crede ca baiatul este unul dintre cele mai interesante cazuri pe care le-a avut. "Sindromul autist de tip Asperger este foarte rar intalnit, cam zece cazuri la zece mii de subiecti, ne spune ea. Alex este un caz interesant, pentru ca este dotat cu o inteligenta remarcabila, care il situeaza deasupra celorlalti copii cu aceeasi boala". Doctorita si-a dat seama de acest lucru inca de la inceput, de cand i-a facut primele teste. "Ca sa vedem ce capacitate de adaptare are, l-am pus intr-o camera, alaturi de un joc alcatuit din cuburi, stimulativ si incitant pentru orice alt copil". In acel moment, Alexandru s-a ridicat si s-a indreptat catre un colt al camerei. Intrebat de ce refuza sa se joace, el a raspuns "ma plictisesc, dati-mi o carte sa citesc". Doctorita Dobrescu este dezamagita de felul in care statul are grija de copiii ca Alexandru: "Ar trebui sa existe centre speciale, unde cei care au capacitati intelectuale speciale sa poate avea toate facilitatile de care au nevoie pentru a progresa. Nimeni nu se intereseaza de ei". Alex, de exemplu, provine dintr-o familie modesta, fara prea mari posibilitati financiare, in care mama este menajera, iar tatal, supraveghetor. "Desi au incercat, parintii lui nu au reusit pana acum sa-i cumpere un calculator, iar eu cred ca ar avea mare nevoie, continua doctorita. L-ar ajuta sa-si organizeze mai bine informatiile pe care le-a adunat cu atata grija de-a lungul anilor". Medicul este de parere ca pe Alex l-ar ajuta foarte mult si accesul la Internet. "In conditiile de fata, nu ne ramane insa decat sa speram ca va reusi sa se descurce cu mijloacele pe care le are. E totusi frustrant sa te gandesti ca un copil, care poate realiza atat de multe, este oprit din drumul sau de lipsa posibilitatilor materiale", conchide dr. Iuliana Dobrescu. Einstein = un autist genial

Aproape toate personalitatile care au schimbat, prin geniul lor, cursul istoriei au fost puse sub lupa si analizate. Cum gandeau ei, ce aveau ei diferit fata de oamenii obisnuiti, care era sursa sau explicatia stiintifica pentru faptul ca ei se afla printre putinii care au fost inzestrati cu o inteligenta superioara? Acestea sunt intrebarile la care istoricii si oamenii de stiinta s-au chinuit sa afle raspunsul. De curand, s-a emis o teorie care bulverseaza pe oricine se gandea la acesti oameni ca la niste semizei. Multi dintre ei sufereau de o tulburare psihica inrudita cu autismul -sindromul Asperger. Daca la unele dintre genii inca mai planeaza umbre de indoiala cu privire la acest aspect, la altele diagnosticul este sigur. Albert Einstein tine capul de lista al celor despre care se stie, cu certitudine, ca a avut sidromul Asperger, adica era un autist foarte inteligent. Universul matematicii era, de fapt, pentru el, singura modalitate de existenta, singura lume in care putea fi fericit. Este deja celebra anectoda in care se povesteste cum cel care a emis teoria relativitatii a perceput o trasura neagra cu coviltir ca fiind tabla sa de scris de acasa si a inceput sa astearna formule matematice pe ea. La un moment dat, trasura a plecat, iar el s-a speriat, neintelegand cum de tabla sa s-a pus in miscare. Rain Man In cadrul Policlinicii Titan se afla un stationar unde sunt tratati copiii suferinzi de autism. Spre deosebire de Asperger, autistii de aici nu pot comunica aproape deloc cu lumea care ii inconjoara si se comporta precum celebrul personaj de film Rain Man. Doctorita Rodica Urziceanu, specialist in tratarea autismului, lucreaza la acest centru din anul 1983. In timpul regimului comunist, autismul era considerata o maladie irecuperabila. Doctorul Rodica Urziceanu nu este insa de acord cu acest lucru: "Potentialul de recuperare este diferit de la o persoana la alta. Depinde si de varsta la care se produce interventia specialistilor. La trei-patru ani, sansele de a recupera pacientul sunt mai mari. Dupa sase ani este mai dificil, iar daca autistul a ajuns la adolescenta, nu se mai poate