Sunteți pe pagina 1din 150

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

Facultatea de Psihologie

SOCIOLOGIE
Curs pentru învăŃământ la distanŃă

Lect.univ.dr. Oana Gheorghiu

2005
INTRODUCERE

1.Coordonatorul cursului este lect.univ.dr. Oana Gheorghiu, titular la Facultatea de


Psihologie a UniversităŃii Titu Maiorescu.

2.Tutorii : lect.univ.dr. Oana Gheorghiu, asist.univ.Oana Olteanu.

CURSUL
1.Introducere

♦ 110 este un curs de un semestru şi este cotat cu 4 credite.

2.Prescriere

♦ Cursul constă în prezentarea conceptelor de bază, teoriior şi a problematicii


sociologiei.

3.ConŃinut

♦ În acest curs vor fi studiate obiectul şi metodele sociologiei ştiinŃifice, legile şi


explicaŃiile în sociologie, curente întemeieatoare şi contemporane în sociologie,
natura şi organizarea socială, influenŃa scietăŃii asupra individiului, locul
individului în societate, instituŃiile care cad – în analiză - sub incidenŃa
sociologiei, procesele sociale.

4.Obiectivele cursului

 Cursul de sociologie – aşa cum arată şi numele – are rosturi de iniŃiere în


terminologia şi problematica sociologiei ca ştiinŃă, în interpretarea conceptelor de
bază ale sociologiei ştiinŃifice, prin prezentarea unor idei problematizatoare, a
unor curente, teorii, sisteme, metode.

♦ CerinŃe :
1.aplicarea unor cunoştinŃe generale problematicii dezbătute în curs şi specifice,
dobândite şi prin parcurgerea simultană a altor discipline (cum sunt Bazele
psihologiei sociale, Introducre în filosofia minŃii) ;
2.demonstrarea unor abilităŃi de analiză, sinteză şi evaluare critică a informaŃiei prin
diferite modalităŃi de evaluare ;

5.Organizarea cursului

Cursulde fundamentele sociologie – învăŃământ la distanŃă – este structurat astfel :

2
CUPRINS

1. APARIłIA SOCIOLOGIEI CA ŞTIINłĂ 5


1.1. Întemeietorii sociologiei
1.2. Contextul apariŃiei sociologiei ca ştiinŃă
1.3. Premise social-structurale

2.PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI. LOCUL


SOCIOLOGIEI ÎN ANSAMBLUL ŞTIINłELOR
SOCIO-UMANE 11
2.1. Problematica sociologiei
2.2. Sociologia comună şi sociologia ştiinŃifică
2.3. Sociologia şi sistemul ştiinŃelor

3.METODA DE CERCETARE SOCIOLOGICĂ 24

4.CULTURA 35
4.1. Ce este cultura?
4.2. Componentele culturii
4.3. Cultură ,,reală” şi ,,ideală”. Cultură şi libertate
4.4. Diversitatea culturală. Relativism şi etnocentrism cultural
4.5. Ipoteza decalajului cultural
4.6. Coordonate esenŃiale ale spiritualităŃii româneşti

5.SOCIALIZAREA 47
5.1. Socialitate, soaciabilitate, socializare
5.2. Natură versus educaŃie. EducaŃie versus natură
5.3. Perspective teoretice
5.4. Tipuri de socializare
5.5. AgenŃii socializării
5.6. Persuasiunea coercitivă – formă specifică de resocializare
involuntară

6.STATUT ŞI ROL – ELEMENTE ALE


STRUCTURII SOCIALE. TIPURI DE SOCIETĂłI 60
6.1. Structura socială
6.2. Teorii despre tipurile de societate

7.GRUPURILE SOCIALE ŞI ORGANIZAłIILE.


ORGANIZAłIILE FORMALE ŞI BIROCRAłIA 72
7.1. Ce este grupul social. Tipuri de grupuri
7.2. Cum se formează grupurile. Normele şi structura de grup
7.3. Procesele grupului
7.4. Conducerea şi luarea deciziei în grup
7.5. Conceptul sociologic de organizaŃie. Natura orhanizaŃiei
7.6. Teorii despre birocraŃie

3
7.7. Sunt organizaŃiile nişte universuri rigide
7.8. Concluzii privind avantajele şi dezavantajele birocraŃiei
7.8.1. Avantajele birocraŃiei
7.8.2. Dezavantajele birocraŃiei
7.9. Ce înseamnă eficienŃa într-un sistem/organizaŃie?
7.10. Trecerea de la ierarhii la reŃele

8.CONTROLUL SOCIAL ŞI DEVIANłA 96


8.1. Ce este controlul social, forme şi stiluri de manifestare
8.2. Criterii de definire a fenomenului devianŃei
8.3. Diferite teorii despre devianŃă
8.4. Teorii sociologice ale devianŃei
8.5. Statistica criminalistică

9.STRATIFICARE ŞI MOBILITATE SOCIALĂ 109


9.1. Delimitări conceptuale
9.2. Casta şi clasa – forme ale stratificării
9.3. Teorii despre stratificare
9.4. MenŃinerea sistemului stratificării
9.5. Mobilitatea socială
9.5.1. Delimitări conceptuale
9.5.2. Tipuri de cercetări sociologice în domeniul mobilităŃii sociale
9.5.2.1.Pitirim Sorokin şi paradigma mobilităŃii sociale
9.5.2.2.SelecŃia socială negativă în sociologia românească
9.5.3.Sistemul stratificării sociale în România în timpul regimului comunist

10.FAMILIA 124
10.1. Rudenia, familia, căsătoria
10.2. O viziune multiculturală asupra familiei
10.2.1. Reguli de constituire a cuplurilor familiale şi practici de alegere a
partenerului
10.2.2. Tipuri de căsătorie
10.2.3. Modele de descendenŃă, de reşedinŃă şi autoritate în familie
10.3. FuncŃiile familiei
10.4. Familia contemporană
10.5. Viitorul familiei. Forme alternative de căsătorie

11.POLITICA ŞI STATUL. CULTURA


POLITICĂ ŞI SOCIALIZAREA POLITICĂ 133
11.1. Autoritarism, autoritate, putere
11.2. Tipuri de regimuri politice : democraŃie, autoritarism, totalitarism
11.3. Cultură politică şi cultură civică
11.4. Rolul socializării politice în formarea culturii politice
11.4.1. Ce este socializarea politică?
11.4.2. AgenŃii socializării politice

4
1.APARITIA SOCIOLOGIEI CA STIINTA

1.1. Întemeietorii sociologiei.

Sociologia ca ştiinŃă a apărut relativ târziu : în deceniile 3-4 ale secolului XIX.
Cu mult înainte de această dată, însă, numeroşi gânditori au fost preocupaŃi de
studierea proceselor şi a instituŃiilor sociale, a elementelor constitutive ale vieŃii
sociale. Din gândirea filosofilor, a economiştilor, a istoricilor s-au desprins în
decursul veacurilor fragmente care încet, încet au alcătuit o matcă comună,
constituind în cele din urmă o ştiinŃă socială de sine stătătoare, cu obiect, metode şi
rezultate proprii.

 MulŃi gânditori apreciază că Aristotel (384 î. Hr.), cu celebra sa formulă “zoon


politikon”, poate fi considerat ca fondator sau măcar precursor al sociologiei. Un
dialog imaginar între Platon şi Aristotel ar putea rezuma opoziŃia dintre
preocuparea pozitivistă a sociologiei şi preocuparea normativă a filosofiei.
Plecând de la un anumit număr de idei a priori despre valorile şi idealurile
omului, Platon “ a construit” o cetate, care trebuia să permită oamenilor să
realizeze acest ideal. Aristotel, urmând o metodă exact opusă, studiază cu
minuŃiozitate constituirea diferitelor cetăŃi ale lumii elene şi le face o tipologie,
încercând să înŃeleagă adevăratul lor spirit. El porneşte,deci, de la descrierea
realităŃii sistemelor politice pe care le analizează pentru a stabili concluziile. Ori,
ca principiu, acest demers este cel al sociologului contemporan.
 Mai târziu, în epoca medievală, marile spirite s-au plasat deliberat în perspectivă
platoniciană : Sf. Thomas “construia” cetatea lui Dumnezeu şi Th. Morus, cetatea
ideală (Utopia). Trebuie să aşteptăm până în secolul al XVIII-lea pentru a putea
constata reluarea perspectivei empirice şi pozitiviste a lui Aristotel. Mai multe
puncte de vedere, printre care şi cel al lui Raymond Aron, susŃin că Montesquieu
este cel dintâi gânditor care creează o operă sociologică. În lucrarea sa,
ConsideraŃii asupra măreŃiei şi decadenŃei romanilor el încearcă, pentru început,
să înŃeleagă cum o civilizaŃie creşte, ajunge la apogeul său şi apoi intră în declin şi
moare ; problemă de istoria filosofiei, pe care el o pune, însă, în termeni de
sociologie istorică. În faimoasa lucrare Despre spiritul legilor (1748), el nu
încearcă să descrie regulile pe care societatea încearcă să le impună oamenilor, ci
să înŃeleagă “spiritul” lor, relaŃiile care există între ele, conduita oamenilor şi
structura societăŃii, iar acestea sunt, prin definiŃie, probleme sociologice.
Montesquieu încearcă să înŃeleagă chiar şi diversitatea temperamentelor în funcŃie
de climă, veche problemă aristotelică pe care geografii şi-au pus-o la sfârşitul
secolului XIX şi pe care sociologii şi psihologii şi-o pun la ora actuală, în termenii
de personalitate socială. 1
 Cel care a dat numele sociologiei şi care este unanim recunoscut ca părinte şi
fondator al sociologiei ca ştiinŃă este Auguste Comte (1798-1857). El susŃine că
există un fenomen social aşa cum există şi unul fizic numind “fizica socială”,
sociologie. În concepŃia sa, “grupurile au o viaŃă, o evoluŃie şi o disoluŃie”. Ele pot
fi privite din punct de vedere static : prin analiza structurii lor, a organelor care o

5
compun. Descrierea lor va forma prima parte a studiului sociologic şi se va chema
“statică socială”. O a doua parte se va ocupa cu funcŃiunile, cu activitatea socială,
cu evoluŃia şi transformările succesive pe care le-au înregistrat colectivităŃile de-a
lungul istoriei. Aceste capitole vor constitui ,,Dinamica socială” (Discours sur
l’esprit positif, 1844).
Auguste Comte se înscrie în marile spirite ale secolului al XIX- lea, care aveau
ambiŃia de a cuprinde într-o privire trecutul, prezentul şi viitorul umanităŃii şi
societăŃii într-o viziune oarecum profetică, să facă o sinteză totală a omului. Pentru el,
sociologia este un fel de evanghelie pozitivă pe care el are misiunea de a o
propovădui.
ŞtiinŃele umaniste în general şi instituŃiile, precizează fondatorul sociologiei,
sunt supuse legii celor trei stări, care le călăuzeşte de la etapa teologică la etapa
poztivă, trecând printr-o tranziŃie metafizică.
Sociologul român Mihai Ralea evidenŃiază inconvenientul sociologiei comtiene,
faptul că fenomenul social este gândit ca find acelaşi pretutindeni. ,,Societatea la care
se gândeşte Comte este umanitatea, una şi aceeaşi în toate părŃile, un fel de grup
abstract matematic. SforŃările sociologiei de mai târiu vor fi să arate că există o
mulŃime de tipuri de societăŃi (…). Sociologia trebuie să le observe, să le studieze, să
le clasifice” 2.
 Charles Alexis de Tocqueville (1805-1859), numit de Henri Mendras al
treilea mare sociolog al secolului XIX, demonstrează o rigoare
metodologică cu adevărat modernă în studierea democraŃiei americane şi
a Vechiului Regim francez. Timp de trei ani, el a studiat funcŃionarea la
nivel local a societăŃii americane şi a surprins ,,regularităŃi” ce păreau a
fi spiritul profund al acelei societăŃi. În concluzie, el a încercat câteva
presupoziŃii verosimile cu privire la viitorul acestei societăŃi. Gândin mai
apoi că acest viitor va fi mutatis mutandis cel al scietăŃii occidentale, el a
avansat câteva ipoteze şi cu privire la acest fapt.
Gândirea sociologică ulterioară a apreciat că analizele profunde şi veritabile
realizate de Tocqueville constituie o adevărată capodoperă sociologică valabilă şi azi,
iar cartea sa Despre democraŃie în America (1835-1840) rămâne o lucrare de referinŃă
pentru înŃelegerea societăŃii americane. În lucrarea mai sus amintită, el încearcă să
demonstreze asemănările şi deosebirile dintre FranŃa, Marea Britanie şi SUA în
privinŃa modului de transformare a societăŃilor democratice. Descrie tipul ideal al
omului democratic, dezvăluind influenŃa egalităŃii asupra ideilor şi sentimentelor sale.
În acelaşi timp, subliniază efectele ambigue ale individualismului şi indică pericolul
exagerării cultului individului.
Le Play, foarte apropiat de noi prin gustul său pentru cercetarea concretă a
realităŃii cotidiene, a făcut ,,anchete de teren”, monografii ale familiilor de-a lungul
întregii lumi. Din nefericire, din descrierea minuŃioasă a acestor numeroase familii, el
nu a realizat o teorie, ci numai o simplă confirmare a doctrinei sale social-catolice şi
conservatoare. El a conchis că familia originară, “matcă” (matriarhatul) era superioară
familiei patriarhale. Se remarcă la acest excelent observator al realităŃii sciale
tentativa de a trece întotdeauna direct la o atitudine normativă, de a cataloga ceea ce
observă ca fiind bun sau rău.
În cazul lui Le Play, observarea faptelor a condus la consolidarea ideilor
preconcepute, a doctrinei observatorului. Ea ar fi trebuit, de fapt, să conducă la o
elaborare teoretică menită să permită înŃelegerea faptelor şi, eventual, prevederea lor.

6
Herbert Spencer (1820-1903) continuă şi dezvoltă opera sociologică a lui A.
Comte, cunoscând în timpul vieŃii o celebritate deosebită. Lucrarea sa, Principii de
sociologie constituie primul efort de construcŃie sistematică a unei teorii sociologice.
Dorind să înŃeleagă mai bine societatea, el a comparat-o cu un organism biologic,
înscriindu-se astfel în viziunile organiciste şi funcŃionaliste care, cu toate că par astăzi
naive, ele mai constituie încă una dintre tentaŃiile de care sociologul modern trebuie să
se apere.
În opinia sa, putem asemăna societatea cu corpul unui animal uriaş, grupurile cu
organele corpului şi indivizii cu celulele. Criticii lui H. Spencer evidenŃiază lipsa de
fundament ştiinŃific a acestei comparaŃii : în timp ce indivizii au individualitate, celule
nu au ; cu cât societatea este mai complexă, mai diferenŃiată, cu atât indivizii au mai
multă autonomie, celulele, dimpotrivă, au autonomie cu cât organismul este mai
simplu .
DistanŃându-se prin aceasta de A. Comte, H. Spencer a încercat să studieze
societăŃile în mod comparativ utilizând bogate materiale furnizate de etnografie. De la
el au început cercetările moderne asupra societăŃilor primitive (sălbatice), care erau
mai lesne de cercetat, cel puŃin din două motive : a) erau mai simple, deci mai uşor
observabile şi b) evoluau mai încet decât societăŃile civilizate. De la Spencer a devenit
evident că societăŃile umane sunt foarte variate.
În altă ordine de idei, Spencer a aplicat ideea ,,supravieŃuirii celor mai
puternici” la studiul schimbării societăŃilor, susŃinând că dacă guvernul nu ar
interveni, societatea s-ar debarasa de ,,neputincioşi” permiŃându-le doar celor mai
buni să supravieŃuiască şi să se reproducă.
Multe puncte de vedere susŃină că cel mai mare sociolog al secolului XIX a fost
K. Marx (1818-1883). Analiza pe care el o face capitalismului englez al secolului XIX
este, fără îndoială, o analiză sociologică profundă şi pertinentă şi toate lumea
recunoaşte acest lucru. ,,Atunci însă când Marx pretinde că din această analiză poate
extrage legi generale aplicabile în Istorie, ce permit înŃelegerea evoluŃiei societăŃilor
trecute şi prevederea viitorului oamenilor, atunci dezbaterea alunecă în desuetudine.
Marx nu a fost numai sociolog, numai om de ştiinŃă ci şi profet : el a pretins aplicarea
teorei extrase dintr-o anchetă limitată la o ocietate particulară la evoluŃia umanităŃii în
ansamblul ei”3. Explicarea pe care el o dă istoriei este discutabilă iar previziunea
viitorului s-a dovedit a fi falsă.
K. Marx a fost preocupat de studierea structurilor şi a proceselor sociale
urmărind, ca şi Comte, realizarea unei societăŃi mai bune, mai drepte, mai umane. El a
încercat să explice mişcările societăŃii prin determinismul economic şi tehnologic,
susŃinând că ,,legile” fundamentale ale istoriei ar putea fi găsite în structura
economică a scietăŃii. În viziunea lui, societatea este divizată în două clase : cei care
posedă mijloacele de producŃie, cu alte cuvine mijloacele de producere a bogăŃiei
(bogaŃii) şi cei care sunt lipsiŃi de mijloacele de producŃie, care nu posedă decât
propria lor forŃă de muncă (săracii). Această diviziune duce în mod inevitabil la
,,conflictul de clasă”. Istoria, conchide Marx, este istoria luptei de clasă.
Marx nu conferă o conotaŃie negativă conflictului, considerându-l mai degrabă
ca mijloc de progres atâta vreme cât el provoacă trecerea la o societate structural mai
bună comparativ cu cea anterioară. Tezele lui Marx au fundamentat teoria şcolii
sociologice a conflictului. InfluenŃa lui K. Marx în sociologie a fost puternică şi este
simŃită şi astăzi.

7
 Emile Durkheim (1858-1917). Sub influenŃa lui Comte şi Spencer,
sociologul francez E. Durkheim este preocupat de ceea ce Ńine societatea
laolaltă, de ordinea socială. El a studiat funcŃiile îndeplinite de
elementele constitutive ale societăŃii în menŃinerea coeziunii sociale,
concentrându-se asupra importanŃei opiniilor şi valorilor, a “conştiinŃei
colective” şi a ritualului colectiv. Problema integrării constituie un
concept cheie în opera lui Durkheim, ce traversează de la un capăt la
altul toate cercetările pe care le-a efectuat. În vechea societate, mai
simplă şi mai puŃin specializată, oamenii erau legaŃi între ei datorită
asemănărilor, prin ceea ce el numeşte “solidaritate mecanică”. În
societăŃile mai complexe şi diferenŃiate, indivizii şi-au asumat sarcini
specializate, fapt ce a creat un sistem de interdependenŃe în cadrul căruia
fiecare depindea de celălalt, completându-se reciproc. Acest tip de
legătură a fost numit de Durkheim “solidaritate organică”.
În concepŃia lui Durkheim, rostul sociologiei este să studieze “faptele sociale”.
Ele alcătuiesc obiectul exclusiv al sociologiei. Faptul social este exterior individului
în sensul că nu este nici de natură “organică”, biologică şi nu este nici individual (ceea
ce l-ar plasa în domeniul psihologiei). El are un caracter coercitiv, forŃând
comportamentele indivizilor să se conformeze la valorile şi normele sociale. Ironia
sau răceala cu care este întâmpinat cineva care nu se îmbracă după obiceiul locului
sunt forme ale constrângerii.
ForŃa coercitivă – în viziunea sociologului francez – acŃionează precum aerul :
individul o simte doar atunci când acŃionează împotriva ei. În acest înŃeles,
constrângerea nu suprimă libertatea individuală.
 Max Weber (1864-1920). M. Weber domină sociologia germană de la
sfârşitul secolului trecut. Mai mult decât atât, el exercită o influenŃă
uriaşă asupra sociologiei contemporane.
Weber aşează în centrul teoriei sale ideea de acŃiune socială şi manifestă un
interes deosebit faŃă de valorile, opiniile, intenŃiile care ne ghidează comportamentul.
Studiul său cel mai cunoscut este Etica protestantă şi spiritul capitalismului (1920),
în care demonstrează faptul că nu putem înŃelege comportamentul oamenilor decât
dacă luăm în calcul concepŃiile lor asupra lumii, credinŃele lor religioase. El leagă –
fără să pretindă însă existenŃa unei cauzalităŃi absolute – naşterea capitalismului de
valorile şi atitudinile protestantismului. Weber a contribuit la dezvoltarea
metodologiei sociologice. El a militat pentru eliminarea preferinŃelor, a prejudecăŃilor
în procesul cercetării sociologice, pentru o sociologie ,,în afara valorii”, cu alte
cuvinte, pentru ,,neutralitate axiologică”.
El a conceput tipul ideal cu scopul de a identifica şi explica ştiinŃific cauzele
activităŃilor sociale. Tipul ideal este conceptul unui fenomen care cuprinde elementele
sale esenŃiale şi cu care fenomenul lumii reale ar putea fi comparat.
Analiza birocraŃiei, a structurii şi funcŃiilor sale şi a legitimităŃii puterii
constituie baza conceptuală a ştiinŃelor politice şi a teoriei organizaŃiei, uimind prin
actualitatea lor.
Dacă la K. Marx economia joacă un rol determinant, la M. Weber ea constituie
doar unul dintre factorii importanŃi, care influenŃează viaŃa socială. El acordă o mare
importanŃă statutului social obŃinut din caracteristici personale sau stimă şi putere
politică.
În timp ce Marx considera ideile rezultat al structurii sociale (în ultimă instanŃă,
structura economică determinând structura socială şi mai departe suprastructura),

8
Weber consideră ideile cauza schimbării structurilor. Oricum, amândoi, deşi în
maniere diferite, pun accentul pe schimbarea societăŃii, distanŃându-se de structural-
funcŃionalişti (ex.T.Parsons).

1.2. Contextul apariŃiei sociologiei ca ştiinŃă

Ce constatăm din trecerea în revistă a principalelor contribuŃii pe care


predecesorii sociologiei le-au adus în întemeierea ei ca ştiinŃă?
Constatăm că posibilitatea construirii sociologiei ca ştiinŃă a depins de existenŃa
unor condiŃii epistemologice şi social-structurale.
 Premisele epistemologice. ,,ApariŃia sociologiei ca ştiinŃă a fost pregătită
şi de dezvoltarea cercetării experimentale din domeniul ştiinŃelor exacte
(fizică, chimie, biologie). Acestea au deprins spiritul cu analiza obiectivă
şi controlul faptelor şi au determinat atitudinea ştiinŃifică a
cercetătorului”4.
Dezvoltarea ştiinŃelor naturii a generat constituirea unui model exemplar de
ştiinŃă, ale cărui presupoziŃii fundamentale erau : a) obiectul ştiinŃei îl constituie
faptele reale din domeniul cercetării ;b) ştiinŃa urmăreşte să descopere legile care
guvernează apariŃia şi dinamica fenomenelor ; c) ştiinŃa trebuie să aibă o funcŃie
descriptiv-explicativă ; d) ştiinŃa trebuie să fie compusă atât din teorie cu funcŃie
explicativ-predictivă, cât şi din metodologii de descriere şi de prelucrare a faptelor, de
construire a teoriilor şi testare a acestora.
Putem spune că momentul în care a început aplicarea pe scară largă a metodelor
de cercetare ştiinŃifică utilizate de ştiinŃele naturii, la analiza fenomenelor sociale
marchează constituirea sociologiei ca ştiinŃă.
Încă o condiŃie epistemologică s-a dovedit a fi necesară pentru întemeierea
ştiinŃifică a sociologiei şi anume eliberarea ei de modelul filosofic-speculativ de a
aborda realitatea. Socialul era tratat ca o simplă obiectivare, mai mult sau mai puŃin
distorsionată a ideilor, concepŃiilor, prejudecăŃilor indivizilor. Era necesară abordarea
lui dintr-o altă perspectivă, ca fapt social, cu existenŃă autonomă, obiectivă, guvernată
de legi obiective. Cel care a formulat un astfel de proiect, aşa cum am văzut, a fost A.
Comte (1838). Noua ştiinŃă trebuie să se bazeze pe observaŃii, să subordoneze teoria
ştiinŃifică, faptelor. Fenomenele sociale trebuiau explicate prin ele însele, prin
interdependenŃa lor obiectivă nu făcându-se apel la conştiinŃa autorilor lor. Cel care a
răspuns acestei exigenŃe a fost E. Durkheim (vezi cursul anterior).
Cu alte cuvinte, putem spune că sociologia, spre deosebire de filosofie, a fost
interesată, încă de la începuturile ei nu de cum ar trebui să fie realitatea, ci de cum
este ea în mod efectiv. Sociologia s-a eliberat de modul tradiŃional, normativ-
speculativ de abordare a realităŃii, propunînd o abordare descriptiv-explicativă a
acesteia. Dezvoltarea modelului de ştiinŃă în sociologie a inversat raportul normativ-
explicativ, ducând în cele din urmă la discreditarea metafizicii, a discursului său prea
vag şi a problematicii sale prea vaste.

 1.3.Premise social-structurale

Sociologia nu putea să apară decât într-o societate interesată să se organizeze pe


baze raŃionale, să-şi rezolve problemele prin mijloace non-represive, prin cunoaştere.

9
O societate preocupată de realizarea reformelor sociale, o societate care se
întreabă cum se poate organiza astfel încât să poată evita crizele, catastrofele sociale,
are nevoie de sociologie şi creează condiŃiile apariŃiei ei. Sociologia era chemată să
răspundă la aceste întrebări, să dea soluŃii pentru revenirea la ordine, pentru
redobândirea echilibrului social. Această opŃiune a sociologiei pentru activism social
este sintetizată de A. Comte în celebra sa formulă ,,Savoi pour prevoir pour pouvoir”.
Societatea capitalistă, începând cu a doua jumătate a secolului XIX şi
continuând cu secolul XX, a constituit un cadru extrem de prielnic dezvoltării
sociologiei. Dezvoltarea rapidă şi maturizarea structurală a capitalismului a creat
numeraose şi complexe probleme ce nu puteau fi soluŃionate automat de mecanismul
economiei de piaŃă : sărăcia, urbanizarea, rata înaltă a delincvenŃei, integrarea
emigranŃilor. Aceasta fiind situaŃia, în secolul XIX, aşa cum constata şi Edward Shils,
dezvoltarea studiilor sociologie au manifestat o accentuată preferinŃă pentru săraci,
marginalizaŃi, emigranŃi, prostituate, femei părăsite, copii ilegitimi, delincvenŃi şi
pentru soluŃionarea non-represivă a conflictelor sociale în scopul creşterii gradului de
integrare socială şi îmbunătăŃire a condiŃiilor de viaŃă a grupurilor marginale.
În anii ’30 ai secolului XX, prin perfecŃionarea sistemului economic şi politic al
societăŃii capitaliste, sociologia intră într-o nouă etapă a dezvoltării sale prin
contribuŃii aduse de două din ramurile sale şi anume, sociologia industrială (ale cărei
studii urmăresc creşterea eficienŃei întreprinderilor) şi sociologia politică (care
reuşeşte o analiză pertinentă a electoratului).
Sociologia, ca obiect de studiu, pătrunde în universităŃi relativ târziu. Ea apare
mai întâi ca direcŃie de specializare în cadrul unui departament de cercetare din cadrul
UniversităŃii din Chicago, în 1892.
Predarea efectivă a disciplinei sociologie începe în 1906, la Universitatea din
Paris, universitate la care E. Durkheim devine profesor din 1913. Prima catedră de
sociologie ia fiinŃă în 1906 la London School of Economics (Anglia).
Sociologia pătrunde în universităŃile din Germania după primul război mondial
(fiind apoi suspendată de regimul nazist) şi în Ńările scandinave, abia după cel de al
doilea război mondial.
În România interbelică, sub coordonarea lui Dimitrie Gusti, sociologia a fost
considerată ca “ştiinŃă a naŃiunii”, chemată să realizeze un amplu program de reforme
sociale. Şcoala sociologică de la Bucureşti (întemeiată de sociologul mai sus amintit
1920-1947) a continuat şi perfecŃionat cercetarea monografică tradiŃională,
bucurându-se de un mare prestigiu naŃional şi internaŃional.
Datorită politicii anticulturale a anilor ’50, sociologia a fost discreditată ca
ştiinŃă, tradiŃiile sociologice naŃionale fiind blamate sau ignorate.
După 1965 au fost reluate cercetarea şi învăŃământul sociologic românesc,
încercându-se însă înregimentarea lor politico-ideologică. Din 1977 şi până în 1990,
învăŃământul sociologic a fost suspendat.

Note :
1
Henri Mendras, Elements de sociologie, Paris, P.U.F., 1969.
2
Henri Mendras, Introducere în sociologie, Buc., ed.2., 1944.
3
Henri Mendras, Elements de sociologie, Paris, P.U.F., 1969.
4
Petre Andrei, Sociologie generală, Ed. Scrisul românesc, Craoiva, 1936.

10
2. PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI. LOCUL SOCIOLOGIEI IN
ANSAMBLUL STIINTELOR SOCIO-UMANE

2.1. Problematica sociologiei

Din punct de vedere etimologic, termenul de sociologie vine din latinescul


socius (tovarăş, asociat) şi grececul logos (ştiinŃe, teorie) şi a fost menit să înlocuiască
termenul de “fizică socială”, utilizat de Saint-Simon (magistrul lui A. Comte). Cel
care decide realizarea acestei substituiri este părintele sociologiei, A. Comte : “
Consider că trebuie să îndrăznesc a folosi de acum acest termen nou (sociologie),
echivalent expresiei mai vechi de fizică socială, pentru a putea arăta printr-un singur
nume această parte complementară filosofiei … care se referă la studiul pozitiv al
totalităŃii legilor fundamentale proprii fenomenelor sociale”1. Sociologia – continuă
A. Comte – “urmăreşte raporturile ditre real şi himeric, util şi ceea ce este de prisos,
siguranŃă şi nedumerire, constructiv şi metafizic, relativ şi absolut”2.
Într-o primă aproximare, sociologia este ştiinŃa despre societate, ea descrie şi
explică fenomenele şi procesele ce intervin în colectivităŃile umane.
În viziunea lui J. Szczepanski, această ştiinŃă “a dezvoltat” două teorii cu o sferă
generală : a) teoria structurilor sociale şi b) teoria dezvoltării (a tuturor
transformărilor, deci şi a progresului şi a regresului).
Teoria structurilor sociale, precizează sociologul polonez, mai sus amintit,
studiază elementele grupurilor şi colectivităŃilor, principiile alcăturii lor, subordonarea
reciprocă a elementelor şi forŃele care indică funcŃionarea lor, coeziunea internă a
grupurilor, forŃele care determină dezagregarea grupurilor.
Teoria dezvoltării studiază fenomenele şi procesele care au loc în diferite
grupuri şi colectivităŃi : cum se desfăşoară, cum evoluează în timp.3
Sfera cercetărilor sociologice, conchide Szczepanski, cuprinde următoarele
tematici speciale:
a) InstituŃiile sociale (ale educaŃiei, politice, ştiinŃifice, juridice,
economice, industriale, religioase, familia) ;
b) Diferite tipuri de colectivităŃi şi grupuri umane (colectivităŃile
teritoriale : sat, oraş categorii profesionale, clasele sociale, diferite organizaŃii,
colectivităŃile culturale etc.) ;
c) Fenomene şi procese sociale (devianŃă socială , procesele mobilităŃii şi
stabilităŃii sociale, conflictele sociale etc.).
“Studierea acestor domenii duce la apariŃia unor discipline ale sociologiei
denumite sociologii particulare”.
În Dictionnaire critique de la sociologie, R. Boudon şi Fr. Bourricaud grupează
planul sociologiei în opt capitole mari :
- Mari clase de fenomene sociale (conflict, ideologie, religie);
- Tipuri şi aspecte fundamentale ale organizării sociale (birocraŃie, capitalism,
partid);
- Concepte majore proprii sociologiei (anomie, charismă);
- Concepte de folosinŃă curentă în sociologie şi comune multor discipline
(structură, sistem);
- Paradigme şi teorii cu pretenŃii generalizatoare (culturalism, funcŃionalism,
structuralism);
- Pobleme teoretice majore (control social, putere).
- Probleme epistemologice majore (obiectivitate, pozitivism, teorie);
- Articole privitoare la principalii fondatori ai sociologiei.

11
Sociologul american A. Inkels a realizat o anchetă sociologică, pentru a desprinde
problematica sociologică comună existentă în numeroase manuale de sociologie,
tratate, antologii, reviste de specialitate, antologie etc. pe care le-a investigat.
Cercetarea sa s-a bucurat de aprecierea specialiştilor şi s-a concretizat în stabilirea
următoarei “table de materii” a sociologiei :
- perspectiva sociologică
- metoda ştiintifică în ştiinŃele sociale.
* UnităŃile primare ale vieŃii sociale -
acte sociale şi relaŃii sociale;
- personalitate individuală;
- grupurile;
- comunităŃi (urbane şi rurale);
- asociaŃii şi organizaŃii;
- populaŃia;
- societatea
* InstituŃiile de bază
- familia şi rudenia ;
- economia;
- politica şi dreptul;
- religia;
- educaŃia şi ştiinŃa;
- recreaŃia şi bunăstarea;
- arta şi expresia;
* Procesele sociale fundamentale
- diferenŃiere şi stratificare;
- cooperare, acomodare, asimilare;
- conflict social;
- comunicare;
- socializare şi îndoctrinare;
- evaluare socială;
- control social;
- devierile sociale (crimă, sinucidere);
- integrarea socială;
- schimbarea socială.
Fundamentată pe studiile sociologiei americane, această clasificare a făcut şi
obiectul multor critici.
În sociologia românească, dorim să menŃionăm contribuŃia pe care a adus-o H.
Stahl la elaborarea unei matrice cu probleme ale sociologiei, ordonate pe 5 capitole, şi
anume :
* Natura fizică şi umanizată ;
* PopulaŃia ;
* ViaŃa economică;
* ViaŃa politică şi juridică;
* ViaŃa culturală.
În opinia AsociaŃiei Sociologice Americane)4, “ariile de competenŃă” ale
sociologiei sunt în număr de 35.

2.2. Sociologia comună şi sociologia ştiinŃifică

12
Trăind în mijlocul fenomenelor şi proceselor sociale, vrând nevrând facem
aprecieri asupra lor. Am putea spune că fiecare om este un sociolog fără să-şi dea
seama, la fel ca şi “burghezul naiv” al lui Moliere, care nu-şi dădea seama că vorbeşte
în proză. De fapt, spune Szczepanski, fiecare om este un sociolog aşa cum este şi un
medic : “se tratează pe cont propriu”, fie cu ceaiuri medicinale, fie cu alcool !!! Cu
alte cuvinte, putem spune că fiecare din noi posedă o “teorie” generală cu privire la
viaŃa socială şi comportamentul oamenilor, prin ghidează propriul comportament şi
stă la baza deciziilor noastre sociale. Această aşa-zisă teorie este nesistematizată şi
cuprinde un ansamblu de aşa-zise legi generale, care stabilesc dependenŃele cauzale
dintre fapte, situaŃii şi comportamente, dintre motivaŃii, aspiraŃii şi acŃiuni. Exemple
de astfel de legi sunt : “Fiecare om acŃionează în conformitate cu interesele sale” ;
“Prietenii ne ajută când suntem în dificultate” etc.
Trebuie să remarcăm însă că exponenŃii acestor “teorii” nu sunt “posesorii “
unei sociologii ştiinŃifice, nu sunt sociologi în adevăratul sens al cuvântului. În cazul
lor, putem vorbi despre o sociologie a bunului simŃ, despre o sociologie comună şi nu
ştiinŃifică. Sociologia comună se caracterizează prin : generalizarea experienŃei
cotidiene în mod afectiv, nesistematic şi neverificat ; prin realizarea unor “interpretări
de uz casnic” ; prin ignorarea relativităŃii instituŃiilor.
F. Znaniecki şi W. I. Thomas sesizează caracterul eronat al premiselor de la care
porneşte sociologia comună (“practică”):
a) cunoaştem realitatea deoarece trăim în ea;
b) utilizarea unor metode neadecvate;
d) examinarea faptelor se efectuează în mod izolat.
Sociologia ştiinŃifică, spre deosebire de cea comună, se bazează pe cercetări
sistematice, pe utilizarea unui aparat conceptual, pe verificarea tezelor şi a ipotezelor,
ceea ce presupune un efort cognitiv special şi specializat.
Pentru ca sociologia să se dezvolte ca ştiinŃă, era necesară detaşarea ei de
experienŃa comună, de generalizările neverificate, de aparenŃe. “ … Prima
înŃelepciune a sociologiei e aceasta : lucrurile nu sunt ce par a fi … Realitatea socială
apare ca având mai multe straturi de înŃelesuri. Descoperirea fiecăruia nou strat
modifică înŃelegerea întregului” .5 Altfel spus, cunoaşterea sociologică trebuie, pe de
o parte, să se delimiteze de cunoaşterea comună, iar pe de alta, trebuie să se realizeze
multidimensional şi integrativ.
Un moment crucial în dezvoltarea sociologiei ca ştiinŃă l-a constituit trecerea de
la utilizarea datelor preluate din surse exterioare care ne explicăm acŃiunile şi
comportamentele celorlalŃi, care ne (statistici oficiale ale administraŃiei de stat sau
observaŃii provenite din cunoaşterea comună) la producerea prin mijloace proprii a
datelor necesare (prin interviuri, prin chestionare pe eşantioane reprezentative etc.).
Deşi utilizarea interviurilor a început în Anglia, la sfârşitul secolului XIX, abia
după cel de al doilea război mondial putem vorbi despre o revoluŃie în metodologia
culegerii şi prelucrării datelor în sociologie.
Utilizarea noii metodologii în sociologie a scos şi mai mult în evidenŃă
discrepanŃele dintre rezultatele cercetării ştiinŃifice şi simŃul comun. Astfel, de
exemplu, cercetările sociologiei americane efectuate în timpul eclui de al doilea
război mondial au infirmat mai multe teze rezultate din experienŃa comună, printre
care se află şi următoarele două : 1) ostaşii care provin de la Ńară, din familii de
fermieri vor suporta mai bine dificultăŃile războiului decât cei din mediul urban ; 2)
ostaşii negri vor lupta mai bine sub comanda unor ofiŃeri negri.

13
Deşi sociologia - ca şi psihologia şi pedagogia etc. – se face cu specialişti, unii
reprezentanŃi ai simŃului comun se declară cu ostentaŃie sociologi, psihologi,
educatori. Posedând unele cunoştinŃe mai mult sau mai puŃin valide ale domeniului,
au iluzia cunoaşterii ştiinŃifice, emiŃând pretenŃii teoretice nefondate.
Deseori, gânditorii au satirizat pretenŃiile şi aroganŃa simŃului comun faŃă de
cunoaşterea teoretică. Astfel, Hegel ne povesteşte o anecdotă în care filosoful Thales,
studiind “harta” cerului, cade într-o groapă spre deliciul unei bătrâne care-l
persiflează, spunându-i că el nu ştie nici ce-i pe pământ, cu atât mai puŃin ce-i în cer.
Hegel încheie relatarea anecdotei cu următoarea replică : “cei care râd astfel de
filosofi, nu-şi dau seama că ei, spre deosebire de aceştia nu pot cădea în groapă,
deoarece se află în ea odată pentru totdeauna, fiindcă nu privesc niciodată în sus”.6

2.3. Sociologia şi sistemul ştiinŃelor

Primul sociolog care a încercat să încadreze sociologia în ansamblul ştiinŃelor


fundamentale a fost A. Comte. În viziunea lui, există trei categorii de ştiinŃe : primare,
intermediare şi de completare şi ordonare. Sociologia ocupă un loc onorabil în cadrul
ştiinŃelor primare, după biologie şi un loc preferenŃial în raport cu ştiinŃele socio-
umane. Această clasificare este rezultatul firesc al înŃelegerii sociologiei ca “regină a
ştiinŃelor”, ca ştiinŃă a societăŃii “ca totalitate”.

ŞtiinŃe primare matematica, astronomia, fizica, chimia, biologia, sociologia

ŞtiinŃe intermediare astronomia cerească, mecanica fizică, chimia organică, psihologia


chimia biologică

ŞtiinŃe de
completare şi logica …………………………………………………morala
ordonare
Aceeaşi perspectvă integratoare este împărtăşită şi de Mill, Durkheim, Mauss
ş.a. Mill defineşte sociologia ca integrare a ştiinŃelor sociale în timp ce E. Durkheim
susŃine că sociologia nu poate fi decât sistemul sau corpusul ştiinŃelor sociale. Tot pe
aceeaşi linie Mauss identifică obiectul sociologiei în analiza “fenomenelor sociale
totale”.
 Printre sociologii români care se înscriu în aceeaşi viziune se numără şi
Traian Herseni. El clasifică ştiinŃele în două mari categorii : naturale şi
sociale. Spre deosebire de ştiinŃele naturale, care se ocupă de studiul
materiei anorganice, organice etc., sociologia studiază societatea.
Sociologia se înscrie, deci, în ansamblul ştiinŃelor sociale, între ele
existînd numeroase puncte comune dar şi elemente de distincŃie.

Pentru sociologie este caracteristic faptul că, în general, ea se preocupă de


societate ca întreg, ca totalitate, adică de realitatea socială în toată complexitatea ei.
Celelalte ştiinŃe sociale izolează de regulă unele aspecte sau componente ale societăŃii
(economia, politica, dreptul, morala, religia, arta, ştiinŃa etc.) şi le studiază în
structurile, mecanismele şi legităŃile lor specifice sau, cazul istoriei, geografiei,
folcloristicii etc., se orientează preponderent spre concret, spre individual şi unic”.7

14
A. Comte sesizează că matemaica este ştiinŃa cea mai veche iar sociologia cea
mai recentă, fapt ce explică impreciziile şi incertitudinile ei. În clasificarea ştiinŃelor
realizată de sociologul pozitivist H. Spencer, sociologia ocupă un loc modest. Spencer
susŃine că sociologia se mulŃumeşte cu studiul socialului în manifestările lui concrete,
fiind “ştiinŃă” doar a unei părŃi a socialului şi nu a socialului ca totalitate. El împarte
ştiinŃele după un criteriu logic, în abstracte (logica şi matematica), abstract-concrete
(mecanica, fizica, chimia) şi concrete (astronomia, geologia, biologia, psihologia,
sociologia). Putem conchide, deci, că “Spencer a redus sociologia la studiul socialului
sub manifestarea lui concretă, contestându-i în acest fel orice pretenŃii de abordare a
generalului”.8

În istoria sociologiei, întâlnim şi o altă perspectivă a înŃelegerii obiectului


sociologiei şi a raporturilor ei cu celelalte ştiinŃe sociale. Conform acestei perspective
sociologia este în acelaşi timp şi ştiinŃă a totalităŃii, şi ştiinŃă a diferitelor componente
ale socialului.

Pornind de la această dublă semnificaŃie a obiectului sociologiei, sociologul


francez M. Duverger susŃine că există două posiblităŃi de clasificare a ştiinŃelor
sociale : a) una verticală, ce are drept criteriu studierea diverselor aspecte ale vieŃii
sociale în interiorul unuia şi aceluiaşi grup (demografie, economie, sociologie
religioasă, ştiinŃa politică, sociologia dreptului, estetică etc.) şi b) una orizontală, care
se referă la acele ştiinŃe sociale care studiază diverse categorii de grupuri sociale
(etnografia, istoria, antropologia, sociologia generală etc.). Din sociologia generală. 9
Putem concluziona că sociologia este o ştiinŃă socială care intră într-o mulŃime
de conexiuni cu toate celelalte ştiinŃe sociale.
În istoria sociologiei există două mari poziŃii în privinŃa raportului care există
între sociologie şi celelalte ştiinŃe sociale.

 Un prim punct de vedere susŃine distincŃia absolută dintre ele, sociologia


studiind formele sociale ale activităŃii umane (caracteristicile generale
ale relaŃiilor sociale, grupurilor), în timp ce ştiinŃele sociale particulare
(politologie, ştiinŃele economice etc.) au ca obiect diferitele conŃinuturi
ale activităŃii umane.
 Celălalt punct de vedere, în opoziŃie cu primul, consideră că distincŃia
dintre sociologie şi celelalte ştiinŃe sociale este relativă şi istorică. În
această perspectivă, sociologia este atât o ştiinŃă a formelor sociale cât şi
a societăŃii ca sistem şi a subsistemelor care o compun şi interrelaŃiilor
dintre ele. Cu alte cuvinte, sociologia are o poziŃie privilegiată în rapot
cu ştiinŃele sociale, fiind structurată pe mai multe nivele : a) o teorie
generală a socialului (teorie a organizării sociale), în cadrul căreia
fenomenele sociale sunt tratate doar sub aspectul prima categorie fac
parte sociologiile de ramură şi din cea de a doua, caracteristicilor lor
sociale făcându-se abstracŃie de conŃinutul lor concret (politic,
economic, juridic) ; b) o teorie a societăŃii globale (macrosociologia, în
care sunt vizate marile tipuri de societate). Cercetarea macrosociologică
îşi aduce o contribuŃie considerabilă la înŃelegerea fiecărui subsistem
social, a fiecărui fenomen social ; c) o teorie a a componenetelor,
subsistemelor societăŃii globale, atât în calitatea lor de fenomene social
cât şi în aceea de subsisteme ale sistemului social global (sociologii de

15
ramură ca spre exemplu, sociologia industrială, sociologia familiei,
sociologia economică etc.).
M. Achim surprinde complexitatea conexiunilor dintre ştiinŃele socio-umane în
schema următoare (vezi pagina 21).

Sociologie şi psihologie. Roger Bastide în Tratat de sociologie (1962),11


constata că iniŃial raportul dintre psihologie şi sociologie a fost gândit prin prisma
raportului dintre conştiinŃa individuală şi determinările sociale (dintre individ şi
societate). ApariŃia ideii de «conştiinŃă colectivă» în sociologie a generat punerea
problemei în noi termeni, aruncând în desuetudine viziunea anterioară.
Din păcate, însă, conştiinŃa colectivă era înŃeleasă ca o realitate exterioară,
străină omului, transcendentă ce juca un rol important în modelarea lui . Cu acest
înŃeles, ea nu a mai putut duce la colaborarea psihologiei cu sociologia, ci la
accentuarea conflictului. Psihologia nu putea accepta ideea unei conştiinŃe colective
transcendente. Conflictul între cele două ştiinŃe a îmbrăcat în timp două forme :
a) Teoriile psihologizante, care proclamă rolul determinant al individului
în grup şi care contestă rolul societăŃii ca realitate de sine stătătoare (G. Tarde, G.
Simmel). Astfel, Gabriel Tarde precizează că la baza formării şi menŃinerii grupului
social stă imitaŃia, respectiv contagiunea mentală de la individ la individ, aceasta fiind
de aceeaşi natură cu sugestia hipnotică. Accentul pe care sociologul francez îl pune pe
factorii psihologici, în explicarea realităŃii sociale este evident : faptele sociale sunt în
primul rând, psihice.
b) Teoriile sociologizante care acordă societăŃii o putere absolută în explicarea
conduitelor umane, care încarcă explicarea elementelor, subsistemelor, exclusiv prin
ansamblu (sistem).
Sociologismul caracterizează concepŃia sociologică a lui E. Durkheim şi a
discipolilor săi : Marcel Mauss, Paul Fauconnet, Robert Hertz etc. În viziunea lor, la
baza ordinii lumii stă ansamblul reprezentărilor colective, un fel de “conştiinŃă a
conştiinŃelor” care, ca sinteză, îşi pierde caracterul psihic şi devine o realitate
supraorganică (preexistentă conştiinŃelor individuale).
MulŃi sociologi consideră că deviza sociologismului a fost lansată de Durkheim
atunci când a afirmat că “orice fapt social îşi are cauza întotdeauna într-un fapt
social”.
Cel care a sesizat exagerările celor două poziŃii mai sus prezentate şi care a
încercat să le depăşească a fost Georges Gurvitch. El prezintă raportul dintre cele
două ştiinŃe sub forma a două cercuri care se întretaie şi al căror domeniu comun se
lărgeşte continuu în detrimentul părŃilor exterioare.
În planul practicii, confruntarea dintre cele două ştiinŃe are cel puŃin două
urmări demne de luat în seamă.
 primă consecinŃă, constă în faptul că sociologia contestă pretenŃiile
psihologilor de a elabora o psihologie generală şi abstractă în cadrul
căreia toate formele sociale ar avea ca element comun natura umană.
Sociologia avertizează psihologia experimentală şi psihologia fiziologică
că, încercând să surprindă legile generale ale percepŃiei, memoriei,
activităŃii “ riscă să generalizeze ceea ce nu este valabil decât în
interiorul unei singure civilizaŃii sau al unui moment al duratei istorice”.
12
Ori testele, experimentele de laborator poartă amprenta culturii în
cadrul căreia au fost concepute şi sunt relevante doar pentru aceasta.
Sociologii susŃin că experienŃele de laborator nu surprind legi, ci doar
conduite şi că ideea de “fenomen psihologic total” este o retorie atâta

16
timp cât organismul uman, psihicul individual şi societatea se află într-o
conexiune indisolubilă.
 Cea de a doua consecinŃă o reprezintă complementaritatea în care se află
cele două ştiinŃe. Sociologii se văd nevoiŃi să pună întrebări psihologilor,
să se inspire şi să utilizeze rezultatele cercetării psihologice pentru a
putea completa şi aprofunda analiza fenomenului social. De exemplu,
Marcel Mauss pentru a sesiza şi explica mai bine fenomenul social al
magiei, avea nevoie de o psihologie a aşteptării (de care nu a putut
beneficia, însă, la acea dată). Psihologul, la rândul lui, dacă nu vrea să
rămână cantonat în abstract, dacă nu se mulŃumeşte cu explicaŃii parŃiale
şi jumătăŃi de adevăruri, trebuie să pună întrebări sociologilor, să facă
apel la cercetarea sociologică. Putem spune că raportul de
complementaritate dintre cele două discipline are o conotaŃie pozitivă :
sociologia furnizează date, informaŃii psihologiei, ajutând-o să evolueze
ca ştiinŃă şi invers. (Raportul dintre psihanaliză şi sociologie este tipic în
această privinŃă).
Deşi atât de necesară, realizarea analizei societăŃii, atât din perspectivă
sociologică cât şi psihologică, nu este tocmai uşoară. Sunt situaŃii în care cercetătorii
se văd obligaŃi să opteze între o metodă sociologică şi una psihologică sau cel puŃin
să acorde prioritate uneia dintre ele. Astfel, aşa cum sesizează R. Bastide atunci când
studiem societăŃile stabile “cristalizate, rigide” (sau cu atât mai mult societăŃi
dispărute), socialul este mai accesibil şi de aceea devine recomandabilă utilizara
metodei sociologice. Când, dimpotrivă, ne aflăm în faŃa unei societăŃi în restructurare,
în tranziŃie, psihicul colectiv şi individual este mai accesibil decât socialul, “ de vreme
ce socialul este pe care de a se schimba şi psihicul ne arată limitele evoluŃiei şi
obstacolele întâlnite”, impunându-se în acest caz utilizarea prioritară a metodei
psihologice.
Mauss preciza că intersectarea tot mai amplă a celor două discipline face ca, pe
lângă conceptele specifice, ele să utilizeze din ce în istorice” .12 Ori testele,
experimentele de laborator poartă amprenta ce mai mult un limbaj comun, fapt ce
ridică o nouă şi serioasă problemă : dau ele acelaşi sens termenilor comuni? Nu
cumva pot apare confuzii (pentru moment, insurmontabile), în detrimentul
amândorura?
Se observă că unul şi acelaşi concept, ca spre exemplu, cel de personalitate, este
utilizat de filosofie, de psihologie şi de sociologie doar unghiul din care este abordat
diferă. Astfel, filosofia are în vedere “esenŃa umană”, omul “în ultimă instanŃă”. În
psihologie, se vorbeşte despre “persoană”, “personaj”, “personalitate” şi de tulburările
de personalitate. În sociologie , se utilizează frecvent termenul de “personalitate
socială”, accentuându-se importanŃa elementelor sociogene din structura intimă a
omului : interiorizarea normelor şi a valorilor în procesul socializării, însuşirea
modelului cultural, formarea idelurilor, dezvoltarea conştiinŃei. De asemenea, în
sociologie (..) are o largă circulaŃie termenul de “personalitate de bază” definit de A.
Kardiner ca “ acea configuraŃie a personalităŃii, care este împărtăşită de majoritatea
membrilor societăŃii ca rezultat al experienŃelor timpurii pe care ei le au în comun” .13
Dacă restrângem analiza la raportul dintre psihologia socială şi sociologie,
constatăm că asemănările sunt şi mai frapante iar punctele comune şi mai numeroase,
fără însă ca ele să-şi piardă complet specificul, identitatea ştiinŃifică, fără să se
“topească una în cealaltă. Şi una şi cealaltă au ca obiect de studiu raporturile dintre
indivizi, dintre indivizi şi grupuri etc.”. Psihologia socială este, însă, un domeniu
interdisciplinar de cunoaştere ştiinŃifică a interacŃiunii comportamentelor şi proceselor

17
psihice umane. Ca domeniu interdisciplinar, ea integrează contribuŃiile teoretice şi
metodologice atât ale psihologiei cât şi ale psihologiei ca şi ale altor ştiinŃe sociale
(ex. antropologia) “concentrându-se sistematic pe interacŃiunile umane şi
fundamentele psihologice ale acestora”.14
F.H.Allport, în Social Psychology (1924) aprecia că psihologia socială are ca
obiect ,,studiul relaŃiilor reale sau imaginare dintre persoane într-un context social dat,
în măsura în care aceste relaŃii afectează persoanele implicate în situaŃiile respective”.
Luând ca referinŃă această definiŃie, observăm că psihologia socială, spre
deosebire de sociologie, manifesta interes atât pentru relaŃiile interpersonale reale, cât
şi pentru cele imaginare. Constatăm, de asemenea, că relaŃiile sociale în sine nu
prezintă interes pentru psihologia socială, aşa cum prezintă ele pentru sociologie. Ele
devin obiect de studiu pentru psihologie doar în măsura în care afectează persoanele
aflate în respectivele interacŃiuni.
Pe de altă parte, există fenomene şi procese sociale care – ca obiect de studiu –
revin în mod exclusiv sociologiei, nefiind revendicate nici de psihologia socială, nici
de vreo altă ştiinŃă socială, cum ar fi de exemplu, stratificarea şi mobilitatea socială.
Chiar şi atunci când obiectele de studiu ale celor două discipline se întrepătrund,
unele diferenŃe continuă să existe : în timp ce psihologia socială se concentrează mai
mult pe analiza microgrupurilor şi a conduitelor persoanelor în cadrul grupului,
sociologia este mai interesată de grupurile mari şi medii şi abia apoi de cele mici şi de
influenŃele lor asupra indivizilor care le compun. Sociologia se apleacă mai mult
asupra factorilor sociali ai grupuirilor, în timp ce psihologia socială se apleacă asupra
factorilor psihici.

Psihanaliză şi sociologie. Psihanaliza (numită şi “psihologie abisală”) este


percepută astăzi atât ca “teorie a structurii şi dezvoltării personalităŃii umane, cât şi ca
metodă de psihoterapie, elaborată pentru tratamentul nevrozelor”.15 Ea a influenŃat
evoluŃia sociologiei, antropologiei, psihologiei. Unele din temele abordate de S. Freud
prezintă mare inters şi pentru sociolog. Astfel, complexul lui Oedip, prin
universalitatea lui, poate constitui un model pentru clarificarea unor noŃiuni ca :
“interzis”, “culpabilitate”, “civilizaŃie”. De asemenea, F. H. Allport, în “Social
Psychology” (1924), aprecia că conflictul dintre Eros şi Thanatos (impulsurile
universale care modelează comportamentul uman) oferă explicaŃii cu privire la
fenomenel sociale paradoxale sau paroxistice.
Dezvoltările contemporane ale psihanalizei au adus teme noi în spaŃiul
cercetărilor ştiinŃifice, care merită să fie reŃinute şi valorificate şi de sociologi (ex.,
studiul influenŃelor inconştientului asupra activităŃilor creative şi a relaŃiilor sociale).
Unii psihanalişti au facilitat transbordarea procedeelor specifice psihanalizei
dinspre psihicul individual spre mediul cultural (care socializează individul). Astfel,
după ce antropologul B. Malinowski a descoperit că societăŃilor primitive din
Melanezia le este străin complexul lui Oedip, K. Horney încurajat de această
descoperire, susŃine ideea că fiecărui tip de societate (cultură) îi corespunde un tip
specific de matrice a nevrozelor.
După cel de al doilea război mondial, teoriile psihanalizei au fost utilizate din ce
în ce mai mult în explicarea profilului şi vieŃii societăŃilor. Pentru explicarea
principalelor simptome ale civilizaŃiei contemporane, H. Marcuse, Erich Fromm, Th.
Adorno au elaborat teorii de esenŃă psihanalitică. Astfel, H. Marcuse încercând să
explice psihanalitic problema alienării individului în “societatea de consum”,
conchide că o astfel de societate nu îl eliberează pe om, ci, dimpotrivă, îl constrânge
să-şi reprime toate nevoile ca şi mijloacele de a şi le satisface.

18
Nu întotdeauna psihanaliza a fost corect utilizată în explicarea socialului. Aşa,
de exemplu, după cercetările efectuate de Freud numeroşi etnografi şi sociologi au
utilizat psihanaliza ca instrument de cercetare considerând-o “cheia ce le deschidea
porŃile simbolismului social”. Acest lucru nu trebuie să impieteze asupra utilizării ei
legitime spre beneficuil deopotrivă a tuturor ştiinŃelor sociale.

Sociologie şi antropologie. Din punct de vedere etimologic, termenul de


antropologie vine din limba greacă (anthropos, “om” + logos, “cuvânt”, “vorbire”)
având semnificaŃia de discurs despre om. antropologie este utilizat în 1501 de Magnus
Hundt într-o lucrare de anatomie şi fiziologie. În 1798, Kant considera că
antropologia este posibilă din două perspective : una fiziologică (ce-şi propunea să
studieze ceea ce natura face din om) şi alta practică (obiectul ei fiind ceea ce omul
face din sine însuşi).
Astăzi cuvântul este folosit în două sensuri. În sens impresionist, speculativ ea
desemnează tot ceea ce referă la om sau are ca finalitate omul. În sens riguros
ştiinŃific, antropologia este o ştiinŃă complexă a omului, cu o largă sferă de cuprindere
vizând atât structura cât şi comportamentele ipostazelor omului (omul ca individ, ca
grup, ca specie). În conformitate cu cele două dimensiuni fundamentale ale fiinŃei
umane : natură şi cultură, antropologia generală cuprinde două ramuri principale :
antropologia fizică şi antropologia culturală. Până la mijlocului secolului XX, Marea
Britanie şi S.U.A. au dezvoltat o antropologie culturală, în timp ce Europa
continentală a fost preocupată de antropologia fizică şi i-a acordat un înŃeles sinonim
cu cel de etnologie. În acest ultim înŃeles, antropologia s-a constitutit în strânsă
legătură cu sociologia. Primele cercetări antropologice realizate de L.H. Morgan, E.B.
Tylor, J.J. Bachofen (1860-1870) sunt contemporane cu cercetările sociologice
efectuate de F. Le Play, K. Marx, H. Spencer etc. Pentru sociologii francezi,
antropologia (etnologia) este tot un fel de sociologie care studiază, însă, societăŃile
trecute şi dispărute. F. Boas subliniază faptul că sociologia, atunci când studiază
societăŃile actuale are nevoie de rezultatele cercetării etnologice ca să poată explica,
cum au ajuns lucrurile să fie ceea ce sunt”. Altfel spus, în timp ce cercetările
antropologice mai sus amintite au avut ca obiect de studiu societăŃile relativ omogene
şi reduse ca mărime, catalogate ca primitive (nu cunoşteau scrierea), cercetările
sociologice din acea vreme studiau, dimpotrivă, societăŃile complexe, eterogene,
considerate moderne, civilizate.
Sociologia şi etnologia folosesc fiecare în manieră proprie un corp comun de
metode, cum ar fi : documentarea, observaŃia, tehnica monografică etc. Pe de altă
parte, însă, obiectivele sociologiei par mai Într-o acepŃiune apropiată de cea modernă,
ştiinŃifică, termenul clare, mai evidente decât ale etnologiei. În timp ce etnologia
permite realizarea unor inventare descriptive complete ale culturilor de mici
dimensiuni, sociologia studiază doar un eşantion reprezentativ dintr-un ansamblu vast.
Deşi uneori subapreciată, etnologia, aşa cum remarca R. Vulcănescu (1970) “
nu este indiferentă faŃă de nimic” şi este de folos oricărei ştiinŃe socioumane.
În această ordine de idei constatăm că şi astăzi există teoreticieni care consideră
că termenii de antropologie culturală, etnologie şi etnografie sunt interşanjabili,
opunându-se celor care găsesc ca nejustificată această echivalenŃă terminologică.
Printre sociologii care au manifestat interes pentru stabilirea conexiunilor dintre
sociologie şi antropologie se află şi Traian Herseni. În încercarea de a clarifica
raportul dintre cele două ştiinŃe, sociologul român făcea următoarea aserŃiune :
“antropologia pune accentul mai mult pe om, este este de fapt «ştiinŃa omului», pe
când sociologia, tot mai preponderent, se vrea mai mult ştiinŃa colectivităŃilor umane,

19
a aspiraŃiilor sau societăŃilor omeneşti. Ele studiază în fond aceeaşi realitate umană,
sub două aspecte diferite, aspectul uman şi aspectul socio-cultural, dar tot uman. Pe de
altă parte, antropologia culturală se ocupă mai mult de cultură decât de societate,
mergând, prin unii reprezentanŃi ai ei, până la a se confunda cu culturologia”.16

Sociologia şi istoria. În viziunea lui Fernand Braudel, istoria şi sociologia sunt


două ştiinŃe care se întâlnesc şi, mai mult decât atât, ele se identifică chiar
“constituind o singură aventură a spiritului”. Ele constituie “singurele ştiinŃe globale
susceptibile de a-şi extinde curiozitatea asupra oricărui aspect al socialului”.17
Istoria, în sens de istoriografie, relatează întâmplări, fapte ale sau culese prin viu
grai de la martori şi au fost înregistrate în documente scrise (sau de alt gen). În timp
ce istoria apare odată cu scrierea, odată cu primele regate, sociologia este o ştiinŃă
care apare relativ recent (secolul XIX).
MulŃi teoreticieni susŃin că istoria se ocupă de individual, concret, de aspectele
unice, irepetabile ale fenomenelor în opoziŃie cu sociologia care este interesată de
general, de ceea ce este constant, repetabil, comun diferitelor fenomene sociale.
Deşi nu este împotriva acestui punct de vedere, considerând că ar avea un
oarecare temei, Traian Herseni îl abordează într-o manieră mai nuanŃată. El consideră
că această distincŃie are caracter relativ deoarece azi istoria a început “să se dezvolte
în sensul unor generalizări ale fenomenelor istorice” iar sociologia “dezvoltă cercetări
tot mai ample cu privire la fenomenele sociale concrete (etnosociologia, sociologia
monografică etc.)”.18 Tot ceea ce se poate afirma – conchide T. Herseni – este că
tendinŃa predominantă a istoriei este spre individual, spre particularizare (ea este, cum
s-a spus, o ştiinŃă ideografică), pe când sociologia năzuieşte spre universal, spre
generalizare (ea este o ştiinŃă nomotetică)”.19
Acelaşi autor se delimitează şi de punctele de vedere care susŃin că sociologia
este o ştiinŃă a prezentului în timp ce istoria se dedică exclusiv trecutului.
Argumentele lui sunt că, pe de o parte, se poate vorbi şi despre o istorie a
evenimentelor prezente, în curs de desfăşurare, iar pe de altă parte, sociologia nu se
rezumtă la cercetarea prezentului, ea dezvoltând chiar şi o ramură de factură istorică,
respectiv, sociologia istorică.
Istoria furnizează sociologiei un important material faptic şi o ajută să înŃeleagă
atât originea fenomenelor sociale, pe care le studiază, cât şi dinamica acestora. Mai
mult decât atât, sociologia foloseşte uneori termeni, metode, exemple provenite din
istorie. La rândul ei, istoria emite “generalizări analitice” (de factură sociologică),
utilizează diverse unor regi, popoare, referitoare la trecut. Acestea au fost trăite de
istorici metode sociologice în investigarea evenimentelor istorice (aşa cum ar fi,de
exemplu, metoda studiului de caz).
Istoria şi sociologia se aseamănă şi prin faptul că analizează fenomenele sociale
în mod critic şi selectiv. Istoria, însă, urmărind exclusiv succesiunea evenimentelor şi
descrierea acestora are, în principal, o funcŃie teoretică, informativă. Sociologia (deşi
se poate opri şi la nivel descriptiv), de cele mai multe ori ajunge la explicaŃii şi în
anumite cazuri, poate oferi chiar şi soluŃii, fapte ce ne îndreptăŃesc să susŃinem că ea
are, în principl, o funcŃie explicativ-aplicativă.
În încheiere, trebuie să precizăm că natura circumstanŃelor fac din faptul social
un fapt istoric sau un fapt sociologic. Pentru ca un fapt social să devină istoric, el
trebuie să aibă o importanŃă deosebită în epocă, să constituie un eveniment
reprezentativ pentru respectiva epocă. Pentru ca faptul social să devină sociologic, el
trebuie să se caracterizeze prin repetabilitate, constanŃă, generalitate. În acelaşi timp,

20
însă, faptul sociologic poate fi abordat istoric iar faptul istoric poate fi tratat din punct
de vedere sociologic.

Sociologia şi economia. La începuturile ei, sociologia a încercat să includă în


interiorul ei şi probleme de economie politică. Ca ştiinŃă în sine, economia politică era
renegată. A. Comte acuza economia politică abstractă de “sterilitate”, de incapacitatea
de a studia “pozitiv” fenomenele sociale, aflate într-o profundă conexiune. Pe de altă
parte, Stuart Mill, filosof şi economist contemporan cu “părintele” sociologiei,
susŃinea existenŃa unei opoziŃii metodologice între sociologie şi economie şi a
imposibilităŃii reconcilierii lor, prima fiind o ştiinŃă generală a societăŃii, cealaltă
studiind doar un domeniu al socialului şi înregistrând progrese remarcabile.
În secolul XX, economia se caracterizează printr-o tendinŃă de lărgire a
domeniului său de analiză. În acest sens, F. Perroux (1955) definea economia ca “o
cunoaştere ştiinŃific controlată, care analizează şi reduce tensiunile dintre oameni” şi
precizează totodată, că aceste tuturor energiilor cosmice în serviciul tuturor energiilor,
care merită să fie numite umane. Necesitatea extinderii orizontului analizei economiei
este sesizată şi de F.A. Hayek, atunci când susŃine că “un economist trebuie să
înŃeleagă logica întregii societăŃi, altfel el nu poate fi un mare economist şi, mai mult
decât atât, el riscă să devină dăunător, chiar periculos”.
Astăzi, numeroase metode şi tehnici de cercetare sunt utilizate deopotrivă de
sociologi şi economişti (experimentul, testul sociometric, sondajul de opinie, etc.),
fapt ce demonstrează caducitatea opoziŃiei metodologice (dintre cele două discipline)
susŃinute de S. Mill. De altfel, sociologii clasici germani G. Simmel şi M. Weber
sugerau că şi sociologii pot învăŃa lecŃii de metodă de la economişti.
Conexiunea dintre economie şi sociologie se reflectă şi în faptul că mulŃi
sociologi sunt şi economişti în acelaşi timp (ex. V. Pareto, K. Marx etc.). Pe de altă
parte, domeniul economic reprezintă un subsistem important al societăŃii şi, de aceea,
cercetarea sociologică nu-l poate ignora. Chiar şi apariŃia sociologiei este legată de
necesitatea soluŃionării problemelor economice şi sociale create de industrializare
(şomaj, inflaŃie, crize economice etc.). La rândul ei, cercetarea economică oferă
sociologului informaŃii utile despre fenomenele economice, evoluŃia, consecinŃele,
implicaŃiile lor sociale.
Activitatea economică face, în principal, obiectul sociologiei economice şi a
subramurilor sale : sociologia industrială, agrară, comercială, financiară etc.
Acest fapt nu înseamnă, însă, că obiectul celor două discipline se confundă.
Obiectul sociologiei îl constituie socialul şi doar în particular economicul iar scopurile
celor două ştiinŃe sunt diferite. Pe de altă parte, extrapolarea modelului clasic al lui
homo oeconomicus la analiza tuturor fenomenelor sociale (“care presupune dirijarea
comportamentului persoanei de o raŃionalizare definită în mod strict”), este nepermisă
şi eronată. Încercările economiştilor de a aplica acest model în cazul divorŃurilor,
căsătoriei sau crimei au condus la rezultate discutabile, deoarece în destule cazuri
indivizii s-au aflat în imposibilitatea de a stăpâni prin proceduri raŃionale
complexitatea faptelor sociale.

Note:
1 A. Comte, Cours de philosophie positive, vol. IV, Paris, 1908.
2 Ibidem.
3 Jan Szczepanski, NoŃiuni elementare de sociologie, 1972, p. 17.
4 1) Sociologie aplicată 2) Comportament colectiv 3) Comunitate 4) Sociologia comparată 5)
Crimă şi delincvenŃă 6) Cultură 7) Demografie 8) Comportament deviant 9) EducaŃie 10) OrganizaŃii

21
formale şi complexe 11) Ecologie umană 12) Sociologie industrială 13) Lege şi societate 14) Timp
liber, sport, recreere şi artele 15) Căsătoria şi familia 16) Sociologia matematică 17) Sociologia
medicală 18) Metodologia şi statistica 19) Sociologia militară 20) OcupaŃii şi profesii 21) Sociologia
politică 22) RelaŃii rasiale şi etnice 23) Religie 24) Sociologie rurală 25) Grupurile mici 26) Schimbare
socială 27) Control social 28 ) Organizare socială 29) Psihologie socială 30) Stratificare şi mobilitate
31 ) Sociologia cunoaşterii şi a ştiinŃei 32) Teorie 33) Sociologie urbană 34) ComunicaŃii de masă 35)
Economie şi societate 36 ) Socio-lingvistica (mai nou!).
5 Peter L. Berger, Invitation to sociology, N.Y. 1963.
6 G. W. F. Hegel, Prelegeri de istoria filosofiei, vol. I.
7 Traian Herseni, Sociologie, Ed. şt. şi enc., Buc. 1982, p. 42
8 Mihu Achim, ABC-ul investigaŃiei sociologice, vol. I, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1971, p. 155.
9 Mihu Achim, op. cit., p. 154.
10 Ion Ionescu, Dumitru Stan, Elemente de sociologie, vol. 1, Ed. Univ. al . I. Cuza, Iaşi, p. 60.
11 Roger Bastide, Traite de sociologie, Paris, PUF, 1962, p. 67.
12 R. Bastide, ibid., p. 81.
13 Adina Chelcea, Septimiu Chelcea, Cunoaşterea de sine-condiŃie a înŃelepciunii, Ed. Albatros,
Buc., 1986.
14 K. J. Gergen, M.M. Gergen, Social Psychology, 1981.
15 Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, DicŃionar de sociologie, Ed. Babel, 1993, p. 471.
16 Traian Herseni, Sociologie, Ed. şt. şi enc., Buc. 1982, p. 39..Y. 1963.
17 Fernand Braudel, Istorie şi sociologie, în “Sociologia franceză contemporană”, Ed. pol., Buc.,
1971, p. 53.
18 Traian Herseni, op. cit., p. 38.
19 Ibidem.

3. METODA DE CERCETARE SOCIOLOGICA

Legitimitatea sociologiei ca ştiinŃă este legată de existenŃa unor metode, a unui


set de modalităŃi cu ajutorul cărora să se poată investiga fenomenele şi faptele soiale.
H. Poincaré afirma că sociologia este ştiinŃa cu cele mai multe metode şi cu cele mai
puŃine rezultate. Desigur că rezultatele sunt insuficiente în raport cu numărul mare al
problemelor care solicită a fi rezolvate. Pe de altă parte, numărul mic de rezultate în
raport cu aşteptările şi nevoile societăŃii, poate fi explicat şi prin absenŃa unităŃii
cercetării sociologice. Numeroasele metode sociologice întrebuinŃate nu beneficiază
de o metodologie coordonatoare. Validarea ştiinŃifică a sociologiei presupune deci
atât existenŃa metodei sociologice cât şi a metodologiei cercetării sociologice. Cea de
pe urmă este menită să dirijeze cercetările şi să ofere altora o modalitate de a verifica
rezultatele.
Metodă vine din grecescul methodos, semnificând “cale”, “mijloc”, “mod de
expunere”. Orice activitate de cercetare necesită utilizarea anumitor metode. Metoda
este “felinarul care luminează calea în întuneric”, avertiza Fr. Bacon subliniind
importanŃa majoră pe care o joacă în realizarea unei bune cercetări. Ea îşi
subsumează tehnici, procedee, instrumente, norme, principii.
Cercetarea sociologică foloseşte atât metode specifice, proprii sociologiei cât şi
metode împrumutate de la alte ştiinŃe.
Conceptul de metodologie are o sferă de cuprindere mai largă decât cel de
metodă. În cazul ştiinŃelor socio-umane, el include ansamblul metodelor folosite în
investigarea socialului şi are un caracter predominant normativ. Metodologia
reflectează asupra experienŃelor trecute de cercetare, elaborează strategii de
investigare, indică atât eventualele obstacole şi deficienŃe, cât şi căile de obŃinere a
unor rezultate valide din punct de vedere ştiinŃific.

22
InvestigaŃia sociologică se realizează în mai multe etape. Nu există un punct de
vedere unanim cu privire la numărul etapelor. A.G. Zdravomâslov vorbeşte de cinci
etape, J. Plano şi D. Katz de şase, Mucchielli de douăsprezece, Claude Joveau de
cincisprezece.
J. Plano 1 prevede următoarele momente ale cercetării ştiinŃifice :
a) identificarea (definirea) problemei ce urmează a fi cercetată ;
b) formularea ipotezei despre presupusele relaŃii între variabile ;
c) stabilirea tehnicilor şi procedeelor aferente ;
d) culegerea de date pentru testarea empirică a ipotezei;
e) analiza cantitativă şi calitativă a datelor ;
f) acceptarea, respingerea sau reformularea ipotezei .
Într-o lucrare de referinŃă2, sociologul S. Chelcea preia şi dezvoltă clasificarea
etapelor investigaŃiei sociologice propuse de R. Mucchielli şi anume : determinarea
obiectului, preancheta, stabilirea obiectivelor, determinarea universului anchetei,
eşantionarea, alegerea tehnicilor de cercetare, pretestarea instrumentelor de cercetare,
definitivarea lor, aplicarea în teren, prelucrarea informaŃiilor deŃinute, analiza
rezultatelor şi redactarea raportului de cercetare.
Delimitarea obiectului se referă la decuparea din multitudinea faptelor,
fenomenelor sociale a celor pe care urmează să le investigăm în lumina unei anumite
teorii. Raymond Boudon 3 consideră că există trei mari categorii de “probleme
sociologice “, care au fost şi au rămas în atenŃia cercetătorilor : studiul societăŃilor
globale, “atât sub raportul schimbărilor sociale cât şi al sistemului social, însuşi
studiul segmentelor sociale a indivizilor în contextul social în care sunt situaŃi şi, în
sfârşit, studiul unităŃilor naturale (grupe, instituŃii, comunităŃi). Anumite probleme
sociale devin probleme sociologice.
În viziunea lui C. Zamfir, problema socială este “un proces, o caracteristică, o
situaŃie despre care societatea sau un sistem al ei consideră că trebuie schimbat”.4 Ea
însumează următoarele clase de fapte, fenomene, procese sociale :
a) starea socială perimată (tensiunile rasiale, organizarea deficitară) ;
b) procesele sociale considerate în sine ca negative, în orice societate:
omuciderea, furtul, anomia etc. ;
c) consecinŃele negative ale unui proces social pozitiv (ex. efectele
negative ale industrializării) ;
d) fluctuaŃiile factorilor externi, naturali sau sociali (războaie, catastrofe
naturale etc.) ;
e) decalajele produse de dezvoltarea diferenŃelor de ritm, tensiuni,
contradicŃii între elemente etc.) ;
f) apariŃia de noi necesităŃi (creşterea aspiraŃiilor, necesitatea creşterii
gradului de calificare în raport cu tehnologiile utilizate etc .) ;
g) probleme de dezvoltare (probleme de perspectivă mai îndepărtate) .
Trebuie remarcat faptul că nu toate problemele sociale sunt şi probleme
sociologice. Problemele sociale conştientizate şi transmise spre cercetare sociologilor
devin probleme sociologice. Ele conŃin anumite conceote sociologice sau variabile
sociologice. Acestea sunt definite operaŃional, adică sunt traduse în “evenimente
observabile” deoarece “numai astfel este posibilă repetabilitatea măsurării “ (Julian L.
Simon, 1969). Acest lucru presupune alegea indicatorilor şi gruparea lor în
dimensiuni. Indicatorii sociologici sunt raportabili la termenii de dimensiune,
variabilă, coeficient statistic. “Indicatorul este un semn exterior, observabil, măsurabil
care se află faŃă de indicat într-un raport de corespondenŃă totală, fie într-un raport de

23
corespondenŃă statistică. Un fapt de observaŃie, un răspuns la o întrebare, un număr,
constituie în cercetările sociologice cei mai frecvenŃi indicatori”.5
 Etapa a doua, respectiv preancheta, constă în analiza detaliată a
ipotezelor posibile în vederea selectării celor verificabile. O bună
anchetă, precizează W. J. Goode şi P. K. Hatt (1959) presupune ipoteze
bune, studiul serios al literaturii de specialitate şi experienŃă în domeniu.
Preancheta are ca scop şi estimarea costurilor cercetării, stabilirea
termenelor calendaristici, prevederea eventualelor dificultăŃi ce pot apare
în desfăşurarea investigaŃiilor (aprobări necesare, accesul în diferite
unităŃi, economice, culturale, cazarea operatorilor de interviu etc.).
 Cea de a treia etapă are ca scop determinarea obiectivelor şi formularea
explicită a ipotezelor cercetării şi se realizează pornind de la sinteza
datelor obŃinute din preanchetă. “Ipoteza este enunŃul unei relaŃii cauzale
într-o formă care permite verificarea empirică” – precizează Theodor
Caplov (1970). “În procesul inductiv – constată S. Chelcea – ipoteza
constituie o explicaŃie plauzibilă ce urmează a fi verificată de materialul
faptic, putând fi confrmată sau infirmată parŃial sau total”.6
 În cercetarea sociologică empirică o ipoteză este validă dacă îndeplineşte
următoarele trei condiŃii : este verificabilă (utilizează concepte ştiinŃifice
şi se bazează pe observarea faptelor reale), este specifică (are un înalt
conŃinut informaŃional) şi este în conformitate cu conŃinutul actual al
cunoştinŃelor ştiinŃifice din domeniul respectiv (Madelein Grawitz,
1972).
 În etapa a patra, se stabileşte universul anchetei, se determină deci,
populaŃia care va fi investigată. În funcŃie de caz, universul anchetei
poate fi lărgit mai mult sau mai puŃin.
 Se trece apoi la alcătuirea eşantionului, iar pentru aceasta, se stabileşte
mai întâi care este cea mai adecvată unitate de eşantionare : firma,
echipa, angajatul? Trebuie aflat, mai apoi, care sunt cadrele de
eşantionare disponibile : liste nominale cuprinzând angajaŃii firmei,
registrele de prezenŃă, statele de plată.
 Eşantionarea este o tehnică statistico-metodologică, care constă în
selectarea unei părŃi (eşantion) dintr-o populaŃie (persoane, organizaŃii),
în vederea analizării ei pentru a facilita elaborarea de interferenŃe despre
întreaga populaŃie. “Eşantionul trebuie să ofere o imagine cât mai
precisă a populaŃiei de referinŃă, să fie obŃinut prin aplicarea unor tehnici
probabilistice (legea numerelor mari, teorema limitei centrale), să fie
reprezentativ în termeni statistici şi cu privire la problema teoretică
analizată, să fie economicos în raport cu resursele (financiare, de timp,
de personal) disponibile”.7
În funcŃie de tehnica de selecŃie a elementelor populaŃei în eşantion, distingem
între eşantionarea probabilistică şi neprobabilistă. În primul caz, “orice eşantion
posibil de dimensiune n din populaŃia N dispune de aceeaşi probabilitate de a fi
selectat, tot aşa cum orice persoană sau entitate a populaŃiei dispune de probabilităŃi
echivalente de selectare”.8
Eşantionarea neprobabilistă presupune utilizarea informaŃiilor prealabile sau de
experŃi pentru a coordona selecŃia de eşantioane tipice sau reprezentative pentru o
problemă teoretică sau factuală.

24
O altă etapă a investigaŃiei sociologice este alegerea metodelor şi tehnicilor de
culegere a datelor empirice (“unelte”, “instrumente”) menite să dezvăluie cât mai
exact faptele şi fenomenele sociale.
S-a constatat că în alegerea metodei de investigare, pe lângă adecvarea
tehnicilor la obiectul cercetat, mai intervin şi alŃi factori, cum ar fi accesibilitatea,
economia de resurse ş.a. (Stephen A. Richardson, Barbara Shell, Dohrewend David
Klein, 1965).
Principalele metode de culegere a datelor empirice sunt : observaŃia,
experimentul, ancheta socială, analiza documentelor sociale.
ObservaŃia presupune perceperea sistematică a atitudinilor, comportamentelor
şi interacŃiunilor actorilor sociali, în momentul manifestării lor, conform unui plan
dinainte elaborat şi cu aportul unor tehnici specifice de înregistraere.
Gold şi Gans 9 au distins trei roluri diferite ale analistului social : a)participant
total implicat emoŃional, înregistrând post-festum date şi informaŃii; b) exterior
situaŃiilor sociale supuse observaŃiei culegând informaŃii cu ajutorul unor tehnici
speciale; c) cercetător participant (implicat doar parŃial) şi dispunând de posibilităŃi de
producere şi înregistrare a datelor.
Gradul de implicare al cercetătorului interferează cu modul de înregistrare a
datelor, rezultând anumite combinaŃii ce se concretizează în următoarele trei tipuri de
practicare a obsrvaŃiei : observaŃia structurată, nedistorsionată şi participativă.
În observaŃia structurată, observatorul îşi asumă rolul de cercetător şi foloseşte
ca tehnici de înregistrare a datelor : listele de control, scalele de evaluare, sistemele de
codificare a interacŃiunilor şi descrierea narativă. Tipice observaŃiei structurate sunt
sistemele de codificare a interacŃiunilor al căror scop este de a aduna informaŃii
referitoare la conŃinutul, frecvenŃa, orientarea şi tipologia interacŃiunilor, a atitudinilor
şi comportamentelor asociate relaŃiilor interpersonale şi manifestate în grupurile în
care se constituie o reŃea de comunicare interactivă.
ObservaŃia nedistorsionată constă în folosirea aparatelor tehnice pentru
înregistrarea fenomenelor sociale în desfăşurarea lor naturală sau în laborator.
Observatorul este în afara scenei sociale, aparatele tehnice sunt camuflate evitându-se
astfel “efectele reactive sistematice sau de conformare a subiecŃilor la normele
dezirabilităŃii sociale”.
ObservaŃia participativă presupune implicarea observatorului în activităŃile
sociale ale subiecŃilor pentru a le înŃelege mecanismele şi a le supune analizei
teoretice ulterioare. După modul de înregistrare a datelor distingem două variante de
aplicare : 1) implicarea observatorului în situaŃia socială respectivă, până la
identificarea cu actorii şi notarea post-festum (s-a folosit în studiul grupurilor de
muncă şi al devianŃei) ; 2) observatorul adoptă în grup atât rolul de participant, cât şi
cel de cercetător, putând apela şi la alte metode de investigare (chestionare, interviuri
formale, teste, analiza documentelor sociale etc.).
Experimentul. El constă în producerea deliberată a unui fenomen şi în analiza
manifestărilor, direcŃiei şi intensităŃii acestei produceri în condiŃii de controlare şi
manipulare directă a factorilor generativi”.10 Producerea fenomenului poate fi
repetată, schimbându-se în mod sistematic condiŃiile pentru a nota variaŃiile aferente.
Experimentul este metoda cea mai precisă şi productivă de analiză a relaŃiilor
dintre variabile, de testare a ipotezelor. În experimentul sociologic, ca observaŃie
provocată, se urmăreşte ca factorii exteriori, în afara celor manipulaŃi de cercetător, să
rămână constanŃi pentru a nu influenŃa situaŃia experimentală.
Pentru a îşi îndeplini funcŃia cognitivă, experimentul sociologic trebuie să se
întemeieze pe teorie, alfel rămâne o activitate sterilă.

25
J. St. Mill distinge între experimentul natural în care situaŃia experimentală este
însăşi viaŃa socială şi cel artificial, în care situaŃia experimentală este creată de
cercetăor.
F. S. Chapin recurge la o altă clasificare a experimentelor sociologice :
experimentul sociologic proiectat, în care situaŃia experimentală este planificată de
cercetător şi cel ex post facto, în care situaŃia experimentală oferită de schimbările din
viaŃa socială constituie materialul de analiză raŃională a legăturilor dintre variabile. E.
Sydenstricker, utilizând criteriul temporal delimitează între experimente sociologice
succesive şi simultane. Clasificarea întâlnită cel mai frecvent este cea care distinge
între experimente de laborator şi experimente de teren.
M. Duverger sesiza faptul că experimentele de teren desfăşurate în situaŃii
sociale reale pot fi : pasive, când alŃi factori decât cercetătorul determină introducerea
variabileor independente sau active, când cercetătorul are posibilitatea de a introduce
variabilele independente în situaŃia experimentală naturală. Nu este permisă
generalizarea rezultatelor experimentului sociologic decât la populaŃii din care au fost
selecŃionaŃi subiecŃii experimentului sociologic.
Realizat conform principiilor metodologice deontologice, experimentul
sociologic constituie o metodă principală de cercetare a relaŃiilor cauzale în
sociologie.
Ancheta socială. Ea constă în culegera de date sau informaŃii despre entităŃile
sociale (indivizi, grupuri, organizaŃii, zone socio-geografice, unităŃi culturale şi chiar
societăŃi) cuprinse în eşantion în scopul identificării de distribuŃii statistice şi
interrelaŃii (asocieri, covariaŃii, raporturi funcŃionale sau cauzale etc.) între indicatorii
sau variabilele care corespund unui model teoretic şi pentru extrpolarea concluziilor
de la nivelul eşantionului la cel al populaŃiei de referinŃă.11
Ancheta socială încorporează tehnici, procedee şi instrumente interogative de
culegere a informaŃiilor, specifice interviului şi chestionarului sociologic.
Specific acestei metode este că actorii sociali sunt cei care furnizează
informaŃiile. Realizarea anchetei sociale presupune un demers metodologic riguros
pentru că, pe de o parte, trebuie suplinită lipsa de control (manipulare, asupra
variabilelor) şi pe de altă parte, pentru că în cadrul acestei metode sunt antrenate şi
cadre ajutătoare (operatorii de anchetă) în scopul culegerii unei mari cantităŃi de
informaŃii de la populaŃia investigată.
Deseori, ancheta nu se mulŃumeşte cu utilizarea tehnicilor, procedurilor şi
instrumentelor de lucru interogative pentru culegera informaŃiilor ( ca în cazul
sondajului de opinie ), ci în scopul încă mai bunei cunoaşteri, ele sunt corelate cu alte
metode şi tehnici de cercetare cum ar fi observaŃia ştiinŃifică, analiza documentară şi
de conŃinut.
ImportanŃa deosebită pe care o are ancheta socială în cercetarea sociologică
rezidă în faptul că deseori ea constituie singura modalitate ştiinŃifică de investigare a
universului subiectiv al vieŃii sociale (opinii, atitudini, satisfacŃii, aspiraŃii, convingeri,
cunoştinŃe, interese). Procedeul de bază al anchetei pentru culegerea datelor empirice
este chestionarea, care constă în formularea de către sociologi (investigatorul social al
unor enunŃuri, afirmaŃii sau interogaŃii la care se aşteaptă reacŃii, răspunsuri din partea
subiecŃilor investigaŃi. Când chestionarea se realizează oral de către operatorii (de
interviu), care-şi notează răspunsurile, atunci ancheta se realizează prin interviu.
Când completarea chestionarului se face în mod independent şi în scris de către
persoana investigată, pe baza unor instrucŃiuni de completare, avem de a face cu
ancheta pe bază de chestionar.

26
Un caz particular al anchetei este sondajul de opinie. El urmăreşte culegerea de
date prin chestionarea orală şi scrisă cu privire la opiniile sau atitudinile unui eşantion
reprezentativ în legătură cu o anumită problemă în vederea predicŃiei cu un anumit
grad de probabilitate a comportamntului populaŃiei de referinŃă sau a diverselor
categorii de persoane. Rostul sondajelor este să înregistreze opiniile în vederea
anticipării probabile a comportamentului corespunzător. Aşa, de exemplu, prezicerea
comportamentului electoral se poate realiza cu ajutorul sondajelor care înregistrează
opiniile alegătorilor despre candidaŃi.
Analiza documentelor sociale. Analiza documentelor sociale este o sursă
fundamentală a cercetării din ştiinŃele sociale şi, deci, din sociologie. Pentru a nu
derapa pe panta interpretărilor şi explicaŃiilor simplificatoare, sociologia nu trebuie să
se cantoneze exclusiv în actualitate, nu trebuie să ignore experienŃele trecute tot aşa
cum nu trebuie să omită proiecŃiile viitoare. În funcŃie de forma de prezentare (limbaj,
conŃinut, adresabilitate), documentele pot fi expresive (personal şi/sau publice) şi
oficiale. Primele utilizează un limbaj mai diversificat, mai flexibil, pe când celelalte
îmbracă o formă standardizată “birocratică”, incluzând coduri, indici, cifre statistice
catalogate în diverse modalităŃi. Documentele expresive personale includ
autobiografiile, biografiile, istoriile orale etc.
Documentele expresive publice (reportaje, articole din ziar, din reviste, filme
documentare şi artistice, conŃinutul emisiunilor de radio şi TV etc.) reprezintă un
domeniu mult mai extins de surse şi de date şi informaŃii (pentru cercetarea socială)
comparativ cu cel al documentelor personale şi sunt superioare acestora de pe urmă
sub aspectul fidelităŃii, validităŃii şi posibilităŃilor de cuantificare. O pondere tot mai
mare în categoria documentelor oficiale tind să ocupe băncile de date. Ele reprezintă
înregistrări (pe cartele, benzi magnetice, discuri ), ale datelor rezultate din cercetările
psiho-sociale ce facilitează accesul celor interesaŃi în cunoaşterea lor.
În lume (SUA, Germania, FranŃa etc.) există multe instituŃii de cercetare socială
ce deŃin bănci proprii de date, ce constituie surse documentare şi de analiză secundară.
Dacă documentele sociale respective sunt disponibile, urmează analiza conŃinutului
lor.
Bernard Berelson (1953) preciza că cercetările sociologice realizate pe baza
analizei de conŃinut pot fi grupate astfel : compararea conŃinutului unor texte elaborate
în diferite perioade de timp ; amplasarea conŃinutului unor texte emise de surse
diferite, compararea conŃinutului comunicării utilizându-se diferite etaloane, studiul
reacŃiilor verbale în condiŃii experimentale.
Cele mai frecvente domenii în care se aplică analiza de conŃinut sunt studiul
campaniilor electorale, campaniilor de presă, stabilirea paternităŃii textelor, studiul
lizibilităŃii în dezvăluirea propagandei camuflate etc.
În efectuarea propriu-zisă a analizei de conŃinut, principalele probleme le
constituie fidelitatea şi validitatea.
Revenind acum la etapele investigaŃiei sociologice propuse de Mucchielli după
culegerea datelor empirice prin metodele mai sus amintite, după alegerea tehnicilor de
cercetare, urmează pretestarea instrumentelor de cercetare care se realizează în cadrul
anchetei pilon.
Jan Szczepanski susŃine că în această etapă pot fi standardizate instrumentele de
cercetare : o anchetă standardizată constă în aceea că fiecăruia dintre cei anchetaŃi i se
pune o întrebare identică, într-o formulare identică, cu o intonaŃie identică etc., pentru
a asigura astfel deŃinerea unui răspuns care să constituie o reacŃie la exact acelaşi
stimul”. 12

27
Pretestarea unui chestionar poate pune sub semnul întrebării accesibilitatea
limbajului folosit. Este necesară întotdeauna adecvarea terminologiei la standardele
culturale ale subiecŃilor chestionaŃi.
După pretestare are loc definitivarea instrumentelor de cercetare, etapă
premergătoare aplicării lor “în teren”. Definitivarea se referă atât la elementele de
conŃinut cât şi la cele de prezentare a instrumentelor (punerea în pagină, formatul
ghidului de interviu etc.).
Cea de a noua etapă constă în aplicarea în teren a instrumentelor de cercetare,
etapă importantă dar nu singura şi nici cea mai importantă în investigarea
fenomenelor sociale.
Urmează apoi etapa prelucrării datelor, informaŃiilor obŃinute prin aplicarea în
teren a instrumentelor. Pentru a putea fi utilizate informaŃiile obŃinute trebuie
clasificare înseriate, codificate. OperaŃia de codificare constă în atribuirea fiecărei
categorii de informaŃii a unui număr sau litere, “fiind un moment esenŃial al
cunoaşterii”, deoarece asigură “condensarea, sistematizarea şi normalizarea
informaŃiilor “ (Ion Cauc, 1973).
Cel care realizează codificarea face o analiză şi o interpretare a informaŃiilor în
vedera încorporării lor în catregorii exclusive. Codificarea informaŃiilor obŃinute cu
ajutorul chestionarului sau a interviului constă în distribuirea răspunsurilor în mai
multe categorii şi atribuirea unui număr de cod fiecărei categorii de răspuns.
După prelucrarea datelor, urmează analiza rezultatelor cercetării în vederea
confirmării sau infirmării ipotezelor avansate. Se evaluează din punct de vedere
statistic importanŃa fiecărei variabile, stabilindu-se dacă “mişcarea” variabilei este
semnificativă sau nu. Cercetând, bunăoară, modelul culturii politice în România, am
avansat ipoteza că nivelul cunoaşterii politice este influenŃat pozitiv de nivelul
educaŃional. Corelăm apoi indicatorii performanŃelor cognitive politice cu nivelul
educaŃional şi stabilim apoi dacă respectiva corelaŃie este statistic semnificativă sau
nu, aplicând un test de semnificaŃie (ex., Karl Parson, 1908). Până aici, aşa cum
preciza C. A. Moser, avem de-a face mai mult cu o descriere statistică a rezultatelor.
Descoperirea unei relaŃii direct proporŃionate între două variabile nu ne spune nimic
însă în legătură cu raportul de cauzalitate. Pentru stabilirea acestui raport, se trece de
la analiza bivariată la cea multivariată : care constă în introducerea succesivă a
“variabilelor – test” . “Dacă prin introducerea variabilelor-test corelaŃia dintre
variabilele iniŃiale se menŃine şi dacă există un raport de anterioritate temporală a
variabilei independente faŃă de variabila dependentă, atunci putem considera că ne
aflăm probabil în faŃa unui raport de cauzalitate”.13
Analiza rezultatelor presupune, deci, atât descrierea statistică (analiza
cantitativă) cât şi explicaŃia cauzală (analiza calitativă).
În afara acestei analize primare (cantitative şi calitative), în cercetarea
sociologică se pune tot mai mult şi problema analizei secundare. Aceasta de pe urmă
este o tehnică modernă de prelucrare a datelor arhivate, constând în valorificarea
datelor deja colectate şi consemnate de alte persoane şi instituŃii, în alte scopuri decât
cele ale temei cercetate.
Ultima etapă cu care se finalizează investigarea socială, susŃine M. Mucchielli,
constă în readaptarea raportului de cercetare. Modul în care se readaptează raportul de
cercetare diferă în funcŃie de publicul căruia i se adresează : în orice caz, este necesar
ca el să parcurgă următorii paşi :14
- o introducere în problema studiată ;
- un scurt istoric al proiectului de cercetare ;
- un rezumat al cercetărilor anterioare ;

28
- o clară reformulare a problemei ;
- redactarea completă a procedeelor utilizate pentru cunoaşterea şi prelucrarea
informaŃiilor;
- prezentarea detaliată a a rezultatelor ;
- un rezumat cu interpretarea rezultatelor.
Conexiunea dintre căile cercetării sociologice este prezentată succint de S.
Chelcea în următoarea schemă :15

Pentru explicarea traseului operaŃionalizării sau a drumului de la teoretic la


empiric, autorul porneşte de la următorul exemplu : “dacă ancheta reprezintă o
metodă, chestionarul apare ca tehnică, modul de aplicare … prin autoadministrare, ca
un procedeu, iar lista propriu-zisă de întrebări (chestionarul tipărit) ca instrument de
investigare”.
În concluzie, principalele caracteristici ale metodologiei ar putea fi rezumate la
următoarele :16
a) metodologia oferă nu atât metoda, cât principiile care ghidează cercetarea
problematicii sociologiei ;
b) oferă cadrele prin care se garantează validitatea şi fidelitatea demersului de
cercetare ;
c) determină normele de folosire a metodelor, tehnicilor, procedeelor ;
d) stabileşte valoarea şi limitele ficărui tip de metodă ;
e) recomandă cercetătorului supunerea faŃă de judecata epistemologică a tuturor
faptelor culese pentru a stabili valoarea lor ştiinŃifică.
În literatura de specialitate, există un evantai de puncte de vedere cu privire la
numărul metodelor specifice sociologiei, precum şi la criteriile care trebuie să
constituie baza clasificării lor.
L. Coandă apreciază că, după funcŃia pe care o îndeplinesc în procesul cercetării
metodele pot fi incluse în următoarele trei categorii :
- metode de proiectare a cercetării (eşantioane, operaŃionalizare a conceptelor
etc.) ;
- metode de recoltare a datelor (interviul, chestionarul, documentarea ) ;
- metode de analiză şi interpretare (analiza factorială, comparaŃia, analiza de
conŃinut etc.) .17
Dacă este să luăm în calcul credibilitatea datelor obŃinute în cercetare18, putem
distinge între metode principale (observaŃia, experimentul, documentarea), care oferă
informaŃii cu valoare de fapte facilitând realizarea unei cunoaşteri preponderent
sociologice şi metode secundare (interviul, chestionarul, sondajul, tehnica
sociometrică, tehnica testelor), care oferă informaŃii cu valoare de opinie, înlesnind
cunoaşterea preponderent psihosociologică.
ImportanŃa şi dificultăŃile cercetării sociologice.
1. Cercetarea sociologică, ca şi orice cercetare în domeniul ştiinŃelor sociale, nu
este simplu de realizat. Studierea comportamentului uman întâmpină dificultăŃi de
care cercetătorii din domeniul ştiinŃelor fizice sunt străini. Unele dificultăŃi sunt de
ordin tehnic, altele derivă din caracterul limitat al studierii fiinŃelor umane.
Acceptarea unui studiu sociologic de către comunitatea ştiinŃifică presupune
încrederea că dacă acelaşi studiu ar fi repetat de către alŃi cercetători, rezultatele ar fi
similare. Cercetarea sociologică trebuie să se bucure nu numai de încredere, mai mult
decât atât, ea trebuie să fie validă. Variabilele cercetării menite să reprezinte un

29
anumit domeniu (aspect) al realităŃii trebuie să reprezinte în fapt, chiar respectivul
domeniu.
2.Validitatea (de conŃinut internă) exprimă gradul în care indicatorii măsoară
ceea ce se presupune că măsoară. Măsurarea socială este precedată şi pregătită de
analiza concepuală, de operaŃionalizare şi cuantificare. Spre deosebire de alte
domenii, în sociologie se operează cu un număr restrâns de etaloane naturale de
măsură (ce au o semnificaŃie empirică reală, de aceeaşi natură cu aceea a obiectului
măsurat sau sunt definite pe baza unor relaŃii intermediare, valorile atribuie sunt
numere întregi). Sociologia operează cu etaloane conceptuale ce au o semnificaŃie
relativă, sunt elaborări teoretice mai mult sau mai puŃin riguroase, nedeterminate
univoc. De aici derivă şi complexitatea efortului de asigurare a validităŃii.
3.O altă dificultate care apare în cercetarea sociologică este legată de cooperarea
subiecŃilor care urmează a fi investigaŃi. Actorii sociali pot deveni necooperanŃi din
mai multe motive : lipsa timpului (cercetarea socilă necesită timp), inapetenŃa pentru
confesiune (nu sunt dispuşi să-şi împărtăşească gândurile, opiniile, trăirile, riscul de a
intra în polemică, de a dezvălui probleme personale etc.). Cercetătorii trebuie să facă
forŃări considerabile pentru a convinge subiecŃii să participe, pentru a facilita
participarea lor (astfel încât să nu li se pară o corvoadă insuportabilă), pentru a spori
atractivitatea participării. Uneori, acest lucru se realizează prin limitarea informaŃiilor
cerute (deşi cercetătorul consideră că ar fi optimă aplicarea unui chestionar cu 100 de
întrebări de exemplu, el se va mulŃumi doar cu 60 de întrebări pentru a nu abuza de
timpul intervievatului şi a nu risca să fie refuzat). Pntru a fi mai persuasivi în
atragerea subiecŃilor în cercetare, sociologii pot apela, după caz, la convorbirile
telefonice, la intervievarea la domiciliu mai degrabă decât la Institutul de cercetări.
Acoperirea costurilor participării (costul călătoriei până la locul de cercetare) este şi
ea o metodă prin care subiecŃii pot fi convinşi să participe la cercetare. Desigur, însă,
că percepŃia subiecŃilor asupra importanŃei cercetării rămâne decisivă pentru atragerea
lor în respectiva cercetare.
4.O altă dificultate pe care o incumbă cercetarea sociologică se referă la faptul
că ea poate influenŃa, poate schimba comportamentul subiecŃilor. De altfel, de multe
ori, scopul cercetării în domeniul politică rezidă chiar în schimbarea
comportamentului actorilor sociali. Este posibil, însă, ca dacă s-a schimbat
comportamentul, rezultatele cercetării să nu mai fie valabile. Dar cum se produce
schimbarea comportamentului în cadrul cercetării sociologice? Ştiind că sunt studiaŃi,
oamenii îşi pot revizui opiniile şi comportamentul. Un studiu relativ la metodele
educative utilizate de părinŃi în raporturile cu copiii lor îi poate determina pe cei dintâi
să îşi reevalueze metodele şi să adopte altele noi.
5.O altă dificultate resimŃită de sociologi constă în faptul că ei trebuie să depună
toate eforturile pentru a înŃelege situaŃiile din perspectiva intervievaŃilor, pentru a
surprinde percepŃiile participanŃilor despre respectivele situaŃii sociale. Ei trebuie să
reziste tentaŃiei de a impune propriile lor opinii, propriile lor viziuni subiecŃilor asupra
problemei sudiate. “Obiectivitatea cercetării reclamă sociologică se referă la faptul că
ea poate influenŃa, poate schimba comportamentul subiecŃilor . De altfel, de multe ori,
scopul cercetării în domeniul politic posibil, însă, ca dacă s-a schimbat
comportamentul, rezultatele cercetării să nu mai fie valabile. Dar cum se produce
schimbarea comportamentului în cadrul cercetării sociologice? Ştiind că sunt studiaŃi,
oamenii îşi pot revizui opiniile şi comportamentul. Un studiu relativ neutralizarea
impactului personalităŃii investigatorului asupra subiecŃilor” (Mihail Cernea,
Sociologia americană, Ed. Enc. Rom., Buc., 1974, p. 201). Prezicerea şi înŃelegerea
comportamentului actorilor sociali nu este o sarcină facilă.

30
Cercetarea sociologică ridică probleme etice şi politice. Au dreptul cercetătorii
să-şi studieze semenii? Au dreptul oamenii să decidă dacă pot fi sau nu pot fi studiaŃi?
Aceste probleme sunt puse cu maximă acuitate în studiile bazate pe observaŃie. Există
tot mai mulŃi susŃinători ai ideii că folosirea aparatelor de înregistrare ascunse, a
oglinzilor false, a observaŃiei indirecte etc. încalcă normele etice, constituind
modalităŃi ilegitime, de pătrundere în zona privată, intimă a fiinŃei umane.
În SUA, precizează N. Goodmann, “procedeele curente stabilite de guvernul
federal prevăd ca subiecŃii să-şi dea consimŃământul în cunoştinŃă de cauză la
particparea în cercetare, eliminându-se astfel această problemă etică
specială”.Cercetarea socială, susŃine în continuare autorul citat, poate aduce prejudicii
participanŃilor. Dacă cercetătorii dezvăluie unele informaŃii delicate şefilor sau
soŃilor/soŃiilor participanŃilor, aceştia de pe urmă îşi pot pierde slujba sau pot rata
căsătoria. 19
O altă problemă de natură etico-politică pe care o ridică cercetarea sociologică
este anunŃată într-o formulă succintă de următoarea interogaŃie : din punct de vedere
etic, cu cine trebuie să manifeste sociologul loialiate? FaŃă de comunitatea ştiinŃifică
sau faŃă de sursa care-l sponsorizează? FaŃă de subiecŃii participanŃi sau faŃă de
societate ca întreg? Pe lângă acestea, următorul set de întrebări urmăreşte să elucideze
aspecte deontologice de maximă importanŃă. Ar trebui limitată în vreun un fel
utilizarea rezultatelor cercetării? Există subiecte care nu ar trebui incluse în lista de
cercetări? Este corect ca cercetătorii să accepte sponsorizare pentrua studia cea mai
eficientă modalitate de persuadare a oamenilor pentru a cumpăra un bun economic
inferior? Este legitimă utilizarea rezultatelor cercetării sociologice de către
politicieni?
La iniŃiativa lui Paul F. Lazarsfeld – preşedintele AsociaŃiei Sociologice
Americane - Congresul din 1962 al acestei organizaŃii a fost dedicat analizei
multilaterale a utilizărilor sociologiei. Cu acest prilej, au fost ridicate probleme
majore legate de tema supusă dezbaterii : “Ce relaŃii există între cercetarea şi politica
socială?”, “Unde şi cu descoperirile sociologice au penetrat societatea modernă şi cu
ce efecte?”, “Există o prăpastie intelectuală între concluziile teoretice ale cercetării şi
recomandările de acŃiune practică?”, “Care este schema raporturilor dintre sociolog ca
profesionist, investigator consultant şi beneficiar, ca şi «client»?”
Utilizarea sociologiei în probleme de politică socială se practică frecvent (mai
ales în SUA dar nu numai aici). Irving Louis Horowitz semnala faptul că deceniul opt
al secoluui XX se caacterizează şi prin instituŃionalizarea crescândă a cercetărilor şi
expertizelor efectuate de ştiinŃa socială ca parte componentă a procesului de elaborare
a politicii. “Într-un sens – precizează cunoscutul sociolog american – ne aflăm la o
cotitută : problema principală într-o epocă de afirmare a ştiinŃelor sociale este nu
statutul ştiinŃific al acestora, ci utilizarea politică şi socială ce se dă acestor ştiinŃe”20.
Utilizarea politică a sociologiei îi aruncă pe sociologii lucizi într-o dramatică
situaŃie dilematică : pe de o parte, ei doresc să-şi ajute semenii cu studiile pe care le
realizează, pe de alta se tem de posibilitatea utlizării lor de către ierarhiile birocratice
în scopul manipulării comportamentale, a opiniilor şi atitudinilor.
O altă dilemă care se naşte din aplicarea politică a rezultatelor cercetării
sociologice – aşa cum sesizează Mihail Cernea – este legată de consecinŃele acestei
aplicabilităŃi : este ea generatoare în mod preponderent de schimbare sau de adaptare
socială? “…. Un răspuns ar fi că participarea cercetătorilor la elaborarea programelor
poate cel mult îmbunătăŃi o situaŃie sau alta în cadrul structurilor existente (…) dar nu
să schimbe înseşi aceste structuri. Cercetarea aplicativă riscă să devină astfel

31
prizoniera unor instituŃii sau politici care refuză să dispară şi vor să supravieŃuiască
prin ajustări”.21
Dezbaterile privind legitimitatea utilizării politice a sociologiei s-au intensificat
după scandalul “planului Camelot” , un proiect de cercetare iniŃiat de Pentagon la
începutul deceniului al şaptelea, care urma să se desfăşoare în Chile şi alte Ńări latino-
americane şi care urmau de fapt să culeagă informaŃii despre pulsul mişcărilor
revoluŃionare în Ńările studiate în cadrul unei investigaŃii ştiinŃifice. Când s-a aflat
adevăratul scop al acestui proiect, o serie de sociologi americani renumiŃi au protestat
public alăturându-se protestului oficial chilian şi determinând oprirea “planului
Camelot”.
În literatura de specialitate, constatăm că există o multitudine de opinii privind
consecinŃele anhajării ideologice a sociologului asupra rigurozităŃii ştiinŃifice, a
obiectivităŃii studiilor sale. Unii susŃin că angajarea ideologică a sociologului
echivalează cu pierderea “neutralităŃii axiologice” a obiectivităŃii. Neangajarea
sociologului este condiŃia exercitării libere şi obiective a funcŃiei sociale critice a
sociologiei. AlŃii, dimporivă, susŃin că aderarea sociologului la un sistem politico-
ideologic nu a afectat obiectivitatea studiilor realizate şi nici nu a constituit un
obstacol în realizarea unor mari cercetări. În jurul acestor probleme, au fost formulate
multe puncte de vedere dar şi mai multe interogaŃii de genul : “Este posibilă o
neangajare totală a sociologului?”, “Este funcŃia critică a sociologiei eficientă?”, “La
ce bun să critici dacă societatea dispune de toate mijloacele necesare pentru a face
critica inofensivă?” etc.
Richard Behrendt se ridică împotriva “analfabetismului sociologiei în viaŃa
publică” şi consideră că sociologia are drept sarcină să-l facă pe om capabil de o
analiză raŃională şi un control raŃional asupra mediului său : sociologia spulberă
iluziile, exercită o acŃiune demitologizantă. Autorul consideră că datorită sociologiei,
“pentru prima dată omul gândeşte în mod ştiinŃific despre marile puteri, nu unmai
despre puterile naŃionale dar şi despre celelalte puteri sociale şi ideologice care-l
înhaŃă fără încetare, îl degradează şi îl sacrifică făcând din el propriul lor material”.22
Astăzi se vorbeşte tot mai mult despre sociologie aplicată. Robert C. Angell 23
atenŃiona asupra faptului că sociologia nu este numai un scop în sine. Ea este un scop
în sine atunci când îşi propune extinderea cunoaşterii asupra proceselor vieŃii sociale
iar atunci când nu este un scop în sine, ci devine u mijloc în vederea unui alt scop, ea
devine sociolgie aplicată”. N. Herpin 24 constată că în SUA sociologia a devenit o
profesie şi ea este supusă regulilor pieŃei, fondurile pe care le primeşte depinzând de
rezultatele cercetărilor şi de utilitatea lor, iar sociologul un actor social care-şi
urmăreşte la fel ca şi alŃii cariera, “maximizarea gratificaŃiei”, “optimizarea” ei. El îşi
alege un anumit domeniu de cercetare, îşi alege anumite tehnici, caută să publice
înanumite reviste, la anumite edituri, îşi negociază puterea şi recunoaşterea cu ceilalŃi
sociologi parteneri – adversari – concurenŃi , poate intra în jocurile vedetariatului,
poate căuta metode de a “seduce” etc.

Note:
1 J. Plano, DicŃionar de analiză politică, Ed. Ecce Homo, Buc., 1993, p. 96.
2 Septimiu Chelcea, Chestionarul în investigaŃia sociologică, Ed. şt. şi encicl., Buc. 1975.
3 Raymond Boudon, Les methodes en sociologie, Paris, PUF, 1969.
4 C. Zamfir, Strategii ale dezvoltării sociale, Ed. pol., Buc. 1977, p. 47, 50-55.
5 S. Chelcea, op. cit., p. 38.
6 S. Chelcea, op. cit., p. 49.
7 Cătălin Zamfir, L. Vlăsceanu, DicŃionar de sociologie, Ed. Babel, Buc., 1993, p. 219-220.
8 L. Vlăsceanu, Metodologia cercetării sociale, Ed. şt. şi enciclop., Buc., 1986, p. 16.
9 L. Vlăsceanu, op. cit., p. 212.

32
10 L. Vlăsceanu, op. cit., p. 235.
11 L. Vlăsceanu, op. cit., p. 145.
12 Jan Szczepanski, Probleme metodologice controversate ale sociologiei contemporane
poloneze, în Teorie şi metodă în şt. sociale, vol. II, Ed. pol., Buc., 1966, p. 38-39.
13 S. Chelcea, op. cit., p. 117.
14 Ibid., p. 126.
15 S. Chelcea, Metode şi tehnici de cercetare sociologică, Buc., 1992, p. 25-30.
16 S.M. Rădulescu, Homo Sociologicus, Casa de Ed. Şt. şi Presă, “Şansa”, Buc. 1994, p. 97.
17 L. Coandă, Sociologie economică, Buc., 1987, p. 202-203.
18 V. Miftode, Introducere în metodologia investigaŃiei sociologice, Ed. Junimea, Iaşi, 1982, p.
59.
19 N. Goodman, op. cit., p. 45.
20 Irving Horowitz, The Use and Abuse of Social Science, New Bruncwick, Transaction Books,
1971, apud Mihail Cernea, op. cit., p. 24.
21 Mihail Cernea, op. cit., p. 25.
22 Richard F. Behrendt, L’Homme a la lumiere de la sociologie, Payot, Paris, 1964., p. 158.
23 Robert C. Angell, Problemele etice ale aplicării sociologiei, apud. M. Cernea, op. cit., p. 24.
24 N. Herpin, Les sociologues americains et le siecle, PUF, Paris, 1973, apud I. Ionescu, D. Stan,
Elemente de sociologie, I, Iaşi, 1997, p. 94.

4. CULTURA

4.1. Ce este cultura?

Termenul de cultură vine din latinescul “colo, colere” care semnifică a lucra
pământul, a locui. Sensul lui primar desemna activităŃi agricole şi a fost utilizat cu
acest sens din secolul XI până în secolului XIX, în paralel cu accepŃiunea dată de
umanismul renascentist (sec. XVI) de cultură a spiritului.
Până astăzi, literatura de specialitate a înregistrat un număr mare de semnificaŃii
ale acestui termen şi un număr şi mai mare de definiŃii : sociologul francez A. Moles
susŃine că ar exista aproximativ 250 de definiŃii ale culturii.
În limbajul curent, adesea, termenul sugerează o formă superioară de artă :
operă, teatru, coregrafie etc. Se consideră că o persoană este cultă atunci când deŃine
cunoştinŃe despre arte şi este capabilă să facă aprecieri fondate referitoare la creaŃiile
artistice, este rafinată, are gust şi bune maniere. Acesta este un sens restrictiv : nu
orice om este cult şi nu orice produs al activităŃii sale este un act de cultură. Acesta
este şi punctul de vedere al lui J. Szczepanski, care Ńine să precizeze că “ nu toate
produsele omului reprezintă cultura lui, ci numai cele superioare, produse oarecum
dezinteresat, pentru ele însele, deci ştiinŃa, arta, religia, ideile politice şi sociale,
obiceiurile nobile – într-un cuvânt, produsele superioare ale spiritului care necesită
cultivarea minŃii, tendinŃa realizării unor scopuri mai înalte decât simpla satisfacere a
nevoilor biologice”.1
Conform semnificaŃiei întîlnite în vorbirea curentă, cultura este o caracteristică a
individului, nu a societăŃii. Majoritatea sociologilor şi antropologilor se delimitează de
acest înŃeles în favoarea unuia mai larg, mai cuprinzător. Astfel, E.F.Tylor (1871)
desemna prin cultură “ansamblul complex al cunoştinŃelor, credinŃelor religioase, al
artei, moralei, obiceiurilor şi al tuturor celorlalte capacităŃi pe care le dobândeşte omul
ca membru al societăŃii”.
În sociologie şi antropologie – aşa cum susŃine şi Marvin Harris, termenii de
cultură, societate şi, uneori, etnologie, îşi dispută preeminenŃa.