face mare lucru". Tulburarea autista poate fi detectata de la cateva luni, daca parintii descopera simptomele caracteristice: "Copiii ce sufera de aceasta tulburare au o preocupare pentru muzica, pentru ceea ce este ritmat si repetitiv. Ei nu privesc pe nimeni in ochi, au anumite miscari stereotipe cu mainile sau cu corpul, sunt mai cuminti decat ceilalti copii, nu prea plang sau nu rad", explica dr. Urziceanu. Cu timpul, autistii isi gasesc anumite preocupari si dau dovada de abilitati ciudate, considerate de necunoscatori supranaturale: "Ei fac puzzle-uri de sute de piese in cateva minute, unii sunt preocupati de calculatoare si nu invata sa scrie cu pixul, ci doar pe tastatura. De asemenea, au o memorie foarte buna, insa boala este insotita de retard, de aceea nu sunt capabili sa se imbrace singuri sau sa spele vasele. Poate ca abilitatile lor sunt mai bizare si impresionante, insa ei nu sunt genii. Mi-as dori sa vad un autist ca Einstein", adauga Rodica Urziceanu. Tratarea autismului presupune o munca de echipa a doctorilor, asistentilor sociali si a psihiatrilor. Perioada pe care un autist o petrece in stationar este de patru saptamani, considerata foarte scurta de catre dr. Urziceanu: "In patru saptamani cel mult poti face o evaluare a copilului, pentru ca lui ii trebuie timp sa se obisnuiasca cu tine. Autistii sunt foarte sensibili si au nevoie de afectiune, de dragoste. De multe ori trebuie sa ii imiti ca sa poti comunica cu ei, sa le cunosti semnificatia semnelor pe care le fac, altfel nu te baga in seama". In cadrul stationarului este amenajata o clasa speciala pentru autisti, deoarece acestia nu pot urma cursurile unei scoli normale din cauza retardului. Programul de tratament este practic non-stop, deoarece parintii trebuie sa lucreze si ei acasa cu copilul. "Unii parinti si-au batut copiii pentru ca erau autisti" Autismul este o problema greu de inteles pentru parinti. Oana Lefter, asistent social, declara: "Parintele are un soc cand i se spune despre ce e vorba. Nu vrea sa accepte acest lucru,

incearca sa ignore ceea ce se intampla. Am avut parinti alcoolici, care isi bateau copiii in fata noastra. Unii copii vin din familii in care parintii sunt someri si accepta sa lucreze ca asistenti maternali pentru a castiga ceva bani si sa isi ajute copilul in acelasi timp". Daniel este unul dintre copiii care s-au nascut cu aceasta tulburare de dezvoltare si este tratat la Policlinica Titan. Bunica sa isi aminteste necazurile prin care trec de trei ani, de cand Daniel a sosit pe lume. Familia a observat ca Daniel s-a dezvoltat, la inceput, ca un copil normal. "Eu si parintii observam ca el nu radea, nu prea plangea, dar am zis ca asa e el, mai cuminte", povesteste bunica. "Pe cand avea un an jumatate, am realizat ca ceva nu e in regula". Daniel a inceput atunci sa-i puna pe ganduri pe cei din familie. Lua cate un obiect si incepea sa bata in el. Cand era agitat, se balansa pana se calma. Era tentat de sticle de plastic, pahare, si nu de jucarii. "Daca lua un obiect cu el, il tinea toata ziua in mana si incepea sa planga daca incercam sa ii dam altceva". Copiii din parc erau cu totul neinteresanti pentru Daniel: "Mergeam cu el in parc, in gradinita, dar nu vedea nici un copil". Parintii au mers cu el la diferiti doctori si doar unul singur a spus ca are note autiste. "In cele din urma, cand am ajuns la doamna doctor Urziceanu, a fost diagnosticat ca autist. La doi ani si opt luni era dezvoltat psihic ca un copil de zece luni". Ajutat de specialisti si de un mediu bun in familie, Daniel face in fiecare zi progrese. Acum el poate rosti unele cuvinte, se joaca cu masinute si comunica cu familia. Fiecare mica schimbare este primita cu bucurie de bunica sa: "Sunt mici modificari care ne dau speranta. Nu cred ca poti face dintr-un autist un doctor, dar macar sa poata manca singur, sa se imbrace singur. As dori sa se intample o minune maine si sa fie perfect sanatos". Catalin Bulat, Lica Manolache