33
Kluchohn (1949) conferă şi el culturii înŃelesul de fenomen social, definind-o
într-o formulă succintă ca “mod distinct de viaŃă al oamenilor, model de a trăi”.
În viziunea lui Ralph Linton, cultura este de asemenea o caracteristică a
societăŃii, nu a unui individ. Ea reprezintă tot ceea ce se învaŃă în cursul vieŃii sociale
şi este transmis din generaŃii în generaŃii ; cu alte cuvinte, este “ereditatea socială a
membrilor unei societăŃi”.
În altă ordine de idei, unele definiŃi au pus accentul mai mult pe sensul obiectiv
al culturii (cultură materială sau civilizaŃie), altele pe sensul subiectiv al culturii
(cultură spirituală, cunoştinŃe, valori, simboluri etc.).
Wisller, dimpotrivă, ia în calcul multiplelele dimensiuni ale culturii, distingând
în cadrul ei următoarele trei diviziuni : “trăsături materiale”, “activităŃi sociale” şi
“idei”.
Aspectele materiale şi nemateriale ale culturii au fost evidenŃiate şi de
sociologul american N. Goodman (1982) atunci când o definea ca fiind “moştenirea
învăŃată şi socialmente transmisă, a obiectelor făcute de om, a cunoştinŃelor, a
părerilor, a valorilor şi a perspectivelor care asigură membrilor unei societăŃi unelte
pentru a face faŃă problemelor curente”.2 Cu alte cuvinte, pe scurt, cultura organizează
viaŃa socială şi-i dă formă.
În aceeaşi perspectivă se înscrie şi opinia lui M.J. Herscovitz conform căreia
cultura reprezintă “ totalitatea valorilor materiale şi spirituale create … în procesul
istoric de afirmare a omului ca om, proces care evidenŃiază progresul omenirii în
cunoaşterea, transformarea şi stăpânirea naturii, a societăŃii şi a cunoaşterii însăşi”.3

4.2. Componentele culturii

Aşa cum am arătat mai înainte, sociologii au distins între aspectele materiale
(sensul obiectiv) şi aspectele nemateriale (sensul subiectiv) ale culturii.
Cultura materială include toate “produsele” concrete şi tangibile ale societăŃii,
toate manifestările fizice ale vieŃii unui popor, de la cele mai vechi produse create de
om (descoperite de antropologi) cum ar fi oale de lut, unelte de piatră şi apoi de metal
până la cele mai recente : televizoare, avioane, computere etc.
Elementele culturii materiale sunt transmise de la o generaŃie la alta : unele
dintre ele suportă modificări structurale esenŃiale (automobilele, avioanele), altele
schimbări nesemnificative din punct de vedere structural (biroul, cada etc.) ; altele
sunt la modă o perioadă, apoi dispar.
Cultura nematerială. Sociologii tind să se concentreze mai mult asupra
dimensiunii spirituale a culturii, considerând că ea dă adevăratul puls al vieŃii sociale.
De altfel, cercetări sociologice efectuate în FranŃa confirmă faptul că acesta este şi
înŃelesul cel mai des utilizat în conversaŃia curentă. J. Laroue în Representations de la
culture et conditions culturelles arată că 83% din populaŃia investigată adoptă sensul
de cultură spirituală.
În cadrul culturii nemateriale, sociologia include ansamblul cunoştinŃelor,
opiniilor, valorlor, normelor, semnelor şi simbolurilor care sunt vehiculate într-o
societate.
Trebuie să reamintim faptul că opiniile şi cunoştinŃele nu se identifică.
CunoştinŃele sunt concluzii care se fundamentează pe un anumit criteriu al evidenŃei
empirice (de ex., forma sferică a Pământului). Opiniile, spre deosebire de cunoştinŃe,
nu au la bază o suficientă evidenŃă empirică : există astfel părerea că adoptarea unor
legi care prevăd posibilitatea pedepsei capitale ar duce la scăderea frecvenŃei actelor

34
criminale. “Orice cunoaştere umană, începe cu opinii, trece de la acestea la noŃiuni şi
se sfârşeşte cu idei” (I. Kant). Deci, pe lângă opinii şi cunoştinŃe, cultura oricărei
societăŃi conŃine şi idei (Kant) despre natură, despre viaŃă şi moarte, despre om şi
ocietate.
Cultura oricărei societăŃi este impregnată de sistemul valorilor.
Omul este fiinŃa cu vocaŃia valorilor (“axiologică”) susŃine sociologul român
Eugeniu SperanŃia. Sistemul de valori la care aderă un individ reprezintă “coloana lui
vertebrală”. Valoarea reprezintă “aprecierea pe care un subiect o manifestă faŃă de un
obiect (lucru, idee, atribut, relaŃie) după criteriul socialmente împărtăşit al satisfacerii
unei nevoi sau a unui ideal”. 4 Ea trebuie înŃeleasă ca o relaŃie socială : sunt
consistente numai acele aprecieri, opŃiuni individuale care sunt în consens cu
aprecierile sau opŃiunile grupului. În acelaşi timp trebuie remarcat faptul că nu putem
vorbi despre universalitatea valorilor în sensul că pe de o parte, o valoare nu are
acelaşi înŃeles în toate societăŃile şi, pe de altă parte, nu toŃi individzii dintr-o societate
acceptă o anumită valoare. Dacă aztecii apreciau favorabil jertfirea copiilor pentru
înduplecarea zeului ploii, astăzi, pentru societăŃile moderne, un astfel de act este
innacceptabil şi condamnabil. Sau dacă, spre exemplu, societatea americană apreciază
munca în mod deosebit, nu înseamnă că această valoare este acceptată, fără excepŃii,
de toŃi americanii. Valorile se schimbă în decursul timpului şi acest lucru este uşor
observabil dacă analizăm valorile referitoare la iubire, sex, căsătorie. Azi se vorbeşte
tot mai puŃin despre ,,fidelitate până la sfârşitul vieŃii” şi tot mai mult despre fidelitate
succesivă, între două căsătorii, două relaŃii consensuale etc.
În altă ordine de idei, trebuie să constatăm că valorile nu sunt întotdeauna în
consens : uneori ele intră în conflict, se ciocnesc, sunt contradictorii. Cercetările
actuale dovedesc că în orice societate există conflicte valorice, diferă doar gradul în
care ele sunt acceptate şi “soluŃionate”. În timp ce regimurile totalitare le ignoră, le
resping, societăŃile democratice le acceptă, încearcă să le “soluŃioneze”, să le
administreze. Respinse sau excamotate, conflictele valorice riscă să se acutizeze şi să
degenereze în stări anomice.
Societatea democratică “reprezintă în fapt, modalitatea raŃională de soluŃionare
şi de neutralizare a acestor conflicte valorice, este buna administrare a tensiunii dintre
libertate şi ordine, dintre egalitate şi libertate”.5
Valorile au o mare semnificaŃie emoŃională. Ele nu trebuie privite ca simple
concepte abstracte. Oamenii polemizează, intră în conflicte şi uneori sunt capabili
chiar de mari sacrificii pentru apărarea valorilor ai căror partizani sunt (de exemplu,
pentru “libertate”).
Alături de valori şi în strânsă legătură cu acestea, normele reprezintă elemente
importante ale culturii societăŃii. Comportamentul uman este structurat de reguli, linii
de conduită care prescriu un comportament adecvat în situaŃii speciale (Nu ne
comportăm la şcoală ca la discotecă, nici la spital ca la operă). De asemenea, normele
reglementează comportamentele oamenilor în relaŃiile dintre ei. (De exemplu,
normele de politeŃe definesc comportamentul cuvenit, care se cade). Putem spune că
normele duc la stabilirea “unei anumite scheme a vieŃii colective”, în cadrul căreia
“fiecare om ştie cum să se comporte în anumite situaŃii, ştie ce aşteaptă de la el ceilalŃi
membrii ai colectivităŃii şi ştie la ce reacŃii se poate aştepta în urma acŃiunilor sale”.6
Cadrul normativ cuprinde obişnuinŃele, obiceiurile, moravurile şi legile
existente într-o societate dată. J. Szczepanski face distincŃie între obişnuinŃe şi
obiceiuri. “ObişnuinŃele sunt modalităŃi de conduită statornicite pentru anumite
situaŃii”, a căror încălcare nu stârneşte obiecŃii sau reacŃii negative din partea
societăŃii, dar pe care membrii respectivului grup se simt datori să le respecte (de

35
exemplu, în anumite grupuri de muncă există obişnuinŃa celebrării aniversării fiecărui
membru sau a evenimentului pensionării).
Obiceiurile sunt modele de conduită legate de valorile împărtăşite de grup, care
au importanŃă pentru viaŃă şi activitatea grupului a căror nerespectare atrage după sine
sancŃionarea lor de către opinia publică. Exemplu de obiceiuri sunt : să arunci gunoiul
la ghenă, să alegi vestimentaŃia potrivită (cu ocazia), să oferi locul în autobuz unui
bătrân sau infirm etc.
Dacă nu respectă obiceiurile respectivii indivizi pot fi consideraŃi lipsiŃi de
amabilitate, neatenŃi, bizari, excentrici, pot fi evitaŃi, marginalizaŃi de către ceilalŃi
membrii ai comunităŃii dar nu pot fi pedepsiŃi de lege.
Moravurile se înrudesc cu obiceiurile dar se diferenŃiază de acestea (distincŃia a
fost făcută pentru prima dată în 1906 de Summer). Ele sunt definite ca norme cu o
mare importanŃă şi semnificaŃie pentru funcŃionarea societăŃii. De exemplu : normele
legate de apărarea proprietăŃii private, a bunurilor publice, a valorilor patriotice etc.
Încălcarea lor (furtul, frauda, incendierea unor proprietăŃi etc.) atrage după sine
sancŃiuni juridice.
În concepŃia unor sociologi, distincŃia dintre obiceiuri şi moravuri are un
caracter relativ : unul şi acelaşi fapt social este interpretat de anumite categorii sociale
ca obicei iar de altele ca moravuri. Aşa de exemplu, profanarea simbolurilor naŃionale
(steag, stemă etc.) poate fi considerată ca o gravă violare a moravurilor societăŃii şi
trebuie aspru pedepsită sau poate fi considerată ca nerespectare a unui obicei şi
trebuie să fie doar dezavuată de opinia publică.
În cadrul moravurilor, există o categorie aparte numită tabuuri care definesc
ceea ce este interzis, ceea ce este nepermis, ceea ce nu trebuie făcut ; ele sunt deci,
moravuri proscriptive. Majoritatea societăŃilor contemporane au tabuuri cu privire la
relaŃiile sexuale şi maritale între rude apropiate (tabuul incestului) şi tabuul referitor la
consumarea cărnii de om. Încălcarea lor atrage după sine sancŃiuni de maximă
severitate cum ar fi privarea de libertate, exilul sau chiar pedeapsa capitală.
Legile sunt norme stabilite şi aplicate de autoritatea politică a societăŃii ce
cuprind obligaŃii generale pentru toŃi membrii societăŃii şi ce se aplică acelor
comportamente ce sunt considerate importante pentru societate.
Legile pot fi scrise sau nescrise (cutumiare). ConstituŃiile scrise se impun în
secolul al XVIIIlea (România, FranŃa, SUA beneficiază de ConstituŃii scrise).
ConstituŃiile cutumiare sunt formate dintr-o parte scrisă şi dintr-o alta nescrisă, care
are la bază obiceiuri, tradiŃii, practici politice îndelungate (ex. ConstituŃia Angliei,
Israelului, Noii Zeelenade).
Indiferent de forma pe care o îmbracă, legile joacă un rol extrem de important în
reglementarea relaŃiilor sociale şi nerespectarea lor duce la sancŃiuni juridice. În
literatura de specialitate, întâlnim azi numeroase puncte de vedere care susŃin că
anumite fapte, reacŃii individuale sau de grup nu ar trebui să facă obiectul unor legi, ci
ar trebui să fie tratate ca obiceiuri, stiluri personale de viaŃă, gusturi personale etc.
Astfel de controverse au fost stârnite de legile care permit orice fel de
comportament sexual între adulŃi, cu consimŃământul părŃilor.
Semnele şi simbolurile constituie, aşa cum am arătat mai înainte, alte elemente
importante ale culturii spirituale. Filosoful german E. Cassirer constata că “omul nu
mai trăieşte într-un univers exclusiv fizic, ci într-un univers simbolic. Limbajul, mitul,
arta … sunt componente ale acestui univers. Omul nu mai poate înfrunta realitatea în
mod nemijlocit, el nu mai poate privi faŃă în faŃă … atât de mult s-a învelit pe sine cu
forme lingvistice, cu simboluri mitologice sau cu rituri religioase, încât nu poate

36
vedea sau cunoaşte nimic decât prin mijlocirea acestui mediu artificial”. În viziunea
lui, cultura constă în simboluri şi se transmite prin comunicarea simbolurilor.
Deşi nu putem reduce cultura la suma simbolurilor, trebuie să recunoaştem că
acestea reprezintă o parte, o componentă fundamentală a ei.
Simbolul este definit ca fiind ceva care social reprezintă, semnifică altceva
decât este ; este o reprezentare creată în mod arbitrar (gesturi, cuvinte, obiecte,
imagini vizuale), care capătă înŃeles prin consens social. De exemplu, drapelul unui
stat nu reprezintă doar o bucată de pânză colorată şi desenată într-un anume fel. El
este simbolul unei naŃiuni, a unei societăŃi cu istoria ei, cu teritoriul ei, cu tradiŃiile şi
obiceiurile ei etc. Weitman (1973) sublinia că a analiza semnificaŃia pe care o
societate o acordă drapelului său naŃional furnizează informaŃii privind aspecte
importante ale culturii respectivei societăŃi.
Limba (vorbită şi scrisă) este cel mai important element al simbolismului social,
cel mai important aspect al culturii. Ea este cel mai important mijloc de comunicare,
este “vehiculul spiritului”, este cel mai important mijloc de socializare. După E. Sapir,
limba scrisă reprezintă simbolurile secundare ale simbolurilor vorbite, reprezintă deci,
“simboluri de simboluri”.
Mimica şi gesturile joacă şi ele rolul de simboluri sociale (sunt simboluri
nonverbale). Primele dezvăluie bucuria, tristeŃea, disperarea, surpriza, mânia etc.
Celelalte reprezintă mişcări ale corpului care au semnificaŃii consimŃite social.
Simbolurile nonverbale sunt mai frecvent folosite în interacŃiunile sociale comparativ
cu cele verbale. Experimentele efectuate de Albert Mehrabian au stabilit că impactul
total al unui mesaj este în proporŃie de 7% verbal, 38% vocal şi 55% facial. Un alt
cercetător, respectiv Raymond L. Birdwhistell susŃine că cel mult 35% din
semnificaŃiile unei conversaŃii sunt transmise prin intermediul cuvintelor.
Pe de altă parte, se constată că unul şi acelaşi gest poate avea semnificaŃii
diferite pentru societăŃi diferite. Astfel este, de exemplu, gestui care pentru americani
are semnificaŃia “okay” (totul este în regulă), pentru francezi înseamnă că cineva este
“un zero”, o nulitate, în timp ce pentru turci şi greci are o semnificaŃie obscenă
(sugerează o invitaŃie sexuală grobiană). Gestul de a scoate limba este interpretat la
noi ca nepoliticos, ca lipsă a bunelor maniere etc. în timp ce în Tibet este considerat
semn de respect. Acest exemplu ca şi multe altele confirmă faptul că gesturile ca şi
limba au semnificaŃie în cadrul unui context social dat ; scoase din acest context, ele
fie îşi schimbă semnificaŃia, fie îşi pierd orice semnificaŃie.
Pe de o parte, utilizarea limbajului gestual alături de cel verbal face
comunicarea mai bogată, subtilă, savuroasă, pitorească. Pe de altă parte, limbajul
nonverbal poate da naştere la confuzii, neînŃelegeri,chiar conflicte. Utilizarea abuzivă
a limbajului gestual în comunicarea interpersonală este contraindicată sau cel puŃin
nepreferabilă, întrucât erodează posibilitatea unui bun dialog, a unei comunicări
eficiente.
Gesturile pot fi utilizate şi în manipularea indvizilor : se face uneori exces de
gesturi amabile, politicoase pentru a obŃine anumite favoruri nemeritate. De
asemenea, sunt situaŃii în care indivizii interpretează gesturile semenilor săi într-un
mod care le este favorabil, care-i absolvă de vina săvârşită. Aşa se întâmplă atunci
când bărbaŃii, care sunt acuzaŃi de viol susŃin că, deşi victimele lor le-au interzis
verbal să aibă relaŃii intime cu ele, totuşi gesurile acestora au susŃinut contrariul :
îmbrăcămintea sumară, tonul îmbietor, dorinŃa dezvăluită de expresia feŃei etc.
Să revenim puŃin la rolul pe care limba îl joacă în societate şi la relaŃia dintre
limbă şi gândire. Limba este mai mult decât un mijloc de comunicare şi socializare a
indivizilor umani. Limba dă expresie modului nostru de a gândi, concepŃiilor noastre.

37
Pe de altă parte, însă, ea influenŃează, structurează modul în care percepem lumea –
teorie formulată iniŃial de doi antropologi, Edward Sapir (1929) şi Benjamin Lee
Whorf (1956), sub numele de “ipoteza relativităŃii lingvistice”. Atât vocabularul cât şi
structura gramaticală a unei limbi – susŃin cei doi antropologi – determină concepŃiile
despre lume şi viaŃă ale membrilor unei societăŃi, le dirijează atenŃia către anumite
aspecte ale vieŃii mai degrabă decât spre altele. Exemplul clasic utilizat pentru
susŃinerea acestei ultime idei este următorul : inuiŃii – spre deosebire de englezi, care
folosesc un termen general pentru zăpadă – au inventat un număr relativ mare de
cuvinte pentru fiecare tip de zăpadă (zăpadă care cade, nămeŃi, zăpadă umedă, zăpadă
pufoasă), întrucât fiecare le influenŃează în mod specific viaŃa şi activitatea. Ei nu au
un termen general pentru zăpadă, dar au câte unul pentru fiecare tip de zăpadă în
parte. De asemenea, în limba hopi nu există un substantiv pentru timp şi nici un
sistem temporal – verbal (trecut, prezent, viitor).
Astăzi, sociologii admit o versiune mai slabă a ipotezei relativităŃii lingvistice şi
anume : o anumită limbă nu te determină ci te ajută să gândeşti într-un anume fel, să
te concentrezi asupra anumitor dimensiuni ale existenŃei.
Pe de altă parte, trebuie să abordăm relaŃia şi în sens invers : limba, la rândul ei,
se modifică în funcŃie de schimbările sociale. Schimbarea concepŃiilor, mentalităŃilor
oamenilor duce la schimbări în structura gramaticală. Astfel, schimbarea concepŃiilor
despre relaŃiile dintre genuri a dus la înlocuirea formei generice din gramatica engleză
de chairman (chair = scaun, man = bărbat), respectiv preşedinte, cu forma neutră,
chairperson.7

4.3. Cultură “reală” şi “ideală”. Cultură şi libertate

Ralph Linton, cel care foloseşte termenul de “fundament cultural al


personalităŃii” operează şi distincŃia între “cultura reală” şi “cultura ideală”, tocmai
pentru a deosebi între ceea ce spun oamenii că sunt şi că trebuie să facă şi ceea ce sunt
ei în realitate, ceea ce fac ei efectiv.
Cu alte cuvinte, cultura “ideală” se referă la normele care ne structurează
comportamentele. Ele reprezintă “idealul”, ceea ce societatea aşteaptă de la membrii
săi, modurile de acŃiune aprobate, apreciate de societate. Normele nu se identifică
întotdeauna cu comportamentul. ExistenŃa sistemului normativ nu garantează că
aşteptările societăŃii vor fi în toate cazurile îndeplinite, că în societate se vor manifesta
doar comportamentele dezirabile. Deşi majoritatea membrilor societăŃii subscriu la
diferite norme, le înŃeleg necesitatea, importanŃa, totuşi nu le respectă. Deşi cuplurile
apreciază norma fidelităŃii sexuale, multe dintre ele o încală : în SUA, jumătate dintre
bărbaŃii căsătoriŃi şi o pătrime din femeile căsătorite au relaŃii extraconjugale.
Se ridică întrebarea : de ce dacă individul recunoaşte necesitatea normei, în
practica socială curentă el o încalcă? Este norma resimŃită ca o constrângere de care
individul încearcă să se elibereze? Componentele culturii : normele, legile etc.
restrâng ele libertatea omului sau dimpotrivă, o fac posibilă şi mai mult, chiar o
extind?
Putem spune că, pe de o parte, restricŃiile impuse de norme şi legi limitează
libertatea individului în societate, pentru că acesta nu poate să facă orice vrea(ex., să
danseze în timpul unei conferinŃe sau să se prezinte la un interviu pentru ocuparea
unui post de manager în costum de baie etc.).
Limitele impuse de cultură nu sunt aceleaşi pentru toŃi indivizii şi pentru toate
categoriile sociale. Stereotipurile, prejudecăŃile, discriminările promovate de o

38
anumită cultură îi limitează mai mult pe unii decât pe alŃii ; de cele mai multe ori, este
cazul femeilor (în comparaŃie cu bărbaŃii), a minorităŃilor etnice, a săracilor etc.
Pe de altă parte, este indiscutabil faptul că libertatea este posibilă şi se poate
extinde prin intermediul culturii. Cultura ne oferă şansa de a alege între mai multe
alternative (între diferite valori, idei, concepŃii, lucruri etc.), ori libertatea nu poate
exista în afara acestei opŃiuni. De altfel, absenŃa sistemului normativ departe de a duce
la libertate, ar duce la haos, anarhie, imperiul legii junglei.
Cultura nu oferă posibilitatea de a comunica, de a profita de confortul pe care
ni-l oferă tehnologia modernă în toate momentele vieŃii noastre : acasă, pe stradă, la
slujbă ; ne eliberează de muncile mecanice, anoste, care solicită efort fizic oferindu-ne
mai mult timp pentru creaŃie, cercetare, divertisment.

4.4. Diversitatea culturală. Relativism şi etnocentrism cultural

Cercetările sociologice şi antropologice au scos în evidenŃă existenŃa unei


diversităŃi culturale atât între diferitele societăŃi cât şi în interiorul fiecăreia dintre ele.
SocietăŃile diferă între ele atât sub aspectul culturii lor materiale (civilizaŃii), cât
şi sub aspectul culturii spirituale. Dacă comparăm locuinŃele şi mijloacele de
comunicaŃie din diferite societăŃi, observăm cu uşurinŃă diferenŃele evidente privind
civilizaŃiile care le corespund. Dacă este să comparăm normele care precizează
comportamentul adecvat, vom constata existenŃa aceleiaşi diferenŃe.
În antropologia culturală este prefigurată existenŃa a două mari tipuri de culturi
diametral opuse : cultura apolonică (apolinică) şi dionisiacă. Caracterul apolonic –
conform studiilor lui Ruth Benedict (1934-1950) – aparŃine unui tip de cultură
primitivă, în care orice exces este prohibit, moderaŃia fiind comportamentul
fundamental al colectivităŃii, care cultivă personalitatea uniformă, ştearsă. Un astfel
de tip cultural este specific populaŃiei Zuni a tribului de indieni din SUA (New
Mexico) , populaŃie care se caracterizează prin calm, conformism, o mai mare
înclinaŃie spre colectivism decât spre individualism.
La celălalt pol se află cultura dionisiacă, caracterizată printr-un exces de
sensibilitate, activitate frenetică, inividualism, competiŃie. Tribul Kwakiutl (din Insula
Vancouver, Columbia Britanică) ai cărui membrii sunt dominatori şi războinici
reprezintă un astfel de tip cultural.
Şi societăŃile moderne se caracterizează prin diferenŃe culturale. Constatăm, în
primul rând, existenŃa diferenŃelor culturale dintre statele socialiste (care acrodă
prioritate colectivităŃii în raport cu individul) şi statele capitaliste (în care accentul
cade pe individ şi competiŃie). Deosebiri culturale există însă şi între Ńările capitaliste
(de exemplu, între Anglia şi Japonia), precum şi între Ńările socialiste (de exemplu,
Cuba şi China), între Ńările maritime şi cele intercontinentale etc. Este de dorit ca o
diversitate culturală – expresie a ingeniozităŃi umane – să fie cunoscută, acceptată şi
valorificată de societăŃile moderne spre folosul lor reciproc.
DiferenŃe culturale există aşa cum am arătat mai înainte şi în interiorul aceleiaşi
societăŃi în funcŃie de clasa socială, originea etnică, religia, rasa, stilul de viaŃă,
interesele urmărite, alcătuind subculturile. Cu cât o societate este mai numeroasă, mai
complexă, mai modernă, cu cât diferenŃele culturale, dintre diferitele grupuri sociale
sunt mai mari, cu atât întâlnim mai multe subculturi.
Subculturile reprezintă ansamblul de simboluri, norme, valori care dau identitate
grupului, îl disting de celelalte grupuri şi care se întemeiază fie pe moştenirea etnică,
fie pe situaŃia economică a grupului, pe apartenenŃa la o anumită regiune, la o anumită

39
breaslă profesională etc. Putem vorbi despre subcultura aurolacilor din canale, a
săracilor din ghetouri, a romilor, a oamenilor de ştiinŃă, a muzicanŃilor de cartier etc.
Subculturile se deosebesc de cultura dominantă şi prin utilizarea unui limbaj
specific (jargon subcultural). În privinŃa rolului jucat de existenŃa subculturilor în
societate, părerile sunt împărŃie : unuii autori susŃin că mozaicul cultural este un factor
de îmbogăŃire a societăŃii, alŃii, dimpotrivă, consideră că este un element nociv pentru
societate, ce are drept consecinŃă erodarea culturii naŃionale.
Contraculturile sunt construite din acele valori, norme, simboluri, şi moduri de
viaŃă care se manifestă în opoziŃie cu cultura dominantă din societate. Deşi nu resping
toate normele şi valorile societăŃii din care fac parte, adepŃii contraculturii resping o
parte mai mare sau mai mică din modelele ei comportamentale. Reprezentările
contraculturii pot fi grupurile de delincvenŃi, sectele satanice, grupurile anarhiste, etc.
Mişcarea “hippie” din anii ’60 şi începutul anilor ’70 a sfidat valorile americane
fundamentale de individualism, competiŃie, bunăstare materială, constituind o astfel
de contracultură. Tot aici se înscrie şi organizaŃia Ku Klux Klan din SUA şi FrăŃia
Musulmană din Egipt.
ApariŃia unei contraculturi într-o societate este un indicator al neintegrării
sociale, al sentimentului de frustrare încercat de anumite categorii sociale.
Creşterea numerică a contraculturilor şi extinderea lor pot avea efecte
disfuncŃionale în societate, fapt pentru care de cele mai multe ori sunt considerate
neacceptabile de societate, fiind chiar reprimate.
Diversitatea culturală între şi în interiorul societăŃilor sugerează faptul că nu
există un singur tipar cultural, “cel mai bun”, că nu există o cultură inerent bună sau
rea, idee ce stă la baza relativismului cultural. Acesta este un principiu teoretic impus
de antropologia culturală modernă, în interpretarea culturilor lumii şi a raporturilor
dintre ele. El se opune tendinŃei oamenilor de a evalua practicile, tradiŃiile,
comportamentele altor popoare în raport cu ale lor, de a le subaprecia pe cele dintâi şi
supraevalua pe cele din urmă. Conform relativismului cultural, valorile unei culturi
trebuie analizate în strânsă conexiune cu contextul social căruia îi aparŃin şi nu după
criteriile altei culturi. Pentru un european, de exemplu, pare bizară veneraŃia pe care
hinduşii o au faŃă de vacă – animal considerat sacru în India.
Principiul relativismului cultural respinge etnocentrismul, adică etichetarea
obiceiurilor altor popoare, etnii, ca fiind “bune” sau “rele”, “civilizate” sau
“înapoiate” şi de a considera cultura proprie superioară altora din punct de vedere
moral. Înainte de a face aprecieri, trebuie să cercetăm de ce oamenii obişnuiesc să se
comporte într-un anume fel şi nu într-altul, care sunt coordonatele sistemului cultural
care conŃine respectivele obiceiuri.
Etnocentriştii percep practicile altor culturi ca deviaŃii de la normalitate şi nu
doar ca simple şi fireşti diferenŃe între culturi.
Manifestările etnocentriste sunt mai frecvente în societăŃile tradiŃionale,
omogene şi izolate, în care probabilitatea contactului cu alte culturi este redusă.
Etnocentrismul operează cu expresii ca “popor ales”, “naŃiune bincuvântată”, “rasă
superioară”, “străini perfizi”, “popoare înapoiate”, “barbari”, “sălbatici” etc.
El are efecte contrare asupra indivizilor, grupurilor şi societăŃilor. Pe de o parte,
întăreşte naŃionalismul şi patriotismul şi protejează identitatea etnică. Pe de altă parte,
alimentează rasismul, descurajează schimbarea şi obstrucŃionează împrumuturile
culturale. În anumite circumstanŃe, el facilitează stabilitatea culturală, în altele poate
provoca colapsul unei culturi şi dispariŃia unui grup.

40
Sociologia, politologia, antropologia, educaŃia civică invită la respingerea
etnocentrismului şi adoptarea poziŃiei relativismului cultural prin care oamenii se pot
distanŃa de propria cultură pentru a o privi cu mai multă obiectivitate şi realism.
Relativismul cultural nu înseamnă însă că orice practică culturală este permisă,
nu înseamnă relativizarea, primarea sistemului normativ legislativ şi pierderea funcŃiei
sale de mecanism de control social.
Relativismul cultural nu trebuie confundat nici cu xenocentrismul, care este
opusul etnocentrismului şi care, la rândul lui, se fundamentează tot pe anumite
prejudecăŃi. Xenocentrismul constă în subaprecierea valorilor culturale autohtone şi
supraevaluarea valorilor culturale străine. El se întemeiază pe prejudecata că tot ceea
ce este străin este în mod automat şi bun.

4.5. Ipoteza decalajului cultural

Sociologul american William F. Ogburn este cel care a formulat ipoteza


decalajului cultural care susŃine că “dacă o parte a culturii se schimbă, datorită unei
descoperiri sau invenŃii şi, prin aceasta, generază schimbări într-o altă parte a culturii,
dependentă de ea, aceste schimbări se produc frecvent cu o anumită întârziere. Cât de
mare este această întârziere sau acest decalaj depinde de natura materialului cultural
supus schimbării, dar decalajul poate persista un număr considerabil de ani, şi în tot
acest timp putem spune că există o proastă adaptare a culturii. Este, deci, dezirabil să
reducem perioada de maladaptare, să facem ajustările culturale cât de repede
posibil”.8
În viziunea lui W.F.Ogburn, schimbarea culturii materiale duce la schimbarea
metodelor de întrebuinŃare a obiectelor materiale ale culturii, iar aceste metode se
transpun în cultura nematerială a societăŃii (în obiceiuri, credinŃe, valori, norme etc.)
şi care au funcŃia de a ajuta adaptarea omului la condiŃiile materiale ale vieŃii, drept
pentru care poate fi numită cultură “adaptativă”. Cu alte cuvinte, mai întâi, se schimbă
cultura materială, condiŃiile materiale ale vieŃii şi mai apoi, cu o anumită întârziere se
schimbă şi cultura nonmaterială sau “adaptativă”.
Teoria lui Ogburn a fost vehement criticată de R.K. Merton, P.A.Sorokin, M.
Choucas ş.a. I s-a reproşat, în primul rând, ambivalenŃa conceptelor-cheie pe care şi-a
fundamentat teoria, şi anume : cultură materială şi nonmaterială, decalaj, adaptare,
consistenŃă. Într-adevăr, putem spune că el nu a definit cu precizie termenii de cultură
materială şi nonmaterială şi a considerat acelaşi obiect când ca element al culturii
materiale, când ca element al culturii “adaptative” (nonmateriale).
Mai mult decât atât, P. A. Sorokin a susŃinut că realitatea socio-culturală
concretă contrazice ipoteza lui Ogburn şi a adus dovezi empirice concludente în
sprijinul afirmaŃiei sale. Din cercetările sale, deducem că schimbarea culturii
materiale nu se produce mai repede decât schimbarea culturii nonmateriale, adesea se
întâmplă exact invers, şi că aşa cum se vorbeşte despre un decalaj cultural, se poate
vorbi şi despre un decalaj tehnologic.
Teoria formelor fără fond (T. Maiorescu, C. R. Motru, ş.a.) a încercat să explice
tocmai această situaŃie în care cultura nonmaterială devansează cultura materială.
Dacă admitem că există situaŃii în care cultura “adaptativă” rămâne în urma
culturii materiale, atunci trebuie să admitem că există şi situaŃii în care aceste
schimbări sunt fie sincronice, fie în sensul invers decât cel enunŃat de Ogburn.
Trebuie să menŃionăm, de asemenea, că adaptarea este o noŃiune relativă, că nu
putem vorbi despre o adaptare “perfectă”. Mai mult decât atât, pot apărea şi situaŃii de

41
neadaptare şi care nu trebuie percepute ca o fatalitate, mai ales atunci când condiŃiile
materiale sunt ele însele în schimbare, în tranziŃie. Adaptarea socială la fenomenele
socio-culturale, atunci când ea se produce, are un caracter creator, nu mecanic. Este
posibil să ne adaptăm la schimbările condiŃiilor materiale, ale vieŃii fără să schimbăm
mentalităŃile, opŃiunile valorice, etc. dacă le vom descoperi noi valenŃe.
Ipoteza decalajului cultural, în ciuda tuturor criticilor, uneori exagerate, “poate
fi, totuşi, acceptată în măsura în care ea sesizează un aspect real al vieŃii sociale :
coprezenŃa ritmurilor sincronice şi asincronice ale evoluŃiei sociale”.9
Decalajul cultural poate fi înŃeles şi analizat şi dintr-o altă perspectivă şi anume,
ca diferenŃe cantitative şi calitative dintre spaŃiile culturale. ÎnŃelegerea satisfăcătoare
a distanŃei dintre culturi se poate obŃine “situîndu-ne pe poziŃia metodei logico-
experimentale propusă de V. Pareto”.10 Procedând astfel, vom ajunge la următoarele
concluzii verosimile :
- două culturi aflate în contrast vor exercita presiuni reciproce a căror forŃă va
oscila în funcŃie de diferenŃele, contradicŃiile, decalajele care există între ele ;
- când două culturi sunt comparate la nivelul actorilor sociali (indivizi, grupuri),
vor fi conştientizate deopotrivă atât avantajele cât şi dezavantajele fiecăreia ;
- când una dintre cele două culturi în dialog se află într-o situaŃie deficitară(
rezolvarea unor probleme sociale importante), aceasta va recurge la împrumutarea şi
imitarea modelelor celeilalte culturi. În această situaŃie, spunem despre cultura
imitatoare că se află într-un decalaj faŃă de cultura care-i oferă soluŃiile ;
- noŃiunea de decalaj este relativă pentru că, de regulă, raportul dintre două
culturi este biunivoc, reciproc : cele două culturi împrumutate reciproc se adaptează
reciproc una la cealaltă. Dialogul cultural presupune şi conexiunea inversă, feed-back-
ul;
- în ciuda acestui relativism, conştiinŃa colectivă percepe existenŃa unei distanŃe
culturale (mai ales materială) între clasele superioare şi inferioare, între mediul urban
şi cel rural, între populaŃiile din aşa numitele “societăŃi de consum” şi populaŃiile din
Ńările slab dezvoltate din punct de vedere economic ;
- criteriile pe baza cărora “se stabilesc” decalajele culturale sunt de asemenea
relative : decalajul cultural este perceput în funcŃie de coordonatele spaŃiului cultural
căruia îi aparŃinem. În concluzie, aceste criterii pot fi nu numai diferite, ci chiar
contradictorii. În unele societăŃi funcŃionează (mai mult) criteriul pragmatismului în
aprecierea normelor juridice (SUA), în altele cel al concordanŃei lor cu morala
tradiŃională (China). În unele culturi, esteticul se bucură de o apreciere mai mare decât
utilul, în altele invers (exemplu, tradiŃia românească – tradiŃia săsească).

4.6. Coordonate esenŃiale ale spiritualităŃii româneşti

“Într-o Europă mărturisit faustică pare un popor care nu este faustic : poporul
român” – aşa începe C. Noica eseul Superarea românească, prin care încearcă să mai
dezvăluie încă ceva din viaŃa ascunsă şi adâncă a sufletului românesc.
ÎnŃelegând prin “faustic” “cunoaşterea cu orice preŃ” şi, în acelaşi timp, “setea
de putere cu orice preŃ”, C. Noica conchide că “noi nici nu am fost şi nici nu părem a
ne pregăti să fim faustici”.
De altfel, aşa cum remarca Mircea Vulcănescu, “românul nepăsător, neatent,
necalculat, surâzător, încrezător în Dumnezeu”, trece la fapte nu când poate, ci când
nu mai poate ; “numai deznădejdea în faŃa neantului duce la acŃiune”.11 “Fie ce-o fi!”,
spune românul oarecum resemnat : imperativul, “acum ori niciodată” care-l scoate din

42
fire pe român, este simptomul unei febre de-o clipă, apoi, “omul ieşit de sub vremi îşi
reia dialogul cu veşnicia”.12
“Fie ce-o fi!” – această uşurinŃă cu care românii tratează poblemele vieŃii, de
altfel explicabilă, deoarece suntem la porŃile Orientului, unde totul este luat uşor a
determinat reacŃia critică a paşoptiştilor. Ei susŃineau că dimensiunea românească a
existenŃei este aidoma unui semn din care românul trebuie deşteptat la realitatea
prezentă.Se pare că românii manifestă aproape aceeaşi uşurinŃă cu care tratează
problemele vieŃii şi în faŃa morŃii, spre deosebire de nordici, de exemplu, care se tem
de moarte.
La noi, moartea nu-i privită ca fatalitate, ci ca o lege a firii. “Câte-n lume se
nasc, mor toate”, “Fiecare e dator cun moartea” sunt zicale româneşti care exprimă
lapidar, concentrat, concepŃia românului despre inevitabilitatea firească a trecerii în
nefiinŃă. În viziunea mioritică, moatea semnifică reintegrarea omului în universul
natural.
Comunitatea om-natură, la români, are rădăcini străvechi manifestându-se încă
la geto-daci ; aceştia, din dragoste pentru plai, preferau moartea, pe pământul Ńării, fie
chiar şi prin sinucidere, decât să cadă în mâinile duşmanului, să fie ostateci pe pământ
străin.
łăranul român, “trăind în zariştea cosmică şi în conştiinŃa unui destin emanat
din veşnicie” se simte solidar cu natura, eternă şi ea, trăieşte în acord cu legile
dumnezeieşti şi legile firii.
În concepŃia lui L. Blaga, plaiul apare ca spaŃiu interiorizat, ca factor sufletesc
creator, ca “spaŃii-matrice”, ca “substrat spiritual al creaŃiilor anonime ale culturii
populare româneşti”, ca loc în care se plăsmuiesc destinele. El se înfăŃişează sub
forma unui “plan, înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs molcolm la vale”.13
Pentru Ńăranul român plaiul este sfânt. “Codrul, marea, râul, luna sunt divinităŃi,
nu fenomene”.14 Orice gând de intrare brutală în cursul naturii este primit cu ironie.
Românul va modifica dar nu va forŃa configuraŃia pământului. Astfel, uliŃele satelor
româneşti, în loc să taie stâncile mai bucuros le ocoloesc. Colaborează la acest fel de a
fi românesc atât dragostea invincibilă faŃă de natură, de “plai”, cât şi respectul religios
faŃă de “fire”, în ale cărei rosturi e păcat să intervii silnic.
SimŃul pitorescului – arată L. Blaga – îl găsim la multe popoare dar la poporul
nostru are rădăcini sufleteşti mai adânci ; el nu dispare nici chiar în condiŃii de sărăcie
sau de luptă pentru existenŃă.
La Ńăranul român nu primează interesele economice, adevărată rămâne
dragostea lui pentru frumos. Astfel, în lumea satului, obiectele cele mai simple şi
modeste sunt împodobite cu un “decor bătrânesc”, iar troiŃele lucrate cu migală “Ńin
loc de altar şi turlă”.
S-ar putea spune că valorile apreciate, în primul rând, de arhitectura săsească
sunt ordinea şi utilul, în timp ce, valorile puse în prim plan de arhitectonica
românească sunt : frumosul şi firescul.
Spre deosebire de casele româneşti, casele săseşti au la temelie mai mult o
concepŃie etică, decât estetică, despre rosturile vieŃii. Casele româneşti, deşi mai
sărace, nu sunt reduse la util, ci ne întâmpină cu belşugul lor de inutilităŃi (ex., stâlpii
care înconjoară pridvorul.
Sistemul normativ exprimat prin “gura satului” sau “judecta obştii”
funcŃionează perfect. “Gura satului, obârşia tuturor convingerilor” şlefuieşte,
modelează necontenit personalitatea românului. 15
“În conştiinŃa grupului - susŃine C. R. Motru – îşi găseşte dânsul pe de-a gata
până şi cele mai intime motive ale vieŃii sale zilnice”. “Românul va căuta să-şi

43
apropie natura externă cu gândul de a o transforma şi a o diferenŃia după caracterul
persoanei sale, persoana sa nu cere de la natură diferenŃieri speciale, ci ea se
mulŃumeşte cu acelea pe care le-a dobândit obiceiul neamului … Românul aproape că
îşi are sufletul individual absorbit în sufletul grupului”.16
De altfel, C.R. Motru se arată mâhnit de faptul că această respectare
necondiŃionată a valorilor “primare” şi a normelor instituite de “gura satului” a dus la
pierderea individualităŃii Ńăranului român, la depersonalizarea lui.
Referindu-se la specificiul spiritualităŃii româneşti, Mihai Ralea sublinia că
inteligenŃa românească “e incendiată, plină de claritate şi mai ales de bun simŃ. Nimic
monstruos, nimic disproporŃionat”.
Înzestrat cu un deosebit simŃ al măsurii, românul ştie că “lăcomia strică
omenia”, că “lauda de sine, nu miroase a bine”, “ ce e mult nu e bun”. “Cumpătarea e
cel mai mare dar al celui înŃelept”.
Heliade Rădulescu vorbea despre o aşa-numită “măsură românească” absolut
trebuitoare pentru propăşirea neamului.
La români, omenia este o statornică lege strămoşească cu caracter global, un fel
de sensibilitate faŃă de cei din jur, o solidaritate nativă cu omul de pretutindeni, o
doctrină a înŃelegerii semenilor, pe care-i “omeneşte” – cuvânt specific numai limbii
române.
Ca valoare socio-morală proeminentă, omenia concentrează idealul etic al
“omului din popor”, constituie un mod propriu de a interpreta şi aprecia valorile
umane.
“IntuiŃia unitară” a spiritualităŃii româneşti, sesiza H.F. Stahl – nu are nimic
dogmatic şi autoritar. Sensibilitatea sătenilor români nu se opreşte la tipare, nu se lasă
condusă de canoane. “Deşi toŃi vorbesc aceeaşi limbă, au aceleaşi obiceiuri, aceleaşi
feluri de a preŃui viaŃa şi de a percepe frumosul, acelaşi fel de a-şi întemeia
gospodăria, ei nu imită un şablon, la ei nimic nu e leit cu altceva, ci totul este spontan,
puternic, întocmai ca viaŃa însăşi”. De altfel, aşa cum spunea L. Blaga, “un popor aşa
de evident orientat spre pitoresc este departe de orice primejdie conformistă de a crea
după clişee şi în serie”.

Note:
1 J. Szczepanski, NoŃiuni elementare de sociologie, Ed. şt., Buc., 1972, p. 61.
2 Norman Goodman, Introducere în sociologie, Ed. Lider, Buc., p. 50.
3 M. Herscowitz, Les bases de l’anthropologie culturelle, Paris, Payot, 1952, p. 64.
4 C. Zamfir, L. Vlăsceanu, DicŃionar de sociologie, Ed.Babel, 1993, p. 661.
5 V. Morar, Valorile morale în democraŃie (II), Rev. Dilema, An VI, nr. 307, 18-24 decembrie
1999, p. 16.
6 Jan Szxzepanski, op. cit., p. 175.
7 N. Goodman, op. cit., p. 56.
8 W.F. Ogburn, Social Change, N.Y., The Viking Press, 1922, p. 200, după Ion Ungureanu,
Paradigme ale cunoaşterii societăŃii, Humanitas, Buc., 1990, p. 250.
9 I. Ungureanu, Paradigme ale cunoaşterii societăŃii, Humanitas, Buc., 1999, p. 252.
10 Ion Ionescu, Dumitru Stan, Elemente de sociologie, Ed. Univers, Al I. Cuza, Iaşi, p. 198.
11 M. Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenŃei, Izvoare de filosofie, Bucureşti, 1943.
12 Ibidem.
13 L. Blaga, SpaŃiul mioritic, în Opere filosofice, Ed. Minerva, Buc., 1985, p. 340.
14 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. Minerva, Bucureşti,
1982, p. 458.
15 C.R.Motru, Sufletul neamului nostru. CalităŃi bune şi defecte, Ed. Anima, Buc., 1990, p. 6.
16 C.R.Motru, op. cit., p. 11.

44
5.SOCIALIZAREA

5.1. Socialitate, sociabilitate, socializare

Una din calităŃile fundamentale ale omului este aceea de fiinŃă socială, de fiinŃă
grupală. În afara societăŃii, omul ete pus în faŃa unei alternative tragice : să piară sau
să se dezumanizeze. “Calitatea omului de a fi fiinŃă socială şi proprietatea societăŃii de
a se constitui ca formă a inter-existenŃei oamenilor”1 pot fi cuprinse într-un singur
termen şi anume, acela de socialitate. Socialitatea este considerată a fi premisa
constitutivă a societăŃii şi ea se distinge de sociabilitate, care desemnează “capacitatea
(abilitatea) unui om sau a unui grup de oameni de a se integra în societate”.2
G.Simmel a remarcat faptul că sociabilitatea cuprinde numai manifestările
pozitive ale socialităŃii : altruismul, cooperarea, gregarismul, întrajutorarea etc. Deci,
sociabilitatea poate fi definită ca fiind o formă, un tip de socialitate. Ion Ungureanu
sugerează că în timp ce sociabilitatea este o dimensiune cantitativă a societăŃii ( “a
formelor de inter-existenŃă umană”) socialitatea reprezintă o dimensiune calitativă a
societăŃii. De aceea, conchide autorul mai sus citat, pentru a cunoaşte societatea
trebuie să analizăm corelativ sociabilitatea şi socialitatea. Se observă că anumite
forme de socialitate (cooperatoare sau concurenŃiale, dominatoare sau participative
etc.) generează sau permit diferite grade de manifestare a sociabilităŃii.
Vilfredo Pareto corelează sociabilitatea cu disciplina : “Societatea este
imposibilă fără oarecare disciplină şi, în consecinŃă, între necesitatea sociabilităŃii şi
cea a disciplinei există o strânsă legătură.”3
Pareto analizează sociabilitatea ca o formă “reziduală” a disciplinei. Aceasta de
pe urmă constituie modalitatea prin care actorii sociali stimulează şi controlează
asocierea dintre indivizii umani. În viziunea lui, sociabilitatea măsoară mărimea unei
clase de sentimente sau instincte, dintre care cele mai importante sunt : sentimentul de
“noi”, nevoia de uniformitate, mila şi cruzimea, altruismul, sentimentul ierarhiei şi
ascetismul.
Pe de altă parte, socialitatea este strâns legată de socializare. Omul nu se naşte
ci devine fiinŃă socială. Cu alte cuvinte, ajungem la socialitate, prin socializare.
Aceasta de pe urmă reprezintă procesul prin care organismul biologic “Homo
sapiens” se transformă într-o fiinŃă socială, într-un membru efectiv al societăŃii.
Socializarea este procesul psiho-social de transmitere-asimilare a atitudinilor,
valorilor, normelor, concepŃiilor, modelelor de comportament specifice unui grup în
vederea formării, adaptării şi integrării sociale. B. Bernstein consideră că “efectul
socializării este să-i facă pe oameni siguri şi previzibili”, întrucât în cursul acestui
îndelungat proces “individul devine conştient, prin intermediul diferitelor coduri pe
care este chemat să le îndeplinească, de diferitele principii care acŃionează în
societate”.4
În opinia lui, socializarea este procesul prin care individul dobândeşte o anmită
identitate culturală şi în raport cu care reacŃionează, nu rămâne inert, pasiv.
EvidenŃiind funcŃiile principale ale socializării ( de “normalizare” a vieŃii
sociale, de asigurare a continuităŃii şi coeziunii grupurilor sociale, de asigurare a
stabilităŃii şi funcŃionalităŃii structurilor sociale), J.L. Child defineşte socializarea ca
acel proces prin care individul este orientat în a-şi dezvolta comportamentul său actual
în concordanŃă cu standardele grupului din care face parte”.5
Abordând problema dintr-o perspectivă culturologică, R. Linton, A. Kardiner şi
E. Sapir au substituit noŃiunea de “relaŃii sociale” cu cea de “raporturi culturale”
precum şi cea de “socializare” cu cea de “enculturaŃie”. Ca proces de enculturaŃie ( de

45
învăŃare), socializarea este un proces de interiorizare a valorilor şi normelor unei
culturi date ce facilitează conformitatea şi consensul (pentru că permite adecvarea
comportamentelor la valorile şi normele sociale).
“Conformitatea sau obedienŃa la normele sociale se datorează contribuŃiei a cel
puŃin trei factori : a) procesul de internalizare a normelor ; b) faptul că, adeseori,
individul nu este “conştient” de posibilitatea alegerii unor moduri alternative de
comportament ; c) conştiinŃa faptului că încălcarea normelor atrage după sine
sancŃiuni punitive, în timp ce conformitatea constituie un comportament socialmente
normal”.6
Spre deosebire de conceptele care pun în evidenŃă aspectul producerii
conformităŃii prin socializare, există şi puncte de vedere care susŃin caracterul activ,
dinamic al acestui proces în cadrul căruia se schimbă nu numai individul ci şi mediul
social.
Concomitent cu procesul socializării are loc şi cel al personalizării. În procesul
de asimilare a valorilor, normelor, regulilor, atitudinilor, acceptate social, individul îşi
exersează şi dezvoltă totodată gândirea, imaginaŃia, capacitatea creatoare (L. Broom,
Ph. Selznick, Malrieu etc.).
SusŃinătorii acestui punct de vedere definesc socializarea ca un proces de
“maturizare”, de dezvoltare progresivă care “permite identificarea individului cu
ceilalŃi membrii ai societăŃii din care face parte, discernământul faŃă de mesajele
primite şi capacitatea de personalizare, adică afirmarea indvidului ca persoană
unică”.7
În concluzie, putem spune că, pe de o parte, socializarea presupune un proces de
învăŃare socială, are deci o latură conformistă, iar pe de altă parte, un proces de
“schimbare perpetuă a mediului social”, are deci o latură activă.
Socializarea are o multiplă semnificaŃie : psihologică, culturală şi sociologică şi,
în acelaşi timp, ea nu se identifică nici cu adaptarea, nici cu integrarea. ConŃinutul
intrinsec al conceptului de socializare se referă la maturizarea copilului prin
interiorizarea cerinŃelor şi motivelor sociale (semnificaŃia psihologică), la învăŃarea
unor noi roluri sociale, a drepturilor şi obligaŃiilor aferente acestora (semnificaŃia
sociologică), precum şi la internalizarea valorilor şi a normelor unei culturi
(semnificaŃia culturală). Nefiind epuizat de nici una dintre aceste dimensiuni
conceptuale separat, procesul de socializare nu se identifică nici cu procesul adaptării
sociale (ajustarea trăsăturilor personalităŃii şi a conduitei înr-o situaŃie de interacŃiune
socială) şi nici cu cel al integrării sociale sau culturale (gradul de coeziune a
elementelor unei societăŃi, culturi, organizaŃii etc.)”.8

5.2. Natură versus educaŃie. EducaŃie versus natură.

A. ImportanŃa experienŃei sociale

Timp de două secole, savanŃii s-au întrebat dacă identitatea şi comportamentul


nostru sunt determinate de moştenirea biologică sau de experienŃa socială, cu alte
cuvinte “natură versus educaŃie”.
Instinctiviştii au crezut că natura, comportamentul uman sunt rezultatul
instinctelor.
McDougall (1908) afirma că comportamentele sunt “modele de acŃiune
înnăscute, fixe, programate genetic care sunt comune unei specii şi nu sunt
dependente de experienŃele individului”.

46
Bernard (1924) afirma că au fost identificate peste 10 .000 instincte ca fiind
cauze ale comportamentului social : de la instinctul “agresiv” (războaie) la
“asociativ” (constituirea societăŃii). Cu timpul, a devenit clar că instinctele au fost o
explicaŃie nepotrivită din două motive : pentru fiecare formă de comportament
identificată trebuia să se “descopere” un instinct pentru a o explica ; în unele societăŃi,
comportamentele considerate instinctive fie nu au fost găsite, fie erau reversul la ceea
ce se aşteptase.

B) Punctul de vedere contrar, susŃine că, dimpotrivă, mediul social determină


comportamentele umane.
Mediul, educaŃia stau la baza dezvoltării comportamentale.
Psihologul Watson (1924)a fost cel care a elaborat teoria determinării
comportamentale extreme de către mediul social. Comportamentul uman şi identitatea
umană nu pot fi modelate în orice fel, oricum am dori. El susŃine că dacă i s-ar da
copii sănătoşi şi control total asupra mediului în care aceştia trăiesc, i-ar putea creşte
şi educa astfel încât să devină persoanele dorite de el.
“DaŃi-ne un copil de 8 ani şi vă garantez că va fi bolşevic toată viaŃa”, afirma
Lenin în 1923, într-o cuvântare în faŃa comisarilor educaŃiei.
Pe scurt, conform acestor teorii, moştenirea biologică a indivizilor este
nerelevantă, doar lumea lor socială (educaŃia) le determină comportamentul.
Pe această teorie s-au bazat statele socialiste atunci când au adoptat şi
instituŃionalizat o nouă pedagogie, care a luat forma sistemului naŃional de reeducare.
Noua pedagogie (Anton Makarenko) se întemeia pe următoarele două axiome : 1.
Ereditatea nu influenŃează procesul educaŃional. Nu există indivizi needucabili, ci
metode educaŃionale inadecvate. În concluzie, terapia “educaŃională” a statutlui era nu
numai posibilă, ci chiar şi indicată. 2. EducaŃia are un caracter exclusiv colectiv. Nu
există educaŃie individuală. EducaŃia se face în şi prin colectiv. De aici, în locul tezei
individualităŃii, a personalităŃii umane a fost pusă cea a omogenizării sociale.

C. Corelarea celor două puncte de vedere : natura şi educaŃia

Astăzi există un consens general că atât natura cât şi educaŃia contribuie la


dezvoltarea individului. Descoperiri recente în ştiinŃele vieŃii evidenŃiază faptul că
biologia joacă un rol important în dezvoltarea umană. A fost izolată o genă care pare
să fie implicată în dezvoltarea alcoolismului. Dar nu toŃi oamenii care au această genă
specială devin alcoolici, ea creează doar predispoziŃia către alcoolism. Dacă această
predispoziŃie se va obiectiva sau nu, aceasta depinde de controlul social.
Conexiunea celor doi factori în forma identităŃii şi determinării
comportamentului indivizilor sunt dovedite cu tot mai multă elocvenŃă de studiile
recente asupra , cu o moştenire genetică identică. Aceastea au pus în evidenŃă şi faptul
că univitelinii nu au personalităŃi şi comportamente sociale identice. Deci, genetica
singură, nu poate explica comportamentul uman. Totuşi, gemenii univitelini deseori
seamănă mai mult decât cei bivitelini (care împărtăşesc doar o parte din moştenirea
genetică) şi seamănă mult mai mult decât fraŃii care nu sunt gemeni.
Cercetările privind copiii sălbatici şi efectele izolării în copilărie (Singh şi
Zingg, 1942; Malson, 1972; Lane, 1976) au condus la ideea că, în afara societăŃii,
individul piere sau se dezumanizează.
Kamala şi Amala (Mindapore) constituie un exemplu clasic de copii sălbatici
care, după ce au fost descoperiŃi, cu toate eforturile făcute de cercetători, ei nu s-au
mai putut adapta la viaŃa socială. Totuşi, nişte concluzii generalizatoare nu au putut fi

47
trase deoarece autorii acestor informaŃii, deseori, nu au fost savanŃi, specialişti în
ştiinŃele sociale şi nu ştiau ce fel de viaŃă au avut aceşti copii înainte de abandon.
Oricum, această informaŃie sugerează câteva din efectele lipsei de contact uman,
semnificativ asupra socializării copiiilor.
Kingsley Davis (1940, 1947, 1948) studiază doi copii crescuŃi în izolare : Anna,
Isabelle. Anna este izolată complet (de bunicii după mamă ), Isabelle este izolată
împreună cu mama sa (surdo-mută). Ele sunt descoperite la vârsta de şase ani.
Anna moare de hepatită după 4 ani, timp în care făcuse progrese mici, învăŃase
câteva expresii, indicaŃii simple legate de grija de sine.
Isabelle, tratată de o echipă de medici şi psihologi, după 2 ani ajunge la un nivel
de dezvoltare normală, merge la şcoală. Problema este că nu se ştie dacă rezultatele ei
se datorează unei mai bune moşteniri biologice, izolării în compania mamei sale sau
atenŃiei date după descoperire. Un alt caz elocvent îl reprezintă (Curtis, 1977) fetiŃa
Genie, izolată la 2 ani şi găsită la 13 ani. Deşi a primit o îngrijire foarte bună,
progresele ei au fost modeste. Aceste cazuri dovedesc importanŃa contactului uman în
dezvoltarea normală a unei fiinŃe umane. Pe lângă acestea, studiile despre copiii din
orfelinate (Spitz, 1945 ; Dennis, 1960, 1973; Rutter, 1974) au arătat că aceştia sunt
retardaŃi din punct de vedere fizic, afectiv comparativ cu ceilalŃi copii. Aceste
deficienŃe tindeau să persiste chiar după ce copiii părăseau aceste instituŃii.

5.3. Perspective teoretice

Socializarea a fost examinată din următoarele 3 perspective principale :


psihanaliză, teoria cognitivă şi interacŃiunea simbolică, pe care le vom prezenta pe
rând.

A. Psihanaliza – S. Freud. S. Freud a apreciat ambii factori (natură şi


educaŃie) în formarea personalităŃii.
NecesităŃile umane universale (impulsurile) modelează comportamentul uman :
Eros (“instinctul vieŃii”) explică nevoia oamenilor de afecŃiune iar Thanatos
(“instinctul morŃii”), explică înclinaŃia spre agresivitate. Ele se află adesea în opoziŃie.
Drama existenŃei umane este consecinŃa acestui conflict. În viziunea lui Freud,
personalitatea are 3 instanŃe : id-ul (sinele), supraeul, eul. InteracŃiunea lor reprezintă
substanŃa vieŃii mentale. Id-ul (sinele) magazia cu impulsurile noastre universale ; este
inconştient în mare măsură. Operează pe baza “principiului plăcerii”. Sinele este o
componentă biologică a personalităŃii, reprezentant al influenŃelor ereditare, exponent
al lumii interioare şi al experienŃei subiective. Din această perspectivă, sugarul
reprezintă un id.
Supraeul (super-ego) este expresia existenŃei individului în societate, este
purtătorul normelor etico-morale, este similar cu “conştiinŃa”.
IniŃial, el este format din prescripŃiile şi prohibiŃiile impuse conpilului de părinŃi.
Pe măsură ce creşte, contribuŃiile la supraeu cresc. Rolul lui este să încerce să refuleze
impulsurile Id-ului, mai ales când acestea sunt de natură instinctivo-afectivă sau
agresivă.
Id-ul şi supraeul se aseamănă mult : sunt exigente, inflexibile, deseori lipsite de
contact cu realitatea. Deseori sunt în opoziŃie : Id-ul vrea ceva, iar supraeul, din cauza
normelor sociale, îl constrânge. Sarcina de a media acest conflict îi revine eul-ului.

48
Eul este acea parte a personalităŃii care se află în contact cu realitatea. El
mediază între pretenŃiile deseori nerealiste ale id-ului şi cerinŃele restrictive ale
supraeului, încearcă să le adapteze pe amândouă la realitatea socială.
În esenŃă, personalitatea conŃine în ea (id-ul şi supraeul) acelaşi conflict care
există între individ şi societate, între natură şi educaŃie.
Dezvoltarea personalităŃii trece prin anumite serii de stadii succesive numite
“psihosexuale”. Ele sunt determinate de fixarea (cathexis) libidoului (energia sexuală
derivată din instinctul vieŃii) pe diferite părŃi ale corpului.
1. Stadiul oral : 1 an : sugarul caută plăcerea prin activităŃi orale (suptul,
muşcatul);
2. Stadiul anal : 2 ani : controlul intestinelor şi la vezicii urinare ;
3. Stadiul falic : 3-5 ani : conştientizarea sexuală iniŃială. Este un moment
integrat în dialectica complexului lui Oedip : tendinŃa copilului spre un ataşament
puternic faŃă de părintele de sex opus şi de a dezvolta o rivalitate ostilă faŃă de
celălalt. Conflictul se rezolvă prin identificarea cu părintele de acelaşi sex.
4. Stadiul latenŃei : 5 ani – pubertate : sexualitatea scade în importanŃă,
creşte dezvoltarea fizică şi intelectuală ;
5. Stadiul genital : revenirea la viaŃă a energiilor sexuale (schimbările
hormonale). În contrast cu stadiul falic, scena este acum pregătită pentru o sexualitate
mai matură, implicând împărtăşirea cu altcineva.
Erik Erikson introduce în stadiile dezvoltării psihosexuale ale lui Freud o mai
mare conştienŃă a contextului social şi o explicare a lui, redefinind procesul ca unul de
dezvoltare psihosocială.El s-a concentrat asupra dezvoltării socializării ca proces
continuu şi a descris stadii suplimentare ale dezvoltării.

B. Teoria cognitivă : J. Piaget. În timp ce Freud s-a concentrat aproape


exclusiv pe aspectul afectiv al socializării, J. Piaget (1896-1980) a fost preocupat de
zona dezvoltării cognitive.
Punctul lor de vedere comun este că procesul de dezvoltare se realizează
contiuu printr-o serie de stadii universale, care-şi au rădăcinile în biologie.
Piaget susŃine că dezvoltarea cognitivă are loc în 4 stadii :
1. Stadiul senzorial.motor : 1 1/2 de viaŃă
- copiii învaŃă prin simŃuri, prin contactul fizic cu lumea ; lumea lor este cea a
experienŃelor fizice directe a mediului înconjurător ; nu folosesc simboluri, nu se pot
angaja într-o gândire superioară.
2. Stadiul preoperaŃional : 18 luni – 7 ani
- acum se dezvoltă capacitatea de a folosi simboluri (îndeosbei limbajul) ;
- încep să întâlnească lucruri pe care nu le văd sau nu le ating ;
- poate face tot mai mare deosebiri între realitate şi fantezie ;
- totuşi au o perspectivă egocentrică : le este greu să vadă din perspectiva altuia
(a înŃelege că un prieten plânge pentru că nu vrea să-i dea o jucărie este greu, pentru
ei, aproape imposibil);
În concepŃia unor autori, acest stadiu include în sine următoarele 6 perioade :
- cea a exerciŃiilor reflexe (0 - 1 lună) ;
- cea a primelor adaptări dobândite şi a relaŃiilor circulare primare (1-5 luni) ;
- cea a reacŃiilor secundare şi a procedeelor de a face să dureze spectacolele
interesante (5-9 luni);
- perioada coordonării schemelor secundare şi a aplicării lor la situaŃii noi (9-12
luni);

49
- a reacŃiilor circulare terŃiare şi a descrierii de mijloace noi prin experimentare
activă (12-18 luni);
- a invenŃiei de mijloace noi prin combinare netală.
3. Stadiul operaŃional concret : 7-11 ani.
- se dezvoltă capacitatea de a folosi logica şi de a aprecia perspective
alternative;
- logica le permite înŃelegerea cauzelor şi a efectelor ;
- gândirea tinde să rămână mai mult legată de concret decât de idei abstracte ;
- încep să înŃeleagă şi perspectiva altora, puncte de vedere alternative, este un
pas înainte în dezvoltarea socială.
4. Stadiul operaŃional formal (12 ani )
- încep să gândească abstract ;
- nu numai că pot compara posibilitatea punctelor de vedere alternative, ci îşi şi
pot imagina care sunt acelea ;
- încep să depăşească limitările timpului şi ale spaŃiului, pentru a vizualiza cu
exactitate un viitor şi locuri pe care nu le-au văzut.
Piaget a crezut că vârstele exacte la care copiii trec prin aceste stadii variază de
la un copil la altul şi de la o societate la alta.
Kohlberg (1969) elaborează o teorie despre dezvoltarea morală în 4 stadii.

C. InteracŃiunea simbolică – . Fondatorul aceste perspective este G.H.


Mead (1863-1931), şi împărtăşeşte, în general, acelaşi punct de vedere ca şi Watson.
Mead şi-a numit metoda “behaviorism social” şi spre deosebire de cel dintâi, acordă o
pondere însemnată înŃelegerii proceselor cognitive care duc la comportamentul
vizibil. Mead a explorat dezvoltarea şi organizarea sinelui. L-a interesat rolul acestuia
în polarităŃi ca libertate-control, schimbare-stabilitate, creativitate-comportament.
Sinele este trăsătura centrală a modului de abordare simbolic-interacŃionist al
socializării.
Dezvoltarea sinelui (sentimentul de sine). Sinele se dezvoltă din experienŃa
socială datorită capacităŃii individului de a-şi vedera acŃiunile din perspectiva altora.
Acest lucru este posibil datorită limbajului care ne permite să fim atât obiectivi cât şi
subiectivi în acelaşi timp. În timp ce vorbim cu alŃii, ne auzim ce spunem (aşa cum se
aud şi ei) şi putem reacŃiona la acele afirmaŃii (aşa cum reacŃionează şi ei). În acele
situaŃii suntem atât subiectul (persoana care “acŃionează”) cât şi obiectul acŃiunii (una
din persoanele care “recepŃionează”).
În esenŃă, susŃine Mead, noi dezvoltăm un sine prin luarea rolului celuilalt şi
prin reflectarea asupra noastră ca obiecte. Aceasta părere despre sine pune accentul
principal pe contextul social în raport cu biologia.
În contrast cu Freud şi Piaget, Mead nu a văzut acest proces producându-se
printr-o serie de stadii legate de vârstă. El a văzut devenirea sinelui spre o tot mai
mare complexitate ca rezultat al cercului experienŃei sociale care se extinde tot mai
mult. Totuşi, el distinge între dezvoltarea care are loc înainte şi după folosirea
limbajului.
În perioada preverbală, interacŃiunea este rudimentară. Copiii nu fac distincŃii
între ceea este sine şi ceea ce nu este. Comunicarea depinde de alŃii, care
“interpretează” (atribuie sensuri) acŃiunile copilului mic şi le etichetează cu ajutorul
simbolurilor verbale.
Perioada verbală se caracterizează prin dezvoltarea capacităŃii de a înŃelege şi a folosi
comunicarea simbolurilor. Facultatea cognitivă se dezvoltă tot mai mult prin
interacŃiunea socială. Joaca este prima formă a acestei interacŃiuni. Prin joc, învaŃă să

50
ia rolul altuia, învaŃă că există diferite roluri sociale, fiecare având o perspectivă
diferită. Mai târziu, prin intermediul jocului organizat, se dezvoltă facultatea de a
înŃelege legăturile între roluri multiple şi de a-şi considera propriile roluri ca parte a
unui sistem. (Ex : echipa de football). Copiii învaŃă să ia rolurile altora şi să reflecteze
la propriile acŃiuni din perspectiva acestui rol.
Într-un stadiu superior, “celălalt generalizat”, copiii reuşesc să se privească pe ei
înşişi nu numai din poziŃia avantajoasă a unei alte persoane sau rol, ci, de asemenea,
din perspectiva “comunităŃii” ca întreg. Jocurile îi învaŃă pe copii ce sunt regulile şi ce
importanŃă au ele pentru buna desfăşurare a jocului, pregătindu-i pentru asimilarea şi
respectarea valorilor şi normelor acceptate social.
Perspectiva”celuilalt generalizat” ne determină să facem mai degrabă ceea ce
credem noi înşine că este bine, corect, decât ceea ce crede un părinte, prieten (ne
eliberează de sub influenŃa altora).
Cooley (1902) vorbeşte despre “sinele oglindă”, concepŃia noastră despre noi
înşine, care îşi are originea reacŃia noastră la ceea ce credem noi că sunt percepŃiile
altora despre noi.
Mead susŃine că sinele are două forme (faze) de manifestare : “mine” şi “eu”.
Simbolismul este, în esenŃă, un dialog între “eu” şi “mine”. Mine este faza socială a
sinelui, el este ordinea socială, care include valori, norme, ordine ce promovează
stabilitatea şi controlul social. Eul este faza creatoare, liberă, greu previzibilă a sinelui
: “mine” este un produs social, pe când “eu” are o relaŃie neclară cu experienŃa
socială. Sinele, aşadar, este un produs al interacŃiunii dintre individul unic şi contextul
social. Fiecare dintre noi percepe şi interpretează diferit realitatea, contextul social.
Realitatea socială a unei persoane diferă de realitatea socială a unei alte persoane. Eu
şi mine explică sinele ca subiect (eu) şi ca obiect (mine), ca manifestare a libertăŃii
(eu) şi a controlului (mine), a schimbării (eu) şi a stabilităŃii (mine).

5.4. Tipuri de socializare

Socializarea este un proces interactiv de comunicare, ce presupune luarea în


consideraŃie atât a dezvoltării individului cât şi a influenŃelor sociale, respectiv modul
personal de receptare şi interpretare a mesajelor sociale şi dinamica intensităŃii şi
conŃinuturile influenŃelor sociale.
Socializarea presupune învăŃare socială ca mecanism fundamental de realizare a
persoanei, finalizându-se în asimilarea individului în grupuri. Ea se poate clasifica
după mai multe criterii :
a. în funcŃie de finalitatea urmărită, se distinge între socializarea
adaptativă (integrativă) şi anticipatoare.
Socializarea adaptativă – conduce la formarea acelor capacităŃi care facilitează
integrarea, participarea şi realizarea socială a unor activităŃi într-un cadru instituŃional
dat ;
Socializarea anticipativă – constă în asimilarea acelor norme, valori care
facilitează integrarea într-un cadru organizaŃional viitor. Ea poate conduce individul la
situaŃii de conflict valoric sau normativ. Socializarea anicipativă susŃine R.K. Merton,
este determinată de “conformismul social faŃă de valorile unui grup de referinŃă,
diferit de grupul de apartenenŃă”. El consideră că disputa dintre concepŃiile “pasiviste”
şi cele “activiste” asupra socializării pare să se întemeieze pe o falsă problemă şi,
pentru a demonstra aceasta, sociologul american a elaborat paradigma socializării
anticipative.

51
Conceptele centrale ale acestei paradigme sunt grupul de apartenenŃă şi grupul
de referinŃă. Primul desemnează reuniunile de indivizi care satisfac următoarele trei
condiŃii : 1. Indivizii respectivi se află într-o interacŃiune continuă. 2. Ei înşişi se
definesc ca membrii ai gupului. 3. Cei care nu participă la interacŃiune îi definesc, de
asemenea, ca membrii ai grupului. Grupul de referinŃă reprezintă “punctele de
comparaŃie la care se referă o proporŃie suficient de importantă de indivizi care aparŃin
unei categorii sociale, cu scopul de a defini situaŃia care caracterizează respectiva
categorie socială”.9
Intensitatea socializării este maximă în copilărie sau în perioada de tranziŃie de
la un stadiu de viaŃă la altul. Dar ea se realizează pe tot parcursul vieŃii … Corelate ale
socializării sunt procesul de desocializare şi resocializare (socializarea secundară).
Desocializarea presupune izolarea fizică şi socială a unei persoane, ruperea ei
de contextele sociale care i-au satisfăcut nevoile de interacŃiune şi i-au sprijinit
statusurile adoptate în vederea eliminării modelelor de interacŃiune şi comportament
anterior însuşite.
Resocializarea este concomitentă cu desocializarea şi constă în orientarea
învăŃării sociale şi controlului social către asimilare şi manifestări de comportament
compatibile cu tabla de valori şi atitudini specifice noului sistem integrator.
Eficacitatea ei depinde nu numai de receptivitatea individului, ci şi de intensitatea
controlului social exercitat de noua agenŃie de socializare şi de gradul de eliminare a
factorilor gratificării anteriori.
Resocializarea poate fi :
- voluntară (convertire religioasă, supunerea voluntară la psihoterapie), scopul
ei fiind înlocuirea identităŃii, a valorilr cu unele noi, schimbarea comportamentului
- involuntară (“reeducare”, “spălarea creierului”, în închisoare, spitale
psihiatrice) şi presupune instituirea unui control total şi permanent asupra persoanei
(zilnic, în fiecare clipă).
Unii sociologi consideră că resocializarea este un proces de reorientare şi
remodelare a personalităŃii individului deviant, de reeducare a acestuia în raport cu
normele de conduită socialmente acceptabile. Ea presupune schimbări fundamentale
în comportamentul şi conduita individului, implicând abandonarea unui mod de viaŃă
şi adoptarea (“învăŃarea” ) altuia, prin dirijarea comportamentului individului deviant
spre scopurile sociale dorite şi permise în societate. 11
Această “rupere cu trecutul” se realizează deseori printr-un control total asupra
individului deviant, suprimarea statusurilor din trecut, sancŃiuni şi mijloace punitive
etc.
Pentru ca individizii cu “deficienŃe de socializare” să nu dobândească, pe
parcurs, o “identitate delincventă”, resocializarea trebuie să creeze individului noi
raporturi de referinŃă, noi trăiri, atitudini, comportamente.
Fiind un fel de proces de convertire, în cadrul căruia se intenŃionează
schimbarea normelor, valorilor şi convingerilor individului deviant, prin inculcarea
celor dezirabile din punct de vedere social, resocializarea este doar unul dintre
mijloacele de control ale comportamentului marginal sau delincvent pe care
societatea, grupul sau organizaŃia le au la dispoziŃie, în afara aşa-numitelor sancŃiuni
punitive.
În literatura de specialitate, întâlnim şi opinii care susŃin că în adevăratul sens al
termenului, resocializarea de fapt nu există ; în decursul vieŃii sale, fiecare individ este
expus unor influenŃe diverse, care provin din partea familiei, educaŃiei şcolare,
profesiuni, grupului de prieteni, toate acestea constituind aspecte ale procesului de
socializare. Datorită acestor influenŃe variate, individul achiziŃionează treptat norme şi

52
reguli de comportament, astfel încât el se socializează oricum, dar nu îşi va elabora
neapărat conduite socialmente dezirabile. 12 În esenŃă, “resocializarea constă în
dirijarea spre scopuri socialmente dorite, atunci când la anumiŃi indivizi socializarea a
fost stagnată şi, iniŃial, greşit orientată”.13
Nevoia de socializare după copilărie rezidă în faptul că, pe parcursul vieŃii :
1. obŃinem noi şi diferite statute, jucăm noi roluri (profesionale, maritale),
deci trebuie să învăŃăm cerinŃele noilor roluri;
2. apar schimbări sociale care modifică normele, deci trebuie să învăŃăm
noile norme (exemplu, rolul asociat statutului de femeie s-a schimbat în ultimii 20 de
ani) ;
3. între teoria normelor, valorilor (învăŃată în copilărie) şi practica acestei
teorii este o distanŃă care trebuie înŃeleasă, învăŃată.
Socializarea după copilărie presupune trecerea de la dependenŃă la autonomie şi
apoi influenŃă asupra altora (Goodman).
MulŃi gânditori au încercat să analizeze raportul dintre socializare şi libertate. Ei
s-au întrebat mai întâi dacă o socializare reuşită reduce gradul de libertate al
individului?
Wrong (1961) susŃinea că socializarea nu este niciodată completă, deci nu poate
anihila libertatea individului. Mead afirma că oamenii renunŃă la o oarecare libertate,
dar câştigă avantajul relaŃiilor sociale. “Eu” şi “mine” (aflaŃi în interiorul sinelui)
reprezintă un echilibru între nevoile societăŃii şi nevoile individului. Perspectiva
interacŃionist-simbolică este că eu şi mine nu sunt inerent în conflict (aşa cum sugera
perspectiva psihanalitică despre “id” şi “supraeu”). Una nu reduce automat şi complet
libertatea celeilalte. Oamenii combină în mod personal diferite experienŃe de
socializare. Socializarea nu poate înnăbuşi complet libertatea individului. Oamenii
sunt liberi să aleagă între diverse alternative. Socializarea presupune nu numai
adaptarea la norme, valori. Omul este capabil şi să schimbe valorile, normele perimate
… . Socializare poate fi autoritară (putând îmbrăca forma îndoctrinării) sau
democratică (situaŃie în care gradul de libertate al individului este maimare).

5.5. AgenŃii socializării

Deşi în bună parte socializarea coincide cu procesul educaŃiei, sfera ei de


cuprindere este totuşi mai vastă, atât sub aspectul conŃinutului cât şi al obiectivelor
sale. Socializarea se realizează prin intermediul mai multor “agenŃi” aşa cum ar fi :
familia, şcoala, grupul de prieteni, diferite instituŃii (economice, socio-culturale,
politice) precum şi de mass-media. Ea începe încă din copilărie, odată cu exersarea
primelor interacŃiuni şi experienŃe sociale (socializare primară) şi continuă pe tot
parcursul vieŃii de adult, odată cu dobândirea de statusuri şi roluri succesive
(socializare continuă).
În copilărie, predomină influenŃele socializatoare exercitate de părinŃi şi grupul
de prieteni. Mai târziu, influenŃa exercitată de şcoală, de mass media şi alte instituŃii
sociale vor completa, modifica capacităŃile dobândite în cadrul socializării de bază
(primare).
1. Familia este prima şi o continuă lume socială pentru copil. Ea îi oferă
relaŃii intime, durabile, ea îl învaŃă limba, vorbirea … Ea este cea care asigură
identitatea socială iniŃială a copilului în raport cu rasa, religia, clasa socială, genul.
Şansele generale în viaŃă (sănătate, educaŃie, profesie, sunt influenŃate de familie).
Kohr (1963-1977) susŃinea că interacŃiunea între părinte şi copil diferă de la o clasă

53
socială la alta, datorită valorilor diferite pe care le insuflă părinŃii care aparŃin unor
clase sociale diferite.
2. Şcoala – este cea care mai târziu oferă informaŃii, deprinderi, valori
utile pentru societate. Azi ne putem pune problema în ce măsură, în România, şcoala
este ea conştientă de rolul pe care îl are în socializarea tinerilor. Rolurile nu sunt
intime, ci formale, oficiale; profesorul este cel care supraveghează “ce face copilul”
nu “cine este copilul” ; uneori, şcoala este o experienŃă nouă şi dificilă pentru aceştia
din urmă. În şcoală învaŃă multe deprinderi de interacŃiune interpersonală, învaŃă să
împartă cu alŃii, să rezolve pe rând diferite sarcini, să se compare cu egalii lor.
3. Grupa de vârstă (egali în statut : vârsta, statutul social general). PoziŃia
socială în familie este automată (moştenitor), în grupele de vârstă trebuie câştigată. În
familii şi în şcoală, socializarea este planificată, gândită ; în grupele de vârstă ea are
loc fără planificare. Într-un fel, şcoala şi grupele de vârstă slăbesc legăturile copilului
cu familia (iniŃial atotcuprinzătoare); ele asigură modele suplimentare (uneori
alternative, pentru comportamente, uneori valori , norme …).
4. Mass-media. Dacă ceilalŃi trei factori ai socializării sunt implicaŃi în contactul
interactiv şi personal, mass-media nu este. În acest caz, comunicarea este indirectă,
mediată … Televiziunea are cea mai mare influenŃă, prin opiniile pro şi contra pe care
le aruncă în discuŃie referitor la diferite probleme. Ea este considerată cea mai
atractivă sursă de informare, divertisment, culturalizare, formare de opinii etc.
(aparatele video, muzica etc., la fel). În prezent, există o mişcare pentru a marca
discursurile şi casetele potenŃial dăunătoare pentru procesul de socializare a copiilor şi
al tinerilor.

5.6. Persuasiunea coercitivă – formă specifică de resocializare involuntară

Persuasiunea coercitivă este o tehnică de manipulare, în care se află în joc


pârghii de convingere de natură psihologică şi sociologică. Se caută convingerea
subiectului prin învăŃarea şi adoptarea unor seturi de atitudini, credinŃe şi
comportamente intenŃionate de propagandist. Un exemplu l-au constituit tehnicile de
spălare a creierelor din anii ’50, care supralicitau stressul, factorul psihologic şi forŃa
fizică (prin încarcerare, abuz psihic sau pistolul la tâmplă sau candidatul manciurian).
Mai târziu, metodele de persuasiune coercitivă au devenit mai subtile, mai nuanŃate,
putând convinge fără utilizarea forŃei fizice.
Conceptul de persuasiune coercitivă a fost prima oară utilizat în încercarea de a
înŃelege comportamentul colaborativ al prizonerilor de război, care au fost supuşi la
interogatorii şi îndoctrinări în timpul celui de al doilea război mondial şi mai ales în
timpul conflictului coreean (Schein, 1956, 1961).
Majoritatea prizonierilor raportau că erau convinşi de inocenŃa lor, că nu aveau
nici o idee despre ce vorbeau interogatorii. Dacă presiunea devenea destul de severă,
ei erau dispuşi să semneze false confesiuni, să se angajeze într-o atitudine
colaborativă şi să permită a fi folosişi în activităŃi de propagandă, dar nu şi-au
acceptat niciodată vina. Studiile lui Lifton (1956) şi Schein (1961) au arătat că a
existat un număr considerabil de civili (studenŃi, oameni de afaceri, misionari şi
diferiŃi membrii ai ordinelor religioase), care au trăit în China şi care s-au întors după
mai mulŃi ani de închisoare recunoscându-şi vina, spunând că au fost spioni şi
criminali şi exprimându-şi “gratitudinea” faŃă de cei care-i capturaseră, pentru că i-au
tratat blând, explicându-le gravitatea crimelor lor (Lifton, 1956, Schein, 1961). Ei au
trebuit să treacă printr-un proces generativ de învăŃare. Ceea ce l-a făcut generativ mai

54
mult decât adaptativ, a fost că repatriaŃii ajunseseră să creadă într-adevăr în vina lor şi
mulŃi dintre ei au muncit în locul temnicerilor lor, transmiŃând mesajul şi altora, după
cei ei fuseseră eliberaŃi şi erau “liberi să gândească orice voiau”.
EsenŃa procesului de persuasiune coercitivtă a fost de a creea o situaŃie în care
mai multe condiŃii s-au obŃinut simultan :
a. prizonierul a fost închis cu o sentinŃă imprecisă, rostită de temnicer
(“nu vei scăpa de aici până nu vei face o confesiune sinceră şi nu vei accepta vina ca
spion şi criminal şi nu vei recunoaşte că valorile tale burgheze sunt un pericol inerent
pentru poporul comunist”);
b. prizonierul a fost pus într-un grup cu alŃi prizonieri care erau mult mai
avansaŃi în procesul de învăŃare ;
c. grupul a fost răsplătit pe baza progresului total. Numai dacă toŃi
membrii învăŃau “noul punct de vedere”, grupul beneficia de mai multe privilegii şi i
se reduceau pedepsele;
d. noul punct de vedere a fost prezentat în mai multe feluri : personal, de
către interogator, prin lectură, materiale publicate şi prin grupuri de membrii mai
avansaŃi în discuŃia informaŃională ;
e. principalul mijloc pentru învăŃarea şi evaluarea gradelor studiului era
confesiuena scrisă şi autocritica, ce a fost cerută ca o activitate obişnuită şi a servit la
stimula prizonierul să regândească acŃiunile lui trecute şi să înceap să le evalueze
dintr-un nou punct de vedere.
f. Orice indiciu că prizonierul a început să înŃeleagă noul punct de vedere sau
noile concepte a fost răsplătit imediat şi, pe de altă parte, oice indiciu de nesinceritate
sau superficialitate în procesul de înŃelegere a fost sever pedepsit ;
g. Comunicările care, într-o manieră sau alta întăreau punctul de vedere
vechi sau care aminteau prizonierului de legăturile lui cu vechii prieteni sau grupuri
de referinŃă, au fost interzise. Poşta de acasă era predată doar dacă avea veşti proaste,
ca de exemplu faptul că o soŃie voia să divorŃeze sau că un prieten drag murise;
h. Presiunile psihice de toate felurile în care privarea de somn era cea mai
puternică, erau aplicate constant pentru a slăbi puterea psihicului prizonierului.
“Tortura” era folosită numai ca pedeapsă pentru nesinceritate sau pentru lipsă de
dorinŃă de a învăŃa ;
i. SiguranŃa psihologică a prizonierului era conferită de către tovarăşii săi,
avansaŃi în procesul de reeducare, care-l puteau sprijini în efortul lui de învăŃare.
Lawrence Wollershein (1991) aprecia că există un număr de şapte tehnici de
persuasiune coercitivă clasică, care se întrepătrund şi se completează reciproc :
- Creşterea confuziei mentale şi a susceptibilităŃii individului pentru a-l face să se
creadă mai slab, mai neputincios. Se face prin hipnoză, prin reeducarea odihnei şi
a somnului,prin restricŃii alimentare drastice (a caloriilor şi a proteinelor), prin
excesiva repetare a activităŃilor simple, prin repetata prezentare audio, video,
tactilă a unui obiect sau a unei persoane pentru a se fixa în memorie şi în
subconştient. Un factor favorizant este distrugerea puterii de concentrare prin
discursuri monotone.
- Aplicarea unor pedepse grele non-violente. Tehnicile des folosite sunt umilirea,
pierderea priveilegiilor, izolarea socială, degradarea bruscă a statutului social,
inducerea anxietăŃii şi a sentimentului de vinovăŃie. Paradoxal, anumite premieri
pot întării aceste metode. Un zâmbet, o strângere de mână, o apreciere pot duce la
confuzie şi supunere faŃă de “fratele mai mare” sau “tătuca”. Aceste premieri se
folosesc în funcŃie de context.

55
- Promovarea izolării sociale. Se face prin controlul timpului, a mediului social şi a
resurselor de suport social ale individului (familie, grup de prieteni, instituŃii ostile
acŃiunii propagandistuui). Se facilitează, de asemenea, prin absorbirea individului
într-un grup de acŃiune cu program de persuasiune coercitivă ce-i manipulează
lecturile, îi schimbă perceperea evenimentelor şi a experienŃelor, precum şi a
trecutului (prin atacul valorilor şi al credinŃelor trecute) şi se caută consumul
timpului acestor indivizi în grupuri de persuasiune coercitivă, astfel încât afectarea
timpului familiei, grupurilor de cunoscutŃi etc. să devină o povară, o suprasarcină
- Atacul concepŃiei despre sine şi a viziunii asupra lumii. Este cea mai eficientă
tehnică. Se foloseşte metoda deselor şi amănunŃitelor confesiuni şi istorisiri ale
trecutului unei persoane pentru a se creea sentimentul de culpabilitate şi pentru a
se destabiliza, a se diminua sinele şi trecutul, conştientizarea realităŃii şi
mecanismul psihologic de apărare. Acest asalt psihologic forŃează individul să-şi
reinterpreteze istoria vieŃii şi să adopte o nouă vziune asupra cauzalităŃii
evenimentelor. Cel în cauză este convins treptat că trecutul său, fostele credinŃe,
fosta familie, fostul grup de prieteni şi cunoscuŃi sunt elemente negative. Se caută
inducerea ideii că supravieŃuirea lui ca individ este posibilă numai în cadrul
grupului de persuasiune coercitivă.
- SusŃinerea intensă şi frecventă a atacurilor la încrederea în sine a individului. Se
intensifică, astfel, crearea sentimentului lipsei de putere. Desele plângeri şi critici la
adresa subiectului sunt manevrate în aşa manieră încât se induce ideea că sistemul are
mereu dreptate şi că individul fără sistem mereu greşeşte.
- Manipularea informaŃiei şi a limbii. InformaŃiile fără suport sau cele ce dau
naştere la idei opuse sunt evitate când se intenŃionează îndoctrinarea. Inteligentul
amestec de minciună şi adevăr poate fi folosit în evitarea descoperirii falsităŃii
informaŃiilor. Se creează un limbaj (“de lemn”) artificial de grup, noi reguli de
comunicare precum şi noi câmpuri de subiecte permise şi nepermise. Se
dihotomizează realitatea prin “bun, conştient, minunat - al nostru” şi “rău,
inconştient, ignorant – al lor”. Această tehnică împiedică gândirea independentă,
descoperirea decepŃiilor, tendinŃa de revoltă, menŃinând un sistem închis de logică
şi o stare de dezinformare. Această tehnică sugestiv prezentată în celebra carte a
lui Orwell – “1984” – arată cum cuvintele ce-şi modifică sensul reuşesc să
modifice şi acŃiunile rezultate din ele.
- Folosirea ameninŃărilor de tip secular (“ceva rău Ńi se va întâmpla de nu vei fi cu
noi”). Constă în utilizarea de atitudini, credinŃe sau consecinŃe ale
comportamentului care sunt direct ameninŃătoare sau care duc la inocularea
convingerii că o pedeapsă severă este iminentă. Exemple de acest fel de
ameninŃări de tip secular sunt : afecŃiuni fizice sau mentale, dependenŃă de
narcotice, colaps economic, eşecul social, divorŃ, ostracizare socială etc.
Aceste şapte tehnici, combinate în mod efectiv produc o influenŃă coercitivă pe
plan psihologic şi sociologic şi duc la modificări puternice în comportament.
Relativ la rezultatele persuasiunii coercitive, putem spune că ele sunt metode
eficiente, dar nu în toate cazurile infailibile, imbatabile. Eficacitatea lor depinde de
experienŃa de viaŃă, bagajul biologic, genetic şi psihologic al subiectului, de durata şi
severitatea metodelor persuasiunii coercitive aplicate. Aceste şapte metode trebuie să
fie “orchestrate” pentru a da maximum de efect, fără a produce psihoze. Pentru a ajuta
subiectul să se adapteze, aplicarea acestor tehnici trebuie să se facă în condiŃiile
respectării următoarelor reguli :
- paşi mărunŃi, pentru a se evita perceperea schimbărilor efectuate la nivelul
personalităŃii şi aprecierii realităŃii ;

56
- inducerea ideii că doar prin acceptarea noilor sisteme de valori şi credinŃe se
reduce mai mult sau mai puŃin presiunea din exterior ;
- mutarea subiecŃilor în grupuri ale persuasiunii coercitive în care să nu se
realizeze adevăratele scopuri ale persuasiunii. Când se identifică exact forŃa de
presiune, pot apărea reacŃii puternice de opunere. Într-un grup de “prieteni şi aliaŃi”,
subiecŃii sunt mai uşor de îndoctrinat.
Tehnicile persuasiunii coercitive trebuie să fie aplicate concentrat şi permanent,
pentru a nu se acorda timp pentru reorganizarea noilor idei induse, pentru întrebări
periculoase.
Se va acorda o atenŃie deosebită cultivării , promovării ideii că schimbările
survenite la nivelul personalităŃii şi aprecierii realităŃii exterioare sunt rezultatul unui
proces intern, “pentru binele subiectului şi liber alese de subiect” (schimbări
voluntare).

Note:
1 I. Ungureanu, Paradigme ale cunoaşterii societăŃii, Humanitas, Buc., 1990, p. 22.
2 Ibid., p. 23.
3 Vilfredo Pareto, Traite de sociologie generale, apud. I. Ungureanu, op. cit., p. 30.
4 Basil Bernstein, Langage et classes sociales, Paris, Les Editions de Minuit, 1975, p. 223.
5 Broom, Ph. Selznick, Sociology, IV. ed., N.Z., 1968, p. 107-111, apud Dan Banciu, Sorin
Rădulescu, M. Voicu, op. cit., p. 16.
6 Dan Banciu, Sorin Rădulescu, Marin Voicu, Introducere în sociologia devianŃei, Ed. Şt. şi
Enciclop., Buc., 1985, p. 15-16.
7 Ibid., p. 18.
8 Ibidem., p. 19.
9 R. Merton, Elements de theorie et de methode sociologique, Paris, Plan, 1965, p. 240.
10 L. Broom, Ph. Selznick, Sociology, IV ed., N.Y., p. 117.
11 H. Nufer, Sozial Pedadogische Thesen zur Freiheitsstafen, apud. D. Banciu, Sorin M. Rădulescu, Marin
Voicu, op. cit., p. 25.
12 Ibid.
13 T. Bogdan, Literatura ştiinŃifică actuală şi problemele teoretice şi aplicative ale resocializării în timpul
detenŃiei, apud. D. Banciu, S. Rădulescu, M Voicu, op. cit., p. 25.

57
6.STATUT ŞI ROL - ELEMENTE ALE STRUCTURII
SOCIALE. TIPURI DE SOCIETĂłI

6.1 Structura socială

Oamenii nu se comportă întâmplător : în anumite situaŃii se comportă într-un


anume fel, în altele, în alt fel. Putem vorbi, deci, despre existenŃa unui tipar al
comportamentelor noastre. Acesta este determinat nu numai de specificul cultural, ci
şi de elementele structurale ale societăŃii, respectiv statutul, rolul, grupurile,
organizaŃiile, instituŃiile sociale şi comunitatea. Conceptele care delimitează
elementele structurale ale societăŃii nu sunt în mod riguros separabile de noŃiunile care
privesc funcŃionarea grupurilor umane. OpoziŃia dintre o statică socială şi o dinamică
socială, prezentată adesea ca fundamentală de către pionierii sociologiei, mai târziu, a
fost catalogată, pe drept cuvânt, ca artificială şi chiar periculoasă, în măsura în care ea
tinde să inducă ideea că ar putea exista societăŃi pur inerte, a căror punere în mişcare
ar fi – în acest context – pur aleatorie. Ori, este evident că una din proprietăŃile
principale a universului uman este continua evoluŃie. Dacă vom avea grijă, însă, să
precizăm că avem de-a face cu un principiu pur metodologic, cu o modalitate de a
clasa lucrurile fără a le izola unele de altele, atunci nu va mai exista nici un
inconvenient pentru ca cele două maniere de a observa, căuta, înŃelege fenomenul
social (aceea care-l prezintă ca pe un ansamblu de “unităŃi” analizabile şi aceea care-i
demonstrează funcŃionarea) să se succeadă şi completeze reciproc. Pentru a înŃelege
funcŃionarea sistemului social trebuie să considerăm mai întâi că avem de-a face cu
“unităŃi” sau totalităŃi în interiorul cărora indivizii umani se inserează şi, în
consecinŃă, trebuie să începem prin a studia care poate fi locul lor, locul fiecăruia în
ansamblul social. “Pentru a realiza acest lucru, extrem de preŃioase sunt noŃiunile de
statut şi rol ”1, situate la intersecŃia dintre sociologie - ca ştiinŃă de sine stătătoare - şi
psihologia socială. Din cunoscutele definiŃii propuse de Jean Stoetzel deducem că cele
două noŃiuni sunt distincte una de cealaltă, dar complementare : “ dacă luăm ca centru
al observaŃiei noastre individul, locul pe care-l ocupă determină statutul şi rolul său,
statutul său este ansamblul comportamentelor la care el se poate aştepta în mod
legitim din partea celorlalŃi, rolul său este ansamblul comportamentelor la care
ceilalŃi se aşteaptă în mod legitim din partea sa”.2

A) Statutul

În vorbirea curentă, prin statut se înŃelege un nivel de prestigiu, de bogăŃie sau


putere. Sociologii folosesc termenul în înŃelesul de poziŃie a unei persoane într-o reŃea
de relaŃii sociale, statutul de decan (sau de director de şcoală) se referă la o poziŃie în
sistemul de învăŃământ la fel ca şi cel de elev sau de student. Statutele de mamă,
bunică, fiică, nepoată etc. indică poziŃia persoanei în familie. Raymond Boudon şi
François Bourricaud remarcau faptul că poziŃia într-o reŃea de relaŃii poate avea două
dimensiuni : orizontală şi verticală. Dimensiunea orizontală desemnează interacŃiunile
reale şi posibile pe care individul le are cu alte persoane situate la acelaşi nivel social.
Dimensiunea verticală se referă la contactele cu persoanele situate într-o poziŃie
superioară sau inferioară pe scara ierarhiei sociale.3 În concepŃia lor, statutul se
defineşte ca un sistem de interacŃiuni egalitare şi ierarhice pe care individul le are cu
ceilalŃi membrii ai grupului din care face parte.

58
Mai întâi, termenul de statut a fost utilizat în filosofia socială semnificând
puterea de care dispune o persoană, suma drepturilor şi îndatoririlor sale. Sociologul
francez Emile Durkheim în renumita sa lucrare “De la division du travail social”
(1893) a aprofundat analiza anomiei prin perturbarea, dereglarea ierarhiei de statut.
Ceva mai târziu, (1921) sociologul german Max Weber folosea termenul în înŃelesul
de prestigiu social.
În lucrarea “The Study of Man” (1936), de pe poziŃiile antropologiei culturale,
Ralph Linton acorda noŃiunii de status înŃelesul de colecŃii de drepturi şi de datorii
generate de locul ocupat de individ în societate. El, împreună cu Talcott Parsons
(1902-1979) şi alŃii atrag atenŃia asupra distincŃiei dintre statusurile atribuite pentru
care individul nu a optat în mod expres, care i-au fost conferite de societate sau grupul
din care face parte şi statusurile dobândite, pe care el, cel puŃin teoretic le-a ales, care
depind de calităŃi asupra cărora individul are un oarecare control. Printre cele dintâi se
află statutele legate de condiŃiile biologice sau geografice (vârstă, rasă, sex,
naŃionalitate etc.). Oamenii nu pot, iniŃial, să-şi aleagă sexul, rasa, etnia, religia şi
chiar clasa socială. Pentru statutele dobândite putem enumera statutele profesionale
(medic, profesor etc.) statutele maritale (soŃ, soŃie), statutele în cadrul grupurilor
informale (prieten). Acestea, de regulă, sunt funcŃii ale opŃiunilor individuale, deşi
constrângerile sociale pot restrânge evantaiul posibilităŃilor accesibile.
În unele societăŃi, cum ar fi de exemplu regimul castelor, statutele atribuite
depăşesc cu mult limitele biologico-geografice deoarece, chiar şi profesiile sunt strâns
legate în mod obligatoriu de originea familială (fiii învaŃă şi practică meseria tatălui).
Într-un fel, problema mobilităŃii sociale priveşte marja dintre ceea ce este atribuit şi
ceea ce este dobândit.
Sociologia face şi distincŃia dintre statusul actual şi statusul latent. Statusul
actual susŃine R. Linton este pus în evidenŃă de situaŃia socială concretă. De exemplu,
un individ apare ca muncitor când îl observăm în viaŃa sa profesională (în timpul
lucrului, în instituŃia în care îşi desfăşoară activitatea). Acest lucru nu-l împiedică să
aibă în acelaşi timp alte statute (tată de familie, de exemplu), care sunt în această
circumstanŃă latente. Statutele latente sunt, deci, statutele neactualizate dar posibil de
evidenŃiat în alte situaŃii sociale.
Fiecare om are mai multe statute sociale ce alcătuiesc aşa numitul set de statute
ale persoanei. Profesoară, mamă, fiică, ortodox, prieten, femeie, româncă etc sunt
statute care se pot aplica uneia şi aceleşai persoane. E. K. Wilson (1966) a grupat
statutele în trei mari categorii : biologice, familiale şi extrafamiliale (profesionale,
economice, culturale). Statutele profesionale se pot clasifica, la rândul lor, în statute
formale (oficiale, conform cu organigrama) şi informale (dobândite pe baza
caracteristicilor psihice ale persoanei).
În cadrul constelaŃiei pe care o alcătuiesc, nu toate statutele au aceeaşi
importanŃă. De multe ori, avem de-a face cu un statut principal, un statut cheie, care
joacă un rol foarte important în interacŃiunile noastre sociale, precum şi în identităŃile
noastre sociale. În societăŃile arhaice, deseori statutul religios şi de vârstă a
reprezentat statutul cheie al individului.
În societăŃile moderne, se pare că în mod frecvent statutul profesional reprezintă
statutul principal. Observăm că statutele cheie diferă de la o societate la alta. Dacă în
mod tradiŃional statutul profesional al unui bărbat era extrem de important atât pentru
sentimentul său de sine cât şi pentru relaŃiile sale cu ceilalŃi, astăzi, bărbaŃii încep să
acorde tot mai mult timp familiei cu alte cuvinte, îşi împart timpul între carieră şi
familie. Dacă în mod tradiŃional statutul principal al femeii este cel de familie, astăzi,
deoarece tot mai multe femei exercită o anumită profesie, statutul lor profesional

59
devine din ce în ce mai important pentru ele. Pierderea unui statut principal poate
produce sentimente de frustraŃie şi poate tulbura sentimentul de identitate pe care
persoanele în cauză l-au încercat de-a lungul multor ani. Este cazul pierderii statutului
de muncă atunci când oamenii se pensionează sau al modificării esenŃiale (percepută
tot ca o pierdere) a statutului de părinte, atunci când copiii se maturizează, devin
independenŃi, îşi întemeiază propriile familii.
Statutele parŃiale ale unei persoane pot fi congruente sau incongruente, cele de
pe urmă, generând conflicte interstatus aşa cum ar fi acelea dintre statusul profesional
şi statusul familial. Există însă şi statusuri care sunt generatoare de conflicte prin
însăşi natura lor. Sociologia organizaŃională a evidenŃiat faptul că poziŃiile ierarhice
intermediare generează conflicte interstatus. Mergând pe acelaşi filon, Wilson 4 arată
că aceste conflicte sunt relativ frecvente în statusurile flotante între două extremităŃi
ale unui sistem ierarhic, cu alte cuvinte în rolurile legate de statusurile intermediare.
Astfel, maistrul se poate simŃi mai aproape de muncitori sau mai aproape de manager,
subofiŃerul se poate situa fie lângă ofiŃer, fie lângă soldaŃi, asistenŃii universitari se pot
simŃi mai solidari cu decanul sau dimpotrivă, cu studenŃii etc. Este renumită ancheta5
realizată la UniversităŃile Harvard şi Radcliffe asupra studenŃilor însărcinaŃi cu
responsabilitatea de a supraveghea examenele, fapt ce le-a conferit un statut
intermediar între colegii lor şi administraŃia universităŃii. Respectivii “supraveghetori”
au fost întrebaŃi ce ar face dacă ar vedea că un student trişează la examen, copiind din
notiŃele sale. Li s-a dat posibilitatea să aleagă între următoarele cinci conduite
posibile:
1. Îl dă afară imediat pe vinovat şi îl denunŃă ;
2. Îi permite să termine examenul, după aceea îi confiscă notiŃele şi îl
denunŃă ;
3. Îl roagă să se retragă, să abandoneze examenele şi nu-l denuŃă decât
dacă refuză ;
4. Îi ia notiŃele, îl lasă să-şi termine lucrarea şi nu-l denunŃă;
5. Se preface că nu remarcă frauda.
SubiecŃii investigaŃi trebuiau apoi să spună care era, după părerea lor, conduita
pe care colegii lor ar fi aprobat-o şi care era cea aprobată de autorităŃi. Răspunsurile
au indicat faptul că autoritatea ar fi aprobat conduita cea mai severă şi colegii cea mai
indulgentă. În 28 % dintre cazuri, subiecŃii chestionaŃi au arătat că această situaŃie îi
pune într-un conflict de roluri, în imposibilitatea de a se conforma în acelaşi timp
celor două tipuri de cerinŃe (ale studenŃilor şi ale administraŃiei).
Doar 11% dintre respondenŃi au considerat că situaŃia respectivă nu creează nici
un fel de probleme, una şi aceeaşi soluŃie fiind aprobată în acelaşi timp şi de studenŃi
şi de autorităŃi. Pentru 61% , adică majoritatea, exista cu certitudine o diferenŃă între
aşteptările autorităŃilor şi cele ale studenŃilor ; dar o soluŃie de compromis putea fi
găsită. După părerea subiecŃilor investigaŃi, cea de-a treia variantă de răspuns părea a
fi cea mai bună soluŃie pentru a obŃine în final, atât aprobarea colegilor, cât şi a
conducătorilor universităŃii.
În opina lui Wilson, oamenii apelează în mod constant la astfel de compromisuri
pentru a regla conflicte între atitudini divergente. De altfel, integrarea socială depinde
şi de capacitatea membrilor societăŃii de a minimaliza incompatibilităŃile care pot
izvorî din complexitatea vieŃii moderne. Pe de altă parte, o societate bine echilibrată
trebuie să aibă mecanisme care să permită evitarea situaŃiei în care unul şi acelaşi
individ ocupă statusuri care comportă roluri incompatibile. Reunind tezele lui Gibbs,
Martin şi Durkheim, Wilson estimează că procentul sinuciderilor se micşorează când

60
numărul rolurilor şi statusurilor compatibile creşte, adică atunci când se
perfecŃionează integrarea statutelor.
Cercetările sociologice concrete au demonstrat că modul în care o persoană îşi
percepe propriul status joacă un rol decisiv în depăşirea conflictelor inter- şi
intrastaus.
Cazeneuve constată că sociologii, în abordarea problematicii statusurilor şi
rolurilor, în mod frecvent, iau ca referinŃă statutul de prestigiu, ajungând chiar să
utilizeze termenul de statut în înŃelesul de statut de prestigiu. Acesta de pe urmă este
mai puŃin instituŃionalizat decât statutul profesional şi mai dificil de măsurat decât
statutul economic, fiind determinat prin consens. Îl putem examina prin anchete
empirice, solicitând reprezentanŃilor grupului social să aleagă ce contează mai mult
pentru ei (profesia, cultura, şansa, familia, educaŃia, decoraŃiile etc.) şi invitându-i
apoi să stabilească o ierarhie pentru fiecare tip de statut (după gradul de stimă pe care
i-l acordă). Pe de altă parte, estimarea statutelor conduce la evidenŃierea grupurilor de
referinŃă. Cel mai adesea, aşa cum sublinia Merton, individizii pentru a evalua
propriul lor statut, se referă la grupurile de apartenenŃe (vârstă, naŃionalitate etc.). Nu
se constată acelaşi lucru când este vorba despre clasele sociale (aici, de regulă, se
aspiră la clasele superioare).
Pe de altă parte, individul îşi percepe şi defineşte statutul şi în funcŃie de situaŃia
în care el se află în raport cu ceilalŃi (prieteni, vecini, colegi). În concluzie, grupul de
referinŃă poate să fie complex şi să aibe o mare influenŃă asupra nivelurilor
aspiraŃiilor, frustrărilor (care iau naştere deseori prin comparaŃie). Este ceea ce Merton
a pus în evidenŃă, analizând rezultatele unei renumite anchete efectuată asupra
soldaŃilor americani în timpul celui de al doilea război mondial, rezultate ce au fost
publicate de Stouffer ş.a. în lucrarea “The American Soldier” în 1949. SoldaŃii
căsătoriŃi se simŃeau mai frustraŃi atunci când se comparau cu celibatarii mobilizaŃi
sau cu bărbaŃii căsătoriŃi nemobilizaŃi.
O altă problemă pe care sociologia a evocat-o a fost cea a eficacităŃii
simbolurilor prin care se exprimă diferite statusuri. În multe societăŃi anumite
statusuri de profesie şi de prestigiu etc. se manifestă efectiv prin semne concrete şi
distinctive cum ar fi : uniformele sau decoraŃiile (militarii, medicii, judecătorii etc.).
Remarcăm, de asemenea, că există anumite simboluri şi pentru statusurile naŃionale
sau provinciale, aşa cum sunt de exemplu costumele naŃionale. În acelaşi context,
putem să supunem atenŃiei şi simbolurile onorifice şi semnele distinctive ale
prestigiului care sunt casele, automobilele, titlurile (titluri de nobleŃe, titlul de doctor
în ştiinŃe, de preşedinte etc.). Se întâmplă uneori ca termenul de statut să fie înlocuit
prin simbolul său. Aşa, de exemplu, termenul de “blue collar” (gulere albastre) este
utilizat pentru a desemna statutul de muncitor manual, în timp ce termenul de “white
collar” (gulere albe), pentru statutul de specialist fără funcŃii de conducere sau, în
viziunea lui C. Wright Mills (1917-1962), pentru statutul de clasă de mijloc a
societăŃii contemporane. El abordează această problematică într-o celebră lucrare
apărută în 1951 intitulată : White Collar. The american middle class.
Cercetările sociologice au pus în evidenŃă şi existenŃa unor corelaŃii
semnificative între statusuri şi anumite boli psihice. În viziunea lui Jaspers, bolile
psihice vor fi mai frecvente printre persoanele care exercită profesii liberale. L. Stern 6
confirmă această concluzie, adăugând că agricultorii sunt cei mai puŃin atinşi de
aceste afecŃiuni.
Cazeneuve, în lucrarea citată apreciază că existenŃa acestei situaŃii se datorează
mai mult diferenŃelor existente între modul de viaŃă la sat şi cel de la oraş decât
diferenŃelor între profesii.

61
Pe de altă parte, în urma observaŃiilor clinice efectuate în Spania 7 asupra
câtorva mii de subiecŃi, s-a constatat că toxicomania este frecventă deseori la
intelectuali, schizofrenia la studenŃii de la filosofie şi teologie, delirul persecuŃiei la
poliŃişti, nevrozele la infirmieri şi învăŃătoare. Aceste date trebuie să le primim însă cu
circumspecŃie deoarece ele pot Ńine de cauze conjuncturale.De altfel, nu toate
anchetele realizate au condus la aceleaşi rezultate sau la rezultate convergente. R.
Bastide (1965) constată că, deşi, conform documentelor, maladiile mentale par a fi
mai răspândite printre intelectuali, studiul actualelor profesii le relevă în procentaj mai
mare printre muncitorii manuali. Pe de altă parte, R.W. Trumkin (1955) sesiza că
persoanele cu statute sociale puŃin elevate dezvoltă adesea maladii mentale
sociogenice, îndreptate contra societăŃii în timp ce în clasele sociale elevate, găsim
mai mult boli psihice dirijate contra Eului.
VariaŃia rezultatelor cercetărilor efectuate în timp asupra acestei chestiuni ar
putea fi explicată, pe de o parte, prin faptul că reperarea bolilor mentale în clasele mai
modeste întâmpină unele dificultăŃi, iar pe de altă parte, prin faptul că dezvoltarea
automatizării a antrenat condiŃii de viaŃă diferite de cele ale artizanatului.
Ne putem întreba dacă echilibrul personal este legat mai mult de statutul
economic sau de cel de prestigiu. R.W. Trumkin estimează că diversele tipuri de statut
pot influenŃa împreună viaŃa psihică a individului, dar el atribuie o importanŃă mai
mare statutului de prestigiu decât celui economic. Roger Bastide corectează această
concluzie, remarcăm faptul că, adesea, sentimentul de securitate este legat de statutul
economic. Dacă luăm în considerare tabloul stratificărilor sociale după venituri,
constatăm că nevrozele predomină la clasele înalte şi psihozele la păturile inferioare
ale populaŃiei. În particular, procentajul de schizofrenie pare să crească atunci când se
coboară pe scara socială.
AlŃi autori printre care se află şi Warner, ataşează starea mentală la dificultăŃile
mobilităŃii sociale. Cei mai vulnerabili, susŃin el, sunt actorii sociali care vor să se
înalŃe pe scara prestigiului social dar nu reuşesc. Ajungem astfel la o problemă mai
generală şi anume aceea a acceptării statutelor.
Pe de altă parte, constatăm că existenŃa decalajelor dintre diverse tipuri de statut
a stat la originea bulversărilor sociale şi politice.
Studiile lui Vence Packard 8, realizate în anii ’60, semnalează o dihotomie între
ierarhie ideală a valorilor şi ierarhia reală a statuselor care comandă atitudinile opinei
publice americane.

B) Rolul. Conexiunea rol-status

În timp ce statutul desemnează locul unei persoane într-o reŃea socială, rolul
indică un model de comportare asociat unui status, punerea în act a drepturilor şi
datoriilor prevăzute de statusuri într-o societate.
În accepŃiunea sociologică modernă, termenul de rol a fost utilizat pentru prima
dată de Ralph Linton în lucrarea sa “The Study of Man” (1936). Raymond Boudon şi
François Bourricaud constată că înainte ca Linton să fi utilizat acest termen, el a
circulat în scrierile filosofice, încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. 9
Cu puŃin înaintea lui R. Linton, respectiv în (1934), sociologul american G.H.
Mead evidenŃiază importanŃa îndeplinirii rolurilor sociale, subliniind faptul că
învăŃarea lor duce la formarea personalităŃii şi asigură funcŃionarea societăŃii umane.
(Mind, Self and Society).
IniŃial, Ralph Linton a definit rolul ca fiind ansamblul de comportamente pe
care în mod legitim îl aşteaptă ceilalŃi de la individul care ocupă o poziŃie socială

62
determinată, un status social. Acesta este şi punctul de vedere al lui Jean Stoetzel (“La
Psychologie sociale”, 1963). Mai târziu, Linton a sugerat că rolul era alcătuit din
comportamentele efective ale ocupantului unui status. Constatăm, deci, împreună cu
Mme Rocheblave – Spenlé că, prin acest termen, unii autori se referă la un
comportament efectiv, alŃii, la o conduită teoretică normativă. Pentru a se evita o
eventuală confuzie, Newcomb a propus acceptarea distincŃiei dintre rolul jucat şi rolul
prescris, respectiv între rol (aspectul prescriptiv al conduitei asociate unui status) şi
conduita de rol (comportamentul efectiv, modul în care fiecare îşi interpretează
efectiv rolul său). Brim (1960) sesizează, la rândul lui, deosebirea între prescripŃiile
rolului şi îndeplinirea rolului. Rolurile corespunzătoare unui status nu sunt mereu
aceleaşi, ele pot evolua. Aşa de exemplu : rolul femeii astăzi a suferit schimbări
importante faŃă de trecut.
Rolul se poate defini, adesea, prin “aşteptări” ce au la bază consensul social,
sau, altfel spus, consensul indivizilor fundamentează aşteptările grupului cu privire la
prescripŃiil rolului. Pornind de la acest punct de vedere, Newcob a propus un exemplu
de studiu empiric al aşteptărilor şi consensului privind rolul matern .10
El a constatat că toŃi subiecŃii invesigaŃi au corelat anumite comportamente cu
rolul matern. De exemplu, toŃi considerau că o mamă trebuie să-şi îngrijească copiii,
să le asigure hrana etc. Deducem de aici că această activtate reprezintă, în opinia
tuturor, o conduită de rol esenŃială. Alte conduite, cum ar fi de exemplu, preocuparea
de a spune poveşti copiilor, au fost apreciate de subiecŃi ca fiind doar dezirabile (şi nu
obligatorii). Un al treilea tip de activităŃi a fost consideat ca fiind doar permis sau
indiferent în rapot cu rolul. În aceeaşi ordine de idei, studiile realizate de T. Parsons
(“The Social System”, 1951) au demonstrat că nu toate prescripŃiile rolului social au
aceeaşi importanŃă pentru conduite : unele sunt esenŃiale şi obligatorii, altele sunt doar
benevole, în timp ce unele dintre ele introduc interdicŃii comportamentale.
Pe de altă parte, prin consens social anumite roluri sunt mai intense decât altele.
Mai multe anchete – susŃine Cazeneuve – au stabilit că deseori, criza adolescenŃei se
poate imputa impreciziei rolului de adolescent. Gerontologii fac constatări
asemănătoare cu privire la rolul bătrânilor pensionari în societatea actuală. Cu alte
cuvinte, rolurile legate de adolescenŃă, bătrâneŃe (rolurile de vârstă) sunt mai neclare,
aşteptările celorlalŃi mai puŃin precise. În opoziŃie cu acestea, rolurile profesionale
sunt mai clare, mai precise.
Asemenea statusurilor, rolurile sociale pot fi impuse (atribuite şi dobândite,
achiziŃionate).
Un alt criteriu după care se pot clasifica rolurile îl reprezintă sistemul de
referinŃă. Există roluri care se referă la societatea globală în general, la idealurile şi
valorile recunoscute. Există roluri corespunzătoare personalităŃii de bază, aşa cum ar
fi cel de cetăŃean, de om cinstit, de gentleman. Altele, cum ar fi acelea care privesc
vârsta, sexul sunt legate de ansamblul bio-social. Alte roluri sunt în raport cu clasele
sociale sau grupările sociale (profesii, situaŃii familiale etc.). Se observă că această
ultimă clasificare este corelată cu statutele care derivă din structurile sociale. Raportul
dintre rol şi status este complex. În corelaŃie cu statusurile sociale, fiecărei persoane îi
sunt proprii, la un moment, dat mai multe roluri sociale, care pot fi congruente sau
incongruente. NeconcordanŃa dintre rolurile sociale poate genera conflicte inter-rol.
Acestea pot apare atunci când prescripŃiile ataşate unui statut sunt discordante. Aşa de
exemplu, în SUA, statutul de “asistent intern” într-un cămin al unui colegiu prevede,
pe de o parte, sprijinirea studenŃilor aflaŃi în situaŃii problematice, acordarea unor
sfaturi utile iar pe de altă parte, raportarea oricărei încălcări a regulamentului. Cele
două prescripŃii sunt în conflict, deoarece cu cât asistentul intern aplică mai mult

63
regulamente, cu atât va pierde mai mult încrederea studenŃilor şi, deci, posibilitatea de
a fi confesorul şi sfătuitorul lor.
Aşa cum am demonstrat şi în subcapitolul anterior, conflictul între roluri apare
şi atunci când prescripŃiile rolului asociate cu două sau mai multe statute, sunt
contradictorii. O astfel de situaŃie este şi În atunci când unui student aflat înaintea
unui examen dificil i se solicită de către un bun prieten, un serviciu important care
necesită timp. Ambele prescripŃii ale rolului sunt justificate, dar satisfacerea uneia
atrage după sine nesatisfacerea celeilalte. “Rolurile se pot afla în tensiune atunci când
eforturile de a satisface prescripŃiile întruchipate într-un statut social provoacă
anxietate, stress, tensiune”.11 În această situaŃie, prescripŃiile nu sunt neapărat
contradictorii. De exemplu, un şef de birou trebuie să asigure armonizarea situaŃiilor
de muncă dintre funcŃionarii biroului, dintre el şi aceştia şi, în acelaşi timp, să propună
promovările şi măririle de salariu, fapt ce creează adesea o anumită tensiune
psihologică. Raportul dintre rol şi statut este complex. Dacă rolul nu se poate defini
decât în raport cu statutul, la rândul său, statutul trimite cu necesitate la un rol.
Societatea dispune de un anumit număr de mijloace de constrângere, implicite sau
explicite pentru a-i face pe indivizi să-şi ajusteze conduita la modelul care constituie
rolul legat de statutul care le este recunoscut. Hurbert Touzard, definind familia în
termenii lui Kurt Lewin, arăta că rolurile de familie au variat în funcŃie de
transformarea statuelor. În timp ce familia rurală se întemeia pe dominanŃa umană
dintre cei doi membrii ai cuplului (femeia sau bărbatul), familia urbană trece de la
dominanŃă la cooperare. Rolurile sunt, deci, asociate cu anumite tipuri de statut şi se
transformă în funcŃie de câmpul social. Pe de altă parte, cercetările sociologice au
arătat că complexitatea structurilor sociale lasă individului o marjă de interpretare şi
chiar îi impune luarea unei decizii personale.
Cu alte cuvinte, rolul individului constă nu numai în asemănarea statutului său,
ci şi în a-l interpreta, în a-l face să evolueze. În acest sens, rolul este un element al
dinamicii sociale şi o societate riscă să se sclerozeze dacă încorsetează prea mult
rolurile în definiŃiile rigide ale statutelor. Pe de altă parte, putem spune însă că grupul
mic poate menŃine coeziunea şi existenŃa, doar dacă statutele sunt acceptate (mai mult
sau mai puŃin) ca fiind conforme cu valorile recunoscute, ceea ce implică o anumită
coerenŃă între roluri.
acelaşi timp, putem spune că adecvarea rolurilor şi statutelor este un element
important al echilibrului nostru psihic, acesta fiind legat, în mod particular, de
realizarea unei inserŃii sociale armonioase. G. H. Mead a consacrat opera sa cea mai
cunoscută demonstrării faptului că învăŃarea rolurilor duce adesea la formarea
personalităŃii conştiente şi la asigurarea funcŃionării comunităŃii sociale. În acelaşi
context, Moreno estima că putem analiza mai bine personalitatea profundă a
oamenilor, punându-i să joace anumite roluri (este principiul psihodramei în cursul
căreia individul inventează sau reproduce un rol şi care, adesea, este un procedeu de
diagnostic).

C) Tipuri de societăŃi

În viziunea lui Norman Goodmann, societăŃile pot fi clasificate în cinci tipuri


fundamentale : societăŃile de vânători şi culegători, horticole şi pastorale, agrare,
industriale şi postindustriale. Ele se diferenŃiază după două criterii esenŃiale :
tehnologia pe care o utilizează şi strategia de viaŃă (pentru existenŃă) adoptate.
1) SocietăŃile de vânători şi culegători

64
Cele mai vechi strategii pentru existenŃă pe care le-a cunoscut omenirea sunt
vânatul, pescuitul cu ajutorul uneltelor simple din piatră şi lemn şi culesul. Astăzi,
susŃine Van der Zanden (1990), din cele 6 miliarde de pământeni, doar vreo 300 000
îşi aisgură mijloacele de subzistenŃă în acest mod.
SocietăŃile în discuŃie se cacterizează prin nomadism şi sunt relativ mici,
deoarece cele mai multe regiuni nu pot întreŃine populaŃii numeroase care depind în
mod exlcusiv de hrana furnizată de natură.
Economia acestui tip de societate este o economie de subzistenŃă, membrii
societăŃii consumând tot ce au. ComerŃul desfăşurat de diversele populaŃii este
nesemnificativ. Diviziunea muncii, în măsura în care ea există, este redusă şi se
bazează pe vârstă şi sex. Organizarea socială are la bază relaŃiile de rudenie iar
diferenŃierea socială este scăzută. Conducerea est realizată de cei care obŃin
perfomanŃe mari la vânătoare şi cules şi are caracter neformal.
2) SocietăŃile horticole şi pastorale.
În urmă cu 10-19 mii de ani în urmă, în regiunile fertile evoluau societăŃile
horticole iar în cele aride, societăŃile pastorale. Primele dezvoltau cultivarea plantelor,
celelalte se ocupau cu îmblânzirea animalelor. Aceste societăŃi sunt mai eficiente în
asigurarea hranei şi a altor bunuri necesare decât societăŃile de vânători şi culegători.
Practicile horticole (tehnica “doborârii şi arderii”, uneltele simple, sapele
primitive) au fost utilizate iniŃial în Orientul Mijlociu şi Asia de S-E, ca mai apoi, prin
difuziune culturală să se răspândească până în Europa Orientală şi China, creînd o
cantitate mai mare şi mai stabilă de hrană.
Creşterea eficienŃei economice a dus la apariŃia unui surplus de bunuri şi a
permis apariŃia diferenŃierilor sociale şi a statutelor specializate: meşteşugarul,
şamanul (persoană care practică magia şi vindecă oamenii). Încep să apară instituŃiile
politice, unele dintre ele îmbrăcând forma conducerii ereditare.
SocietăŃile horticole şi pastorale au dus la mărirea societăŃii. SocietăŃile pastorale se
caracterizeau, însă, printr-o densitate mai mică (aveau nevoie de pământuri întinse
pentru creşterea animalelor) şi prin nomadism. Strămutarea de pe un pământ pe altul a
dus la dezvoltarea unor contacte sporite cu alte societăŃi şi la dezvoltarea comerŃului
cu aceştia. Pe de altă parte, însă, contactul cu alte societăŃi a dus şi la apariŃia unor
ostilităŃi între grupuri şi la dezvoltarea sclaviei (prizonierii din războaie erau
transformaŃi în sclavi). “Stilul de viaŃă pastoral – susŃine N. Goodmann – pare să fi
jucat un rol şi în dezvoltarea ideilor religioase, bazate pe zeităŃi supreme, care
manifestau un interes activ pentru problemele omeneşti de fiecare zi. Aceste idei sunt
comparabile cu iudaismul bătrânilor păstori evrei şi cu religiile care îşi au originea în
el, creştinismul şi islamismul”.12
3) SocietăŃile agrare.
SocietăŃile agrare au apărut acum 5-6 mii de ani. “RevoluŃia agrară” a constat,
înainte de toate, în descoperirea plugului şi utilizarea animalelor de tracŃiune, ceea ce
a permis cultivarea pământului la scară mare şi creşterea semnificativă a eficienŃei
lucrărilor agricole. Nomadismul a fost înlocuit cu aşezări omeneşti permanente. Mai
târziu au fost confecŃionate unelte din metal (mai eficiente decât cele din lemn sau
piatră), fapt ce a creat posibilitatea dezvoltării sistemului de irigaŃii atât de necesar
agriculturii pe scară largă. Creşterea eficienŃei şi producerea unor mari surplusuri de
hrană a dus la mărirea numărului de statute specializate şi de ocupaŃii distincte. Trocul
a fost înlocuit cu utilizarea banilor în realizarea schimburilor de bunuri, ceea ce a
facilitat dezvoltarea comerŃului şi a pieŃelor. La rândul lui, comerŃul a creat premisele
apariŃiei marilor centre urbane şi în cele din urmă a oraşului modern.

65
DiferenŃierile sociale şi inegalităŃile sociale s-au accentuat şi instituŃionalizat.
Apare o elită politică specializată ce deseori îmbracă forma monarhiilor ereditare
absolute. În mod similar iau naştere clasele sociale : o mică clasă prosperă, care
controla pământul şi o mare clasă dependentă (de prima) care îl muncea.
În centrul religiilor care s-au dezvoltat în această epocă (ca şi următoarele)
stăteau zeităŃile masculine, fapt ce a extins stratificarea pe bază de sex.
Constatăm deci că societăŃile agrare se caracterizează prin structuri politice,
economice şi sociale tot mai complexe ce sporesc posibilitatea dezvoltării lor.
4) SocietăŃile industriale.
RevoluŃia industrială a avut loc iniŃial în Anglia la mijlocul secolului al XVIII
lea, răspândindu-se apoi în multe alte Ńări (FranŃa, Germania, SUA etc.). Ea s-a
materializat în confecŃionarea şi utilizarea unor maşini complexe,acŃionate de un
motor, în procesul de producere a bunurilor parte a societăŃilor lumii, cu alte cuvinte,
a schimbat faŃa lumii : imense surplusuri de bunuri necesare subzistenŃei, explozie de
statute sociale specializate, ierarhii de statut şi inegalităŃi sociale. Concomitent cu
creşterea inegalităŃii sociale, mecanizarea - paradoxal - a avut drept consecinŃă şi
reducerea ei, deoarece a micşorat importanŃa statutului social moştenit şi a permis
mobilitatea socială. Locul de muncă s-a deplasat de acasă în fabrică şi din mediul
rural în cel urban. Economia devine cea mai importantă şi puternică instituŃie a
societăŃii. Industrializarea a avut efecte considerabile, a exercitat o influenŃă
semnificativă asupra principalelor instituŃii ale societăŃii: familia, educaŃia, religia,
politica. “Nevoia de muncitori calificaŃi şi cultivaŃi a reclamat extinderea şanselor
educative şi la alte categorii, nu numai la mica elită. Familia şi-a pierdut statutul
centru al producŃiei economice. O populaŃie mai educată a pretins şi a deŃinut mai
multe drepturi politice. Autoritatea morală a religiei a scăzut pe măsură ce
industrializarea a mărit diferenŃele în stilurile de viaŃă ale oamenilor, slăbindu-le astfel
consensul asupra normelor şi valorilor fundamentale”.13
De industrializare este legată şi urbanizarea :oamenii au migrat de la sate către
oraşe acolo unde îşi aveau slujbele.
Standardele de viaŃă au crescut dar nu în aceeaşi măsură pentru toŃi. Pe lângă
beneficiile aduse, industrializarea a creat şi numeraose probleme :creşterea poluării, a
şomajului, inegalităŃile sociale etc.
În 1956, într-o conferinŃă la Chicago intitulată “Agresivitatea în societatea
industrială contremporană”, Herbert Marcuse a Ńinut să evidenŃieze “tarele”,
“tensiunile” specifice societăŃii industriale în general şi a societăŃii americane în
particular. El considera că principalele caracteristici al acestui tip de societate sunt :
“1. O capacitate industrială şi tehnică foarte dezvoltată, care în cea mai mare parte
este destinată producerii şi distribuirii (…) unor bunuri şi servicii neproductive” 2) un
standard de viaŃă în creştere, la care au acces şi straturi sociale anterior nepriilegiate ;
3) un înalt grad de concentrare a puterii economice şi politice care merge mână în
mână cu imixtiuni organizatorice serioase guvernului în viaŃa economică 4)
cercetarea, controlul şi manipularea ştiinŃifică şi pseudoştiinŃifică a comportării
indivizilor şi a grupelor de indivizi în timpul muncii şi în timpul liber, din care se trag
cu succes concluzii şi asupra comportamentului psihic conştient, subconştient şi
inconştient şi ale căror rezultate sunt valorificate în scopuri comerciale şi politice”.
5) Societatea postindustrială.
D.Bell (1973) constata că recent a apărut un nou tip de societate, societatea
postindustrială, în care principala sursă de subzistenŃă este mai degrabă producerea de
informaŃii şi de bunuri decât producerea de bunuri materiale. În acest tip de societate,

66
oamenii au şanse mai mari să lucreze sectorul serviciilor decât în agricultură sau în
industria prelucrătoare. Acest lucru este posibil datorită tehnologiei extrem de
performante, ce asigură realizarea aceluiaşi nivel al producŃiei sau chiar al unuia mai
ridicat cu un număr mai mic de muncitori. Societatea postindustrială este bazată pe
cunoştinŃe şi producerea de cunoştinŃe. Este o societate a ştiinŃei, ingineriei şi
educaŃiei. InstituŃiile economice sunt la fel de importante ca şi în trecut, dar sunt mai
dependente de sfera informaŃională şi educativă decât erau în trecut. Se înregistrează o
mobilitate socială şi geografică fără precedent, datorită perfecŃionării tehnologiilor,
comunicaŃiilor, transportului.
Creşterea mobilităŃii a generat diversificarea stilurilor de viaŃă, a valorilor
acceptate, mărind posibilitatea unei mai mari egalităŃi între sexe, creşterea toleranŃei
faŃă de diferite stiluri de viaŃă, relativismuilui cultural. Principalele instituŃii ale
societăŃii se aflau în plin proces de adaptare la ceinŃele acestui nou tip de societate
(învăŃământul, familia etc.). “Astăzi, remarcă Alvin Toffler, în naŃiunile abundente –
supuse schimbărilor rapide în pofida inechităŃilor de câştig şi avere, eminenta luptă
pentru putere se va transforma tot mai accentuat într-o confruntare pentru distribuirea
şi accesul la cunoştinŃe (…) Controlul cunoaşterii este nodul gordian al luptei
mondiale de mâine pentru putere, în toate instituŃiile omeneşti”.14
El susŃine că omenirea trece acum de la o economie de tip Al doilea val la una
de tip “Al treilea val”. Primul val a adus agricultura şi cel de-al doilea, societatea
industrială de masă. Celui de “Al Treilea Val” în mijlocul căruia trăiau îi sunt
caracteristice economia “de-masificată” (serii scurte, unicate), computerizarea,
revoluŃia biologică, descentralizarea, localismul însoŃit de globalizare.

6.2. Teorii despre tipurile de societate

În cadrul acestei dezbateri ne propunem să trecem în revistă punctele de vedere


susŃinute de perspectivele evoluŃioniste socio-culturale, structural-funcŃionaliste,
conflictualiste şi weberiene.
În conformitate cu teoriile evoluŃioniste ale lui Gerhard şi Jean Lenski (1987),
societatea evoluează ca urmare a schimbărilor culturale, îndeosebi ale tehnologiei.
Acumularea unei cantităŃi tot mai mari de informaŃii despre mediul înconjurător şi
despre modul în care acesta poate fi “explorat” spre beneficiul oamenilor, duce la
schimbarea societăŃii.
De regulă, susŃin cei doi sociologi, schimbarea se concretizează în creşterea
complexităŃii şi a perfecŃionării tehnologiei. Principalele mijloace prin care societăŃile
realizează schimbarea sunt difuziunea culturală şi invenŃiile independente. Utilizarea
invenŃiilor tehnologice limitează capacitatea mediului natural de a modela natura
societăŃii. Cu alte cuvinte, societăŃile scapă oarecum de sub controlul mediului
natural, intrând tot mai mult sub propriul control, fapt ce nu trebuie însă, absolutizat.
Schimbarea tehnologiei produce schimbări în economie, în organizarea socială
şi în comportamentul social, acestea nu au însă caracter de lege. Gerhard şi Jean
Lenski au elaborat o versiune mai sofisticată a teoriei evoluŃioniste socio-culturale,
care nu presupune inevitabilitatea “progresului”. Ei au considerat că schimbarea se
poate produce în sfere sociale diferite, în ritmuri şi direcŃii diferite, au conceput, deci,
schimbarea ca fiind “multiliniară”.
Perspectiva structural-funcŃionalistă, prin reprezentantul ei cel mai de seamă
Talcott Parsons, concepe societatea ca pe un sistem, ca pe un ansamblu de elemente

67
aflate într-o interdependenŃă structruală. PărŃile aflate în strânsă conexiune, respectiv
instituŃiile fundamentale ale societăŃii, au ca obiectiv central menŃinerea stabilităŃii
sistemului. Toate societăŃile se confruntă cu probleme similare, putem vorbi deci, de
existenŃa unor probleme general-valabile pentru toate societăŃile. Rolul instituŃiilor
este de a găsi soluŃii pentru aceste probleme universale, ele au deci funcŃii importante
în societate. Astfel, regimul politic are ca funcŃie asigurarea securităŃii societăŃii,
distribuirea şi folosirea puterii inerente vieŃii colective. Deşi în fiecare societate
întâlnim o formă de regim politic, natura acestuia diferă de la o societate la alta
(autoritarism, democraŃie …).
Economia este instituŃia socială care, în viziunea lui Parsons, asigură
distribuirea bunurilor şi serviciilor necesare vieŃii sociale.
Familia, altă instituŃie socială fundamentală, pe lângă funcŃia specială de
reproducere sexuală, trebuie să asigure (alături de sistemul educaŃional), socializarea
membrilor săi.
În celebra sa lucrare “The Social System”(1951), T. Parsons formulează patru
tipuri universale de cerinŃe funcŃionale a căror satisacere este indispensabilă
funcŃionării societăŃii. Aceste cerinŃe – precondiŃii funcŃionale – sunt : adaptarea,
realizarea scopurilor, integrarea şi latenŃa. Această teză fundamentală este cunoscuta
sa paradigmă “A.R.I.L.”
Adaptarea se referă la nevoia societăŃii de a se adapta la mediul său fizic. Pentru
a supravieŃui, societatea trebuie să Ńină cont de condiŃiile de mediu, să valorifice şi
distribuie resursele. Aceasta este funcŃia economică.
Realizarea scopului se referă la nevoia societăŃii de a îndeplini obiective importante,
aşa cum ar fi asigurarea securităŃii şi desfăşurarea de bune relaŃii cu alte societăŃi.
Această sarcină este îndeplinită de regimul politic.
Integrarea socială implică realizarea coeziunii sociale, solidarizarea diferitelor
părŃi ale societăŃii, astfel încât ele să colaboreze şi să funcŃioneze ca un întreg – rolul
integrării este jucat de familie.
LatenŃa se referă la menŃinerea sistemului, la menŃinerea modelului valoric,
funcŃie realizată de instituŃiile familiei, educaŃiei, religiei prin procesul socializării.
Parsons vede societatea ca pe o structură socială relativ stabilă şi liniştită,
oarecum conservatoare opunând rezistenŃă schimbării sociale. Schimbarea se produce,
totuşi, incet şi în mod organizat, scopul ei fiind realizarea unui nou echilibru, a unei
noi stabilităŃi.
EvoluŃia societăŃii se realizează prin specializarea elementelor subsistemelor,
componente ale societăŃii. IniŃial, familia a îndeplinit toate cele patru funcŃii
universale ale societăŃii. Pe măsură ce societăŃile au evoluat, au apărut instituŃii
specializate, respectiv, instituŃiile economice, politice etc. În concepŃia lui Parsons,
omenirea a cunoscut trei mari tipuri de societăŃi : primitive, intermediare şi moderne.
SocietăŃile primitive sunt echivalente cu societăŃile de vânători şi culegători şi
primele societăŃi horticole (descrise în subcapitolul anterior), cele intermediare
corespund societăŃilor horticole şi pastorale târzii şi cu cele agrare timpurii, iar cele
moderne sunt echivalente cu societăŃile industriale şi postindustriale care, în opinia lui
Parsons, constituie stadiul final al evoluŃiei.
O altă perspectivă din care este abordată problema structurii sociale şi a tipurilor
de societate este teoria conflictului. K. Marx principalul reprezentant al acestei teorii
contestă faptul că instituŃiile sociale funcŃionează armonios în scopul soluŃionării
nevoilor sociale universale. El consideră că instituŃiile societăŃii sunt mai degrabă
instrumente de control social decât de rezolvare a problemelor. Nu toate instituŃiile
continuă el, joacă un rol la fel de important. InstituŃia economică este cea mai

68
importantă, de ea depinzând toate celelalte instituŃii sociale. Ea stă la baza controlului
social şi politic. Cei care se află în posesia mijloacelor de producŃie, capitaliştii, se
află într-o poziŃie privilegiată faŃă de cei lipsiŃi de astfel de mijloace, proletariatul. Cei
dintâi îi pot controla şi chiar exploata pe cei din urmă. Dacă în societăŃile timpurii
familia era instituŃia principsală, începând cu revoluŃia industrială acest rol este jucat
de economie.
În viziunea lui Marx, schimbarea socială se bazează pe conflictul de clasă.
“Istoria întregii societăŃi existente până acum – susŃine el – este istoria luptelor de
clasă”. Societatea se schimbă pentru că interesele ceor două clase antagoniste (fie ei
stăpâni şi sclavi, fie proprietari şi ideologi, fie capitalişti şi proletari) sunt în conflict.
Clasele exploatate subordonate, în cele din urmă, vor porni lupta împotriva celor
exploatatoare, reuşind să preia puterea. Schimbarea socială fundamentală se
realizează prin revoluŃie şi nu prin perfecŃionarea tehnologiei, conchid adepŃii acestei
teorii.
Teoria acŃiunii sociale propune un alt model de exploatare pentru înŃelegerea
structurii şi schimbării sociale. Max Weber evidenŃiază consecinŃele stilurilor de
gândire asupra acŃiunii sociale. Comportamentul oamenilor este influenŃat de modul
lor de gândire, de concepŃiile lor sau sunt factorii stimulatori esenŃiali în viaŃa socială.
Weber are convingerea că ideile religiei calviniste au jucat un rol semnificativ în
dezvoltarea capitalismului modern, pentru că au generat dezvoltarea însuşirilor
caracteristice capitalismului : munca susŃinută, investiŃii de capital, disciplina
eficientă, raŃiune. SocietăŃile au progresat de la formele timpurii, tradiŃionale la cele
moderne.
Constatăm că viziunea lui Weber asupra naturii vieŃii sociale este diferită de a lui K.
Marx. În timp ce primul consideră ideile cauza structurilor sociale, cel de al doilea
susŃine că dimpotrivă, ideile sunt rezultatul structurilor sociale. Oricum, cei doi mari
sociologi, spre deosebire de reprezentanŃii structural-funcŃionalismului, accentuează
asupra ideii de schimbare socială.

Note:
1. Jean Cazeneuve, Dix grandes notions de la sociologie, Ed. du Seuil, 1976, p. 136.
2. Jean Stoetzel, Psychologie sociale, Flammarion, 1963, p. 178.
3. Raymond Boudon, Francois Bourricaud, Dictionnaire de la sociologie, 981, p.
511.
4. E.K. Wilson, Sociology, 1966, p. 251.
5. Jean Cazeneuve, op. cit., p. 141-142.
6. L. Stern, Kulturkreis und Form der Geistigen, Erkankung, Halle, 1913.
7. J. Cazeneuve, op.cit.,, p. 144.
8. Packard, V, Les Obsedes du standing, Paris, Calmann-Levy, 1960.
9. Raymond Boudon, Francois Bourricaud, Dictionnaire critique de la sociologie,
PUF, Paris, p. 471.
10. J. Cazeneuve, op.cit., p. 137.
11. N. Goodman, op. cit., p. 70.
12. N.Goodman, op. cit., p. 76.
13. N.Goodman, op.cit., p. 78.
14. A. Tofler, Powershift, Antet, 1995, p. 28.

69
7.GRUPURILE SOCIALE ŞI ORGANIZAłIILE. ORGANIZAłIILE
FORMALE ŞI BIROCRAłIA.

7.1. Ce este grupul social. Tipuri de grupuri.

Grupul social este un concept cheie în sociologie. El reprezintă doi sau mai
mulŃi indivizi care au un sentiment comun de identitate şi se influenŃează reciproc pe
baza unui set comun de aşteptări referitoare la comportamentul fiecăruia.
Starea naturală a omului este cea colectivă sau grupală. Oamenii desfăşoară cele
mai multe activităŃi în grupuri, fie că acestea sunt familii, echipe, grupuri de muncă,
de prieteni etc.
Nu orice sistem de indivizi formează un grup social. Trebuie să facem distincŃia
dintre un grup statistic şi un grup social. Aşa, de exemplu, oamenii care stau împreună
într-un compartiment de tren sau într-un autobuz nu formează cu necesitate un grup
social. Membrii unui grup au un sentiment de identitate comună, un scop comun,
aşteptări comune pe baza cărora îşi organizează activitatea, interacŃiunea. Dacă lipsesc
aceste caracteristici, respectivii indivizi alcătuiesc doar un grup statistic. În condiŃiile
în care navetiştii dintr-un tren se văd zilnic, încep să converseze unii cu alŃii, să se
autoperceapă ca “navetişti chinuiŃi”, ei devin un grup social.
Grupurile sociale se disting şi de categoriile sociale şi colectivele sociale. Acestea de
pe urmă desemnează totalitatea indivizilor care au o caracteristică comună (toate
persoanele cu ochii verzi), un statut similar (clasa de jos) sau se află în aceeaşi situaŃie
(spectatorii unui concert de jazz). Oamenii din aceeaşi categorie socială nu formează
cu necesitate un grup social. Putem spune, însă, că ei reprezintă grupuri potenŃiale
pentru că ceea ce ei au comun poate deveni baza unei identităŃi împărtăşite şi le poate
organiza interrelaŃionarea. Categoriile sociale sunt modalităŃi confortabile de a
deosebi oamenii care au ceva în comun. Spre deosebire de grupurile sociale ele, în
general, nu joacă un rol important în viaŃa socială, nu sunt forŃe sociale coercitive sau
“de acces”.
Studiul sociologic sistematic al grupului social a fost dezvoltat mai întâi de
Şcoala de la Chicago, prin reprezentanŃii ei de seamă, respectiv : W.J. Thomas, R.E.
Parck, H. Mead.
Literatura psihologică şi sociologică despre grupuri s-a dezvoltat în mod
complementar, rezultând ceea ce se numeşte psihosociologia grupurilor.
În literatura de specialitate, există un număr mare de clasificări ale grupurilor
sociale. Din această mulŃime, ne vom opri la cele mai cunoscute şi semnificative
dintre ele.
Ch. H. Cooley foloseşte drept criteriu de clasificare a grupurilor sociale, tipul de
relaŃii care se statornicesc între indivizi, respectiv relaŃii afective, formale,
contractuale. În conformitate cu acest criteriu, susŃine eminentul sociolog, grupurile
pot fi primare sau secundare. Grupurile primare sunt grupuri mici, în cadrul cărora
membrii desfăşoară relaŃii personale, strânse şi durabile, relaŃii de tipul “faŃă în faŃă”,
ce sunt foarte importante pentru dezvoltarea individului. Membrii grupului petrec o
mare parte din timp împreună, desfăşoară activităŃi comune, au experienŃe comune şi
se cunosc bine între ei, cu grijă unul faŃă de altul, cu alte cuvinte, relaŃiile dintre ei
sunt profund afective, intime. În cadrul lor, solidaritatea dintre indivizi nu se
desfăşoară la nivelul conştientizării şi este mai mult un fel de sentiment decât un
calcul.1

70
Grupurile secundare sunt grupuri mai mari, cu durată determinată. Ele se
constituie pentru un scop precis. RelaŃiile între indivizi sunt “secundare”, relativ
impersonale. InvestiŃia afectivă a membrilor grupului este mică, relaŃiile dintre ei
concentrându-se mai degrabă asupra activităŃii decât asupra nevoilor şi dorinŃelor lor.
Deseori, membrii grupului au puŃine cunoştinŃe unii despre alŃii.
Pe scurt, se pare că grupurile primare se disting de cele secundare prin următoarele
trei caracteristici interdependente : 1) “ele sunt fundamentale în formarea naturii
sociale şi ideilor individului”2 2) “ele sunt în mod practic universale, aparŃin tuturor
tipurilor şi stadiilor de dezvoltare” 3 ; 3) “ele au o influenŃă mult mia mare decât alte
grupuri asupra copiilor şi indivizilor maturi”.4
Malcolm şi Hulda Knowles, într-o lucrare de referinŃă (“Introduction to Group
Dynamics”, 1959) apreciau că grupul mic nu este o simplă colecŃie de oameni, ci o
uniune de indivizi care posedă următoarele caracteristici : 1) o colecŃie de doi sau mai
mulŃi indivizi care pot fi identificaŃi prin nume sau tip ; 2) prezenŃa unei conştiinŃe de
grup ; 3) scopuri comune ; 4) interdependenŃă în realizarea necesităŃilor care decurg
din îndeplinirea scopurilor ; 5) interacŃiune (comunicaŃie, influenŃă şi reacŃie
reciprocă) ; 6) abilitatea de a acŃiona într-o manieră unitară.
Pe de altă parte, deosebirea dintre grupurile primare şi cele secundare nu trebuie
absolutizată. Se constată că unele grupuri secundare (cum ar fi de exemplu grupul de
muncă), pot dobândi caractersticile unui grup primar.
Pe lângă această clasificare esenŃială, sociologia propune şi realizarea distincŃiei
dintre grupurile formale, nonformale şi informale. Această clasificare se întemeiază
pe tipul de normativitate implicată în organizarea grupurilor. Grupurile formale sunt
instituŃionalizate, funcŃionează în conformitate cu anumite statute, reguli, legi, aparŃin
de regulă unor organizaŃii (grupul de muncă, de educaŃie etc.). Grupurile nonformale
se constituie pentru realizarea unei sarcini, apoi se dizolvă. Ele sunt mai flexibile, mai
puŃin normativizate (grup de petiŃionari).
Grupurile informale se constituie fie ca subgrupuri în cadrul celor formale, fie
în afara unor cadre instituŃionalizate, pentru realizarea unor scopuri specifice
(grupurile de prieteni, de pensionari, pentru petrecerea timpului liber etc.).
După mărimea lor, grupurile pot fi mari (clasele sociale, popoarele, naŃiunile),
mijlocii (colectivul unei întreprinderi) şi mici (alcătuite din doi până la 30-40 de
membrii : grupuri şcolare, de muncă, politice, de creativitate). Grupurile mari sunt,
prin excelenŃă, grupuri formale, secundare, care dispun de o mare stabilitate în timp,
ele furnizând setul de valori şi norme fundamentale pentru comportamentele de la
nivel microstructural.
Literatura de specialitate pune în evidenŃă faptul că în timp ce analiza
psihologică este orientată spre grupurile mici, referirile analitice la grupurile mari se
fac în antropologie, sociologia clasică a comunităŃilor (F. Tonnies, G. Simmel) şi
psihologia colectivităŃilor (Wundt, M. Lazarus, G Le Bon). A nu se înŃelege de aici să
sociologia nu ar fi interesată de grupurile mici.
Un alt criteriu de clasificare a grupurilor îl constituie durata lor de existenŃă.
Întâlnim astfel grupuri temporare (formaŃii muzicale), grupuri durabile (grupul de
prieteni), grupuri permanente (familia).
După modul de acces la ele, grupurile pot fi deschise (cluburile sportive etc.) şi
închise (cum ar fi de exemplu, lojile masonice).
Sociologia distinge, de asemenea, între grupuri de apartenenŃă şi grupuri de
referinŃă.
Grupul de apartenenŃă desemnează grupul căruia individul îi aparŃine ca
“membru competent”. Grupul de referinŃă este grupul la care individul se raportează

71
şi ale cărui valori, credinŃe, comportamente valorizate le ia ca referinŃă, atunci când îşi
evaluează situaŃia şi atunci când adoptă un anumit mod de a fi, a simŃi, a gândi, a
acŃiona.
Termenul de grup de referinŃă a fost introdus de Hyman (1952) pe baza
cercetărilor privind influenŃa explicită sau latentă a grupului asupra indivizilor
membrii sau simpatizanŃi.
M. Sherif defineşte grupul de referinŃă ca fiind acesl grup căruia individul aspiră să i
se ataşeze ca membru (de exemplu, pentru o studentă care ar dori să devină manechin,
grupul de studenŃi este grupul de apartenenŃă, în timp ce grupul de manechine
reprezintă grupul de referinŃă). Newcomb face deosebirea dintre grupurile de referinŃă
pozitive (care exprimă ceea ce indivizii ar dori să devină), şi grupul de referinŃă
negative (de care indivizii ar dori să se distanŃeze), de exemplu, în SUA pentru
militanŃii anticomunişti, liberalii tradiŃionali (prea blânzi, prea confuzi)constituie un
grup de referinŃă negativ.
Grupul de referinŃă poate fi reprezentat de un grup, un individ sau chiar o idee
abstractă (ideea de libertate, de egalitate care influenŃează modul în care oamenii
gândesc despre ei înşişi ). Putem spune, deci, că grupurile de referinŃă nu sunt
întotdeauna grupuri în sensul sociologic al termenului.
Formulând aşa numita “paradigmă a socializării anticipative”, R. K. Merton
susŃine că indivizii tind să interiorizeze mai degrabă valorile, normele şi modurile de a
gândi ale grupurilor de referinŃă, decât cele ale grupurilor de apartenenŃă.
Grupurile de referinŃă au o funcŃie dublă : comparativă şi normativă. FuncŃia
comparativă se referă la faptul că grupul de referinŃă oferă un model pentru a fi imitat,
un standard după care poate fi judecată corectitudinea unei persoane (exemplu, elevul
imită limbajul profesorului). Grupul de referinŃă comparativ este acela ale cărui
caracteristici sunt diferite de cele ale individului. (Individul nu posedă respectivele
caracteristici, ci doar se compară, se raportează la ele). Grupurile de referinŃă au şi o
funcŃie normativă pentru că ele definesc forme adecvate de comportament, ce trebuie
să facă şi ce nu trebuie să facă individul. Grupul de referinŃă normativ este acela ale
cărui comportamente, norme, valori sunt adoptate de individ. Unele grupuri sunt în
acelaşi timp şi de apartenenŃă şi de referinŃă : familia, tovarăşii de joacă, prietenii etc.
Alteori, grupurile de referinŃă diferă de cele de apartenenŃă.
Termenul de grup de referinŃă este util în analiza tensiunilor, conflictelor
resimŃite mai ales de indivizii cu mobilitate socială crescută (trec de la o categorie
socială la alta ) şi care sunt divizate între aşteptările grupului la care aspiră şi cele ale
grupului pe care sunt gata să-l părăsească, dar cu care continuă să întreŃină legături
afective şi de loialitate.
În celebra lucrare “La vocation actuelle de la sociologie”, G. Gurvitch 5 propune
următoarea “schemă generală a clasificării” grupurilor sociale :
1. după conŃinut : unifuncŃionale şi multifuncŃionale ;
2. după anvergură : reduse, mijlocii, întinse ;
3. după durată : temporare, durabile, permanente ;
4. după ritm : cu cadenŃă latentă, mijlocie, precipitată ;
5. după dispersie : grupuri în care indivizii sunt la distanŃă, grupuri în
care indivizii au contacte artificiale, în care indivizii se adună periodic şi în care ei
sunt reuniŃi în permanenŃă ;
6. după baza formării : grupuri de fapt, voluntare, şi impuse;
7. după modul de acces : grupuri deschise, cu acces condiŃionat şi închise
;

72
8. după gradul de organizare : neorganizate, parŃial organizate, complet
organizate;
9. după funcŃiile îndeplinite : grupuri de rudenie, de afinitate fraternală,
de activitate economică, nonlucrative, mistico-extazice ;
10. după orientare : grupuri ce tind spre diviziune şi grupuri ce tind spre
unificare ;
11. după modul în care permit înŃelegerea, penetrarea, înŃelegerea lor de
către societatea globală : refractare la penetrarea de către societatea globală, mai mult
sau mai puŃin penetrabile, total penetrabile ;
12. după gradul de compatibilitate între grupuri : integral compatibile cu
grupurile de acelaşi tip, parŃial compatibile, incompatibile, exclusive;
13. după modul de constrângere : grupuri care dispun de constrângere
condiŃională şi grupuri care dispun de constrângere necondiŃională;
14. după principiul organizării : grupuri de dominanŃă şi de colaborare ;
15. după gradul de unitate : grupuri unitare, federaliste, cofederaliste.

7.2. Cum se formează grupurile. Normele şi structura de grup.

Grupurile se formează la întâmplare sau dimpotrivă, prin decizia individului, la


alegerea lui. Este întâmplător în ce Ńară sau în ce familie ne naştem, deci naŃiunea,
familia din care facem parte sunt grupuri în care intrăm întâmplător. Există însă şi
grupuri la care aderăm cu bună ştiinŃă, din care am decis să facem parte. Studiile arată
că principalii factori care stau la baza alegerii unui grup sunt apropierea (cadrul
geografic imediat) şi asemănarea.
Cu cât indivizii sunt mai apropiaŃi geografic, cu atât probabilitatea ca ea să
formeze un grup creşte. Apropierea geografică măreşte probabilitatea interacŃiunii
dintre oameni, a desfăşurării unor activităŃi comune. Festinger, Schachter, Back
(1950) au realizat o cercetare asupra studenŃilor căsătoriŃi de la Institutul de
Tehnologie din Massachusetts. Ei au constatat că înfiriparea prieteniilor depindea de
distanŃă : pentru cei care locuiau în vecinătate, probabilitatea de a se descrie unul pe
celălalt drept prieteni apropiaŃi era mai mare decât pentru cei care locuiau mai
departe, deşi pe acelaşi palier. Cei care locuiau în vecinătate se descriau unul pe
celălalt ca prieteni.
Asemănarea este un alt factor ce stă la baza formării grupurilor. Oamenii preferă
de foarte multe ori să se asocieze cu oamenii cu care se aseamănă. Ei se simt mai
confortabil în prezenŃa persoanelor cu care au interese, valori, idei comune, care au
caracteristici sociale comune (rasă, religie, etnie, clasă etc.) sau caracteristici
personale comune (vârstă, nivel de inteligenŃă). Există un studiu clasic realizat de
Newcomb (1961), care confirmă această teză. Sociologul american a studiat modul în
care s-au realizat legăturile sociale dintre studenŃii UniversităŃii din Michigan sau
locuiau în cămine. El a demonstrat clar că interacŃiunile dintre studenŃi, asocierea lor a
avut la bază similaritatea valorilor şi intereselor lor.
Mai mult decât atât, studiile efectuate de Belkin şi Goodman (1980) confirmă
faptul că asemănarea dintre indivizi este un factor important în alegerea partenerului
pentru căsătorie.
Odată constituit, grupul impune membrilor săi respectarea anumitor norme.
Comportamentul grupului, al fiecărui membru din grup, este influenŃat de normele
operative de grup. Acestea apar gradat, în procesul interacŃiunii dintre membrii

73
grupului, se nasc din procesul cumulativ al interrelaŃionărilor (când un individ
acŃionează în grup, celilalŃi îi confirmă sau, dimpotrivă, îi infirmă comportamentul).
Se ridică întrebarea de ce majoritatea oamenilor consimte să se conformeze la
norme, se lasă influenŃaŃi de grupurile sociale, acceptă regulile pe care acestea le
impun ? Un răspuns ar fi că oamenii obŃin multe beneficii, satisfacŃii din viaŃa
grupală. Studiile sociologice au arătat că grupurile mici sunt mai puŃin tolerante faŃă
de nerespectarea normelor decât grupurile mari. Presiunea pentru respectarea
normelor este mai mare în grupurile mici.
S.E. Asch a remarcat faptul că “presiunile pe care un grup le exercită asupra
unui nou membru (denumit de obicei “naďve subject”) (…) sunt maxime atunci când
avem de-a face cu un grup unanim, format din trei persoane, în timp ce, în cadrul
grupurilor mai numeroase, ele descresc simŃitor”.6
Conformarea la normele grupului este procesul prin care grupul modelează
concepŃiile, judecăŃile, percepŃiile membrilor săi. Asch a subliniat faptul că acest
proces este complex, subtil şi că în realizarea lui o mare importanŃă o au atât factorii
situaŃionali (suport social, dimensiunea divergenŃelor existente în grup, ambiguitatea
şi nesiguranŃa indivizilor etc.), cât şi cei care Ńin de personalitatea indivizilor (înclinate
spre atitudine autoritară, autoîncredere, încredere în valorile altui grup).
T. M. Newcomb, L. Festinger, S. Schachetr şi K. Back ş.a. au arătat că extinderea
conformării indivizilor la standardele unui anumit grup se află într-o directă
conexiune cu gradul de coezivitate a respectivului grup (ce poate fi măsurată cu
ajutorul alegerilor sociometrice). Drept urmare, în viaŃa grupurilor nici nu se poate
sesiza tendinŃa de respingere a acelor membri care se abat de la valorile şi credinŃele
grupului (mai ales de la acele valori şi credinŃe considerate a fi fundamentale,
esenŃiale). Presiunea spre conformitate poate îmbrăca forma unei uniformităŃi de
gândire şi comportare sau poate sprijini eterogenitatea valorilor şi credinŃelor.
Acceptarea presiunii spre conformitate (fie sub forma uniformităŃii, fie sub forma
eterogenităŃii) poate satisface anumite necesităŃi spirituale ale unor membrii şi
nemulŃumi pe alŃii.7
Sociologii au manifestat interes nu numai pentru studierea genezei şi normelor
grupului, ci şi a structurii de grup. Fiecare grup are o organizare, o structură specifică.
Deseori, membrii grupului au poziŃii diferite în grup, beneficiază, deci, de statute
diferite şi trebuie să se angajeze în activităŃi diferite, cu alte cuvinte, trebuie să joace
roluri diferite (de exemplu, într-o familie mama are un statut diferit faŃă de copii,
desfăşoară activităŃi diferite de ale acestora). Putem spune că grupurile sunt alcătuite
din statute care se împletesc cu rolurile corespunzătoare. Diferitele statute servesc
diferitelor aspecte ale scopurilor generale ale grupului. Ele nu sunt nici identice, nici
egale. În cadrul grupului se constituie o anumită ierarhie a statutelor. Unele statute
sunt apreciate ca fiind mai imporante decât altele pentru funcŃionarea grupului şi drept
urmare li se acordă mai multă putere şi respect (de exemplu, preşedinte, şef suprem
etc.). În acest caz, ierarhia este definită prin poziŃiile statutelor în grup (şeful este în
vârful piramidei, subalternii la baza acesteia).
În alte grupuri, însă, ierarhia se întemeiază pe alte criterii şi nu pe poziŃia
(statutul) persoanei în grup. DiferenŃele în materie de putere şi influenŃă se stabilesc în
funcŃie de ceea ce sunt şi ceea ce fac membrii grupului. Grupul acordă mai mult
respect şi mai multă influenŃă unora dintre membrii săi, pentru ceea ce sunt ei efectiv,
pentru calităŃile lor, pentru performanŃele, realizările lor în cadrul grupului.
Strodtbeck, James şi Hawkins (1957) au realizat un experiment în cadrul căruia s-a
simulat alegerea unui grup de juraŃi. S-a constatat că, iniŃial, la baza alegerilor a stat
fie impresia pe care respectivele persoane (alese) au lăsat-o, fie statutul pe care

74
acestea îl aveau în viaŃa cotidiană (în afara experimentului). Abia ulterior,
participanŃii la experiment au “descoperit” că există un alt treilea element cheie, mai
important decât primele două care trebuie să stea la baza deliberării şi anume,
calitatea activităŃii oamenilor în rolul de juraŃi.
DiferenŃierea membrilor grupului după anumite criterii (stratificarea în grup) are
două ipostaze : una pe verticală (când este generată de statusuri inegale) şi una pe
orizontală (când se constiutie pe baza statusurilor egale). Stratificarea pe verticală
influenŃează negativ coeziunea grupului pentru că accentuează presiunea de
conformare pentru a împiedica tensiunile inegalităŃii de statuts. La polul opus,
stratificarea pe orizontală influenŃează pozitiv coeziunea, pentru că potenŃează
reciprocitatea dependenŃelor.

7.3. Procesele grupului

Cei mai mulŃi sociologi printre care se află şi R.F. Bales, A.P. Hare,
E.F.Borgatta ş.a. sunt de părere că există patru procese importante în cadrul grupurilor
mici : de realizare a sarcinii, de comunitate, de influenŃă şi afectiv-axiologice.
În concepŃia altor autori (cum ar fi de exemplu sociologul american Norman
Goodman) studiul grupului nu se poate realiza în afara analizei următoarelor procese
fundamentale ale interacŃiunii, respectiv comunicarea, conflictul şi coeziunea.
Unul dintre cele mai studiate procese interacŃionale este acela al comunicaŃiei.
Printre sociologii care s-au ocupat sistematic, cu deosebită seriozitate de problemele
comunicaŃiei în grupurile mici se află şi T.M. Newcomb, H.J. Leavitt şi A. Bavelas.
Comunicarea este activitatea centrală a grupului. Membrii grupului se informează,
calmează, corectează reciproc ; comunică nu numai informaŃii ci şi sentimente şi
atitudini. Ei pot comunica sau recepŃiona mişcări, gesturi, expresii faciale, cuvinte,
sunete etc. În opinia lui W.J. H. Sprott, “principalele probleme ale comunicaŃiei sunt :
viteza, integritatea, direcŃia, rigiditatea şi precizia ei”.8 Pe de altă parte, calitatea
comunicării, susŃin Malcolm şi Hulda Knowles, depinde de răspunsurile primite la
câteva întrebări, şi anume : îşi exprimă membrii lor ideile în mod clar? Se simt aceştia
liberi în a solicita anumite clarificări atunci când ei nu înŃeleg un conŃinut comunicat?
În ce măsură răspunsurile indivizilor faŃă de conŃinuturile recepŃionate sunt adecvate
sau nu? etc.9
Din conŃinutul comunicativ deducem că relaŃiile de comunicare pot fi verbale
(prin limbajul natural) sau nonverbale (prin mimică, gesturi etc.).
Comunicarea poate dispune de un grad înalt de centralitate, atunci când întreaga
reŃea este dirijată de persoane care filtrează mesajele şi orientează relaŃiile sau,
dimpotrivă, de un înalt grad de lateralitate, atunci când este încurajată comunicarea
interpersonală, directă, nefiltrată şi necentrată.
Ordonarea relaŃiilor de comunicare în reŃele, afirmă A. Bavelas, poate lua
diferite forme : lineare, în cerc, fragmentate reciproc. H. Leavitt constată că eficienŃa
comunicativă a unei reŃele depinde de flexibilitatea şi de adaptarea la sarcina de
îndeplinit, precum şi de comunalitatea codurilor de structurare a informaŃiei.
Fluxul informaŃiilor într-un grup este determinat de reŃeaua comunicaŃiilor în
funcŃie de care se va şti cine vorbeşte şi cu cine. Într-un studiu devenit clasic, H.
Leavitt examinează efectele a patru tipuri diferite de comunicaŃie prezentate în figura
de mai jos.

75
a b c d e
A A A A B A B

E B E B E B C C

D C D C D C D E D

E
a= primară b =în cerc c=în lanŃ d = în furcă e=roată

ReŃeaua primară include statusuri de comunicare echipotenŃiale pentru fiecare


membru al grupului, fără nici o organizare a fluxului informaŃiilor. În cadrul reŃelei în
formă de cerc, fiecare partener transmite informaŃia vecinului său din dreapta sau din
stânga.
ReŃeaua tip lanŃ indică faptul că unul dintre emiŃători este închis, blocând
circularea informaŃiei, stopând comunicarea. ReŃeaua de tip furcă (sau y) uneşte o
parte din membrii grupului, ceilalŃi având posibilitatea de a comunica doar cu unul
dintre membrii acestuia.
Ultimul tip de reŃea, în formă de roată, este o structură care deŃine o persoană
centrală în procesul comunicării şi care interacŃionează cu fiecare dintre ceilalŃi.
S-a constatat că sarcinile simple sunt realizate mai eficient în cadrul reŃelelor
centralizate, iar satisfacerea resimŃită de membrii grupului este minimă. În cadrul
sarcinilor complexe, individul care ocupă locul cheie, în cadrul reŃelei de comunicare
centralizată poate fi copleşit de bombardamentul informaŃional, fapt ce creează
posibilitatea propagării unor erori în procesul comunicaŃional. Pentru realizarea
sarcinilor complexe sunt mai eficiente reŃelele descentralizate, iar satisfacŃia
membrilor grupului este mare, datorită nivelului calitativ al participării fiecăruia la
comunicaŃie.
Studiile lui Homans au demonstrat că natura activităŃilor unui grup influenŃează
modelele de comunicare între membrii. Aşa, de exemplu, pentru rezolvarea unor
sarcini de lucru, comunicările se realizează în general între membrii cu statute diferite
(superioare şi inferioare). În situaŃiile sociale recreative, comunicarea are loc, mai
degrabă între persoane cu acelaşi statut.
Aşa cum am arătat mai înainte, un alt proces fundamental al grupurilor mici îl
constituie coeziunea grupului . Ea se referă la puterea legăturilor dintre membrii
grupului (puterea cu care indivizii sunt atraşi de grup), spiritul de grup, moralul
grupului. Coeziunea este expresia atmosferei generale existente în grup, a “climatului
social” al grupului care poate fi afectuos, prietenos, informal, tolerant, calm sau,
dimpotrivă, tensionat, ostil, rece, formal, reŃinut. Ea influenŃează realizarea
obiectivelor generale şi realizează o anumită presiune asupra membrilor săi în sensul
acceptării anumitor idei, valori, norme şi desfăşurării anumitor activităŃi.
L. Festinger defineşte coeziunea ca “rezultanta tuturor forŃelor care acŃionează
asupra membrilor pentru a îi determina să rămână în grup”.
Cercetările sociologice au dezvăluit existenŃa unei corelaŃii între ameninŃare şi
creşterea coeziuniii grupului . Mecanismul acestei corelaŃii a fost descifrat de S.
Schachter (1959) 10 în urma unui experiment care a constat în punerea subiecŃilor într-
o situaŃie de ameninŃare, respectiv în situaŃia de a primi un şoc electric. S-a constatat
că subiecŃii puşi în situaŃii cu grad înalt de ameninŃare (perspectivă de a primi un şoc
electric destul de puternic) şi deci cu o anxietate ridicată, simt o mai mare nevoie de

76
afiliere decât subiecŃii aflaŃi într-o situaŃie cu grad scăzut de ameninŃare (perspectiva
unui şoc electric foarte blând).
RelaŃia dintre coeziune şi ameninŃare este mediată de anxietate. Cercetările lui
L. Weller (1963) confirmă concluziile experimentului realizat de S. Schachter. Weller,
în urma experimentelor sale, conchide că grupurile alcătuite din persoane cu un grad
înalt de anxietate sunt mai coezive şi resping cu mai multă fermitate membrii devianŃi
decât grupurile formate din membrii cu un nivel mai scăzut de anxietate. El susŃine că
“ se pare că oamenii doresc să fie împreună, pentru că a fi împreună reduce
anxietatea, iar prezenŃa unui deviant produce o creştere a anxietăŃii şi, din acest motiv,
este ameninŃătoare”.11
Cercetările psihosociale experimentale au scos la iveală şi existenŃa unor
proporŃii mai mari de reacŃii active în grupurile coezive decât în grupurile noncoezive,
în care predomină acceptarea pasivă a opiniilor interlocutorului.
Pivotul coeziunii îl reprezintă consensul şi conformitatea membrilor grupului.
Consensul rezultă din similitudinea tacită sau conştientă a atitudinilor şi opŃiunilor
personale, iar conformitatea este expresia comportamentelor de supunere, acceptare şi
respectare a prescripŃiilor normative. Orice grup deŃine mecanisme de promovare a
conformismului individual fie prin sancŃiuni negative, fie prin recompensări. R.
Lippitt a constatat că presiunea grupului pentru conformarea membrilor poate avea
efecte pozitive, vine în îmtâmpinarea dorinŃelor de afiliere, afecŃiune, securitate şi
face posibilă acŃiunea grupului sau negative, acŃionând în direcŃia uniformizării, a
supunerii necondiŃionate a diminuării creativităŃii.
În viziunea lui J. Jackson şi A. Rappapert conformisul este generat nu numai de
grup, ci şi de nevoia individuală de autoritate, care apare din lipsa criteriilor de
opŃiune, de intoleranŃă faŃă de incertitudinea sau ambiguitate, de nonimplicare în
abordarea dificultăŃilor, de neangajare în căutarea informaŃiei.
Cercetările sociologice contemporane au dezvăluit faptul că incertitudinea (în
înŃelesul de cunoaştere limitată, incompletă, fragilă) “ este o componentă a vieŃii
umane”, a vieŃii de grup şi au examinat efectele consensului / disensului asupra
dinamicii incertitudinii. S-a constatat că atunci când soluŃiile iniŃiale ale membrilor
grupului au coincis (consens potenŃial), incertitudinea a scăzut semnificativ în
procesul comunicării. Şi, dimpotrivă, atunci când punctele de vedere inŃiale au fost
diferite (dissens potenŃial), prin comunicare, chiar atunci când s-a ajuns la soluŃii
comune, incertitduinea asociată cu aceste soluŃii a tins să crească în raport cu cea din
faza iniŃială. Luarea în consideraŃie, deci, prin comunicare, a diversităŃii punctelor de
vedere, este de natură a duce la creşterea incertitudinii”.12
Coeziunea, conformitatea şi consensul variază în funcŃie de caracteristicile
grupului, cum ar fi : autonomia (centrarea pe sine, evoluŃia independentă),
permeabilitatea (măsura în care admite sau nu cooptarea de noi membrii),
flexibilitatea (gradul de libertate şi informalitate în grup), intimitatea (gradul de
apreciere reciprocă a membrilor săi), participarea (investiŃia de timp şi de efort în
activitatea grupului). Modul specific în care se obiectivează fiecare din caracteristicile
mai sus enunŃate, ca şi modul în care ele se corelează, conferă grupului calitatea de
entitate distinctă, de tot integrat distinct. R. B. Catell (1948) foloseşte termenul de
sintalitate pentru a individualiza sau caracteriza personalitatea unui grup ca întreg.
Sintalitatea, susŃine el, este influenŃată atât de caracteristicile membrilor grupului
(inteligenŃă, atitudini, însuşiri individuale de personalitate) cât şi de structura
grupului. Pe de altă parte, ea dispune, însă, de o dinamică proprie, care se manifestă
prin schimbările ce apar în suma intereselor membrilor sau în energia totală
disponibilă în grup, respectiv în sinergia grupului şi prin interacŃiunile dintre grup şi

77
subgrupuri sau dintre un grup şi alte grupuri. Sinergia este utilizată de membrii
grupului pentru menŃinerea coeziunii de grup şi atingerea scopurilor propuse. Se
constată că trăsăturile de sintabilitate ale grupului şi cele ale personalităŃii individuale
tind către congruenŃă pentru a asigura stabilitatea grupului.
Pe lângă cele analizate până acum, mai există şi alte procese de grup, respectiv
competiŃia şi cooperarea, pe care sociologia le studiază mai ales în legătură cu
eficienŃa sau productivitatea, şi concomitent cu evidenŃierea efectelor lor sociale.
CompetiŃia şi cooperarea sunt forme ale interacŃiunii pe care le întâlnim în orice
grup. CompetiŃia constă în eforturile indivizilor, grupurilor de a atinge un scop (a avea
un beneficiu), care este indivizibil sau despre care se crede că este ca atare.
Ea poate să fie directă sau indirectă, personală sau impersonală, spontană sau
conştientă.
K. Horney a relevat faptul că procesul competiŃiei este pivotul creşterii
eficienŃei activităŃii grupului. În acelaşi timp, ea este însă şi o sursă de frustrare,
anxietate sau de conflicte nevrotice.
Privită dintr-o perspectivă sociologică mai largă, competiŃia nu presupune
întotdeauna conştiinŃa existenŃei concurenŃelor sau a opoziŃiei faŃă de ei şi deci nu
presupune cu necesitate elaborarea de strategii din partea competitorului care să
limiteze acŃiunile celorlalŃi competitori.
se deosebeşte de conflict, deşi, uneori poate degenera în conflict. EvidenŃiind
această distincŃie, K. Davis (Human Society, 1949) arăta că regulile competiŃiei
limitează mijloacele ce pot fi utilizate şi că doar atunci când aceste reguli sunt
încălcate, competiŃia se transformă în conflict.
Cooperarea este o formă de interacŃiune socială şi un proces de grup, care
presupune acŃiuni conjugate ale mai multor persoane sau grupuri, pentru atingerea
unui scop comun, pentru obŃinerea unor gratificaŃii de care să beneficieze toŃi
participanŃii.
Cooperarea, susŃin P. Kropotki, W.C.Aller, M. Crowford ş.a. măreşte satisfacŃia
globală la nivel de grup dar are şi efecte de uniformizare şi deci, de scădere relativă a
satisfacŃiei individuale.
Astăzi, în promovarea competiŃiei sau cooperării în grup, se ia în calcul atât
specificul sarcinii de îndeplinit cât şi necesitatea obŃinerii unui randament maxim.
Conflictul este definit în sociologie ca “opoziŃie deschisă, luptă între indivizi,
grupuri, clase sociale, partide, comunităŃi, state cu interese economice, politice,
religioase, etnice, rasiale, divergente sau incompatibile, cu efecte disruptive asupra
interacŃiunii sociale”.13
Letha şi John Scanzoni (1976), studiind conflictul într-un grup mic, respectiv în
familie, au evidenŃiat existenŃa a trei forme dihotomice diferite pe care le pot lua
conflictele.14 În raport cu prima formă, conflictele pot fi cu rezultat zero sau cu motiv
mixt. Într-un conflict cu rezultat zero, o persoană fie câştigă ceva, fie pierde totul.
Într-un conflict cu motiv mixt, nici una dintre cele două persoane nu doreşte să câştige
sau să piardă totul.
Cel de al doilea tip se referă la conflictele bazate pe personaliate şi la cele
situaŃionale. După cum reiese şi din denumirea lor, conflictele bazate pe personalitate
sunt generate de diferenŃele personale dintre indivizii implicaŃi, în timp ce celelalte,
situaŃionale, sunt cauzate de contextul social, de situaŃia socială concretă în care se
află membrii grupului ( de exemplu, împărŃirea unor resurse insuficiente rare).
Cea de a treia formă de conflict pusă în evienŃă de Letha şi J. Scanzoni include
conflictele fundamentale şi nefundamentale. Primele se produc în legătură cu normele
fundamentale ale situaŃiei. De exemplu, disputa privind alegerea fotbaliştilor care să

78
intre în echipa naŃională şi să joace la campionatul mondial. Conflictul nefundamental
izvorăşte din aplicarea normelor acceptate la o situaŃie specifică. Un astfel de caz, îl
constituie alegerea echipei pe care s-o provoci la meci. De regulă, conflictele
situaŃionale, nefundamentale şi cu motiv mixt, sunt soluŃionate mai uşor decât
oponentele lor deoarece, deseori, este posibilă găsirea unei formule de compromis.
Conform teoriei lui Coser şi a altor sociologi, nu orice conflict este negativ. El
poate ajuta la clarificarea scopurilor grupului şi a graniŃelor şi, dacă este tratat cum
trebuie, poate chiar să mărească activismul membrilor grupului. Cheia soluŃionării cu
succes a conflictelor o constituie “rezolvarea” în conformitate cu normele care au fost
în prealabil stabilite şi acceptate.

7.4. Conducerea şi luarea deciziei în grup

Legat de problema conducerii în grup, o primă întrebare care se ridică este :


“Cine este şi cine poate deveni lider înr-un grup mic?” Dacă iniŃial s-a crezut că un
individ ajunge lider în mod aproape exclusiv în virtutea trăsăturilor personalităŃii lui,
mai târziu forŃa explicativă a acestei idei a scăzut considerabil. C. A. Gibbs 15 a sesizat
că liderul nu poate fi studiat în mod corespunzător, separându-l de grupul său. În
acelaşi context, H.H. Jennings 16 susŃine că leadership-ul nu este rodul unor trăsături
personale, ci un fapt funcŃional : cine anume devine lider, aceasta depinde de anumite
circumstanŃe concrete. Liderul este dependent de relaŃiile interpersonale existente în
grupurile mici şi, totodată, el are o funcŃie care îi asigură această calitate (rezolvarea
sarcinilor grupului din care face parte).
C. A. Gibbs conciliază punctele de vedere mai sus prezentate, arătând că
“leadership-ul este atât o funcŃie a situaŃiei sociale, cât şi o funcŃie a personalităŃii”.
Putem spune, deci, că trăsăturile personalităŃii sunt importante în accederea la
leadership, în măsura în care ele sunt corelate cu o situaŃie socială specifică. Individul
care devine leader îi depăşeşte pe ceillaŃi în unele calităŃi solicitate de problemele sau
Ńelurile grupurilor din care fac parte, aflate într-o situaŃie particulară (M. Sherif şi C.
W. Sherif).
Studiile sociologice au dezvăluit existenŃa mai multor tipuri de leader în cadrul
grupului mic. Astfel, o primă clasificare realizată de Katz şi Khon are drept criteriu
centrarea conducătorului pe sarcinile grupului sau pe relaŃiile umane. Conform acestui
criteriu, grupurile pot avea lideri instrumentali sau expresivi. Primii sunt cei care pun
grupul în mişcare pentru îndeplinirea obiectivelor grupului. Ei se concentrează asupra
problemei imediate, sunt orientaŃi spre atingerea obiectivelor. Ei structurează situaŃia,
definesc cu claritate obiectivele de urmărit, formulează metode de acŃiune (E.F.
Harris, E.A. Fleishman, H. E. Burtt, 1955). Liderii expresivi sunt preocupaŃi mai mult
de crearea armoniei, a solidarităŃii de grup, de promovarea moralei grupului.
S-a constatat că liderul orientat exclusiv spre atingerea obiectivelor generează
un anumit grad de ostilitate în rândul membrilor grupului, prin continua impulsionare
a acestora în rezolvarea responsabilităŃilor ce le revin şi cu timpul el poate să devină
neplăcut, antipatic chiar.
Pentru succesul şi stabilitatea grupului este necesară corelarea ambelor tipuri de
conducere (instrumentală şi expresivă).
Un alt criteriu de clasificare a tipurilor de conducere îl constituie modul de instituire a
autorităŃii în grup. Sociologii americani, Lewin, Lippitt şi White, pornind de la acest
criteriu, au constatat că există trei tipuri de lideri : democrat, autoritar şi laissez-faire.

79
Cel democrat încearcă să obŃină acordul membrilor grupului în privinŃa
deciziilor pe care le ia, acordă membrilor grupului şansa de a participa la coordonarea
activităŃii de grup, stimulează autoconducerea, este jovial şi confident, încurajează
sugestiile valoroase, creativitatea în muncă.
Liderul autoritar dă ordine şi aşteaptă ca ele să fie executate.
J.P. Bradford şi R. Lippitt semnalează prezenŃa a două forme de lideri autoritari
în viaŃa grupurilor mici : absolut şi moderat, distincŃie ce are la bază tehnica folosită
în realizarea dependenŃei membrilor grupului în raport cu liderul. Atunci când liderul
îşi asigură conducerea grupului prin ordinele sale pe care membrii grupului trebuie să
le execute fără să discute, putem vorbi despre un lider absolut.
Spre deosebire de acesta, liderul moderat îşi însoŃeşte ordinele cu o rugămine
personală de felul : “Voi fi mulŃumit dacă vei proceda în acest fel”.
În situaŃii extreme, se pare că tipul de conducere autoritar este cel mai eficient.
Tipul de conducător laissez-faire nu face nici un efort pentru a dirija sau
organiza activităŃile grupului ; este cel mai ineficient.
Se pare că este tipul conducătorului care nu are încredere în capacităŃile sale şi
care, fie că se refugiază într-o muncă birocratică (face şi desface tot felul de situaŃii
inutile), fie se izolează de membrii grupului. Este îngăduitor, prietenos, inactiv, este
incapabil să ia decizii care să ajute grupul în realizarea scopurilor sale. Nu are
iniŃiativă, oferă informaŃii membrilor grupului doar când este solicitat de acesŃia.
R.K. White şi R. Lippitt, în celebrul lor experiment (1960), oferă următoarea
explicaŃie a faptului că stilul permisiv de conducere (laissez-faire) nu este satisfăcător
: oamenii au o necesitate profundă atât de structură psihologică, cât şi de dependenŃă
psihologică de alŃii, accentuată de tendinŃele regresive spre un comportament infantil,
caracterizat prin nevoia de a depinde de alŃii, de a-i lăsa pe ei să ia deciziile. Liderul
democrat, ca şi cel autoritar, satisface, fiecare în maniera sa, această necesitate
complexă”.17
AlŃi sociologi (Rogers, Show, Blum) susŃin că după raportarea la norme,
stilurile de conducere pot fi directive şi nondirective. De asemenea, în funcŃie de
considerarea afectivităŃii, sociologii au distins între tipul de conducere distanŃat, bazat
pe control şi dirijare şi tipul de conducere permisiv, bazat pe apropiere psihologică.
În privinŃa luării deciziei în grup (adoptării unei soluŃii în urma rezolvării unei
probleme ) sociologia identifică două probleme distincte dar interdependente, şi
anume : problema cunoştinŃelor necesare şi cea a consensului.
Legat de problema cunoştineŃlor necesare, dificultatea care apare în procesul
decizional derivă din incertitudine. DeŃinerea tuturor cunoştinŃelor necesare de către
decident este o situaŃie extrem de rară, este un fapt de excepŃie. De cele mai multe ori,
cunoştinŃele de care dispune decidentul sunt nesigure şi incomplete. “Incertitudinea
persistentă” (care nu poate fi redusă în procesul de pregătire a deciziei) ridică două
tipuri de probleme : 1) problema metodelor utilizate în procesul decizional în
condiŃiile unei cunoaşteri incomplete şi incerte şi 2) găsirea unor modalităŃi de a
contracare, de a face faŃă consecinŃelor dezorganizatoare distructive ale incertitudinii
asupra sistemului decident.
Cătălin Zamfir 18 identifică existenŃa a patru modele decizionale, dintre care
primele două sunt normative, şi anume : decizia certă într-o lume strict deterministă,
decizia certă de tip probabilist, decizia în incertitudinea persistentă şi modelul
cibernetic.
Conform primului model se presupune că decidentul dispune de toate
cunoştinŃele necesare (pe care le prelucrează şi cu ajutorul instrumentelor logico-
matematice clasice ) şi reuşeşte, în mod absolut, să identifice soluŃia cea mai bună.

80
Este un model limită, puŃin aplicabil într-o lume în care factorul întâmplare are un rol
important.
Decizia certă de tip probabilist are două forme de manifestare : prima lucrează
cu probabilităŃi obiective de întâmplare a evenimentelor, cea de a doua cu
probabilităŃi subiective, ce reprezintă gradul de încredere / neîncredere în cunoştinŃele
noastre de a descrie corect realitatea. Se presupune că decizia luată reprezintă soluŃia
cu probabilitatea cea mai ridicată de a fi soluŃia cea mai bună, la nivelul cunoştinŃelor
existente la un moment dat.
Numeroase cercetări au evidenŃiat faptul că, în condiŃii de incertitudine
persistentă, nici acest model nu este adesea aplicabil.
H. A. Simon arată că în astfel de condiŃii, sistemul social uman recurge la o
strategie decizională simplificată : adoptarea primei soluŃii satisfăcătoare pe care
reuşeşte să o formuleze. Modelul cibernetic argumentează că adesea sistemele social-
umane folosesc pentru soluŃionarea problemelor lor, mecanisme nondecizionale de tip
cibernetic spontan : decidentul experimentează mai mult sau mai puŃin întâmplător,
diferite tipuri de acŃiuni, care satisfac în grade diferite necesităŃile existente în grup,
de care este vag conştient. AcŃiunile pe care experimentul le dovedeşte a fi
satisfăcătoare sunt fixate şi consolidate iar cele nesatisfăcătoare sunt eliminate.
Cea de a doua problemă esenŃială pe care o ridică procesul decizional în grup
este consensul. Se pare că, mai degrabă dissensul este un produs natural, decât
consensul. Din acest motiv, consensul trebuie construit în mod continuu.
În strânsă legătură cu stilurile de conducere, procesul decizional poate fi fie
democratic, grupul participă la luarea deciziei, fie de delegare a autorităŃii decizionale
unei persoane, respectiv liderului grupului.
Se constată că în societăŃile democratice actuale, există o puternică înclinaŃie
spre promovarea deciziilor colective (democratice).
Caracterul colectiv al deciziei este şi o premisă şi un rezultat al evluŃiei
democratice a societăŃii.
OpŃiunea grupurilor pentru decizia colectivă, se pare că este legată şi de mai
marea probabilitate a corectitudinii ei în raport cu decizia individuală. Grupul este
compus din indivizi cu statute, cunoştinŃe, meserii diferite, deci oferă rezerve mai
mari decât individul (liderul) la care să se poată apela în vederea luării unei decizii
optime.
Pe de altă parte, însă, cercetările realizate de Stoner (1961) susŃin ideea că
deseori există o mai mare probabilitate ca indivizii în grupuri să ia hotărâri riscante
decât individizii care acŃionează singuri. Acest fapt a fost pus pe seama aşa numitei
“difuziuni a responsabilităŃii” : individizii într-un grup pot pasa responsabilitatea unei
decizii greşte grupului în ansamblul său (tuturor membrilor grupului) şi astfel nici un
individi concret nu poate fi făcut responsabil pentru respectiva eroare.
În consecinŃă, grupul poate lua decizii mai îndrăzneŃe dar mai riscante decât
individul.
De asemenea, în grupurile care înregistrează un înalt nivel al consensului,
indivizii care ar dori să se opună eventualelor decizii eronate, care ar dori să le supună
unei mai atente analize înainte de a fi luate, pot fi obstrucŃionaŃi. Pe de altă parte,
subliniază Callaway şi Esser (1984), în grupurile foarte solidare, presiunea la
conformare limitează creativitatea deciziilor. Membrii grupului îşi pot cenzura ideile
personale care sunt în dissens cu cele ale majorităŃii , pierzându-se valoarea
perspectivelor ce pot contribui la rezolvarea unei probleme sau la luarea măsurilor
necesare. Este ceea ce se cheamă “group think” (“gândire de grup”), proces de grup
caracterizat printr-o accentuată tendinŃă de căutare a acordului între membrii. El are

81
efecte negative asupra eficienŃei deciziilor luate în grup. Termenul de “groupthink” a
fost introdus în sociologie de către Irving L. Janis, odată cu apariŃia cunoscutei sale
lucrări, “Victims of groupthink” (1972), în care încearcă să explice insuccesul acŃiunii
organizate de administraŃia Kennedy în scopul răsturnării regimului Fidel Castro, prin
erorile decizionale ale experŃilor care au conchis acŃiunea şi care au fost victime ale
groupthink-ului (prin tendinŃa lor de a se autocenzura şi a anihila atitudinile critice).

7.5. Conceptul sociologic de organizaŃie. Natura organizaŃiei.

ÎnŃelegem prin organizaŃie, grupuri de oameni care îşi organizează şi


coordonează activitatea în vederea realizării unor finalităŃi relativ clar formulate ca
obiective. Întreprinderile economice, partidele politice, instituŃiile de cercetare,
armata, spitalele sunt exemple de organizaŃii. Putem spune, deci, că organizaŃia este
un tip de grup, care este anume creat pentru a duce la bun sfârşit o sarcină specifică şi
care are o structură formală prin care încearcă să îndeplinească acea sarcină.
OrganizaŃia este un grup secundar ce conŃine o structură formală de statute, roluri şi
grupuri mai mici.
Dacă luăm criteriul mărimii, constatăm că societatea abundă în organizaŃii de
toate dimensiunile : de la cele mai mari (compania Ford), până la cele mai mici (club
şcolar).
Prin ele însele, organizaŃiile prezintă o orientare structurală spre realizarea cât
mai eficientă a finalităŃilor lor (caracteristică întâlnită îndeosebi în cazul
întreprinderilor economice). În analiza structurilor organizaŃionale putem desprinde
mai multe etape. La începutul secolului XX s-a dezvoltat managementul ştiinŃific
clasic (Frederick Taylor, Henri Fayol, Luther Galick, Lyndall Urwick), al cărui
principal obiectiv a fost identificarea principiilor unei organizări eficiente, raŃionale a
organizaŃiei. Problemele examinate se refereau mai ales la diviziunea muncii şi a
responsabilităŃilor, organizarea ierarhică a conducerii activităŃii, modalităŃile de
realizare a controlului etc. Tot în această perioadă, în paralel cu această mişcare, Max
Weber elaborează cunoscuta şi influenta teorie a birocraŃiei (1921). El intenŃiona ca,
prin respectiva teorie, să răspundă la întrebarea : care sunt caracteristicile unei
organizaŃii raŃionale, care să asigure realizarea scopurilor propuse? SoluŃiile pe care el
le identifică sunt formularea de reguli generale şi impersonale, disciplina strictă în
aplicarea regulilor şi procedurilor, sistem ierarhic de diferenŃiere a autorităŃii cu
competenŃe strict delimitate, carieră în care promovarea se bazează pe vechime şi
merit, salariu fix, diferenŃiat în raport cu poziŃia în organizaŃii.
Formularea de reguli generale şi impersonale şi aplicarea lor cu stricteŃe se referă la
faptul că organizaŃiile trebuie să îşi întemeieze cu seriozitate setul de reguli, norme,
regulamente (cele mai multe scrise) care să ghideze comportamentul salariaŃilor şi să
constituie baza majorităŃii deciziilor organizatorice. Regulile şi regulamentele au drept
scop inducerea unui element de stabilitate şi predictibilitate acŃiunilor organizaŃiei.
Caracterul impersonal al regulamentelor se referă la faptul că organizaŃia
(birocraŃii) trebuie să trateze pe fiecare “client” al organizaŃiei ca pe un “caz”, nu ca
pe o persoană. InteracŃiunea cu clienŃii trebuie să se bazezeze pe setul de norme şi
regulamente ale organizaŃiei, pe rolul oficial al birocratului şi nu pe sentimentele lui
personale.
În privinŃa sistemului ierarhic şi de promovare, pentru început, trebuie să
specificăm faptul că departamentele, într-o organizaŃie, nu numai că au sarcini precise
dar sunt şi organizate, într-un sistem ierarhic de autoritate, în care fiecare

82
departament este supravegheat de un departament superior. Această ierarhie, în cadrul
marilor organizaŃii îmbracă forma unei structuri piramidale, autoritatea fiind
concentrată la vârf, în mâinile unei elite restrânse şi diluându-se treptat, treptat spre
baza piramidei (alcătuită din cei mulŃi). Fiecare angajat al organizaŃiei trebuie să aibă
o anumită competenŃă tehnică pentru a îşi putea îndeplini sarcinile în cadrul diviziunii
muncii şi al sistemului ierarhic de autoritate : Weber subliniază că acest fapt
constituie o ruptură radicală cu trecutul, când meseriile depindeau în cea mai mare
parte de relaŃiile familiale, personale şi nu de competenŃa tehnică a individului.
OrganizaŃiile consideră că eficienŃa activităŃii, succesul profesional nu au nici o
legătură cu familia de origine, cu relaŃiile personale ale indivizilor şi, de aceea,
corelează promovările lor cu vechimea în muncă şi meritul (competenŃele tehnice). Cu
toate că, în multe organizaŃii, relaŃiile joacă încă un rol important, aprecierea
competenŃei tehnice capătă tot mai mult teren în angajarea şi promovarea
personalului. Folosirea tot mai frecventă a examenelor pentru ocuparea unor posturi
sau promovarea în diferite funcŃii a salariaŃilor constituie o confirmare a acestui fapt.
În concepŃia lui Weber, caracteristicile mai sus enunŃate desemnează un mod
raŃional de organizare, considerat de el a fi singura alternativă pentru atingerea
efectivă a obiectiveilor organizaŃiei. Pentru a numi acet mod raŃional de organizare, el
a întrebuinŃat termenul de birocraŃie.

7.6. Teorii despre birocraŃie

În accepŃiunea curentă, termenul birocraŃie are aproape în exclusivitate o


însemnătate peiorativă şi semnifică nu un mod de organizare care să servească la
rezolvarea în mod optim, raŃional şi eficient a problemelor, ci organizarea, în cadrul
căreia rezolvarea esenŃială a problemelor şi eficienŃa intrinsecă sunt subordonate
funcŃionării aparatului organizatoric, axat în special pe îndeplinirea sarcinilor de
serviciu şi pe respectarea prescripŃiilor care reglementează funcŃionarea lui.
Se vorbeşte, deci, despre birocraŃie, atunci când problemele esenŃiale,
importante ale cetăŃenilor sau ale statului nu sunt rezolvate, deoarece prescripŃiile care
reglementează activitatea instituŃiilor de stat obligă la tărăgănare şi decizii în
discordanŃă cu nevoile esenŃiale.
Marele “DicŃionar Enciclopedic Larousse” a găsit pentru “birocraŃie” trei
definiŃii scurte :
1. putere sau influenŃă a administraŃiei asupra conducerii afacerilor ;
2. ansamblu de funcŃionari ;
3. putere a membrilor aparatului de stat sau a aparatului administrativ.
Spre deosebire de acesta, “DicŃionarul de Sociologie” coordonat de Cătălin
Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu oferă o definiŃie mult mai complexă, văzând în birocraŃie
un “mod de organizare destinat administrării pe scară largă a unor resurse prin
intermediul unui corp de persoane specializate, de regulă plasate într-o structură
ierarhică şi dispunând de atribuŃii, responsabilităŃi şi proceduri strict definite”.
Norman Goodman vede în birocraŃie o “structură administrativă formală,
răspunzătoare de planificarea, supravegherea şi coordonarea muncii diferitelor
segmente ale unei organizaŃii”.
În viziunea lui Jan Szczepanski, birocraŃia este “un anumit tip de organizare în
accepŃiunea că reprezintă o modalitate de conducere a oamenilor şi că serveşte
atingerii scopurilor anumitor grupuri sociale”.
Primele referinŃe şi analize asupra fenomenului birocraŃiei, apărute în cursul
secolului al XIX-lea, în condiŃiile unei intervenŃii crescânde a statului în FranŃa,

83
Anglia şi îndeosebi în Germania, au inaugurat o linie conceptuală, încă prezentă în
sociologia contemporană, care a pus accent pe implicaŃiile negative ale funcŃionării
birocraŃiei :
a) exercitarea birocratică a puterii de către corpul specializat al
oficialităŃilor se opune principiilor şi practicilor democratice, care implică participarea
unor largi categorii de populaŃie la procesul deciziei şi al controlului social,
democraŃia fiind sinonimă cu “res republicae”, în timp ce birocraŃia practică decizia
autoritară şi cultivă secretul ;
b) în toate sistemele bazate pe organisme şi proceduri birocratice s-a
înregistrat o tendinŃă constantă spre autonomizarea corpului de funcŃionari publici şi
spre transformarea sa într-o categorie distinctă, care tinde să-şi reproducă şi să-şi
impună propriile interese prin intermediul exerciŃiului puterii.
Printre primii care au afirmat această linie teoretică, J.S.Mill a subliniat
contraicŃia dintre birocraŃie şi democraŃie. Definită ca “guvernare a unor conducători
de profesie”, birocraŃia este considerată o ameninŃare la adresa libertăŃii şi a formelor
reprezentative de guvernare (“On Liberty”, 1859 ; “Consideration on Representative
Government”, 1861).
Un moment important în cristalizarea unei teorii critice a fenomenului
birocraŃiei îl constituie contribuŃiile marxismului clasic. În “ContribuŃii la critica
filosofiei hegeliene a dreptului” (1843), Marx arată că exponenŃii birocraŃiei, în
calitate de reprezentanŃi ai statului, “nu sunt deputaŃi ai societăŃii civile înseşi, care îşi
apără prin intermediul lor propriul ei interes general, ci delegaŃi ai statului însărcinaŃi
să administreze statul împotriva societăŃii civile”. În această lucrare, Marx reuşeşte o
descriere extrem de dură a birocraŃiei :
- promovarea propriilor interese (“scopurile statului se transformă în scopuri ale
birocraŃiei, iar scopurile birocraŃiei în scopuri ale statului”);
- cultul autorităŃii (“autoritatea este principiul ştiinŃei sale”);
- maschează incompetenŃa (“vârfurile încredinŃează cercurilor inferioare grija de
a înŃelege amănuntele, în timp ce cercurile inferioare socotesc vârfurile capabile să
înŃeleagă generalul şi astfel se înşală reciproc”);
-spiritul corporatist şi confiscarea secretului de stat ca proprietate privată a
birocraŃiei (“spiritul general al birocraŃiei este secretul, misterul, a cărui păstrare este
asigurată în interior de organizarea ei ierarhică, iar faŃă de lumea din afară de
caracterul ei de corupŃie închisă”);
-carierismul (“ … vânătoarea după posturi cât mai înalte”);
- supunerea şi pasivitatea etc.
Veritabile teorii ale sistemelor birocratice vor fi dezvoltate de Marx şi Engels
într-o serie de lucrări şi articole ulterioare (“Optsprezece Brumar al lui Ludovic
Bonaparte”, “Luptele de clasă din FranŃa”, “Originea familiei, a proprietăŃii private şi
a statului”,”ContribuŃii la problema locuinŃelor”, “Domnia pretoerienilor” etc.).
Aşa cum am arătat mai înainte, un alt moment important în elaborarea teoriei
referitoare la birocraŃie îl reprezintă Max Weber.
În urma unui amplu studiu (începând cu Egiptul antic, monarhia romană a lui
DiocleŃian, Imperiul Bizantin, China, Biserica catolică din secolul al XIIIle apână la
statele moderne), Weber a ajuns la concluzia că “acest tip de putere administrativă
raŃională apare odată cu economia bănească. Oriunde au apărut elemente ale
economiei băneşti, conducerea economică a trebuit să fie organizată pe baze raŃionale,
care să asigure eficienŃa acestei economii. De aceea, şi puterea exercitată asupra unei
asemenea economii nu putea să se bazeze nici pe tradiŃie, nici pe însuşirile mistice sau
religioase ale conducătorului, ci trebuie să existe o administraŃie organizată raŃional”.

84
Pe baza materialelor istorice, a analizelor cazurilor de putere birocratică care au
existat în epocile mai sus amintite, Weber s-a străduit să construiască un “tip ideal” de
birocraŃie, adică să prezinte sub formă de schemă abstractă toate trăsăturile care apar
în cazurile de putere birocratică cunoscute din istorie.
În primul rând, el a susŃinut două idei fundamentale cu privire la acest concept.
a) fără a respinge relevanŃa conceptului pentru structurile administrative
ale imperiilor preindustriale, Weber l-a curăŃat de conotaŃiile sale peiorative,
subliniind indispensabilitatea birocraŃiei pentru raŃionalizarea procedurilor de atingere
a obiectivelor în orice tip de organizaŃie specifică societăŃii industriale. Prototip al
unei organizaŃii raŃionale, ea este suportul major al raŃionalizării lumii moderne.
b) Nu este o putere autonomă, ci doar un aparat centralizat, competent şi
eficient, dar în general subordonat unei puteri publice sau de altă natură.
Pentru Weber, “cauza fundamentală a extinderii organizării de tip birocratic
rezidă în superioritatea sa pur tehnologică în raport cu orice altă formă de organizare
… Între un mecanism birocratic pe deplin dezvoltate şi celelalte forme de organizare,
există un raport similar cu acela dintre maşnism şi moduri de producŃie manuale.
Precizia, rapiditatea, claritatea, cunoaşterea problemelor … subordonarea strictă,
reducerea costurilor materiale şi umane – toate acestea sunt aduse la un nivel optim
într-o administraŃie strict birocratică “ (Wirtshaft und Gesellshaft”).
Schema acestui tip ideal de organizare birocratică weberiană se prezintă în felul
următor :
- baza lui îl constituie întotdeauna un sistem coerent folosit sistematic, respectat
de toŃi membrii colectivităŃii ;
- procesul administrativ care utilizează acest sistem poate realiza în mod
raŃional scopurile propuse.
- lucrătorii din acest sistem administrativ ocupă şi exercită o “funcŃie”, care
prevedde anumite regulamente care prescriu comportarea “funcŃionarilor”.
FuncŃionarul respectă legile în exerciŃiul funcŃiunii.
- serviciile sunt organizate într-un sistem continuu şi coerent prin intermediul
regulamentelor. Fiecare serviciu presupune o anumită competenŃă, iar munca în cadrul
lui este împărŃită în mod raŃional;
- organizarea internă a funcŃiilor este ierarhică, fiecare nivel inferior este supus
controlului şi conducerii de către serviciile superioare.
- FuncŃionarii :
a)sunt liberi din punct de vedere personal (în contrast cu statutul dependent al
funcŃionarilor publici din vechile imperii) ;
b)sunt încadraŃi într-o ierarhie de statuturi şi funcŃii ;
c)respectă competenŃele prestabilite, pe de o parte în funcŃie de capacitatea de a
le exersa, iar pe de alta în funcŃie de însărcinarea explicită din partea autorităŃii
ierarhice, care îi recrutează şi supraveghează ;
d)lucrează pe baza unui contract încheiat în urma unei selecŃii deschise ;
e)recrutarea lor se face pe criterii universaliste : diplomă sau concurs, deci în
funcŃie de aptitudini recunoscute public ;
f)sunt plătiŃi cu salarii fixe ;
g)urmează o carieră profesională, iar avansarea lor depinde de aprecierea
superiorului ;
h)funcŃia nu constituie obiectul unei aproprieri private (spre deosebire de
regimurile absolutiste în care era larg răspândit sistemul proprietăŃii asupra funcŃiilor
publice) ;
i)sunt supuşi unei discipline stricte şi unui control riguros ;

85
j)exercitarea funcŃiei în cadrul biroului este separată de satisfacerea unor
interese personale ale funcŃionarului în cadrul problemelor pe care le rezolvă, iar în
rezolvarea lor se orientează după reguli cu caracter impersonal care corespund
competenŃei şi raŃionalităŃii întregului sistem.
Aceasta nu este o descriere a organizării birocratice existente în realitate, ci
numai un model ideal, care în realitate poate fi realizat cu diferite devieri şi
modificări.
Acest “tip ideal” de birocraŃie a fost deseori criticat pentru că a încercat să
găsească trăsături comune diferitelor organizări birocratice aflate în tipuri de societate
atât de diferite, încât în căutarea trăsăturilor comune nu s-au observat diferenŃele
dintre ele.
Dezvoltarea birocraŃiei este vizibilă în cea mai mare parte a organizaŃiilor
moderne.
În literatura de specialitate sunt menŃionate trei direcŃii ale acestei tendinŃe :
a) creşterea ascendenŃei organizaŃiilor de tip birocratic în sfera puterii
publice (aparatul de stat) şi extinderea lor în întregul sistem instituŃional (economic,
partide, sindicate, armată, universitate, biserică etc.) ;
b) procesul latent de autonomizare şi sustragere a titularilor unor funcŃii
din cadrul organizaŃiilor publice sau private în raport cu controlul instanŃelor care le
furnizează resursele necesare funcŃionării sau faŃă de cei pe care îi reprezintă prin
delegaŃie ;
c) impactul birocraŃiei asupra întregului sistem de valori şi apariŃia
mentalităŃii birocratice în sfere extraorganizaŃionale.
AlŃi sociologi contemporni au definit şi analizat conceptul de birocraŃie : R. K.
Merton în “Reader in Bureaucracy”, critică concepŃia weberiană despre birocraŃie
spunând că “acest concept metodologic de tip ideal” a ridicat multe speculaŃii şi
controvere. Nici analiza atentă a lui Von Shelting, nici comentariul profund al lui
Parsons n-au avut succes în risipirea ceŃii care înconjura acest instrument. Termenul
“tip ideal” este nepotrvit în cadrul acestor entităŃi, care în mod sigur nu sunt ideale
chiar în sensul platonic al cuvântului. Nici în sensul cel mai larg al cuvântului nu se
poate spune nimic “ideal” despre birocraŃie. Mai mult, dacă ar fi fost “ideale”, n-ar
mai fi fost “tipuri”, pentru că acest termen îşi derivă semnificaŃia din realitatea
empirică pe care o reprezintă.
Confuzia profund metodologică asociată cu noŃiunea de “tip ideal” afectează
serios concepŃia lui Weber despre birocraŃie, atâta timp cât birocraŃia este una dintre
aceste vagi entităŃi. RaŃionalizare şi demistificarea sunt presupuse a fi “tipul ideal”,
dar ele aparŃin unei alte categorii de tipuri, celor individuale. Aici se poate vorbi şi de
originea kantiană a distincŃiei între conceptele “individualizare” şi “generalizare”.
Rickert, printre altele, a căutat să transforme această distincŃie în diferenŃa între
ştiinŃele culturii şi ale naturii, cu accent, în mod deosebit, pe studiul istoric.
O altă linie teoretică, nu prea îndepărtată de critica marxistă a statului,
evidenŃiază “funcŃia politică a birocraŃiei, relaŃia sa cu clasele dominante şi chiar
tendinŃa sa de a se constitui ea însăşi în clasă dominantă” (S. Rizzi, M. Djilas, W.H.
White, J.K. Galbraith, 1985).
Michel Crozier în “Le phenomene bureaucratique”, 1964, consideră că
birocraŃia constituie o “organizaŃie ce nu îşi poate corecta comportamentul învăŃând
din propriile erori” (M. Crozier, Le phenomene bureaucratique, Ed. Du Seuil, 1964).
Numeroşi critici ai birocraŃiei au considerat-o un lanŃ indestructibil de
reglementări, rutină şi ritualuri care mimează spontaneitatea relaŃiilor interpersonale.

86
7.7.Sunt organizaŃiile nişte universuri rigide?

Marile organizaŃii sunt, în general, concepute ca nişte universuri încorsetate


într-un ansamblu de reguli şi proceduri, caracterizate, de aceea, printr-o mare
rigiditate. Mergând pe linia lui Merton, Michel Crozier (“Le phenomene
bureaucratique”) dezvoltă această teză.
Teza lui Merton este aceea că, urmărind să ajungă la raŃionalitatea maximă prin
elaborarea unor reguli abstracte şi prin recursul la o relaŃie de autoritate impersonală,
modul de administrare a marilor organizaŃii se rigidizează până la a îngheŃa
funcŃionarea şi a paraliza orice activitate. Regulile nu mai sunt repere pentru acŃiune,
ci sunt aplicate ad litteram de către funcŃionari care, în contact cu ele, dezvoltă o
personalitate rigidă şi tipicară.
AdministraŃia franceză şi marile organisme publice sunt adeseori prezentate ca
exemple tipice de rigiditate organizatorică. Numeroase lucrări ale Centrului de
Sociologie a organizaŃiilor au identificat principalele elemente ce favorizează această
rigiditate. Renaud Sainsalilien sau Francois Dupuy le reamintesc :
• o ierarhie piramidală puternică
• corpuri foarte strict delimitate
• un ansamblu de texte ce reglementează concursurile
• cariera
• indicii de remunerare
• treptele ierarhice
• primele
• pregătirea profesională
• disciplina
• un număr mare de note interne şi regulamente specifice, destinate să traseze
cadrul activităŃii obişnuite.
O asemenea organizare favorizează apariŃia unor greutăŃi de felul celor
identificate deja de Merton. Michel Crozier (1964) dezvoltă, pe baza noŃiunii de cerc
vicios birocratic, o teză mai subtilă în legătură cu rigidităŃile organizaŃionale. Numărul
mare de reguli duce la apariŃia unor zone de incertitudine de care membrii organizaŃiei
profită pentru a dezvolta relaŃii de putere paralele ; acestea produc frustrări care îi
determină să ceară introducerea unor reguli impersonale menite să limiteze
respectivele puteri paralele şi arbitrariul cel le însoŃeşte. Michel Crozier este de părere
că rutina şi numărul mare de reglementări sau presiunile exercitate în favoarea
acestora pot fi interpretate ca mijloace de protecŃie împotriva dificultăŃilor generate de
raporturile umane. Rigiditatea organizaŃională şi centralizarea care o produce
reprezintă o modalitate de a elimina arbitrarul şi favoritismul atât din raporturile
ierarhice, cât şi din relaŃiile dintre colegii de serviciu. În acelaşi timp, regulile fac
întotdeauna obiectul unor “târguieli” şi tratative între actorii preocupaŃi să dezvolte
relaŃii de putere paralele. Dacă punem accentul pe aceste “târguieli”, aşa cum fac
François Dupuy şi Jean-Claude Thoening, ajunge la o considerabilă relativizare a
rigidităŃii organizaŃionale.
“Nu există birocraŃie fără flexibilitate, mai mult, în modelul francez,
flexibilitatea este mai importantă decât birocraŃia”, scriu înr-un mod oarecum
provocator François Dupuy şi J.C. Thoening (1983). Peter Blau (1955) combătuse
deja, într-o lucrare cu titlu sugestiv – “The Dynamics of Bureaucracy – teza rigidităŃii
organizaŃiilor birocratice, arătând că reglementările paralizează rareori activitatea, din

87
moment ce ele sunt adesea ocolite de către agenŃii care ar trebui să le respecte sau de
cei care răspund de aplicarea lor. Deşi nu se referă la cercetările lui Peter Blau,
François Dupuy şi J.C. Thoening, care au lucrat multă vreme în cadrul Centrului de
Sociologie a organizaŃiilor, se înscriu pe aceeaşi linie. Spre deosebire de toŃi cei care
consideră că administraŃia franceză este rigidă, impersonală şi greoaie, cei doi
cercetători pun accentul pe flexibilitatea ei, flexibilitate ce rezidă în numeroasele
aranjamente şi în excepŃiile de tot soiul care sunt negociate aici.
Punctul de pornire al demonstraŃiei îl constituie administraŃia prefectorală.
François Dupy şi J.C.Thoening constată că tocmai într-un univers ca prefectura, din
care orice relaŃie directă cu publicul este, în principiu eliminată, această relaŃie apare
ca esenŃială şi pe ea se pune cel mai mare preŃ. FuncŃionarii care au contacte cu
exteriorul se bucură de o mai mare autonomie în raport cu colegii sau cu superiorii
ierarhici. Cu cât au mai multe contacte, cu atât se arată mai receptivi faŃă de
aranjamente. François Dupuy şi J.C.Thoening au recurs la expresia “angajamente
negociate” pentru a desemna negocierile şi aranjamentele menite să flexibilizeze
reglementările ce se stabilesc la toate nivelurile ierarhiei. Într-un fel, funcŃionarii aflaŃi
în contact cu exteriorul se transformă în “mijlocitori”. Şi invers, orice public îşi
stabileşte, în interiorul organizaŃiei, un fel de corespondent, un mediator, adică îşi
găseşte pe cineva în stare să-i faciliteze demersurile.
Aceste contacte cu exteriorul şi aranjamentele pe care le prilejuiesc nu sunt,
însă, atât de simple pe cât par la prima vedere. Ele, arată autorii, produc mai curând o
anumită ambivalenŃă în cazul funcŃionarilor. Pe de altă parte, apar ca o sursă a
eficienŃei şi dovedesc latura umană a administraŃiei, care ştie să se deschidă către
cazurile particulare.
François Dupy şi J.C. Thoening demonstrează, în esenŃă, că administraŃia
franceză este, contrar ideilor general acceptate, o organizaŃie cu rădăcini la nivel local,
o organizaŃie care se bazează pe o serie de contacte cu exteriorul şi ai cărei funcŃionari
dispune de o anumită autonomie de acŃiune, îndeosebi în domeniul aplicării regulilor.

7.8. Concluzii privind avantajele şi dezavantajele birocraŃiei

7.8.1 Avantajele birocraŃiei

Cel mai important avantaj este acela al capacităŃii de divizare a unor probleme
complexe în probleme simple, prin specializare. Cunoaşterea specializată presupune
capacitatea de concentrare pe segmente înguste ale unei probleme globale, ceea ce va
duce la decizii şi soluŃii caracterizate prin precizie, rapiditate şi eficienŃă maximă.
Acesta reprezintă superioritatea tehnică a birocraŃiei. Un alt avantaj derivă din
sistemul de reguli şi proceduri formale şi din caracterul de impersonalitate şi
imparŃialitate a autorităŃii prin care birocraŃia promovează un proces obiectiv şi
impersonal de luare a deciziei, la nivelul fiecărui departament, serviciu sau subunitate.
Acest sistem de reguli şi reglementări asigură o uniformitate a acŃiunilor, iar
impersonalitatea autorităŃii va asigura eliminarea criteriilor subiective personale sau
emoŃionale în recompensarea sau penalizarea membrilor organizaŃiei. Într-o
birocraŃie, supunerea faŃă de reguli reprezintă principalul criteriu de apreciere şi
promovare a funcŃionarilor.
Putem spune, astfel, că o birocraŃie “oferă stabilitate, ordine, eficienŃă,
uniformitate şi simetrie”.

88
7.8.2. Dezavantajele birocraŃiei

O primă problemă majoră cu care se confruntă o organizaŃie de tip biroratic este


legată de consecinŃele specializării. Cu toate că specializarea birocratică este menită
să asigure creşterea eficienŃei organizaŃionale, ea poate determina, în acelaşi timp, şi o
serie de probleme în funcŃionarea optimă a organizaŃiei.
Specialistul sau expertul joacă un rol extrem de important într-o structură
birocratică. El poate încerca să monopolizeze informaŃiile pe care le deŃine ca expert,
ceea ce va conduce, în unele situaŃii, la o dependenŃă inversă a relaŃiei superior-
subordonat, respectiv superiorul va tinde să fie total dependent de subordonat.
O altă problemă majoră pentru o structură democratică complexă se referă la
dificultatea statuării scopurilor organizaŃionale clare şi precise.
O altă dificultate cu care se confruntă o birocraŃie se referă la controlul
administrativ. RaŃionalitatea sistemului şi efectuarea unui control adminstrativ are,
strict, ca tendinŃă, o creştere a birocraŃiei.
În studiile actuale privind birocraŃia regăsim tot mai des teme privind viitorul
acesteia. Are birocraŃia şanse să se dezvolte în viitor sau, dimpotrivă, ne putem gândi
deja la dispariŃia ei?
Toffler (1973) afirma că “fiecare epocă dă naştere unei forme de organizare
potrivită cu ritmul său”. Iar ritmul de schimbare al societăŃii moderne este atât de
accelerat încât, pentru a supravieŃui, birocraŃiile vor trebui să găsească noi forme de
organizare.
FuncŃionarea structurilor birocratice tradiŃionale s-a dovedit eficientă într-o
epocă în care existau condiŃii previzibile, stabile, cunoscute. În societatea viitorului
însă, caracterizată prin schimbări sociale şi tehnologice radicale, este de aşteptat ca
structura socială de organizare să fie complet diferită.
Unii autori afirmă că necesitatea adecvării structurilor organizaŃionale la
cerinŃele societăŃii moderne va conduce la sfârşitul democraŃiei. Astfel, W. Bennis
afirma că “ metodele şi procesele sociale angajate de birocraŃie pentru a face faŃă
mediului intern ca şi celui extern sunt complet lipsite de legătura cu realităŃile
contemporane” (Vlăsceanu Mihaela, “Psihosociologia organizaŃiilor de masă şi
conducerii”, Ed. Paideia, Buc. 1993).
În consecinŃă, organizaŃiile moderne ar trebui structurate într-o manieră complet
diferită de a celor tradiŃionale, astfel încât să poată răspunde necesităŃilor crescânde de
libertate a muncii.
Alvin Toffler, pornind de la constatarea că epoca modernă este marcată de
accelerarea ritmului vieŃii, respectiv de “o cerinŃă combinată de mai multă informaŃie
cu mai mare rapiditate”, prevede ca şi Bennis, prăbuşirea birocraŃei. “Asistăm – spune
el – la naşterea unui nou sistem organizaŃional, care va intra tot mai mult în conflict
cu birocraŃia şi în cele din urmă o va înlocui. Aceasta este organizaŃia viitorului, pe
care eu o numesc ad-hocraŃie”.
Formularea unui răspuns la chestiunea extinderii sau prăbuşirii birocraŃeii
trebuie să se bazeze pe considerarea unei mari varietăŃi de factori sociali şi culturali,
tehnici şi tehnologici. Dacă prin mecanisme birocratice se asigură în mod pragmatic
funcŃionarea raŃională şi eficace a unor sisteme sau organizaŃii mari, atunci sunt puŃine
speranŃe că birocraŃia va dispărea.

89
7.9. Ce înseamnă eficienŃa într-un sistem / organizaŃie?

Prin eficienŃă/eficacitate a sistemelor social-umane se înŃelege gradul în care ele


reuşesc să realizeze funcŃiile lor finale, cu alte cuvinte, gradul în care reuşesc să
satisfacă cerinŃa lor funcŃională constitutivă.
Un sistem de activitate poate avea o eficacitate maximă, adică satisface complet
cerinŃa funcŃională constitutivă a sa sau poate fi complet ineficace, adică nu satisface
deloc respectiva cerinŃă funcŃională.
Între eficacitatea completă şi eficacitatea maximă există o mulŃime de grade de
eficacitate.
Un sistem complex complet stabil, “perfect” este “sistemul ale cărui cerinŃe
funcŃionale sunt satisfăcute complet, adică este sistemul compus din subsisteme cu
eficacitate maximă. După cum se pare însă, de la un anumit nivel de complexitate, o
asemenea stare nu e posibil de atins în mod practic” (Cătălin Zamfir, Psihosociologia
organizării şi a conducerii. Teorii şi orientări contemporane, Ed. Politică, 1974).
Sistemele complexe reale nu sunt compuse din subsisteme cu eficienŃă maximă,
fapt ce le face să existe sub o continuă tensiune, să tindă permanent către
perfecŃionare, deci către dezvoltare.
Raportată la gradul în care, din punctul de vedere al necesităŃii de satisfăcut, o
eficacitate e acceptabilă sau nu, ea poate fi determinată ca satisfăcătoare sau
insatisfăcătoare.
H.A.Simon afirma că “a fi eficient înseamnă simplu a lua calea cea mai scurtă, a
folosi mijloacele cele mai ieftine spre atingerea scopului dorit”.
De altfel, determinarea eficienŃei optime nu poate avea loc decât prin luarea în
considerare a costului, deci a eficienŃei în general. “Dacă avem, de exemplu, o cerinŃă
funcŃională x, trebuie determinat sistemul ax, optim, a cărui finalitate este satisfacerea
lui x.
Optimul şi maximul necesar trebuie să producă starea de “satisfacere”, de
“echilibru” a sistemului.
O iluzie care apare frecvent este aceea că va avea loc o creştere automată a
eficacităŃii generale prin perfecŃionarea fiecărui element component al sistemului de
activitate. Acest lucru nu este adevărat. PerfecŃionarea ajunge doar până la un anumit
punct, la o creştere proporŃională a eficienŃei.
Este de fapt o tendinŃă birocratică de a mări continuu volumul de muncă prin
perfecŃionarea şi umflarea subsistemelor dincolo de necesitatea obiectivului general.
Acest fenomen este enunŃat în faimoasa “lege” a lui Parkinson : “există o mică sau
nici o legătură între munca de făcut şi mărimea personalului căruia i se poate da”.
O asemenea orientare este lipsită de utilitate nu numai pentru că de la un
moment dat creşterea efortului investit nu mai este justificată printr-o creştere
corespunzătoare a eficacităŃii, ci şi pentru că iluzia unei creşteri continue
proporŃionale a celor două variabile împiedică efortul de a căuta modalităŃi de
organizare mai eficace şi mai eficiente.
Reluând criteriile formulate de M. Jahinda pentru sănătatea mintală, el propune
trei criterii pentru “sănătatea organizaŃională” :
1. adaptabilitatea : abilitatea de a rezolva probleme şi de a reacŃiona cu
flexibilitate la cerinŃele mediului schimbător
2. simŃ al identităŃii : organizaŃia să ştie ceea ce este ea, care sunt
finalităŃile sale şi ce are de făcut
3. capacitatea de a testa realitatea : capacitatea de a percepe şi a
interpreta corect proprietăŃile reale ale mediului.

90
Dezvoltarea flexibilităŃii devine o preocupare tot mai importantă a
organizaŃiilor. Pentru aceasta, pe de o parte, este necesar să se dezvolte structurile
organizaŃionale care să permită şi să stimuleze flexibilitatea, iar pe de altă parte, să fie
formaŃi oamenii în aşa fel încât să poată deveni animatorii acestui proces de continuă
(schimbare), transformare şi perfecŃionare.

7.10. Trecerea de la ierarhii la reŃele

Multe secole, structura piramidală a fost modul de organizare şi conducere a


societăŃii. “De la armata română şi până la biserica catolică şi schemele de organizare
ale companiilor General Motors şi IBM, puterea şi comunicarea s-au îndreptat în mod
sistematic de la vârful piramidei către baza ei, de la marele preot, de la general şi şeful
executiv, cocoŃaŃi sus de tot, în jos, către muncitori, infanterişti şi adevăraŃii
credincioşi aflaŃi la bază, trecând prin şirurile lungi de locotenenŃi şi şefi de
departamente postaŃi pe traseu” (Naisbitt John, MegatendinŃe, Ed. Politică, Buc.
1989).
Între timp, în cursul anilor ’60 şi ’70, s-au produs schimbări esenŃiale. Economia
industrială a Statelor Unite, potrivită perfect structurilor ierarhice, a căzut într-o
dezordine profundă. Pe locul ei se înălŃa economia bazată pe informaŃie, în care
ierarhiile erau total inadecvate. Într-o economie informaŃională, structurile ierarhice
rigide încetinesc fluxul informaŃiei.
În mod similar, instituŃiile centralizate ale societăŃii, a căror adevărată existenŃă se
sprijinea pe ierarhii, se prăbuşeau pretutindeni.
În locul lor apăreau unităŃi mai mici, descentralizate, sprijinite mult mai puŃin pe
structuri formale.
Pe măsură ce s-a introdus mai multă tehnologie în societate, natura rece,
impersonală a ierarhiei birocratice i-a deranjat din ce în ce mai mult pe oameni. În
fine, muncitori mai tineri, mai bine educaŃi şi mai conştienŃi de drepturile lor, au intrat
în câmpul muncii. ÎnvăŃaŃi să ia în serios ideologia democraŃiei, structura ierarhică şi
piramidală le părea nefirească, străină.
Astfel, credinŃa oamenilor în idealul structurii piramidale, despre care s-a spus
că se reproiectează şi se îmbunătăŃeşte, se prăbuşeşte acum datorită caracterului ei
depăşit, autoritar.
NeputinŃa sistemului ierarhic de a rezolva problemele societăŃii i-a determinat
pe oameni să vorbească unul cu altul, iar acesta a fost începutul reŃelelor.
Una din marile atracŃii ale reŃeleleor este faptul că oferă posibilitatea de a obŃine
uşor informaŃii. Mult mai uşor, de exemplu, decât mergând la bibliotecă sau la
universitate sau apelând la guvern. “Washington Researchers”, o firmă din
Washington D.C.m, specializată în obŃinerea de informaŃii pentru clienŃii ei din rândul
corporaŃiilor, apreciază că este nevoie de şapte apeluri telefonice pentru a obŃine o
informaŃie de la o agenŃie guvernamentală. ReŃele experimentate pretind că pot găsi
pe oricine în lume numai prin şase convorbiri telefonice.
ReŃelele oferă ceea ce birocraŃiile nu pot oferi niciodată – legătura pe orizontală.
ReŃelele se propagă în cadrul societăŃii, “oferind o autentică abordare
interdiciplinară a oamenilor şi problemelor. În timp ce birocraŃiile arată ca nişte
scheme de organizare convenŃionale, cutii aranjate într-o anumită ordine ierarhică, cu
şeful deasupra, reŃelele sunt cu totul diferite”. (J. Naisbitt, 1989).
Fostul antropolog la Universitatea din Miami, Virginia Hine, afirmă că
“indiferent de cauză, scopuri sau credinŃe, şi indiferent de tipul de mişcare – politică,

91
socială, reigioasă… - ori de câte ori oamenii se autoorganizează pentru a schimba un
anumit aspect al societăŃii, apare o structură organizaŃională nebirocratică, dar foarte
eficientă”.
Din punct de vedere structural, lucrul cel mai important în legătură cu o reŃea
este, aşa cum au observat Marylin Fergusson şi alŃii, faptul că fiecare individ se află,
de fapt, în centrul ei.
În cadrul unei reŃele, informaŃia este marele egalizator. ReŃelele nu sunt
egalitare pentru că fiecare membru ar fi egal cu ceilalŃi din punct de vedere social.
Dimpotrivă, dat fiind caracterul lor compozit şi tridimensional, reŃelele cuprind
oameni din toate categoriile. Într-o reŃea, membrii ei se tratează unul pe altul ca egali
pentru că importată este informaŃia, marele ei egalizator.
Trei sunt motivele pentru care reŃelele au apărut acum ca formă socială decisivă:
1. moartea structurilor tradiŃionale ;
2. zarva provocată de supraabundenŃa informaŃiei ;
3. eşecul ierarhiilor.
În prezent, chiar şi marile organizaŃii – ultimii campioni ai structurii ierarhice –
se întreabă dacă structura ierarhică le poate ajuta în atingerea scopurilor lor
organizaŃionale. Multe dintre ele descoperă că metoda ierarhică, atât de eficientă în
trecut, nu mai este aplicabilă datorită incapacităŃii ei de a asigura legăturile orizontale.
În viitor, afirmă John Naisbitt, instituŃiile se vor organiza după un sistem de
conducere bazat pe modelul reŃelelor. “Se vor proiecta sisteme care să asigure legături
colaterale şi orizontale, chiar multidirecŃionale şi intersectate”.
În prezent, afirmă John Naisbitt, “se dezvoltă un stil de conducere gen reŃea. Nu
vreau să spun că, de fapt, companiile vor deveni reŃele uriaşe de corporaŃii,
abandonând controalele oficiale pentru a permite salariaŃilor să-şi petreacă timpul
stând la taclale”. Noul stil de conducere se va inspira şi baza mai curând pe crearea de
reŃele. Valorile lui vor fi lipsa de formalitate şi egalitatea ; stilul de comunicare va fi
lateral, diagonal şi de jos în sus, iar structura lui va fi interdisciplinară.
Unul dintre exemplele cele mai vizibile despre modul în care valorile reŃelelor
au pătruns în structurile corporaŃiei îl oferă “InterCorporation”, o companie de frunte
din industria semiconductorilor.
Reporterul care se ocupă cu problemele economice ale ziarului “New York
Times”, Steve Lohr, scrie : “Intel este astfel organizată încât să evite ierarhia
birocratică proprie majorităŃii corporaŃiilor”.
Conducerea de tip reŃea de la “Intel” înseamnă :
- muncitorii pot să aibă mai mulŃi şefi ;
- funcŃii, precum controlul calităŃii şi promovarea, cad în responsabilitatea unui
comitet saun consiliu, nu a unui personal ierarhic care se raportează la un conducător
individual ;
- nu există încăperi separate, ci numai paravane înalte până la nivelul umerilor
care despart spaŃiul de lucru al biroruilor ;
- îmbrăcămintea este lipsită de orice etichetă ;
- compania însăşi este condusă de un “triumvirat” compus din cadre superioare
– un “om din afară”, un planificator pe termen lung şi un organizator dinlăuntru ;
- deşi luarea deciziilor Ńine în ultimă instanŃă de cadrele superioare, se aşteaptă
ca toŃi salariaŃii să participe la discuŃii de pe poziŃii de egalitate;
- chiar şi noii salariaŃi sunt încurajaŃi să-i contrazică pe superiori.

Note :
1 M. S. Olmsted, The Small Group, apud. Mihu Achim, Sociologia americană a grupurilor mici, Ed. Pol.,
Buc., 1970, p. 14.

92
2 C.H.Cooley, Primary Gropus, apud M. Achim, op. cit., p. 14.
3 Ibid.
4 Ibid.
5 G. Gurvitch, La vocation actuelle de la sociologie, ed. a 3a, Paris, vol. I, 1963.
6 S.E.Asch, Opinions and Social Pressure, în Small Groups, Studies in Social Interaction, apud. Mihu
Achim, op. cit., p. 149.
7 D.P. Cartwright and R. Lippitt, Group Dynamics and the Individual, apud. M. Achim, op. cit., p. 157.
8 W.J.H. Sprott, Human Groups, Penguin Books, Baltimore-Maryland, 1966, p. 121.
9 Introduction to Group Dynamics, Association Press, N.Y., 1959, apud Achim Mihu, op. cit., p. 121.
10 Schachter, Leonard, The Psychology of Afiliation, apud. Cătălin Zamfir, Incertitudinea - o perspectivă
psiho-sociologică, Buc., 1990, p. 211.
11 Weller, Leonard, The Effects of Anxiety on Cohesivness and Rejection, apud. Cătălin Zamfir, op. cit., p.
211.
12 Cătălin Zamfir, op. cit., p. 213.
13 Cătălin Zamfir, L. Vlăsceanu, DicŃionar de sociologie, Ed. Humanitas, p. 129.
14 N. Goodman, op. cit., p. 95.
15 Leadership, Handbook of Social Psychology, vol. II, apud. M. Achim, op. cit., p. 168.
16 Leadership and Isolation. A Study of Personality in InterPersonal Relations, apud. M. Achim, op. cit., p.
168.
17 Cătălin Zamfir, op. cit., p. 219.
18 Ibidem., p. 16-36.

93
8.CONTROLUL SOCIAL ŞI DEVIANłA

8.1. Ce este controlul social, forme şi stiluri de manifestare

În fiecare societate, există “o schemă a vieŃii colective” : fiecare individ ştie


cum să se comporte în anumite situaŃii, ştie ce aşteaptă ceilalŃi de la el şi la ce reacŃii
se poate aştepta el de la ceilalŃi în urma acŃiunilor sale. Atunci când apar
comportamente neaşteptate, atipice, care nu se încadrează în modelele recunoscute şi
acceptate social, ele vor fi sancŃionate. SancŃiunile reprezintă unul din elementele
controlului social. În sensul său cel mai general, controlul social reprezintă ansamblul
mijloacelor şi mecanismelor socio-culturale care reglementează, orientează, modifică
sau influenŃează comportamentele indivizilor în societăŃi, în vederea conformării lor
la sistemul valoric-normativ şi menŃinerii echilibrului societăŃii ca sistem.
Am putea spune că, iniŃial, teoriile despre controlul social au fost dezvoltate ca
răspunsuri la interogaŃiile filosofilor secolului XVII privind posibilitatea convieŃuirii
oamenilor, a desfăşurării vieŃii sociale în condiŃiile în care oamenii au atitudini egoiste
unii faŃă de alŃii, sunt, aşa cum susŃinea Hobbes : “Homo, homini, lupus”. Mai târziu,
E. Durkheim a efectuat o analiză a moralităŃii ca acŃiune “ a societăŃii în interiorul
nostru”, ca fapt social rezultat din interiorizarea normelor. K. Marx indică
constrângerea exercitată de instituŃii (mai ales de stat), ca factori de control social.
G.H. Mead abordează tema controlului social, explicând procesul interiorizării
normelor prin dezvoltarea Eului subiectiv, prin conştientizarea aşteptărilor pe care
alŃii le au faŃă de tine.
S. Freud construieşte supraeul ca autoritate socială interiorizată, care
funcŃionează ca şi conştiinŃă. Iată, deci, că teoriile despre controlul social au apărut
înainte ca noŃiunea de control social să fie inventată şi uilizată în sociologie.
Conceptul de control social a fost introdus în sociologie la începutul secolului
XX de către Şcoala americană a “jurisprudenŃei sociologice” (E. A. Ross, R. Pound,
L. Brandeis, O.W. Holmes) pentru a desemna pârghiile principale prin care societatea
îşi asigură – prin diferite mijloace – funcŃionalitatea şi stabilitatea. În concepŃia lui
E.A. Ross 1 ordinea socială nu este niciodată spontană sau instinctivă, fiind asigurată
atât ca efect al presiunilor psihologice directe, al sugestiilor şi acŃiunilor de stimulare
de către diverse forŃe sociale, cât şi ca acŃiune dirijată a instituŃiilor cu rol de reglare a
comportamentelor. În opina lui Ross, legea reprezintă cel mai specializat şi cel mai
perfect mecanism de control în societate, este fundamentul ordinii sociale.
ReprezentanŃii şcolii “jurisprudenŃei sociologice” au inclus în controlul social
nu numai mijloacele şi regulile indisolubil legate de sancŃionarea comportamentelor
indezirabile, ci şi pe cele care stimulează, promovează conduitele dezirabile social,
respectiv : obiceiurile, moravurile, uzanŃele, educaŃia, arta, etica etc. Acest fapt l-a
determinat pe J. Carbonnier să considere că acest concept este “o formă mai îndulcită
a constrângerii sociale”.2
În acelaşi context, Szczepanski 3 sublinia faptul că fiecare grup, colectivitate,
societate dezvoltă o serie de măsuri, sugestii, modalităŃi de convingere, sisteme de
persuasiune şi presiune, interdicŃii, constrângeri, sancŃiuni (ajungând până la
constrângerea fizică), sisteme şi modalităŃi de manifestare a recunoştinŃei, acordare de
premii, distincŃii prin care conduc comportamentul indivizilor şi grupului spre modele
acceptate de valori şi de acŃionare spre realizarea conformismului membrilor. Acest
sistem îl vom numi sistemul controlului social. Sociologul polonez, mai sus amintit, a
sesizat că nu toate comportamentele şi acŃiunile indivizilor sunt supuse în aceeaşi

94
măsură controlului social. Fiecare om deŃine o anumită sferă particulară, are dreptul la
o anumită zonă “privată”, care limitează controlul social, care poate fi mai mare sau
mai mică, în funcŃie de : a) tipul de societate (autoritară sau democrată, tradiŃionalistă
sau modernă etc.), b) coeziunea grupului (cu cât aceasta este mai mare, cu atât
controlul social ese mai puternic), c) caracterul instituŃiilor din care individizii fac
parte (într-o organizaŃie paramilitară, controlul social este extrem), d) poziŃia
indivizilor în grup (în comparaŃie cu un om de rând, de exemplu, preşedintele Ńării
este supus la un control social mult mai mare).
Faptele necesare, indispensabile desfăşurării vieŃii colective, sunt mult mai
controlate decât faptele care nu au decât o importanŃă individuală. Astfel, societatea
este mult mai interesată de modul în care un director de şcoală coordonează
activităŃile educative, decât de modul în care el îşi petrece sfârşitul de săptămână. Cu
cât o acŃiune se referă mai mult la viaŃa grupului, cu cât ea constituie o ameninŃare a
grupului ca întreg cu atât mai mare va fi represiunea asupra ei. De altfel, rostul
controlului social, aşa cum opinează J. Cazeneuve4, este “să orienteze
comportamentul membrilor societăŃii într-un sens conform cu menŃinerea acestei
societăŃi”. El include în sistemul controlului social ansamblul proceselor de
socializare şi îndeosebi al presiunilor pe care le suferă fiecare om din partea altor
membri ai societăŃii.
Din perspectiva altor sociologi, ca de exemplu W.G. Sumner5, “reglarea
comportamentelor membrilor societăŃii are loc în cea mai mare măsură, prin
intermediul aşa numitor “folkways” (cutume sau tradiŃii populare) şi “mores”
(moravuri)”. Principala condiŃie a vieŃii sociale – subliniază autorul citat – este
adaptarea omului la mediu, adaptare ce dă naştere la diverse grupuri de solidaritate,
unite prin credinŃe, convingeri şi moravuri comune. În calitatea pe care o au
“folkways” contribuie la solidaritatea socială, au un caracter reglativ şi imperativ
pentru comportamente. Ele reprezintă pentru grupul social cam ceea ce reprezintă
deprinderile pentru individi. Atât “folkways” cât şi “mores” constituie mijloace
informale de control social ce se perpetuează de la o generaŃie la alta prin intermediul
socializării.
R.E. Park şi E. W. Burgess, în lucrarea “Inroduction to the Science of
Sociology” (1921) distingeau existenŃa a trei modalităŃi sau forme de exercitare a
controlului social în societate :
- formele spontane, elementare de control social (de exemplu, adaptarea
individului spontană, la comportamentul unei mulŃimi sub presiunea ei) ;
- opinia publică (ce joacă rolul de autoritate socială neinstituŃionalizată) ;
- instituŃiile şi reglementările juridice (care funcŃionează ca autorităŃi imperative
instituŃionalizate) .
Conform teoriei funcŃionalist-structuraliste (T. Parsons), regulile sociale indică
individului normele sociale permise de societate pentru diferite situaŃii, după care îşi
orientează activitatea şi alege din alternativele posibile pe aceea pe care o consideră
cea mai bună. Parsons accentuează asupra ideii că supunerea faŃă de norme nu se
datorează unor factori de control social coercitiv, ci unui comportament natural,
firesc, datorat internalizării valorilor sociale.
Interpretările pe care sociologii le dau astăzi controlului social pot fi grupate în
două mari categorii : a) interpretări restrictive, care pun accentul pe caracterul
instituŃionalizat şi coercitiv al controlului social şi b) interpretări normative, care
tratează controlul social sistemic, ca ansamblu de acŃiuni umane îndreptate către
“definirea devianŃei şi stimularea reacŃiilor sociale în prevenirea şi respingerea ei “6.

95
Allan V. Horowitz 7 remarcă faptul că în funcŃie de diferite norme utilizate de
către diferitele subculturi, definiŃiile devianŃei nu implică în mod obligatoriu
consensul normativ. Homosexualitatea, de pildă, susŃine sociologul american, poate fi,
pe rând, considerată ca indiciu alimoralităŃii, al bolii sau al unui stil libertin de viaŃă.
Variatele stiluri şi forme de control social sunt încorporate în relaŃii sociale concrete şi
corespund contextelor sociale în care operează (Horowitz).
În opinia lui Sorin M. Rădulescu, principalele criterii de clasificare a formelor
de control social sunt :
a) după instanŃele din care emană, controlul social exercitat de instituŃii
cu caracter statal (tribunale, închisori, spitale de psihiatrie etc.), de diferite grupuri
sociale(familie , şcoală , grupuri de vecinătate, asociaŃii, organizaŃii etc.) sau de către
anumiŃi indivizi ce au o anumită autoritate în grup (capul familiei, preotul, şeful
ierarhic etc.) ;
b) după modul în care este exercitat controlul social, este organizat
formal, realizat de instituŃii specializate şi spontan (informal), realizat prin tradiŃii,
obiceiuri, prin opinia publică etc. ;
c) după direcŃia acŃiunii exercitate, controlul social poate fi direct
(explicit), îmbrăcând forma aprobărilor, ameninŃărilor, sancŃiunilor etc. şi indirect
(implicit), realizându-se prin zvonuri, sugestii, manipularea prin intermediul
propagandei sau publictăŃii etc.;
d) după mijloacele utilizate : controlul social stimulativ (pozitiv), efectuat
prin intermediul aprobărilor, recompenselor, indicaŃiilor, sugestiilor etc. şi controlul
social coercitiv (negativ) prin tabuu-ri, sancŃiuni punitive, interdicŃii etc.;
e) după mecanismele de reglare normativă la care apelează, controlul
social are caracter psihosocial (sugestia, convingerea, persuasiunea, manipularea etc.),
caracter social propriu-zis (instituŃii sau organisme cu caracter statal, juridic, politic,
adminstrativ etc.) şi cultural (obiceiuri, moravuri, convenŃii, tradiŃii etc.)
f) după metodele (tipurile de sancŃiuni) adoptate în rapot cu conduitele
deviante, putem vorbi despre controlul social penal (pedepsele), compensator (plata
unor daune), conciliator (negocieri, înŃelegeri mutuale) şi terapeutic (resocializare).
Pornind de la ultimul criteriu de clasificare (de la tipurile de sancŃiuni adoptate
în raport cu comportamentul durabil), Horowitz 8 prefigurează existenŃa mai multor
“stiluri” de control social : penal, al cărui obiectiv principal constă în a “produce
durere sau alte consecinŃe neplăcute celor care au comis acte blamabile” ;
compensator, care implică obligarea violatorilor normei de a compensa victimele
pentru prejudiciile şi daunele suferite (accentul cade pe reinstaurarea stării normale
perturbată de actul deviant) ; conciliator, care facilitează descoperirea unor soluŃii prin
negocierea mutuală între părŃile implicate, fără antrenarea sancŃiunilor coercitive ;
terapeutice, care are ca principal obiectiv modificarea personalităŃii indivizilor
devianŃi prin manipularea unor sisteme simbolice ce-şi propun să-i readucă la
“normalitate”. Conform acestui ultim stil, individizii sunt trataŃi ca victime ale unei
boli, care nu poate fi controlată de ei înşişi, motiv pentru care sunt
supuşidiagnosticului şi tratamentului medical.

8.2. Criterii de definire a fenomenului devianŃei

Ideea că pentru a înŃelege societatea trebuie să înŃelegem şi fenomenele


devianŃei care apar în interiorul ei, câştigă tot mai mulŃi partizani. Comportamentul

96
deviant, începând cu deceniul patru, devine un concept cheie în sociologie, cu timpul
constituindu-se o nouă ramură a sociologiei : sociologia devianŃei.
Temele tradiŃionale ale sociologiei devianŃei, care-i conturează de fapt obiectul
de studiu sunt : infracŃionalitatea, problema violenŃei, alcoolismul, pornografia,
prostituŃia, consumul de droguri, homosexualitatea, lesbianismul, invaliditatea,
sinuciderile, tulburările şi bolile psihice.9
DefiniŃia sociologică a devianŃei a fost elaborată cu precădere de doi autori :
Sellin şi Merton. Cel dintâi definea devianŃa ca ansamblul comportamentelor
îndreptate contra normelor de conduită sau ale ordinii instituŃionale. În aceeaşi
termeni defineşte şi Merton fenomenul devianŃei. Acesta este ansamblul
comportamentelor care ameninŃă echilibrul sistemului său, cu alte cuvinte, ansamblul
comportamentelor disfuncŃionale. DicŃionarul de sociologie, coordonat de C. Zamfir
şi L. Vlăsceanu, precizează că devianŃa este un act de conduită care violează normele
scrise sau nescrise ale societăŃii sau ale unui grup. Ea se referă la tipul de
comportament care se opune celui conformist, convenŃional şi include nu numai
încălcările legii (infracŃiuni, delicte), ci orice deviere, abatere de la regulile de
convieŃuire. Un evantai larg de conduite pot fi incluse în categoria fenomenelor
deviante : de la conduitele bizare, excentrice, la cele imorale (indecenŃa, obscenitatea)
şi până la cele cu caracter antisocial. Putem spune că, deşi cele mai multe
comportamente deviante presupun încălcarea normelor juridice, o parte dintre ele nu
sunt periculoase pentru societate (sunt “infracŃiuni fără victime”). Pentru clarificarea
conceptului, o primă distincŃie se cuvine a fi sesizată : între fenomenul devianŃei şi cel
al anormalităŃii. Pe de o parte, avem de-a face cu un concept sociologic (cel de
devianŃă), pe de alta, cu unul psihopatologic (cel de anormalitate). Cel de pe urmă
caracterizează incapacitatea individului (validată medical ) de adaptare la exigenŃele
vieŃii sociale şi de exercitare adecvată a rolurilor sociale.
Conform paradigmei “acŃionaliste” (a teoriei acŃiunii umane), care pare cea mai
potrivită pentru abordarea problematicii sociologiei devianŃei 10, devianŃa reprezintă
un fenomen normal în sens durkheimian. Fiind un tip de acŃiune umană, ea este
susŃinută fie de acŃionalitate, fie de iraŃionalitate şi depinde de percepŃia membrilor
societăŃii asupra acŃiunii şi ordinii sociale. În acest sens, A.K. Cohen remarca faptul
că “nu poate exista o societate de sfinŃi întrucât procesul de redefinire socială
operează continuu, pentru a asigura că toate poziŃiile pe o scală mergând de a
imoralitate la virtute vor fi mereu completate şi că întotdeauna, unele vor fi mai sacre
decât altele”.11
În legătură cu definiŃiile devianŃei, mai înainte propuse, ar mai fi necesare
câteva observaŃii clarificatoare.
DevianŃa este o noŃiune relativă din cel puŃin două motive : a. pentru că sistemul
normativ diferă de la o societate la alta şi ceea ce într-o societate reprezintă o
încălcare a normei, într-o alta reprezintă dimpotrivă, un comportament conformist şi
b. pentru că “legea reprezintă un important factor de schimbare socială care poate
induce modificări în receptarea contextului normativ al unei societăŃi şi se poate
transforma chiar ea sub impactul unor schimbări sociale”. Din această cauză, chiar în
sânul aceleiaşi societăŃi, anumite conduite considerate la un moment dat ca
infracŃionale, ulterior sunt apreciate fie ca simple abateri morale, care ies de sub
incidenŃa legii, fie chiar conforme cu sistemul valorico-normativ. Un exemplu
concludent pentru primul caz este următorul : există societăŃi musulmane care permit
poligamia sau consumul de droguri, interzicând însă consumul de alcool sau carne de
porc, fapte ce-şi pierd valabilitatea în celelalte societăŃi sau, mai mult decât atât, sunt
apreciate în sens contrar. Pentru cel de al doilea caz, putem găsi numeroase exemple

97
chiar şi în realitatea românească : dacă în epoca dictaturii comuniste demonstraŃiile
stradale împotriva politicii guvernamentale erau incriminate de lege, astăzi legile
permit astfel de acŃiuni ; dacă în urmă cu 50 de ani cuplurile consensuale, celibatul
erau considerate ca deviante (din punct de vedere moral), astăzi există o mult mai
mare toleranŃă faŃă de aceste forme alternative la căsătorie.
O altă observaŃie care trebuie făcută vis a vis de definirea devianŃei este că nu
orice act care se abate de la normă trebuie apreciat ca deviant. InovaŃiile se înscriu în
acest caz : deşi ies din tiparele normei, ar fi absurd să le apreciem ca deviante. Pe de
altă parte, dacă este să luăm în calcul, pe de o parte, marea diversitate a normelor
dintr-o societate şi pe de altă parte, creativitatea conduitelor umane, am putea spune
că orice individ uman, într-un anumit moment al vieŃii sale încalcă norma devenind
deviant.
Toate aceste observaŃii constituie argumente ce susŃin caracterul relativ şi
echivoc al noŃiunii de devianŃă, atâta vreme cât ceea ce este considerat deviant într-o
societate sau într-o epocă este dezincriminat într-o altă societate şi într-o altă epocă.
În sociologia devianŃei, se face şi delimitarea dintre devianŃa pozitivă şi
devianŃa negativă. Prima este echivalentă cu schimbarea socială şi se referă la acele
acŃiuni deviante care pun sub semnul întrebării fundamentele ordinii sociale existente,
pecetluind afirmarea unor noi tendinŃe de organizare socială, descoperirea unor noi
mijloace de realizare a scopurilor sociale etc. Nesupunerea civilă ar putea fi o astfel
de formă de devianŃă pozitivă?
DevianŃa negativă este echivalentă cu nerespectarea sistemului axiologic-
normativ, ea se concretizează în acŃiuni care depăşesc limitele socialmente acceptabile
de toleranŃă. Această delimitare reliefează faptul că devianŃa are nu numai un caracter
distructiv, ci şi unul constructiv. Ea se manifestă constructiv în următoarele trei
situaŃii :12 a) când oferă o “supapă de siguranŃă” membrilor societăŃii prin prevenirea
acumulării excesive de tensiuni, nemulŃumiri, conflicte care ar putea pune în pericol
ordinea socială ; b) când mobilizează resursele colectivităŃii, contribuind la afirmarea
şi întărirea valorilor sociale fundamentale (E. Durkheim); c) când stimulează
schimbarea socială prin punerea sub semnul întrebării a legitimităŃii normelor,
redefinirea sistemului normativ, modificarea rolului mijloacelor de control social.
În finalul acestei analize, să zăbovim puŃin asupra diferenŃelor care există între
fenomenul de devianŃă şi cel de anomie. Trebuie spus, în primul rând, că devianŃa nu
este echivalentă cu absenŃa normelor, cu anomia, cu dezorganizarea asocială.
Termenul de anomie vine din grecesul a nomos (fără lege) şi semnifică o stare de
dereglare a unui sistem sau subsistem social datorită dezintegrării normelor ce
reglementează comportamentul indivizilor şi asigură ordinea socială.
Termenul sociologic de anomie a fost consacrat de E. Durkheim care l-a folosit
mai întâi în lucrarea sa “La Division du travail social” (1893) pentru a desemna una
din cauzele proastei funcŃionări a diviziunii muncii şi, mai târziu (1897) în lucrarea
“Le suicide”, pentru a desemna un anumit tip de sinucidere în cadrul celor posibile
(sinucideri “egoiste”, “altruiste”, “anomice” şi “fataliste”).
Anomia este o stare socială caracterizată prin “suspendarea temporară a
funcŃionalităŃii vechilor reglementări”, prin tendinŃe antinormative cel puŃin în prima
ei fază, de negare a oricărui fel de normativitate întrucât este percepută coercitivă în
mod exclusiv.
RevoluŃiile, răsturnând vechea ordine socială, constituie situaŃii anomice tipice
pentru că provoacă dezorientare normativă, confuzie în sistemul reperelor care ar
trebui să orienteze conduitele. Analizând “marile tragedii” ale RevoluŃiei ruse, P.
Sorokin 13 constată că stările anomice generate de revoluŃii sunt urmate, cu necesitate,

98
de tendinŃe de “pervertire a comportamntului uman”, cu alte cuvinte, de tendinŃe
deviante. RevoluŃiile, susŃine sociologul american, antrenează apariŃia următoarelor
comportamente individuale şi sociale :
- dispariŃia vechilor obiceiuri şi dezvoltarea altora noi într-o scurtă perioadă de
timp, şi nu în câteva decenii, aşa cum s-ar fi întâmplat în condiŃii obişnuite ;
- adoptarea rapidă a unor noi forme de gândire şi conduită în domeniul religios,
moral, estetic, politic, profesional etc.;
- “biologizarea individului, transformarea sa într-o fiinŃă primitivă care
reacŃionează numai la stimuli necondiŃionaŃi”;
- “eliberarea” indivizilor de sub autoritatea normelor morale sau legale declarate
a fi de natură prejudiciantă pentru libertatea individului ;
- transformarea actelor de crimă şi tâlhărie în acŃiuni motivate în numele “luptei
pentru libertate, fraternitate şi egalitate” ;
- amplificarea reacŃiilor verbale şi scrise ale publicului (înmulŃirea mittingurilor,
a discursurilor în public, a articolelor de presă, a pamfletelor etc.);
- înmulŃirea infracŃiunilor având ca obiect proprietatea ;
- creşterea numărului de divorŃuri, a delictelor sexuale şi a altor tipuri de delicte
ce afectează morala publică ;
- pervertirea conduitei de muncă, dezvoltarea parazitismului, tendinŃa de a
dobândi bunuri fără depunerea nici unui efort util ;
- modificarea raporturilor de autoritate şi subordonare, care caracterizau vechea
ordine socială, negarea ierarhiilor şi a autorităŃii legii.
Accentuând asupra caracterului şocant al schimbărilor induse de revoluŃii în
sistemul normativ, în comportamentul unor largi categorii de populaŃii, P. Sorokin
arată că :”Sclavii care până ieri erau supuşi faŃă de stăpânii lor, pierd orice sens al
obiedienŃei, arestându-i şi asasinându-i (…) Un individ paşnic şi inimos devine un
asasin crud şi sângeros. În cursul câtorva zile sau săptămîni, un monarhist devine
republican, un individualist, socialist ; o persoană credinciosă, un ateu … “.14
Revenind la marile teorii despre anomie, constatăm că, după Durkheim,
R.K.Merton este cel car îşi aduce o substanŃială contribuŃie, concepŃia lui bucurându-
se de un imens succes până în anii ’70. Versiunea lui Merton se concentrează asupra
organizării şi reglării sociale în analiza apariŃiei şi frecvenŃei comportamentului
deviant. După anii ’70, influenŃa teoriei lui Merton a pierdut din forŃa pe care o
avusese, producându-se o deplasare a conceptului de anomie din domeniul organizării
sociale, în cel al integrării sociale, concomitent cu centrarea tot mai serioasă pe
individ. După această dată, s-a mai produs o schimbare notabilă a sensului, anomia
devenind sinonimă cu alte noŃiuni, ca de exemplu : frustrare, alienare, stare de
insecuritate, izolare psihică etc.

8.3. Diferite teorii despre devianŃă

S-a încercat să se răspundă la întrebarea :”de ce oamenii se angajează în


comportamente deviante?” de pe poziŃiile mai multor ştiinŃe : ale biologiei,
psihologiei şi sociologiei.
Vom prezenta succint conŃinutul explicaŃiilor biologice şi psihologice, urmând
să zăbovim mai mult asupra teoriilor sociologice privind fenomenul devianŃei.
În epocile premoderne, mult timp s-a crezut că oamenii acŃionează iraŃional,
deviant pentru că sunt posedaŃi de “spiritele rele”. Se încerca găsirea cauzelor
comportamentului deviant în forŃele supranaturale. În secolul XIX, descoperirile

99
biologice au făcut ca această explicaŃie să cedeze în favoarea alteia în acord cu noile
cunoştinŃe în biologie.
Cea mai cunoscută explicaŃie a formulat-o C. Lombroso (1876), un medic care
şi-a desfăşurat activitatea în închisorile italiene. Din diferite măsurători fizice pe care
le-a realizat asupra deŃinuŃilor, el a constatat că aceştia aveau trăsături fizice distincte :
frunte îngustă, pomeŃi proeminenŃi, urechi mari şi lăbărŃate, şi mult păr pe corp.
Adoptând perspectiva evoluŃionistă, el a susŃinut că devianŃii, mai precis criminalii,
sunt “atarici”, respectiv subdezvoltaŃi din punct de vedere biologic.
Mai târziu, un psihiatru britanic, Charles Goring (1913) a combătut teoria lui
Lombroso, susŃinând că nu există diferenŃe fizice esenŃiale între criminali şi
necriminali. Ulterior s-a revenit asupra ideii că persoanele criminale constituie un tip
fizic distinct.15 Astfel, Sheldon (1949) susŃine că tipul anatomic mezomorf (musculos
şi atletic) este mai pobabil să devină criminal decât tipul ectomorf (înalt, slab, fragil)
sau endomorf (scund şi gras). Tot cam pe aceleaşi poziŃii se situează şi soŃii Gluck
(1950), deşi ei susŃin că legătura dintre criminalitate şi caracteristicile fizice este o
legătură indirectă, intermediată. În viziunea lor, mezomorfii au un anumit tip de
personalitate (insensibili faŃă de ceilalŃi, ei pot reacŃiona la frustrare cu comportament
agresiv).
Sociologul american Norman Goodman supune dezbaterii rezultatele unor
cercetări recente privind comportamntul criminal, în confomitate cu care persoana
care are un model cromozomial, care conŃine un cromozom masculin (x y y), poate fi
mai înclinată spre comportamente violente. S-a constatat că modelul (x y z) este mai
răspândit printre bărbaŃii criminali decât printre cei care nu au săvârşit crime.
Concluzia lui N. Goodman este că numărul subiecŃilor studiaŃi a fost prea mic – în
cazul respectiv – pentru a putea stabili cu certitudine existenŃa unei legături între
comportamenteul criminal şi prezenŃa unui cromozom masculin suplimentar. În
sprijinul punctului de vedere mai sus enunŃat, sunt citate studiile realizate de Wilson şi
Herrnstein (1995), care susŃin că factorii biologici au un efect nesemnificativ asupra
comportamentului criminal şi că “mediul social este cel care joacă un rol important în
stimularea sau inhibarea oricărei influenŃe pe care caracteristicile biologice o pot avea
asupra unui astfel de comportament”.16

8. 4. Teorii sociologice ale devianŃei

Sociologii furnizează mai multe paradigme explicative în legătură cu fenomenul


devianŃei. Ele diferă în funcŃie de punctele de vedere, concepŃiile, teoriile cu privire la
cauzele devianŃei.
• Astfel, Şcoala de la Chicago (R.E. Park, L. Wirth) ne oferă o interpretare bazată
pe modelul “patologiei sociale” şi “dezorganizării sociale”, în cadrul căreia
devianŃa este înŃeleasă ca abatere de la norma de conduită presupusă a fi universal
valabilă. Cauza abaterii o reprezintă perturbările “patologice” ale întregul
organism social, care se manifestă cu mai multă putere în cursul proceselor de
modernizare, industrializare, urbanizare.
• O altă teorie intitulată “teoria asocierii diferenŃiale” sau a “transmiterii
culturale” (E. Sutherland, 1940) susŃine că devianŃa (criminalitatea) este învăŃată
în cursul socializării şi este transmisă mai departe la fel ca şi conformitatea.
InteracŃiunea individului cu valorile şi normele grupurilor deviante, însuşirea
normelor regulilor, simbolurilor acestor grupuri de către individ îl va determina să
adopte comportamente deviante. Angajarea în acte deviante depinde de gradul de

100
influenŃă pe care grupul deviant îl are asupra indvidului de timpul pe care
individul îl petrece în acest grup.
Comportamentul deviant este rezultatul adoptării unei subculturi deviante.
ConŃintul procesului socializării stă la baza diferenŃei între comportamntul deviant şi
cel nedeviant. Se constată însă că, deşi toŃi oamenii vin în contact cu valori şi norme
antisociale, nu toŃi vor adopta comportamente antisociale. Pentru a analiza efectele
interacŃiunii individului cu grupul deviant, trebuie să mai luăm în calcul şi alŃi factori
importanŃi cum ar fi : vârsta individului, frecvenŃa şi intensitatea contactului.
• Conform teoriei funcŃionaliste (T. Parsons) devianŃa este un eşec al
solidarităŃii sociale. Ea creează disfuncŃii în relaŃiile dintre rolurile sociale
ale indivizilor, făcându-i să reacŃioneze ostil faŃă de normele şi valorile
societăŃii sau să le ignore. DevianŃa perturbă întreg echilibrul stabilit între
funcŃiile şi structurile sistemului social, deoarece ea desemnează situaŃia în
care indivizii refuză sau sunt incapabili să-şi exercite rolurile sociale.
• Teoria controlului social (Hirschi, Nye, Reckless etc.). Întrebarea cheie de
la care pleacă fondatorii acestei teorii este următoarea : “De ce, chiar şi în
zonele cu o rată înaltă a criminalităŃii, unii tineri nu ajung delincvenŃi?”
Cauzele devianŃei – susŃin gânditorii mai sus numiŃi – rezidă în lipsa unui
control intern efectuat de individ, precum şi în lipsa unui control extern adecvat
efectuat de către societate. Controlul intern îl ajută pe individ să se “izoleze” de
subcultura delincventă din mediul înconjurător.
DevianŃa apare şi atunci când legăturile dintre individ şi societate sunt slabe,
când controlul social informal lipseşte şi dimpotrivă, atunci când legăturile indivizilor
cu societatea şi controlul social informal sunt puternice, fenomenul devianŃei este
absent.
În 1969, Hirschi a lansat ideea că legăturile puternice dintre indivizi şi societate
se definesc în principal prin următoarele caracteristici : ataşament, angajament,
implicare.
Ataşamentul se referă la faptul că aflaŃi în relaŃii cu alŃi oameni importanŃi
pentru ei, indivizii vor acŃiona în mod responsabil, luând în consideraŃie şi opiniile,
sentimentele, preocupările semenilor lor ; raportul dintre indivizi şi comunitate este
puternic.
Angajamentul se referă la faptul că atunci când actorii sociali sunt angajaŃi în
anumite relaŃii ( de familie, profesionale) sunt mulŃumite de statutele sociale pe care
se află, ei sunt mai interesaŃi de menŃinerea sistemului decât de schimbarea lui şi tind
să se conformeze valorilor şi normelor societăŃii şi să-şi tempereze eventualele
înclinaŃii deviante.
În aceste condiŃii, nu e de mirare că sloganul mobilizator al partizanilor
schimbării sociale din America anilor ’60 era 17 :”nu aveŃi încredere în nimeni peste
30 de ani”.
Implicarea se referă la faptul că oamenii care sunt antrenaŃi în activităŃi
nedeviante relaŃionează cu oameni nedevianŃi, cu oameni care respectă sistemul
normativ împărtăşind cu ei aceleaşi credinŃe, opinii, reguli sunt mai rezistenŃi, mai
refractari chiar faŃă de acŃiunile deviante.
ReprezentanŃii acestei teorii susŃin că devianŃa este o condiŃie “naturală” a
indivizilor, de aceea nu trebuie explicată. Ceea ce trebuie explicat nu este devianŃa, ci
controlul social, conformismul care rezultă din mecanimsele controlului social.
Teoriei controlului social i se reproşează incapacitatea de a explica acŃiunile
deviante întreprise de oameni cu statut superior, aparent “respectabil” şi care sunt bine
integraŃi în comunităŃile lor, aşa cum ar fi crima gulerelor albe.

101
O altă dificultate a teoriei constă în faptul că nu explică comportamentul celor
integraŃi în subculturi deviante, ale căror legături sociale puternice şi sistem normativ
sunt condamnate de majoritatea societăŃii. În concluzie, problema nu este numai
integrarea în comunitate ci şi natura sistemului de valori şi norme ale respectivei
comunităŃi.
Lipsa de integrare a indivizilor în societate poate fi în anumite circumstanŃe
cauza, iar în altele efectul comportamentului deviant.
Cauza devianŃei este explicată de alŃi sociologi prin aşa numita tensiune
structurală. Se înscriu aici interpretările care se bazează pe modelul anomiei
(Durkheim, Merton). Aşa cum arătam mai înainte, devianŃa este un rezultat al
perioadelor de schimbare socială care perturbă câmpul valorico-normativ,
dezorientează conduitele indivizilor determinându-i să adopte comportamente
adaptative deviante.
Merton (1938) susŃine că devianŃa este produsul nepotrivirii, conflictului dintre
scopurile sociale (susŃinute cultural) şi mijloacele legitime, instituŃionale, oferite de
societate în vederea atingerii acelor scopuri.
Neavând acces la aceste mijloace, indivizii adoptă mijloace ilicite, dar mult mai
eficiente de realizare a scopurilor propuse. Nu toŃi indivizii deŃin succes profesional
sau financiar, prin mijloace adecvate, legitime nici chiar într-o societate a succesului
cum este numită SUA. Cei care nu au mijloacele necesare pentru a parcurge un nivel
superior de educaŃie, de specializare într-un anumit domeniu este puŃin probabil să se
bucure de “succese”, fapt ce induce un oarecare sentiment de anomie ce poate
determina adoptarea unor modalităŃi deviante de adaptare. În concepŃia lui Merton,
adaptarea deviantă poate îmbrăca patru forme principale :18 inovaŃia, ritualismul,
marginalizarea şi rebeliunea.
InovaŃia, ca formă de adaptare deviantă, se referă la situaŃia în care individul
acceptă scopurile culturale standard dar nu şi mijloacele standard (promovate de
societate) pentru atingerea acestor scopuri. Un caz concret este atunci când ne folosim
de informaŃii “confidenŃiale” (obŃinute pe căi oculte) pentru a obŃine profit în afaceri.
Ritualismul se referă la situaŃiile în care indivizii nu acceptă sau se fac că nu
înŃeleg scopurile sociale dar care acŃionează totuşi în conformitate cu cerinŃele
societăŃii : este tipic cazul birocratului preocupat mai mult de completarea corectă a
formularelor decât de rezolvarea solicitărilor cuprinse în interiorul acestora. Este
vorba despre respectarea exagerată a regulilor, procedeelor, deci a mijloacelor în
detrimentul scopurilor.
Marginalizarea defineşte acea situaŃie în care individul a abandonat atât
scopurile cât şi mijloacele standard. El elimină contradicŃia dintre atingerea scopurilor
şi lipsa mijloacelor, respingându-le şi pe unele şi pe celelalte şi retrăgându-se din
mecanismul social, abandonând societatea.
După Merton, acesta este cazul cerşetorilor, alcoolicilor, drogaŃilor, bolnavilor
mentali. Marginalizarea este o formă de alienare pasivă.
Rebeliunea (alienare activă) este un mod de adaptare prin care persoana,
nereuşind să accepte scopurile şi mijloacele sociale, le înlocuieşte cu alte scopuri şi
mijloace. Este cazul militantului pentru drepturi civile, al revoluŃionarului,
protestatarului etc.
Potrivit teoriei tensiunii structurale, sursa devianŃei nu se află în individ, ci în
structura socială.
DevianŃa este explicată şi din perspectiva paradigmei “conflictului” (Quinney,
Turk, Walton, Spitzer, Young etc.) Această teorie îşi găseşte rădăcinile în concepŃia
marxistă cu privire la caracteristicile orânduirii capitaliste şi anume : dominanŃa

102
proprietăŃii private asupra mijloacelor de producŃie, repartiŃia inegală a resurselor,
goana după profit, competiŃia acerbă între agenŃii economici. DevianŃa este, deci, un
produs al inegalităŃii sociale şi al competiŃiei nemiloase care determină grupurile
sociale defavorizate să adopte mijloace deviante de supravieŃuire. Acest tip de
societate permite agenŃilor de control social să înfăptuiască discriminări în privinŃa
înregistrării şi sancŃionării comportamentelor deviante. În acest sens, Quinney (1974,
1980) afirma că proprietarii mijloacelor de producŃie (capitaliştii) controlează
sistemul legal, fapt ce le permite să definească drept deviantă orice acŃiune care le-ar
ameninŃa privilegiile şi proprietăŃile. În aceleaşi coordonate se înscrie şi concepŃia lui
Spitzer (1980), care subliniază faptul că autoritatea capitaliştilor asupra sistemului
legal le permite utilizarea lui pentru apărarea propiilor lor interese şi pentru
menŃinerea sub control a celor care ameninŃă funcŃionarea societăŃii capitaliste. El
susŃine că proprietarii joacă un rol cheie în a-i defini devianŃi din punct de vedere
social pe cei care nu vor să desfăşoare activităŃile necesare funcŃionării mecanismului
capitalist sau care nu manifesată respectul cuvenit faŃă de autorităŃi, faŃă de ordinea
ierarhică capitalistă.
Teoria conflictului, ca şi teoria tensiunii structurale, mută sursa devianŃei
dinspre individ spre structura socială. Limitele ei derivă chiar din unele presupoziŃii
fundamentale pe care se întemeiază. Astfel, ea consideră că bogaŃii sunt atotputernici
şi că sunt liberi să definească după bunul plac orice act inconvenabil pentru ei ca act
deviant.
“Această teorie 19 ignoră consumatorul sau legile pentru protejarea muncitorilor
care restrânng libertatea de acŃiune a capitaliştilor”, ignoră faptul că “există legături
împotriva trusturilor care împiedică anumite companii să controleze evenimentele
după bunul lor plac”, precum şi faptul că chiar în Ńările socialiste care limitează cel
mai mult inegalităŃile sociale, există manifestări ale fenomenului de devianŃă.
Teoria etichetării este un nou model explicativ al devianŃei. Cum apare această
teorie? Stanton Wheeler, profesor cercetător în sociologia devianŃei (SUA), într-un
interviu cu Mihail Cernea 20 sesiza că în primele patru decenii ale secolului, interesul
cercetătorilor devianŃei era polarizat în jurul efortului de a răspunde la două întrebări
:1) cum putem explica variaŃiile (după aria geografică, zona oraşelor, legislaŃia în
vigoare, după diferitele categorii sociale etc.) în rata criminalităŃii? 2) cum putem
explica de ce tocmai un anumit individ ajunge la comportament delincvent sau la
crimă? Iată, deci, continuă autorul mai sus menŃionat, că în această perioadă
cercetătorii nu-şi puneau întrebarea : de ce acest comportament este considerat
deviant sau criminal. După cel de al doilea război mondial, situaŃia se schimbă
fundamental : apar noi modele de teoretizare sociologică a devianŃei, termenul de
devianŃă este utilizat cu o frecvenŃă crescândă, este elaborat conceputl de
“labelling”(etichetare).
Tot acum Frank Tannenbaum şi Edwin Lemert au subliniat importanŃa
problemelor pe care le ridică denumirea unei conduite date drept delincvenŃă, crimă
sau devianŃă. A proceda astfel, susŃin cei doi autori, înseamnă a eticheta sau
stigmatiza respectiva persoană şi a-i îngreuna revenirea la un mod de viaŃă obişnuit.
Una din cele mai clare abordări a acestei teorii a realizat-o Howard Becker, care, în
lucrarea “The Outsiders”, făcea următoarea inserŃiune explicativă : “însăşi grupurile
sociale constituie devianŃă, aplicând aceste reguli la anumiŃi indivizi şi etichetându-i
drept marginali”.
RaŃionamentul pe care el îl dezvoltă în această lucrare porneşte de la întrebarea
“ce anume face dintr-un act, un act criminal”. Pe scurt, răspunsul ar fi următorul : nu
ceva care este imanent actului însuşi face dintr-un act un act criminal, ci etichetarea

103
oficială. IniŃial, el a ajuns la acest răspuns, constatând că în legislaŃia americană,
existau atât lucruri inofensive cât şi lucruri periculoase care, după împrejurări, erau
considerate uneori ca deviante, iar alterori ca acceptabile. La rândul său, Stanton
Wheeler constat că majoritatea crimelor gulerelor albe (exemplu, propaganda
înşelătoare a unor produse, “violarea reglementărilor antitrust în lumea afacerilor) la
început primesc sancŃiuni foarte blânde : i se solicită persoanei să renunŃe la a le mai
comite şi abia în ultimă instanŃă se acordă o modestă sancŃiune penală (cel mult 1 an
închisoare). La polul opus, furtul unor cauciucuri de automobil poate fi pedepsit cu
până la 15 ani închisoare în unele state din SUA. Putem spune că, în conformitate cu
această teorie, devianŃa nu are realitate în sine, ci numai prin procesul său de definire,
de “etichetare” a unor comportamente ca fiind deviante. Nici un comportament nu
este în mod inerent sau în mod automat deviant. Diversele societăŃi (şi în cadrul
acestora diversele grupuri) etichetează diferite acŃiuni ca deviante.
Ceea ce este important pentru această teorie nu este actul de devianŃă propriu-
zis (“devianŃa primară”), ci devianŃa secundară, etichetarea publică ca deviant şi, ca
urmare, acceptarea identităŃii deviante de către persoana care a săvârşit actul. Această
acceptare poate fi considerată ca un stigmat care schimbă fundamental conştiinŃa de
sine a respectivei persoane şi duce la o “carieră deviantă” (Goffman, 1963). Cu alte
cuvinte, nu violarea normei contează (pentru că toŃi sunt “devianŃi” într-un mod sau
altul) ci etichetarea, stigmatizarea persoanei care a violat norma.
Cercetările sociologice care au succedat această teorie au scos în evidenŃă
câteva dintre limitele ei. În 1980, Gove constata că unii delincvenŃi se angajează în
infracŃiuni diverse, cu toate că nu au fost prinşi niciodată şi deci nu au fost expuşi
devianŃei secundare, respectiv etichetării şi stigmatizării. Pe de altă parte, pentru
anumite categorii de oameni, faptul de a fi etichetaŃi este mai degrabă un stimulent
pentru a-şi schimba comportamentul decât pentru a persevera în comiterea de
infracŃiuni. De asemenea, aşa cum sesiza M. Cernea, în orice societate unii comit
prejudicii corporale altora, se încalcă dreptul la proprietate, nu se respectă contractele
etc. Ori, abordarea acestor acŃiuni ca simple activităŃi de etichetare “ar fi o greşeală şi
o trivializare”.

8.5. Statistica criminalistică

FrecvenŃa cu care se produc actele delincvente diferă nu numai de la o Ńară la


alta, ci chiar şi în interiorul aceleiaşi societăŃi, de la o regiune la alta (ea este mai
ridicată în regiunile metropolitane decât în cele urbane mici, suburbane sau rurale).
Cercetările sociologice evidenŃiază faputl că SUA are cea mai ridicată rată a
criminalităŃii comparativ cu celelalte societăŃi industrializate ale lumii. Ca explicaŃie a
acestui fapt, cercetătorii sugerează următorii câŃiva factori : centrarea pe succesul
individual, mari inegalităŃi economico-sociale, rata înaltă a mobilităŃii sociale şi
geografice (care reduce controlul social).
În continuare, vom face câteva aprecieri referoitoare la statisticia criminalităŃii
în SUA.
Relativ la această problemă, Norman Goodman, în “Introducere în sociologie” a
Ńinut să facă în primul rând următoarea constatare : există mai multe crime decât sunt
înregistrate statistic. Departamentul de justiŃie al SUA estimează că ar putea fi de 3 ori
mai multe crime decât se raportează (multe crime nu sunt înregistrate pentru că
victimele nu sunt identificate sau nu figurează în rapoartele birocraŃiei).Studiile în
domeniu asociază delincvenŃa cu vârsta, genul, clasa socială şi rasa.

104
În privinŃa vârstei, se constată că cei mai mulŃi criminali sunt adolescenŃi sau
puŃin peste 20 de ani, sunt deci tineri şi foarte tineri. Acest grup de vârstă rerezintă
peste 40% din crimele violente şi aproximativ 50% din toate delictele împotriva
proprietăŃii. Pe de altă parte, este mai probabil ca “crimele gulerelor albe” (delapidări,
fraude, reclame false, manipulare a acŃiunilor şi a obligaŃiunilor, înşelare la preŃ,
poluarea mediului, vânzarea clandestină de alimente dăunătoare sau de droguri etc.)
să fie comise de cei care sunt mai în vârstă.
Asociind delictele cu genul studiile arată că bărbaŃii comit de 4 ori mai multe
delicte împotriva proprietăŃii decât femeile şi cam de 9 ori mai multe acte violente.
Unele delicte sunt tipic masculine (violul) şi altele tipic feminine (prostituŃia).
Se observă că agenŃii care aplică legea sunt mai reticenŃi în a eticheta femeile
drept criminale decât în a eticheta bărbaŃii. Când prejudecăŃile legate de gen vor fi tot
mai rar întâlnite şi pe măsură ce drepturile femeilor şi bărbaŃilor devin egale (Alder şi
Alder, 1979)s-ar putea ca diferenŃa în ratele crimelor să scadă.
Corelarea devianŃei cu clasa socială evidenŃiază faptul că un procent mai mare
de delincvenŃi aparŃin clasei de jos comparativ cu clasa mijlocie sau de sus. În acelaşi
timp, mai multe victime provin din clasa de jos decât din celelalte. Şi nu în ultimul
rând, probabilitatea de a fi arestaŃi şi condamanŃi e mai mare pentru reprezentanŃii
clasei de jos.
InfracŃionalitatea este strâns legată şi de factorul rasă. Aşa, spre exemplu,
frecvenŃa cu care africanii-americani sunt arestaŃi este mai mare decât procentul din
populaŃia totală pe care aceştia îl reprezintă. În 1996, când ei reprezentau 12% din
populaŃie, ei formau cam 28% din arestările pentru delicte grave, 33% pentru delicte
împotriva proprietăŃii, 45% delicte împotriva persoanei (FBI, 1987).
Statistica privind starea infracŃionalăŃii în România evidenŃiază existenŃa unei
situaŃii relativ mai puŃin alarmante decât cea existentă în SUA. Comparativ însă cu
situaŃia existentă în umă cu 10 ani, lucrurile nu sunt deloc îmbucurătoare : dacă în
1989 au fost depistaŃi 55.737 infractori, în 1999 numărul acestora a crescut de peste 4
ori, ajungând la 239.346.
Deşi numărul infractorilor minori în 1999 nu reprezintă mai mult de 7% din
numărul total al faptelor penale în Ńară, în raport cu anul 1989 el a crescut aproape de
8 ori (de la 2868 la 16.119). În topul delincvenŃei juvenile cele mai multe infracŃiuni
sunt cele de furt (17 059) şi tâlhărie (761) ; uremază apoi vătămările corporale (273),
violurile (110), prostituŃia (87), omorurile (24).
Cea mai mare parte a micilor infractori au vârste cuprinse între 14 şi 17 ani ;
aproape 40% din minorii delincvenŃi sunt elevi în clasa a V-VIIIa şi aproape 50% din
fetele care se prostituează.
În privinŃa sexului, datele statistice arată că majoritatea infracŃiunilor sunt
comise de băieŃi (peste 90%).
În privinŃa mediului de rezidenŃă observăm că şi în România delincvenŃa
juvenilă este mai frecventă în mediul urban decât în cel rural : 71% din furturi şi 71%
din tâlhării, 63% din omoruri şi 57% din loviturile generatoare de moarte sunt
săvârşite de minori în oraşe.
Consumul de alcool joacă un rol important în determinarea generării
infracŃiunilor. El stă la baza cazurilor de lovituri cauzatoare de moarte (88%) şi a
cazurilor de viol (55%). Mai mult de 1/3 din omorurile comise de minori s-au produs
sub influenŃa alcoolului.

105
Note:
1 G. A. Theodorson, A. G. Theodorson, A Modern Dictionary of Sociology, N.Y., Thomas and Growell
Company, 1969, apud. Dan Banciu, Sorin M. Rădulescu, Marin Voicu, Introducere în sociologia devianŃei, Ed. şt.
şi encicl., Buc., 1985, p. 56.
2 Jean Carbonnnier, Sociologie juridique, Paris, Armand Colin, 1972, apud Dan Banciu, Sorin M.
Rădulescu, Marin Voicu, op. cit., p. 57.
3 J. Szczepanski, Introd. în sociologie.
4 J. Cazeneuve, Les pouvoirs de la television, Paris, Gallimard, Idees, 1970, p. 118.
5 D. Banciu, Sorin M. Rădulescu, Marin Voicu, op. cit., p. 57.
6 Sorin M. Rădulescu, Homo Sociologicus, p. 272.
7 Allan Horowitz, The Logic of Social Control, N-Y., 1990, apud S. M. Rădulescu, op. cit., p. 272.
8 Allan V. Horowitz, op. cit., p. 11, apud S. M. Rădulescu, op. cit., p. 273-274.
9 Marshall B. Clinard, Robert F. Meier, Sociology of Deviant Behaviour, N.Y., Montreal, London, 1979,
apud. S. M. Rădulescu, op. cit., p. 19.
10 Sorin M. Rădulescu, Homo Sociologicus, Şansa, Buc., 1994, p. 34.
11 Albert K. Cohen, The Elasticity of Evil : Changes in the Social Definition, apud. S. Rădulescu, op. cit., p.
34.
12 C. Zamfir, L. Vlăsceanu, DicŃionar de sociologie, p. 168.
13 P. A. Sorokin, The Sociology of Revolution, N.Y., 1967, apud Sorin M. Rădulescu, op. cit., p. 35-36.
14 Ibid.
15 N. Goodman, op. cit., p. 144-145.
16 Ibid.
17 N. Goodmann, op. cit., p. 147.
18 N. Goodman, op. cit., p. 149.
19 N. Goodman, op. cit., p. 150.
20 M. Cernea, op. cit., p. 69.

106
9.STRATIFICARE ŞI MOBILITATE SOCIALĂ

Fiecare societate îşi repartizează resursele în mod inegal : unii primesc mai
mult, alŃii mai puŃin, în funcŃie de statutul lor, de locul ocupat pe scara ierarhiei
sociale.
Oricât am căuta în timp şi spaŃiu, nu vom găsi nici o societate care să fie total în
afara oricărei ierarhii. Desigur că utopiştii au visat adesea să suprime inegalităŃile.
Teoriile utopice ale egalităŃii au apărut pentru început în epoca renascentistă, fiind
formulate de Th. Morus (1516) (cel care inventează termenul de utopie) şi
Campanella. Mai târziu, în sec. XVII-XVIII, ele au fost dezvoltate de Mably şi
Morelli, care susŃin posibilitatea unei societăŃi a egalităŃii absolute. În secolul XIX,
după revoluŃia burgheză, S. Simon Ch. Fourier, R. Owen dau naştere teoriei
socialismului utopic.
Mai apoi, K. Marx care s-a vrut realist, a considerat de asemenea că umanitatea
trebuia să tindă către un sistem în cadrul căruia toŃi oamenii au acelaşi gen de statut,
un sistem fundamentat pe principiile egalităŃii şi echităŃii. El a realizat că acest lucru
nu este posibil decât într-un viitor îndepărtat, atunci când progresul nelimitat al
ştiinŃei şi tehnicii va genera apariŃia unui “om nou”, a unui “om total”, atunci când
deosebirea dintre munca fizică şi munca intelectuală se va estompa şi extraordinara
abundenŃă a bunurilor va permite ca fiecare să primească “după nevoi” şi nu doar
după capacităŃi.
Pe de altă parte, se ştie că indivizii nu pot fi identici unii cu alŃii: unii sunt mai
puternici, alŃii mai slabi, unii mai frumoşi, alŃii mai urâŃi, unii mai tineri, alŃii mai
bătrâni etc. Dar atunci când vorbim de ierarhii sociale, vorbim de fapt despre
inegalităŃi ce pot fi direct imputate societăŃii. Există deosebiri pe care chiar societatea
le creează, de care Ńine cont, pe care le dezvoltă sau le atenuează. Aşa, de exemplu, în
unele societăŃi primitive, superioritatea derivată din forŃa fizică se extrapolează într-un
statut social mai înalt, în timp ce în societăŃile moderne, forŃa musculară nu conferă în
mod obligatoriu o poziŃie socială mai elevată. În concluzie, putem spune că există
conexiuni între ierarhiile naturale şi ierarhiile sociale, dar ele nu sunt nici obligatorii,
nici constante. În acelaşi timp, nu este posibil nici să le abolim totalmente. În legătură
cu aceste fapte sociale, sociologii încearcă să răspundă la următoarele interogaŃii :
cum se prezintă ierarhiile sociale ale individului, care sunt consecinŃele şi cum se
desfăşoară mobilitatea socială. Ierarhiile şi mobilitatea în interiorul ierarhiilor sunt
două noŃiuni centrale în sociologie. Clasele sociale – remarcă sociologul I. Ungureanu
– “sunt grupuri sociale cu semnificaŃie societală maximă şi interacŃiunea care le
produce este mai complexă”1 decât a altor grupuri (a familiei, de exemplu).

9.1. Delimitări conceptuale

Pentru început, să facem distincŃia între inegalităŃi sociale şi inegalităŃi


individuale. În societate întâlnim nu numai diferenŃe între indivizi, ci şi diferenŃe între
categorii sociale. DiferenŃierea socială se referă tocmai la aceste deosebiri între clasele
sociale determinate de ssistemele ierarhice din societate. Geologii vorbesc despre
straturile pământului, sociologii despre straturile sociale. Dacă în primul caz
“noŃiunea de strat” este mai precisă, în cel de al doilea ea este mai relativă. Este clar
că delimitările (graniŃele dintre aceste straturi sociale sunt mai mult sau mai puŃin
reale sau arbitrare, căci indivizii aşezaŃi de sociolog într-un anumit strat pot constitui

107
unităŃi reale sau poate foarte bine să nu aibă nimic în comun decât faptul că aparŃin
unei categorii într-o clasificare stabilită de sociolog. 2
De exemplu, dacă clasificăm indivizii după venitul lor, putem decide în mod
arbitrar că vom distinge o primă categorie de la 0-300.000 lei, o alta de la 300.000-
600.000 lei şi aşa mai departe. Dar putem foarte bine să decidem stabilirea unor tranşe
mai mari sau, dimpotrivă, mai mici. Dacă, însă, în sistemul de castă, care a existat în
India tradiŃională se ia în considerare stratificarea între casta brahmanilor şi cea a
războinicilor sau oamenilor liberi sau a servilor, atunci se fac decupaje ierarhice reale,
pe care sociologul nu le-a inventat, ci doar constatat. Aceeaşi problemă se pune în
societăŃile moderne în legătură cu clasele sociale. Marxiştii le-au definit ca unităŃi
reale, în timp ce discipolii lui Weber le-au perceput mai degrabă ca pe nişte decupaje
la care se apelează din necesităŃi comprehensive.
În orice caz, putem spune că toate societăŃile – cu excepŃia celor primitive – au
cunoscut un oarecare sistem de stratificare. Orice ierarhie presupune un referenŃial
valoric : oamenii sunt mai mult sau mai puŃin virtuoşi, bogaŃi, influenŃi, admiraŃi,
frumoşi, pentru că virtutea, bogăŃia, puterea, prestigiul sunt valori în raport cu care
putem să-i situăm pe o scară de evaluare.
Pentru fiecare din ierarhiile relative la o valoare de acest gen (de exemplu,
bogăŃie, prestigiu etc.) indivizii ce au şanse aproximativ egale pot constitui un strat,
sau, aşa cum susŃinea Sorokin, stratificarea socială constă “într-o inegală distribuire a
drepturilor şi privilegiilor, puterii sociale şi a influenŃei printre membrii unei
societăŃi”.3 Accentuând şi mai mult asupra principiului ierarhic, T. Parsons propune
următoarea definiŃie : “Stratificarea socială este clasamentul diferenŃial al indivizilor
care compun un sistem social dat şi calificarea ca superiori sau inferiori a unora în
raport cu ceilalŃi după valorile importante pentru societate”.4
Stratificarea are o mare importanŃă pentru înŃelegerea sistemelor sociale. Ea
permite sesizarea liniilor esenŃiale de forŃă, a cauzelor stabilităŃii lor şi a celor care
provoacă tensiunile lor interne sau transformările lor.
În măsura în care stratificarea este acceptată, ea exprimă o ordine stabilită pe
care o perpetuează. Pe de altă parte, în măsura în care ea generează introspecŃii,
rivalităŃi, ea generează lupte, pune probleme, naşte revoluŃii pentru că inegalităŃile
antrenează dezechilibre.
Sociologii sunt în funcŃie de ideologia lor, mai mult sau mai puŃin sensibili la
unul sau la celălalt aspect. Acest lucru reiese în mod evident şi din utilizarea
preferenŃială a termenului de strat sau a termenului de clasă socială. În timp ce
primul te face în mod firesc să te gândeşti la o etajare socială, stabilizată, cel de al
doilea (de coloratură marxistă) te invită să pui un mai mare accent pe conflicte şi
transformări sociale.
Domeniul sociologic al stratificării este extrem de vast şi de complex, pentru că
există numeroase ierarhii în fiecare societate, ierarhii care de multe ori se întrepătrund
unele cu altele, le determină unele pe altele ( de exemplu, ierarhia economică şi a
prestigiului nu sunt în mod evident fără legătură una cu cealaltă ; putem spune, pe de
altă parte, că nu orice bogătaş se bucură de prestigiu).
În continuare, o nouă demarcaŃie ar merita să fie făcută : între strat, statut, clasă
socială. Clasele corespund unui anumt tip de stratificare. Termenul de stratificare are
deci o sferă mai largă (de exemplu : stratificarea pe bază de caste, pe bază de clase
sociale, de venituri, de prestigiu …). Stratificarea socială pune, în mod esenŃial,
problema statutului dar ea este legată mai mult de ierarhie.
Pe scurt, putem spune că stratul social este legat de o anumită formă de statut şi
clasa socială este un caz particular al stratificării sociale.

108
9.2. Casta şi clasa – forme ale stratificării

Milenii, secole de-a rândul (în societăŃile precapitaliste), poziŃia socială a unui
individ era prescrisă, mişcările sociale fiind mici sau neexistând pur şi simplu.
Această situaŃie era reflectată şi sancŃionată prin legi, cutume care consfinŃeau
separarea societăŃii în diferite caste, stări sociale.
Casta este un sistem de stratificări “închis” : poziŃia individului este dictată de
familia în care se naşte ; schimbarea poziŃiei nu este posibilă. Statutele atribuite
determină poziŃia în castă.
Deseori, poziŃia într-o castă este legată de o anumită ocupaŃie (casta cizmarilor,
a măcelarilor etc.). Aceste ocupaŃii (statute) sunt transmise prin familie generaŃiilor
viitoare şi, de aceea, căsătoriile se fac între persoane cu acelaşi nivel social (proces
numit endogamie).
Ideologia castelor provine adesea din religie, de unde ideea că eventualul
contact între membrii diferitelor caste poate provoca o poluare rituală, o aducere în
stare de “prihană” (a membrilor din casta superioară). Sistemul castelor este întâlnit în
special în India şi Africa.
În India, există 4 caste principale - brahmanii, războinicii, oamenii liberi şi
servii - şi mii de subcaste. Chiar dacă sistemul castelor a fost abolit oficial în 1949, el
este încă o forŃă puternică în societatea indiană, mai ales în zonele rurale : ocupaŃiile
şi oportunităŃile maritale în India rurală sunt aproape exclusiv legate de castă.
În Africa de Sud, sistemul apartheidului este tot o formă de castă. Găsim aici
patru caste principale : albii, negrii, “coloraŃii”, asiaticii.
Clasa, după Goodman, este specifică societăŃii capitaliste. Spre deosebire de
castă, clasa este o formă “deschisă” de stratificare, în care poziŃia primită de o
persoană prin naştere poate fi schimbată. PoziŃia unui individ într-o clasă este bazată
pe statutul dobândit (marital şi profesional) la care se ajunge prin aport personal (cel
puŃin în parte …).
Acest lucru face posibilă mobilitatea socială, mişcarea indivizilor în sus şi în jos
în structura de clasă. Datorită mobilităŃii sociale, clasele nu sunt strict delimitate cum
sunt castele : graniŃele lor sunt flexibile, numărul nu este întotdeauna clar, criteriile
care determină existenŃa oamenilor la o clasă sunt flexibile.
Clasa, ca şi casta, influenŃează puternic şansele vieŃii individului : cei din clasa
de sus au un acces mai mare la resursele sociale (educaŃie, profesie, asistenŃă
medicală). Clasa este multidimensională : există mai mulŃi factori definitorii : bogăŃia,
puterea, prestigiul social.
În continuare vă prezentăm un exemplu devenit clasic de stratificare socială, cel
existent în Marea Britanie. Aici, etajarea socială conŃine 4 clase principale :
1. clasa superioară : familii ce posedă bogăŃii de mai multe generaŃii şi
din când în când au şi putere ;
2. clasa de mijloc : relativ mare şi variată, formată din indivizi ce au
câştigat o bogăŃie modestă din afaceri şi profesiuni libere, iar la nivel inferior, din
gulere albe (contabili, funcŃionari, vânzători).
3. marea clasă muncitoare : efectuează diferite munci, deseori manuale ;
4. clasa de jos : indivizi care nu muncesc deloc sau ale căror venituri sunt
suplimentate de stat.
Astăzi se pun tot mai multe întrebări legate de evoluŃia claselor sociale.

109
Vor exista societăŃi fără clase? Conform teoriei lui Marx, clasele sociale au un
caracter istoric, apar şi dispar pe o anumită treaptă a istoriei. Teoretic, răspunsul este
afirmativ. Practic, dezideratul nu s-a realizat încă nicăieri în lume. Se pare că URSS a
eşuat în scopul de a realiza o societate fără clase. Un studiu atent al URSS-ului
realizat de Lane în 1984 a stabilit că au existat patru clase : 1) înalŃii funcŃionari din
guvern ; 2) intelectualii, specialiştii şi funcŃionarii inferiori din guvern ; 3) muncitorii
manuali ; 4) Ńăranii. În România, sociologul Sandu Dumitru identifică următoarele
categorii sociale în regimul comunist : nomenclaturiştii, activitştii de partid,
specialiştii, dizidenŃii (pe care le vom analiza ulterior).
ObservaŃie: în analiza claselor, a stratificărilor se presupune că societatea este
un sistem ierarhic. ToŃi sociologii sunt de acord că ierarhia este o condiŃie a unei
“societăŃi minimale”, dar sunt puŃini cei care au încercat să măsoare până unde este
benefică pentru o societate dezvoltarea ei ierarhică şi de unde ar trebui ierarhia să
cedeze locul autoconducerii. Individ, grup, subsistem, sistem social în ansamblul său.
O astfel de întrebare şi-a pus-o un matematician finlandez, A. Aulin, formulând aşa
numita “lege a necesarului de ierarhie”.5 (I. Ungureanu – “Paradigme ale cunoaşterii
sociologice”, p. 137).

9.3. Teorii despre stratificare

A) Teoria funcŃionalistă : Kingsley Davis şi Wilbert Moore (1945).


Stratificarea este necesară, inevitabilă ; societatea este sumă de statute, roluri.
Oricare societate trebuie să realizeze distribuirea individzilor în diverse poziŃii
sociale şi să-i determine să îndeplinească sarcinile aferente acestora. Dar, datorită
faptului că poziŃiile sociale nu comportă îndatoriri şi competenŃe egale (unele sarcini
fiind mai grele, altele mai uşoare), este nevoie, pentru a fi ocupate toate poziŃiile, ca
societatea să distribuie recompense diferite – fapt ce stă la baza inegalităŃii sociale.
Mărimea recompenselor depinde de doi factori principali : importanŃa socială a
activităŃii şi dificultăŃile în recrutarea celor competenŃi în a le realiza.
Reluând teza acestei teorii, T. Parsons consideră că sistemul de ierarhii este
bazat pe valorile supreme ale fiecărei societăŃi. Societatea îşi întemeiază judecăŃi de
valoare relative la sistemul social pe următoarele elemente : a) calităŃile pe care le
posedă individul din naştere ; b) realizarea valorilor performanŃei sale şi ceea ce el
dobândeşte în viaŃă (bogăŃie, competenŃă). Pentru clasarea individului în funcŃie de
aceste elemente, Parsons distinge patru categorii de valori : 1. universalismul
(capacitatea de adaptare, raŃionalism, eficienŃă), ceea ce-i permite să se adapteze la
condiŃiile de existenŃă ; 2. scopurile colective ; 3. integrarea ; 4. menŃinerea modelului
cultural. În fiecare societate, aceste valori au importanŃa lor.
Teoria Davis-Moore a fost criticată de Tumin (1953). El susŃine că este greu să
stabileşti importanŃa funcŃională a oricărei poziŃii în societate. Cu cât este mai
important un medic decât un gunoier pentru societate ?
Tumin susŃine că (indiferent dacă stratificarea ar fi fost sau nu justitficată)
sistemele de stratificare tind să se perpetueze până la punctul la care devin
contraproductive. De ce ? Cei aflaŃi în poziŃii superioare tind să le transmită copiilor
lor, împiedicându-i pe cei cu talent superior (sau egal) să concureze pentru poziŃii mai
înalte. O asemenea situaŃie afectează atât indivizii cărora li s-a refuzat accesul, cât şi
societatea care a fost privată de persoana cea mai talentată pentru o anumită poziŃie.

110
Tumin susŃine că teoria Davis-Moore, ce afirmă că societatea este o
meritocraŃie, în care există o relaŃie între calităŃile indivizilor şi recompensele pe care
aceştia le primesc, nu reflectă realitatea.
Succesul (sau lipsa lui) în obŃinerea recompenselor este transmis generaŃiilor
viitoare prin intermediul familiei. Astfel, este limitată combinaŃia liberă a talentelor şi
recompenselor atât de necesară într-o societate democratică şi eficientă.

B) Teoria conflictului. Fondatorii acestei teorii (K. Marx, Fr. Engels)


susŃin că societatea capitalistă este divizată în două clase principale : posesorii
mijloacelor de producŃie – burghezia – exploatatorii şi clasa celor care nu posedă
mijloace de producŃie : proletariat - exploataŃii - cei care creează plusvaloarea, deci
profitul pe care capitaliştii şi-l însuşesc gratuit.
Marx discerne între clasă “în sine”, ansamblu neunit încă prin legături interne şi
“pentru sine”, (au conştiinŃa de sine) instituŃii proprii, organizaŃii, ideologie proprie.
Proprietatea privată stă la baza stratificării sociale.
Critici susŃin că teoria celor două clase este demodată ; asistăm astăzi la o
creştere rapidă a clasei de mijloc.
Totuşi, această teorie mai are şi astăzi influenŃă în rândul cercetătorilor :
Domhoff (1983) susŃine că puterea este încă concentrată în mâinile unei mici elite
economice iar rostul sindicatelor este să organizeze muncitorii în lupta pentru
câştigarea drepturilor care li se cuvin.

C) Teoria dimensională - Max Weber.


În viziunea weberiană, “stratificarea” este un concept multidimensional : există
trei criterii distincte după care indivizii pot fi diferenŃiaŃi: economic, social şi politic.
PoziŃia economică a oamenilor ar trebui privită ca un fenomen cu caracter
continuu, ca evoluŃie de la inferior la superior.
Oamenii au grade diferite de prestigiu social (onoare), ceea ce Weber numeşte
statut, clerul are prestigiu dar, în general, îi lipseşte bogăŃia care l-ar situa pe un loc
superior pe scara economică (clasă). Artiştii se bucură de cinste, respect, fapt ce nu le
conferă automat o putere politică reală.
Puterea politică poate să depindă sau nu de puterea economică. Unii ajung la
putere fără a avea o bogăŃie personală. Pe de altă parte, te poŃi bucura de o înaltă
poziŃie economică şi de prestigiu, fără să le converteşti în putere politică (ex., atleŃii,
fotbaliştii).
Criticii lui Weber susŃin că, în practică, poziŃiile unei persoane în diferite
dimensiuni ale stratificării deseori merg împreună. În sfera politică, dictează cei ce au
bani (influenŃa celor ce contribuie cu fonduri la campania electorală).
Oricum, chiar şi criticii acceptă natura multidimensională a stratificării.

D) Teoria evoluŃionistă a lui Gerherd şi Jean Lenski. Cei doi sociologi


încearcă o sinteză a teoriilor anterior examinate. Mai precis, concepŃia lor prezintă o
unificare a teoriei funcŃionaliste cu cea a conflictului.
În societăŃile primitive, se consumă tot atât cât se produce, deci, nu există
surplus şi, în consecinŃă, repartizarea inegală a resurselor este improbabilă.
Pe măsură ce societăŃile evoluează datorită îmbunătăŃirii tehnologiei, resursele
suplimentare disponibile sunt deseori repartizate în mod inegal. Aceasta duce la
stratificare, care este consolidată, transmisă din generaŃie în generaŃie. În societăŃile
industriale, surplusurile sunt şi mai mari. TendinŃa este ca aceste surplusuri să fie

111
împărŃite unui segment mai mare al populaŃiei. În societăŃile avansate industrial,
efectele statificării tind să se reducă.
SoŃii Lenski consideră că un oarecare grad de stratificare socială este inevitabil,
întrucât aptitudinile, talentele, inteligenŃa şi resursele sociale nu pot fi distribuite în
mod egal.

9. 4. MenŃinerea sistemului stratificării

InstituŃiile şi procesele sociale joacă un rol major în asigurarea persistenŃei


sistemului stratificării.
Familia. Ea este probabil unul din principalele mecanisme prin care repartizarea
inegală a resurselor societăŃii se transmite generaŃiilor viitoare. Familiile lasă
generaŃiilor următoare, moştenitorilor lor, resursele de care dispun. Să-l moşteneşti pe
Ford sau pe locuitorul unui ghetou nu este acelaşi lucru.
Clasele sociale tind să educe diferit copiii : să acŃioneze şi să gândească diferit,
să aibă nivele de educaŃie diferite, slujbe, cariere diferite. Studiile relizate de Kohn şi
Schooler (1983) arată că socializarea diferită în clasa de mijloc şi cea muncitoare duce
la tipuri diferite de personalităŃi, care sunt legate de ocupaŃiile bazate pe clasă. De
asemenea, socializarea duce la dezvoltarea unui sistem axiologic şi ideologic care
susŃine sistemul social existent.
Religia şi ideologia. Monarhiile feudale îşi consolidau puterea afirmând
“dreptul divin al regilor”. Ideologia sistemului castelor susŃinea inferioritatea
înnăscută a castelor inferioare.
SocietăŃile industriale moderne propovăduiesc faptul că “straturile” superioare
sunt întemeiate pe merit, muncă intensă, talent superior şi că principiul “omul potrivit
la locul potrivit” legitimează sistemul social în aceste societăŃi.
Ordinea politică : statul ajută la perpetuarea stratificării sociale prin controlul
asupra legilor, care susŃin repartizarea inegală a resurselor. Astfel, menŃinerea
apartheidului în Africa a constituit un exemplu concludent de folosire a puterii
coercitive a armatei şi poliŃiei pentru păstrarea orânduirii de castă. De regulă, legile
importante sunt făcute de cei care beneficiază de sistemul de clasă existent.
Economia. Repartizarea diferenŃiată a resurselor în economie contribuie la
stratificarea socială. Când resursele economice inegale sunt transmise de la o
generaŃie la alta (fapt ce se produce frecvent) sistemul de stratificare existent persistă.
Norman Goodman subliniază faptul că principalele procese sociale (selective)
ce joacă un rol important în menŃinerea sistemului stratificării sunt A) cooptarea şi B)
principiul avanatajului cumulativ.
A.Cooptarea : implică atragerea, includerea individzilor în sistem (pentru a nu-i
ameninŃa continuitatea). Dându-le un “fragment al activităŃii”, un anumit rol social, se
aşteaptă, se speră ca ei să acŃioneze în vederea menŃinerii sistemului nu a schimbării
lui.
Selznick (1948) susŃine că şiretlicul cooptării indivizilor constă în a le operi
distincŃii, responsabilităŃi, fără a le acorda putere reală de a efectua vreo schimbare
substanŃială.
Exemplu : atragerea reprezentanŃilor studenŃilor în Consiliul Profesoral al
FacultăŃii poate fi considerată ca o formă de cooptare : în ciuda prezenŃei lor la
şedinŃele Consiliului profesoral, a faptului că sunt “consultaŃi” în problemele
principale privind soarta FacultăŃii, puterea efectivă rămâne deseori în mâinile

112
administraŃiei (în aceeaşi situaŃie sunt şi părinŃii şi elevii din Consiliul de conducere al
şcolii).
Eforturile de cooptare sunt concentrate, în special, asupra liderilor opoziŃiei,
deoarece aceştia folosesc mai frecvent arta de a critica, de a protesta ameninŃând
menŃinerea sistemului şi putînd provoca schimbarea lui. De aceea, de multe ori, ei pot
fi trataŃi, cu generozitate, li se pot da explicaŃii amănunŃite privind caracteristicile
pozitive ale situaŃiei date (“situaŃie considerată a fi cea mai bună în respectivele
circumstanŃe”) şi pot fi solicitaŃi să devină membrii în cercurile care deŃin (exercită) o
parte a puterii.
Procesul cooptării poate fi clar, direct sau “cu perdea”, mai constituie tot o
confirmare a acestui principiu. Pe scurt, instituŃiile sociale, procesele sociale selective
tind să fie forŃe conservatoare în societate : ele menŃin şi susŃin orânduirea socială
existentă. Efectul conjugat al discret, şi indirect.
Este direct, atunci când marile firme industriale includ în comitetele de directori
un număr limitat de membrii ai sindicatelor, sau atunci când partidele politice încheie
alianŃe cu sindicatele.
Multe societăŃi industriale au permis dezvoltarea, creşterea clasei de mijloc, fapt
ce a redus probabilitatea adâncirii conflictelor sociale, revoluŃiei şi schimbării
anticipate de K. Marx. Creşterea clasei de mijloc duce la cooptarea proletariatului, cu
alte cuvinte este o formă indirectă de cooptare. Bucurându-se de avantajele vieŃii
clasei de mijloc acordate de sistemul respectiv, el devine cooperant în procesul de
menŃinere a statu-quo-ului. În 1977, Piven şi Cloward au analizat detaliat procesul
cooptării mai multor “mişcări ale oamenilor săraci”.
B. Principiul avantajului cumulativ. Cei care sunt bine plasaŃi în sistemul de
stratificare, care au poziŃii avantajoase pe lângă câştigurile materiale considerabile ei
beneficiază – în raport cu ceilalŃi – şi de un “avantaj cumulativ”. Analizând sistemul
de recompensă în ştiinŃe, Merton introduce expresia “efectul Matei”, inspirându-se din
Evanghelia lui Matei : “căci celui ce are, i se va da şi el va avea din abundenŃă”.
“Efectul Matei” se referă la tendinŃa celor care au deja o reputaŃie în ştiinŃe, de a
culege recompense mai uşor decât ceilalŃi, de a avea deci, un avantaj în plus. Merton a
considerat că sistemul de răsplată în ştiinŃe este stratificat, este bazat pe un succes
anterior.
Mai târziu el generalizează ideea efectului Matei ca să descrie principiul
avantajului cumulativ - fenomen similar ce se manifestă în instituŃiile sociale.
Avantajul cumulativ serveşte şi el la menŃinerea şi consolidarea diferenŃelor
existente în repartizarea resurselor societăŃii.
Ex.: Ştefan Bănică jr. poate pretinde, pe bună dreptate, că a ajuns datorită
talentului, aptitudinilor personale la poziŃia pe care o are în carierea aleasă. Totuşi, nu
există nici o îndoială că el a intrat în această carieră cu avantajul numelui şi relaŃiilor
tatălui său. (Copiii artiştilor, politicienilor etc. se află în această situaŃie).
Ascensiunea lui Joseph Kennedy, fiul lui Robert Kennedy, constituie tot o
confirmare a acestui principiu. Pe scurt, instituŃiile sociale, procesele sociale selective
tind să fie forŃe conservatoare în societate : ele menŃin şi susŃin orânduirea socială
existentă. Efectul conjugat al acestor forŃe structurale şi culturale fac din sistemul de
stratificare unul din elementele cele mai stabile ale societăŃii.
Dimensiunile inegalităŃii în SUA. (Norman Gooodman, “Introducere în
sociologie”).
A) Din punct de vedere al resurselor economice (venituri – salarii, cîştiguri din
investiŃii şi bogăŃia, valoarea totală a banilor şi a bunurilor), inegalitatea este reflectată
de următorii indicatori :

113
- în 1986, venitul mediu/familie era de 29. 460 $ (aproximativ 2400 $/lună).
Venitul este repartizat astfel: 5% din americanii din clasa de sus obŃin un venit la fel
de mare ca 40% din americanii din clasa de jos. BogăŃia în SUA este foarte
concentrată : 20% din familiile americane controlează peste 75% din bogăŃia Ńării
(Biroul de recensământal SUA 1986 ; 5% de la vârf posedă aproximativ jumătate din
bogăŃia americană.
B) Din punct de vedere al puterii politice (capacitatea de a influenŃa
deciziile gevernamentale), o primă constatare este că cei care dispun de puterea
economică, deseori au o mai mare influenŃă decât ceilalŃi. Deseori, ei sunt acuzaŃi de
trafic de influenŃă pentru a obŃine avantaje politice şi personale. Un exemplu îl
constituie legislaŃia fiscală favorabilă celor cu resurse econmice mari, facilităŃile
fiscale. Boeing, General Electric deseori nu plătesc nici un impozit.
Cei mai mulŃi membrii ai Congresului sunt albi protestanŃi, bărbaŃi de vârstă
mijlocie.
În timpul AdminstraŃiei Reagan, 95% din funcŃiile superioare rau ocupate de
bărbaŃi ; 98% din funcŃiile superioare de albi ; aproape jumătate dintre ei câştigau
peste 100 000$. (Easton 1983).
C) Şi în ceea ce priveşte prestigiul, se constată unele inegalităŃi. Cele mai
apreciate profesii sunt : medicina, avocatura, finanŃele, învăŃământul. Profesiile celor
cu gulere albe se bucură de nemarxistă vest-europeană. Sociologii europeni folosesc
rar noŃiunea de status şi când o fac o reduc la cea de ocupaŃie, identificând mobilitatea
socială cu mobilitatea profesională.
mai mult prestigiu decât al celor cu “gulere albastre”.
Cercetările sociologice pun în evidenŃă existenŃa următoarei situaŃii privind
clasele sociale din SUA :
1) clasa de sus reprezintă 3-4% din populaŃie ;
2) clasa mijlocie de sus : 5-10% (afaceri şi profesii cu venit mare) ;
3) clasa mijlocie de jos formează 30-35 % din populaŃie;
4) clasa muncitoare : 40% (veniturile ai anuale fiind între 15.000 –25.000
$ anual) ;
5) clasa de jos cuprinde necalificaŃi, şomeri, fără locuinŃă.
În privinŃa mobilităŃii sociale, următoarele date sunt elocvente: 80% din bărbaŃi
au o oarecare mobilitate intergeneraŃională. Americanii africani au o mobilitate
socială mai mică decât albii. Femeile au o mobilitatea socială mai scăzută decât
bărbaŃii.

9.5. Mobilitatea socială

9.5.1. Delimitări conceptuale

Conceptul de mobilitate socială are două sensuri principale : a) în sens restrâns,


reprezintă mişcarea în cadrul unui sistem de stratificare; b) în sens larg, se referă la
mişcarea spaŃială (mobilitatea teritorială) şi/ sau schimbarea locului de muncă
(mobilitate sau fluctuaŃia forŃelor de muncă).
Studiile (teoretice şi empirice) privind mobilitatea socială pot fi încadrate (după
criteriul folosit) în următoarele trei categorii :

114
- cele care utilizează un criteriu de ierarhizare propriu-zis, deci umăresc
mişcările între straturi strict ierarhice. Este vorba de tradiŃia americană, ce foloseşte
statutul social drept criteriu al ierarhizării.
- cele care utilizează drept criteriu de clasificare exclusiv ocupaŃia individzilor, ceea
ce conduce la constituirea unui spaŃiu social format dintr-un număr oarecare de
categorii socio-profesionale : tradiŃia
- cele care utilizează drept criteriu clasele sociale şi păturile sociale. Aici se înscriu
îndeosebi cercetătorii marxişti.
Se face distincŃia, uneori, între mobilitatea socială orizontală (când au loc
mişcări în cadrul aceluiaşi “strat” sau are loc o mişcare teritorială sau a locului de
muncă fără modificări ale statutului profesional) şi mobilitatea verticală, mişcare de la
un strat la altul, care poate fi ascendentă sau descendentă.
Se vorbeşte de mobilitatea ocupaŃională, educaŃională, pe scara puterii, a
veniturilor.
O altă distincŃie esenŃială pe care o fac sudiile de specialitate asupra mobilităŃii
sociale este cea dintre mobiliatea intrageneraŃională - schimbarea poziŃiei individului
între două momente ale vieŃii sale - şi mobilitatea intergeneraŃională, diferenŃa între
poziŃia unui individ, la un moment dat, şi cea a familiei sale de origine (de obicei,
poziŃia tatălui).
RegularităŃile mobilităŃii sociale în general şi mai ales efectele acesteia asupra
individului, organizării sociale, au fost evidenŃiate de sociologul american P. Sorokin
(teoreticianul “clasic” al mobilităŃii sociale) în lucrarea “Mobilitatea socială” din
1927. DefiniŃiile şi explicarea efectelor pozitive şi negative ale mobilităŃii sociale, aşa
cum au fost ele formulate de Sorokin, constituie şi azi referinŃe pentru oricare
cercetător al mobitilăŃii sociale. El pot fi utilizate pentru verificarea unor legi
sociologice (cum sunt legile imitaŃiei sociale elaborate de Tarde şi completate de
Sorokin).
Aşa cum am arătat mai înainte, mobilitatea socială are ca o componentă
importantă mobilitatea educaŃională. În ultimele decenii, s-a discutat mult în ce
măsură mobilitatea educaŃională intensă determină modificarea volumului mobilităŃii
sociale şi mai ales cum conduce la egalitatea oamenilor. Raymond Boudon,
formulând principiul devalorizării diplomelor demonstrează că egalizarea şanselor de
acces în învăŃământ (mobilitatea educaŃională) nu conduce la egalizarea şanselor
sociale în societatea capitalistă şi că statusul social de pornire (originea soială)
rămâne criteriul principal în determinarea structurilor mobilităŃii.
Chiar dacă pe plan mondial interesul pentru problemele mobilităŃii sociale nu
mai este la fel de intens ca în urmă cu trei decenii, fenomenul constituie o zonă de
primă importanŃă pentru sociologie, deoarece este o prezenŃă interesantă şi importantă
a epocii moderne şi deoarece este printre puŃinele arii în care legitimitatea sociologiei
nu este contestată de nici o altă disciplină.

9.5.2. Tipuri de cerceări sociologice în domeniul mobilităŃii sociale

S-au încercat mai întâi comparaŃii internaŃionale, considerându-se că Ńările mai


avansate economic, nivelul mobilităŃii sociale ar trebui să fie mai ridicat ; s-au făcut
apoi studii comparative în timp, referitor la aceaşi Ńară, pentru a se verifica direct
ipoteza creşterii mobilităŃii sociale. Nici unele, nici altele nu au putut oferi argumente
decisive pentru confirmarea respectivei ipoteze ceea ce, de fapt, demonstrează

115
persistenŃa unor inegalităŃi de şanse sociale însemnate în Ńările capitalismului
dezvoltat.
Alte studii s-au preocupat de structura fenomenului de mobilitate socială. S-au
încercat evidenŃierea intensităŃii schimburilor între diverse categorii sociale, direcŃiile
de mobilitate socială pentru indivizii plecaŃi dintr-o categorie, sau invers, aria de
recrutare a celor intraŃi într-o nouă categorie. Acest gen de cercetări a vizat în special
straturile din vârful piramidei sociale (recrutarea elitelor).
O altă categorie de cercetări a urmărit evaluarea influenŃei unor factori asupra
mobilităŃii sociale. În acest sens, o atenŃie privilegiată i-a fost acordată şcolii.
Pe lângă toate acesta, trebuie să trecem în revistă şi studiile vizând efectele
mobilităŃii sociale asupra altor factori – fenomene şi procese sociale. Indiferent de aria
cercetată, cei care au studiat mobilitatea socială au pornit de la postulatul valorizant că
starea de “mai multă” mobilitate este preferabilă celei de “mai multă” imobilitate, dat
fiind că imobilitatea socială înseamnă inegalitate de şanse sociale, adică o
autoreproducere a structurilor, deci a inegalităŃilor sociale. Ori, dacă existenŃa unor
inegalităŃi este mai uşor de “teoretizat” (prin invocarea unor factori naturali sau a unor
necesităŃi de funcŃionare a sistemului) existenŃa inegalităŃii de şanse, adică
autoreproducerea inegalităŃii sociale, are mai puŃin adepŃi între justificare.

9.5.2.1. Pitirim Sorokin şi paradigma mobilităŃii sociale

“Deoarece sunt extrem de rare societăŃile ale căor straturi sociale să fie complet
închise, în oricare societate se manifestă mobilitatea verticală sub cele trei forme ale
ei : economică, politică, ocupaŃională. Mobilitatea verticală întâmpină, totodată şi
peste tot, o anumită rezistenŃă socială, ceea ce face ca ea să varieze în spaŃiu şi în
timp. De aceea, nu există o tendinŃă perpetuă spre creşterea sau descreşterea
mobilităŃii unei societăŃi. Creşterea şi descreşterea mobilităŃii variază în funcŃie de
cauzele care determină o formă sau alta a mobilităŃii sociale şi care sunt : diferenŃele
înnăscute dintre indivizi, diferenŃele dintre mediile sociale în care trăiesc oamenii şi
faptul că aceştia trăiesc permanent împreună. Efectele mobilităŃii sociale sunt benefice
pentru dezvoltarea intelectuală a indivizilor, pentru creşterea inventivităŃii lor şi a
prosperităŃii economice a societăŃii, precum şi pentru optimizarea distribuŃiei sociale a
indivizilor. Mobilitatea socială are efecte negative asupra compoziŃiei sociale a
societăŃii, a comporamentului social şi relaŃiilor moral-afective, precum şi asupra
integării sociale. Stabilitatea societăŃii este influenŃată atât pozitiv cât şi negativ de
mobilitatea socială”.6
Creşterea mobilităŃii sociale este direct proporŃională cu creşterea “masei” unei
societăŃi şi eterogenizarea ei. Efectele mobilităŃii sociale asupra comportamentului şi
psihologiei individiului şi a ordinii, stabilităŃii sociale sunt adesea contradictorii.
Efectele pozitive asupra comportamentului şi psihologiei individului sunt :
deblocarea, flexibilizarea gândirii individului şi, ca urmare, creşterea inventivităŃii
curiozităŃii. O societate cu o mobilitate socială mai crescută este mai eficientă decât
una cu o mobilitate socială scăzută.
Efectele pozitive ale mobilităŃii sociale asupra ordinii şi stabilităŃii sociale se
referă la faptul că, deşi mobilitatea socială face terenul social mai alunecos, mai
nesigur, ea asigură stabilitatea societăŃii (a ordinii sociale), în primul rând prin faptul
că poate fi o alternativă la revoluŃiile sociale generate de nedreapta distribuire socială
a indivizilor.

116
Pe de altă parte, creşterea mobilităŃii sociale poate duce direct la izbucnirea unei
revoluŃii, a unor convulsii sociale pentru că mobilitatea socială roade permanent
habitusurile sociale, slăbeşte legăturile (solidaritatea) dintre indivizi, cultivă ambiŃia
individului de a urca permanent pe scara stratificării, facilitează atomizarea societăŃii,
antagonismele sociale devin neclare, schimbătoare şi greu controlabile.
“Colectivismul” stimulat de creşterea mobilităŃii sociale este “vag, spune
Sorokin, fiindcă reprezintă doar sentimentul superficial al unei egalităŃi formale în
spatele căreia sporeşte permanent individualismul celui dornic să reuşească
socialmente, “sărind” cât mai repede şi peste cât mai multe trepte al ierarhiei sociale.
Criticii punctelor de vedere susŃinute de P. Sorokin fac următoarele observaŃii:
1. Efectele pozitive şi negative ale mobilităŃii sociale trebuie considerate “tipuri
ideale” (în sens weberian). Nu este absolut obligatoriu să se întâmple astfel. Efectele
sunt doar posibile.
2.Dacă efectele sunt potenŃiale în oricare societate, realizarea lor ca atare nu este
obligatorie peste tot (tratatea concret-istorică).
3. Sorokin crede că mobilitatea soială duce la “decăderea” socială, rasială,
naŃională. Deoarece primele grupuri (elitele) nu-şi asigură aproape niciodată
reproducerea demografică, se apelează la indivizii din straturile inferioare, care
“strică” valoarea “elitei” sau împing în subsolul societăŃii elementele ei valoroase.
“RaŃionamentul lui Sorokin este lipsit de fundamente logice, şi nu are acoperire
istorică. Logic, mobilitatea înlocuieşte o elită aflată în declin sau îi revitalizează
elementele. Schimbarea unei elite cu alta nu înseamnă înlocuirea unei “elite bune” (a
unei aristocraŃii) cu una “proastă”.7

9.5.2.2. SelecŃia socială negativă în sociologia românească

O problemă strâns legată de structura socială şi de mobilitatea socială este cea a


selecŃiei sociale negative. Sociologul român Ion Ungureanu 8 face o prezentare
sintetică şi pertinentă a principalelor contribuŃii aduse de sociologia românească în
clarificarea acestei probleme.
“Într-un mediu social şi naŃional corupt prin influenŃă şi dominaŃie străină, vor fi
promovate în ierarhia socială elementele care se adaptează pasiv, uşor şi repede
mediului social corupt” – semnala marele nostru poet, M. Eminescu.
Pentru a explica selecŃia socială negativă, el introduce conceptul de “pătură
superpusă”. Aceasta nu este o clasă socială. “Clasa”, în concepŃia “omului deplin al
culturii române”, este un corp social format din oameni care au o “Ńintă comună,
interese comune”, pe când cei care compun “pătura superpusă” au apărut ca urmare a
“declasării”, adică a “înmulŃirii peste măsură a oamenilor ce trăiesc din munca
aceleiaşi sume de producători”. Ele nu compensează munca materială a celor de jos
prin muncă intelectuală (cum fac clasele superioare din Ńările străine). “Pătura
superpusă” este un element parazitar lipit artificial pe corpul sănătos al unei societăŃi
iar etiologia ei este dublă : a) “oameni declasaŃi” sunt “intstrumentele” cele mai bune
pentru că sunt cele mai coruptibile de care se servesc străinii pentru a exploata Ńara,
populaŃiile ei autohtone” ; b) pe de altă parte, “pătura superpusă se formează atunci
când o societate introduce formele unei civilizaŃii străine fără ca să există corelativul
ei economic”, ceea ce “generează o mişcare nesănătoasă în societate, nu bazată pe
muncă ci pe privilegii”. Procesul “declasării” este generat atât de dominanŃa străină a
unei Ńări, cât şi de strategia greşită de dezvoltare aleasă de Ńările dominante.

117
Mecanismul social al “declasării” se bazează pe deteriorarea principiului
“compensaŃiei muncii”.
“Pătura superpusă” este un mediu social negativ, care nu permite formarea
valorilor şi promovează nonvaloarea socială : linguşitorii, viclenii, mincinoşii.
Elementele sănătoase ale societăŃii se vor adapta la acest mediu în mod
“natural” : “naturile viguroase vor căta să întipărească mediului caracterul lor, cele
slabe se vor adapta ca ceara unui mediu nedemn chiar …”.
“Adaptabilitatea cu un mediu nesănătors, nedemn” nu înseamnă deci
“superioritate organică”, ci selecŃie socială negativă, iar “pătura superpusă” este în
oricare societate un rezultat al selecŃiei sociale negative.
Teza eminesciană susŃine că evoluŃia noastră socială s-a desfăşurat ciclic, iar
ritmurile şi durata acestor cicluri le-au stabilit dominaŃiile străine” (I. Ungureanu)
M. Eminescu 9 înregistrează trei cicluri ale selecŃiei sociale în România :
1700-1821 – când “învinge elementul imigrant prin domnia fanariotă”;
1821-1866 – are loc o selecŃie socială pozitivă, prin “reactivarea elementului
autohton”;
11 febr. 1866 – când se manifestă o selecŃie socială negativă dar nu atât de
categorică.
Există multe controverse pe marginea acestei clasificări : C. Rădulescu Motru
susŃine că în 1904 se mai poate vorbi de o selecŃie socială negativă, ciclu pe care el îl
numeşte “pseudocultură”, o formă a culturii care are toate elementele “culturii
adevărate” dar “formele” ei nu se potrivesc cu “fondul”, de unde lipsa de armonie,
continuitate, originalitate, într-un cuvânt “superficialitatea”. Ca şi Eminescu, C.
Rădulescu Motru consideră că “pseudocultura” este prin excelenŃă favorabilă
individului cu sentimente “cosmopolite”, ceea ce generează o selecŃie negativă a
valorilor.
La fel ca şi Eminescu în 1881, C. Rădulescu-Motru cerea, în 1904, o “reacŃiune
sănătoasă” contra “pseudoculturii”, fiindcă aceasta generează boala societăŃii
româneşti moderne, politicianismul. Acesta este reprezentat de “clasa
superpusă”(partidul liberal) care a transformat mecanismele politice dintr-un mijloc
într-un scop.
D.Drăghicescu, deşi aparent acceptă teza eminesciană, confundând “pătura
superpusă” cu boierimea în ansamblul ei, ajunge la două concluzii greşite : 1) “boierii
români n-au avut nici o legătură de sânge şi de simŃăminte cu glasul neamului” ; 2)
“trecutul nostru atât de nefericit şi agitat n-a pus în joc şi n-a dezvoltat decât însuşirile
sufleteşt nefavorabile, slabe” … (defectele, lipsurile morale).
Sociologii români caută o alternativă la stratificarea socială bazată pe structura
socială. Mihail Manoilescu (1891-1950) vede în corporatism o astfel de alternativă.
Corporatismul este o doctrină şi formă de organizare a societăŃii, care presupune
realizarea unei unităŃi (solidarităŃi) nemijlocite a indivizilor în cadrul societăŃii prin
intermediul corporaŃiilor.
CorporaŃiile sunt reuniuni socio-profesionale ce cuprind sume de indivizi ce
exercită o profesie în cadrul aceleiaşi ramuri de activitate, indiferent de poziŃia lor
ierarhică şi de proprietatea asupra mijloacelor de producŃie.
Mihail Manoilescu este întemeietorul doctrinei corporatismului pur şi integral.
El considera corporatismul ca o formă socială evolutivă post-liberală şi, în consecinŃă,
postparlamentară, în care clasele sociale vor fi înlocuite de grupuri sociale funcŃionale
(corporaŃii) în cadrul unui stat guvernat de o elită politică.

118
“Elita înseamnă acea minoritate a comunităŃii naŃionale, care îşi asumă
răspunderea socială supremă şi cumulează calităŃile cele mai înalte ale comunităŃii
(…); ea întruneşte în mod culminant toate valorile omeneşti”.
Elita este o aristocraŃie în concepŃia lui Mihail Manoilescu care “prin însăşi
natura ei, trebuie să cumuleze toate funcŃiile de conducere, politico-militară,
economico-socială, culturală în toate sectoarele de activitate naŃională”. Elita trebuie
să prezinte o “unitate organică” concretizată într-un control general asupra tuturor
sectoarelor de activitate naŃionlă : “aceasta este dreptul ei, aceasta este datoria ei”.
SelecŃia trebuie să asigure “superioritatea absolută” şi “superioritatea relativă” a
unor grupări conducătoare, proces ce trebuie să se desfăşoare sistematic, continuu,
fără sincope. “Nu poate fi elită o clasă în care apoape fără nici o selecŃiune – oricine
poate să intre şi să se menŃină. Nu poate fi elită o categorie socială în care lipseşte
orice severitate din punctul de vedere intelectual sau sufletesc la cooptarea de noi
membrii. Nu poate să fie elită un grup social care nu are sentimentul intern şi adânc al
inegalităŃii, al inegalităŃii creată de merit”. 10
Elita înseamnă probitate personală, forŃă etică.
Cât priveşte şansele burgheziei româneşti de a ajunge la o elită, M. Manoilescu
este destul de pesimist : “burghezia românească mai are de aşteptat până în ziua în
care va constitui o elită”.11
Principiul corporatismului pur şi integral este organizarea, care vrea să înlocuiască
atât principiul liberei concurenŃe în economie, cât şi sistemul democratic-parlamentar.
“Organizarea” se bazează pe reglementarea centralizată şi autocrată a activităŃilor
tuturor corporaŃiilor (economice, sociale, culturale, religioase) de către singura putere
politică cu drept de liberă activitate constituită din reprezentarea exclusivă a
corporaŃiilor.

9.5.3. Sistemul stratificării sociale în România în timpul regimului


comunist

Desigur, se poate pune problema dacă au existat cu adevărat categorii sociale


distincte în societatea socialistă, în condiŃiile în care idealul comunist la nivel
macrosocial era omogenizarea socială iar la nivelul microsocial, formarea omului nou,
de tip socialist.
Potrivit opiniei lui Sandu E. Dumitru,12 dincolo de stereotipurile ideologice -
respectiv clasă muncitoare, Ńărănimea şi pătura intelectuală - s-au conturat în
socialismul real câteva categorii distincte şi anume : disidentul(contestatarul),
specialistul, nomenclaturistul, activistul şi speculantul.
(1) Contestatarul a fost singurul tip social care nu a fost obedient faŃă de
putere, a acŃionat împotriva acesteia fie izolat, ca disident (în toate Ńările foste
comuniste), fie în grup de rezistenŃă organizată (Cehia, Polonia, Ungaria).
“Disidentul chiar prin faptul că se împotriveşte sistemului totalitar de valori şi
norme şi prejudecăŃi propune un sens al identităŃii umane, bazat pe noŃiunea de
responsabilitate”, propune deci o morală a curajului şi a demnităŃii umane.
(4) Contestarea puterii a îmbrăcat forme şi intensităŃi diferite în Ńările lagărului
socialist. În România, represivitatea crescută a regimului a făcut ca o mai
frecventă şi în acelaşi timp cea mai inofensivă (pentru putere) formă de
contestatare să o reprezinte butadele satirice, spectacolele umoristice,
expoziŃiile de caricatură cu substrat politic. Deşi se limitau la satirizarea
cuplului dictatorial sau a politicii P.C.R. şi nu constituiau un atac direct la

119
sistem, ele au jucat un bine definit rol în dezvoltarea unei solidarităŃi
resentimenalte şi a unei vagi speranŃe de schimbare. Pe de altă parte, nu
trebuie neglijate nici efectele perverse pe care aceste forme subtile de
contestare le-au generat, ele constituind supape de dezamorsare a tensiunior
acumulate de populaŃie şi micşorând în felul acesta (în loc să crească) şansele
proliferării atritudinilor contesatare şi solidarităŃii exponenŃilor lor.
(2) Un alt tip social care a opus rezistenŃă regimului a fost specialistul – elita
profesională a societăŃii. Aceasta a opus “o rezistenŃă pasivă, sau, poate, mai corect
spus, prin evaziune(…) Moral, el este un dedublat : pentru a îşi putea împlini vocaŃia,
aspiraŃiile profesionale el acceptă mai mult sau mai puŃin formal plătirea unui tribut
ideologic, mimarea acceptării ideologiei oficiale”.
Sub aspectul moralităŃii, de cealaltă parte a baricadei se află nomenclaturistul,
activistul şi speculantul.
Nomenclaturistul este cel ce “deŃine puterea la vârful piramidei”, este factor de
decizie, este elita politică. Lui îi revine responsabilitatea (sau mai bine zis
iresponsabilitatea) instituirii valorilor şi normelor totalitare,a controlului social
totalitar, a represiunilor organizate asupra indivizilor, a dezvoltării personalităŃii
individului în societate. El solicită şi impune obedienŃă necondiŃionată a indivizilor
faŃă de regim. Trebuie observat faptul că metodele pe care le-a practicat, intensitatea
convingerilor care l-au animat au diferit de la o etapă la alta a istoriei regimului
comunist. Dacă în perioada stalinistă metodele de impunere a valorilr şi normelor
sistemului comunsit erau extrem de dure, de represive, iar exponenŃii lor, fanatici în
convingeri şi comportamente, în perioada de recul ( de decădere a regimului) chiar şi
o parte a nomenclaturii începuse să conştientizeze inconsistenŃa sistemului politic
comunist şi a ideologiei sale. Dezvoltarea paroxistică a formalismului şi birocraŃiei
erau modalităŃi de escamotare şi compensare a scăderii credulităŃii ideologiei şi
practicii comuniste.
(4)Activistul, conform caracterizării făcute de S. Dumitru este acela care are ca
profesie propaganda ideologică, care, de fapt, a renunŃat de bună voie la meseria
sa în favoarea repetării şi impunerii persuasive sau mecanice a stereotipurilor
ideologice. “Activistul este interfaŃa dintre nomenclatură şi mase. El dispune de
puteri şi avantaje în măsura în care este credincios şi folositor nomenclaturii şi
ideologiei sale”.13
MotivaŃia profesională a acestui tip social o constituie fie credinŃa în ideologia
comunistă, mai rar întâlnită în perioada decăderii comunismului, fie deŃinerea unor
avantaje personale (mai mici sau mai mari). Ca şi în cazul specialistului, dedublarea
poate fi prezentă şi în cazul activistului. Am putea spuen că între ei există o
asemănare : ambii sunt duplicitari. Aşa cum remarca însă Sandu Dumitru, contrastul
este mai puternic decât asemănarea între cele două tipuri sociale şi este evident atât
din punct de vedere al valorii profesionale – în timp ce primul este “purtător de
performanŃă” profesională, celui de al doilea îi lipseşte de regulă – cât şi din punct de
vedere moral : dacă primul adoptă duplicitatea pentru a îşi putea exercita profesia,
pentru a putea supravieŃui, în ultimă instanŃă, cel de-al doilea o face din oportunism,
din arivism.
În funcŃiile de conducere erau preferaŃi incompetenŃii şi “impurii” – cei cu
“pete” la dosar, pentru că erau mai uşor de controlat şi de readus la ordine în caz de
nesupunere.
Tipul speculantului, spre deosebire de celelalte tipuri sociale (mai sus numite)
clasificate în raport cu sfera politicului este clasificat în raport cu sfera economicului.
El este localizat în sectorul comercial şi este tipul care exploatează la maximum

120
penuria de resurse cu care se confruntă populaŃia, care profită îndeosebi – dar nu
numai – de lipsa alimentelor pe piaŃa de stat, fiind un actor social foarte activ pe piaŃa
neagră. Meseria lui este de a colecta spre a vinde la suprapreŃ mărfurile deficitare.
Dubios sub aspect moral, lipsit de scrupule, bine adaptat la vremuri, el intră în
categoria profitorilor regimului alături de activitst şi nomenclaturist. El nu se
consideră speculant, ci doar un “descurcăreŃ”, bine integrat social.
Alături de categoriile sociale mai sus menŃionate, în socialismul real au existat
mulŃi individzi care nu au aparŃinut nici elitelor politice sau profesionale, nici
activiştilot, nici speculanŃilor şi care sunt incluşi în noŃiunea de mase. Sandu Dumitru
observa că “relaŃia dintre mase – specialişti – contestatri era una de tip pozitiv marcată
predominant prin încredere”.

Note:
1 I. Ungureanu, Paradigme ale cunoaşterii societăŃii, p. 137.
2 Jean Cazeneuve, Dix grandes notions de la sociologie, Ed. du Seuil, 1976, p. 150.
3 P. Sorokin, Social and Cultural Mobility, Free Press, 1959, p. 11.
4 P. Parsons, Essays in Sociological Theory, Free Press, 1949, p. 166.
5 I. Ungureanu, Paradigme ale cunoaşterii societăŃii, p. 137.
6 P. Sorokin, Social and Cultural Mobility, N.Y., The Free Press, 1959, p. 139-152, 343, 495-540.
7 I. Ungureanu, Paradigme ale cunoaşterii societăŃii, p. ???
8 I. Ungureanu, Paradigme ale cunoaşterii societăŃii, p. 156-159.
9 M. Eminescu, Scrieri politice, Scrisul românesc, 1935, p. 99.
10 I. Bădescu, Dan Dungaciu, Radu Baltasiu, Istoria sociologiei contemporane, Ed. Eminescu,
Buc., 1996, p. 668.
11 M. Manoilescu, Tragica predestinare a geniului românesc, Iaşi, 1993, după I. Bădescu, D.
Dungaciu, op. cit., p. 669.
12 Sandu Dumitru, Sociologia tranziŃiei, Ed. Staff, Buc., 1996, p. 17-20.
13 Sandu Dumitru, op. cit., p. 17.

121
10.FAMILIA

10.1. Rudenia, familia, căsătoria

Rolul pe care rudenia l-a jucat în viaŃa actorilor sociali nu a fost mereu acelaşi.
Dacă în societăŃile preindustriale relaŃiile de rudenie influenŃau într-o măsură foarte
mare întreg itinerariul parcurs de individ de-a lungul vieŃii sale, în societăŃile
industriale şi postindustriale, rolul lor tinde să scadă. Studiile sociologice dovedesc că
în aceste societăŃi, relaŃiile de muncă tind să fie mai importante pentru individ decât
relaŃiile de rudenie. Totuşi, relaŃiile de rudenie ocupă şi astăzi un rol semnificativ în
ansamblul relaŃiilor sociale.
Rudenia este apropierea biologică sau spirituală, socialmente recunoscută între
individzii umani.1
Rudenia biologică poate fi consancvină, având la bază legături de sânge sau
afină, având la bază căsătoria.
Rudenia spirituală (năşia, fraŃii de cruce) este o relaŃie de tip convenŃional, dar
ea poate reglementa atât raporturile sociale cât şi raporturile biologice. De exemplu,
ea poate interzice căsătoria cu o persoană din linia naşilor. Rudenia reflectă adesea
viziunea despre lume a unui grup uman, caracterul său social, mai degrabă decât cel
biologic constituind trăsătura sa esenŃială (Anthony Good, Alan Barnard).
Elementul cheie al rudeniei este familia.
Familia este un grup relativ permanent de indivizi legaŃi între ei prin origine,
căsătorie sau adopŃie.
Murdock, în 1949, făcea distincŃia între familia nucleu şi familia extinsă. El
preciza că familia nucleu este compusă din adulŃi de sex opus împreună cu copiii lor
naturali – sau adoptaŃi. Astăzi, existenŃa familiilor monogame, de homosexuali pune
în discuŃie pertinenŃa acestei definiŃii.
Familia nucleară poate îmbrăca două forme :
a) familia de orientare (în care ne naştem şi avem statutul de copil, frate
etc.) ;
b) familia de procreere (pe care o creem prin căsătorie, în care avem
statutul de soŃ, părinte etc.). Ea se mai numeşte şi familie conjugală.
Cei mai mulŃi oameni sunt, în acelaşi timp, şi membrii ai familiei de orientare şi
membrii ai familiei conjugale. Datorită acestui fapt ei sunt expuşi la experienŃe,
mentalităŃi, îndatoriri, perspective diferite, uneori chiar opuse. Uneori, adulŃii se simt
striviŃi de povara multiplelor şi concomitentelor îndatoriri ce derivă din dubla lor
calitate de copii ai bătrânilor lor părinŃi şi părinŃi ai copiilor lor (minori). Creşterea
longevităŃii populaŃiei fac ca echilibrarea acestor îndatoriri să devină o problemă
scială tot mai mare, determinându-i pe sociologi să catalogheze actuala generaŃie
adultă ca “generaŃie sandviş”.2
Familia extinsă este numită deseori şi consancvină, datorită legăturilor de
sânge care există între membrii ei. Ea este alcătuită din două sau mai multe familii
nucleare unite prin legătura dintre părinŃi şi copil (de exemplu, părinŃii, copiii şi
bunicii acestora alcătuiesc o familie extinsă).
Familia nucleară conjugală se creează prin căsătorie. Căsătoria este o modalitate
- acceptată social – prin care două sau mai multe persoane constituie o familie. Ea

122
poate comporta un aspect juridic (recunoaşterea formală de către o instituŃie legitimă a
uniunii maritale) şi un aspect religios (recunoaştere formală, prin sacralizare, de către
o instituŃie religioasă legitimă a uniunii maritale).
Mult timp unirea maritală a fost recunoscută, legitimată doar din punct de
vedere religios, căsătoria civilă (sancŃionarea juridică constituind o apariŃie relativ
recentă).

10.2. O viziune multiculturală asupra familiei

10.2.1 Reguli de constituire a cuplurilor familiale şi practici de alegere a partenerului

Familia este o instituŃie socială universală, însă regulile de constituire a familiei


şi de alegere a partenerului diferă de la o societate la alta. Există două tipuri de
reglementare maritală : endogamie şi exogamie.
Endogamia stabileşte alegerea partenerului din interiorul aceluiaşi grup;
oamenii se pot căsători între ei numai dacă aparŃin aceleiaşi rase, religii, caste, etncii.
Ea stabileşte deci, clasa de persoane cu care este permisă şi încurajată căsătoria. Roul
ei este de a creşte solidaritatea de grup. Astăzi asistăm la o creştere tot mai mare a
ratei căsătoriilor între grupuri diferite. În acelaşi context, constatăm că, în multe
societăŃi graniŃa endogamă se confundă cu graniŃa societăŃii.
Exogamia stabileşte alegerea partenerului din afara grupului, respectiv din afara
familiei nucleare, a clanului, tribului sau comunităŃii locale. Ea stabileşte, cu alte
cuvinte, clasa de indivizi innacceptabili ca parteneri conjugali, interzicând relaŃiile
sexuale între rude de sânge proclamând tabuul incestului. ExcepŃie de la această
regulă au făcut familiile regale din Hawaii, dinastiile egiptene, familiile imperiale
Inca. De regulă, în toată lumea, prohibiŃia incestului este însoŃită şi de reacŃii de
aversiune, dispreŃ, dezgust. În viziunea lui Claude Levy Strauss, afirmarea incestului
drept tabuu întăreşte interdependenŃele sociale, dezvoltă alianŃele între familii,
încurajează diversitatea culturală şi socială.
Practicile de alegere a partenerului variază şi ele de la o societate la alta. Putem,
totuşi, reduce mulŃimea metodelor utilizate pentru câştigarea partenerului marital la
următoarele patru : 3
a) căsătoria prin rapt constă, aşa cum se subînŃelege şi din denumirea ei
în răpirea sŃiei şi este utilizată în acele societăŃi în care femeile sunt în număr mai mic
decât bărbaŃii. Este o practică mai puŃin obişnuită ce urmăreşte corectarea
dezechilibrului numeric care există între cele două genuri ;
b) căsătoria prin cumpărare este o practică mai frecventă. În societăŃile
care practică această metodă de alegere a partenerului, cumpărarea poate fi făcută fie
de bărbaŃi, fie de femeie. În unele cazuri, se stabileşte un “preŃ” pentru mireasă (sau
un serviciu), în altele, dimpotrivă, bărbatul este cel care primeşte o “zestre” din partea
femeii sau a familiei ei.
c) căsătoria prin aranjament este o metodă de alegere a partenerului
destul de răspândită în lume. Multe societăŃi consideră căsătoria o instituŃie socială
extrem de importantă atât pentru individ, cât şi pentru societate şi de aceea consideră
că ea trebuie “aranjată” şi nu lăsată la discreŃia tinerilor lipsiŃi de experienŃă şi de
maturitate.
În lucrarea “Din tainele Indiei”, Mircea Eliadene povesteşte că “fecioarele
indiene nu au nici o iniŃiativă în faptul căsătorei … Într-o familie tradiŃională, fecioara

123
este vestită cu câteva zile înainte de nuntă, iar pe soŃ nu îl vede decât în mijlocul
ceremoniei, după ce căsătoria a fost legată şi juruită”.
d) căsătoria prin consensul părŃilor este cea mai cunoscută practică de
realizare a căsătorei. Conform acestei metode, opŃiunea maritală este făcută în mod
exclusiv de către cei doi tineri, care urmează să se căsătorească. Astăzi, în România,
ca şi în foarte multe alte state se consideră că acesta este singurul mijloc legitim,
singurul mijloc care se cuvine pentru alegerea partenerului marital.

10.2.2. Tipuri de căsătorie

Căsătoria poate avea multe forme :


a) monogamia, respectiv căsătoria unui soŃ cu o singură soŃie. Din punct
de vedere statistic este cea mai răspândită formă la nivelul mondial, fiind practicată în
toate societăŃile;
b) poligamia, respectiv căsătoria unui soŃ cu două sau mai multe sŃoii. Ea
a fost răspândită în societăŃile tradiŃionale în 83% din cele 862 de societăŃi
analizate de Murdock (1967);
c) poliandria, care constă în căsătoria a doi sau mai mulŃi bărbaŃi cu o
singură soŃie. Ea este o formă de căsătorie relativ rară şi, de regulă, se concretizează în
dreptul fratelui mai mic de a întreŃine relaŃii sexuale cu soŃia fratelui mai mare, în
cazul în care nu se pot asigura soŃii pentru toŃi fraŃii;
d) căsătoria în grup. Aceasta este considerată de majoritatea specialiştilor
ca un mod de căsătorie marginal. În legătură cu acest tip de căsătorie (ce constă în
căsătoria a doi trei bărbaŃi cu două trei femei), trebuie să precizăm că cercetarea
domeniului nu a furnizat dovezi concludente privind practicarea ei ca normă socială.
Murdock (1949) arată că, deşi monogamia este forma de căsătorie cea mai frecventă
din lume, ea nu este şi cea mai preferată, aceasta din urmă fiind poligamă. E drept
însă că restricŃiile economice au mai temperat înclinaŃiile frenetice către poligamie :
un număr relativ mic de bărbaŃi pot întreŃine mai multe femei, gospodării etc.

10.2.3. Modele de descendenŃă, de reşedinŃă şi autoritate în familie

SocietăŃile răspund diferit la interogaŃii de genul : cum ne determinăm


genealogia? Cum stabilim care ne sunt udele? Care ne este originea? Există mai multe
modalităŃi prin care poate fi stabilită descendenŃa şi anume :
a) DescendenŃa uniliniară, care ia în considerare doar o linie părintească,
fie ea masculină, şi atunci vorbim de descendenŃă patriliniară, fie pe cea feminină, şi
atunci vorbim de descendenŃă matriliniară. Cea mai răspândită formă în lume este
descendenŃa patriliniară şi ea stabileşte că numele, proprietăŃile, bunurile sunt
transmise de la tată la fiu.
Tipul de descendenŃă a fost impus de mărimea contribuŃiei economice a celor
doi membrii ai cuplului. În societăŃile horticole, în care femeile asigurau o mai mare
parte din bunurile economice necesare familiei, cel mai frecvent întâlnim descendenŃa
matriliniară. În societăŃile agrare şi pastorale, bărbaŃii erau cei care contribuiau mai
mult la asigurarea bunurilor necesare familiei şi, ca atare, s-a impus descendenŃa
patriliniară.
b) DescendenŃa bilaterală, care stabileşte descendenŃa (moştenirea) în mod egal
atât pe linia masculină a familie cât şi pe cea feminină. Acest tip de descendenŃă îl

124
întâlnim în majoritatea societăŃilor industriale ce au permis schimbarea rolurilor
genurilor şi creşterea contribuŃiei femeii în realizarea veniturilor familiei.
ReşedinŃa familiei nou create se stabileşte în mod diferit de la o societate la alta,
în funcŃie de modul în care este repartizată puterea între bărbaŃi şi femei. Normele
privind stabilirea reşedinŃei au în vedere asigurarea securităŃii economice şi protecŃia
membrilor noii familii (în special a copiilor).
Cercetările antropologice au evidenŃiat existenŃa a patru modele de reşedinŃă.
Cel mai obişnuit model îl constituie reşedinŃa patrilocală, atunci când cuplul îşi
stabileşte reşedinŃa lângă sau în interiorul reşedinŃei bărbatului. ReşedinŃa matrilocală
stabileşte ca tinerii căsătoriŃi să locuiască lângă familia femeii sau împreună cu
aceasta. ReşedinŃa bilocală permite noului cuplu să aleagă între a locui ori cu/sau lână
familia bărbatului ori cu/sau lângă familia femeii. Astăzi, cel mai răspândit model este
reşedinŃa neolocală, în care, noul cuplu îşi întemeiază propriul cămin, câştigând astfel
un mai mare grad de independenŃă faŃă de familiile de orientare.
SocietăŃile se deosebesc nu numai în privinŃa normelor care stabilesc reşedinŃa
noului cuplu ci şi în pivinŃa modului în care puterea şi autoritatea sunt repartizate în
familie. Patriarhatul este cel mai frecvent model ; el consfinŃeşte autoritatea
bărbatului în familie. În opoziŃie cu el, se află matriarhatul, sistem în cadrul căruia
autoritatea în familie îi revine femii. Îl întâlnim în mai puŃine societăŃi comparativ cu
patriarhatul. Sistemul egalitar consfinŃeşte faptul că autoritatea în familie aparŃine
deopotrivă femeii şi bărbatului.
Cu privire la modelele de căsătorie, reşedinŃă şi autoritate analizate până acum
se cuvine să tragem următoarea concluzie : pe de o parte, ele fac parte din cultura unei
societăŃi iar pe de altă parte, ele influenŃează valorile şi normele respectivei societăŃi.

10.3. FuncŃiile familiei

În linii mari, majoritatea sociologilor converg către recunoaşterea aceloraşi


funcŃii ale familiei ca grup social. Trebuie să remacăm, totuşi, că între opiniile lor
există şi diferenŃe semnificative de accente.
În viziunea antropologului francez Claude Levy-Strauss, familia prezintă
următoarele atribute principale :
a) îşi are originea în căsătorie ;
b) constă din soŃ, soŃie şi copiii născuŃi din uniunea lor, cu toate că, uneori,
acestui grup restrâns i se mai alătură şi alte rude ;
c) grupul familial este unit prin drepturi şi obligaŃii morale, juridice, economice,
religioase şi sociale.
Deducem de aici că principalele funcŃii ale familiei sunt funcŃiile biologică,
economică, de solidaritate şi morală.
G. P. Murdock apreciază că familia nucleară (ce se caracterizează prin
universalitate) îndeplineşte în esenŃă patru funcŃii : sexuală, reproductivă, economică
şi socializatoare. În acelaşi context, W.F. Ogburn precizează că principalele funcŃii
ale familiei tradiŃionale sunt : funcŃia de reproducere, economică, educaŃională,
recreaŃională, religioasă şi social psihologică.

125
FuncŃia biologică se referă în special la satisfacerea cerinŃelor sexuale ale
partenerilor şi procreeare a copiilor. Ea trebuie să asigure mecanismul înlocuirii
membrilor societăŃii de la o generaŃie la alta. Familia şi societatea reglementează
activitatea sexuală, impunând anumite restricŃii. RestricŃiile se referă, de regulă, la
limitarea activităŃii sexuale la sistemul marital şi la tabuul incestului.
FuncŃia socializatoare constă în “reproducerea” moştenirii sociale şi culturale.
Familia asigură educaŃia copiilor, îi învaŃă limba, c) valorile, normele. Procesul
socializării copiilor începe în familie continuând, mai apoi, în şcoală, grupul de
prieteni etc.
FuncŃia de plasare socială se referă la faptul că pentru fiecare individ, familia
constituie contextul social iniŃial şi îi asigură o identitate socială iniŃială. PoziŃia,
statutul derivat din familie îi influenŃează în mod semnificativ viitoarele experienŃe de
viaŃă. Nu este totuna să te naşti într-o familie bogată sau săracă, într-o familie de
intelectuali sau analfabeŃi etc.
În literatura sociologică, există numeroase controverse privind caracterul pozitiv
sau negativ al efectelor acestor funcŃii asupra indivizilor şi societăŃii. Teoria
funcŃionalistă (Murdock 1949, Parsons şi Bales, 1955) evidenŃiază funcŃiile pozitive
ale familiei. Ei consideră că familia este o instituŃie socială principală, care oferă
societăŃii posibilitatea de a îşi rezolva problemele importante.
Teoria conflictualistă susŃine că prin funcŃiile ei, familia asigură perpetuarea
sistemului existent, limitează mobilitatea socială. Din această cauză, familiile din
clasa de sus şi cea mijlocie tind să obŃină mai multă educaŃie, slujbe mai bune,
standarde de viaŃă mai înalte decât copiii din familiile clasei muncitoare.
FuncŃia economică constă în acumularea unor venituri suficiente pentru toŃi
membrii familiei şi alcătuirea unui buget comun.
FuncŃia de solidaritate se referă la rolul familie în statisfacerea nevoilor de
afecŃiune, căldură, respect şi ajutor reciproc între cei doi parteneri şi între toŃi membrii
familiei (părinŃi, copii, fraŃi, surori).
În sociologia românească, Henri H. Stahl surprinde complexitatea funcŃiilor
familiei clasificându-le în două mari categorii : funcŃii interne şi funcŃii externe. După
spusele sale, în prima categorie sunt incluse următoarele funcŃii : a) biologică şi
sanitară ; b) economică ; de solidaritate familială ; d) pedagogico-educativă şi morală.
FuncŃiile externe asigură socializarea şi integrarea socială precum şi dezvoltarea
individualităŃii, a personalităŃii fiecărui membru al familiei.
DistincŃia între funcŃiile interne şi externe nu este absolută. Între ele există
conexiuni, interferenŃe, determinări.
Caracteristicile societăŃii (regimul politic, legislaŃia, standardele educaŃionale
generale, politicile sociale, nivelul dezvoltării economice ) îşi pun amprenta asupra
modului în care familiile îşi exercită respectivele funcŃii.
În literatura de specialitate întâlnim şi teorii care susŃin că sunt mai
semnificative disfuncŃiile decât funcŃiile familiei. Includem aici, în primul rând, teoria
conflictualistă. În concepŃia reprezentanŃilor acestei teorii, familia este o unitate
socială ce reproduce la scară redusă conflictele interclasiale (K. Marx, Fr. Engels ).
Randall Collins (1975) consideră că în raporturile de familie, soŃul se comportă ca un
proprietar, ca un gangster, în timp ce femeia este victimă permanentă. În aceeaşi

126
ordine de idei, Jetse Sprey (1979) susŃine că membrii familiei se confruntă cu două
solicitări conflictuale : soŃii concurează între ei pentru autonomie, autoritate şi
privilegii şi, în acelaşi timp, cooperează pentru a putea supravieŃui.
În opoziŃie cu teoria conflictualistă, viziunea interacŃionistă accentuează asupra
efortului realizat de membri familie în vederea construirii unei existenŃe de grup, a
unei sub-lumi a cuplului. Pentru aceasta, ei îşi remodelează definiŃiile despre ei înşişi
şi despre ceilalŃi, despre viaŃa cotidiană, despre experienŃa trecută şi viitor. Raporturile
cu rudele şi prietenii sunt redefinite în consens cu aşteptările partenerului. Fiecare îşi
modelează acŃiunile în raport cu celălalt. Astfel, cuplul construieşte o biografie
comună, o memorie coordonată în comun. Naşterea copiilor va impune o nouă
remodelare a relaŃiilor dintre parteneri.

10.4. Familia contemporană

În cadrul familiei nucleare tradiŃionale, soŃul este principala sursă de venituri şi


autoritate a familiei. SoŃia se ocupa de problemele gospodăreşti şi de creşterea
copiilor depinzând din punct de vedere economic de soŃ. Vârsta partenerilor la
căsătorie era relativ scăzută, numărul de copii asigura creşterea demografică iar rata
divorŃurilor era relativ redusă. Acestea au fost, în linii mari, caracteristicile familiei
nucleare din secolul XIX şi până în deceniul 7 al secolului XX. După această dată,
acest tip de familie a cunoscut un continuu şi rapid declin. În multe din societăŃile
occidentale ea nu mai reprezintă azi decât 7-10% din totalul grupurilor familiale.
Principala cauză a acestui regres se presupune a fi creşterea ponderii femeilor ocupate
profesional. Acest fapt a dus la creşterea independenŃei economice a femeilor, a
satisfacŃiei lor psiho-sociale şi a posibilităŃii de egalizare în raport cu partenerul – a
poziŃiilor sale de autoritate şi putere.
Pe de altă parte, însă, se presupune că ocuparea femeilor în activităŃi
extrafamiliale a dus la diminuarea funcŃiilor familiei, îngrijirii şi supravegherii
copiilor.
Cercetările sociologice dovedesc că rata căsătoriilor (sancŃionate legal) a scăzut
după 1970 şi mai drastic după 1990 (Ńările scandinavice, SUA etc.). România prezintă
una dintre cele mai înalte rate ale căsătoriilor legale din Europa cu oate că ea a scăzut
comparativ cu anii ‘70-’80. Vârsta la prima căsătorie a crescut concomitent cu
creşterea ratei divorŃurilor. Căsătoriile se încheie deci, mai târziu şi se destramă mai
repede. Ne îndreptăŃeşte acest lucru să spunem că familia este o instituŃie socială pe
cale de dispariŃie? Considerăm că îngrijorarea celor care cred acest lucru este
neîndreptăŃită pentru că odată cu creşterea ratei divorŃurilor, creşte şi rata căsătoriilor.
Alte caracteristici ale familiei contemporane ar mai fi scăderea ratei natalităŃii şi
a numărului de copii, creşterea ponderii naşterilor în afara căsătoriilor legale,
amânarea fertilităŃii cuplului până la demararea activităŃii profesionale, creşterea
ponderii cuplurilor în care partenerii au relaŃii extraconjugale şi creşterea gradului de
acceptanŃă faŃă de aceste comportamente şi schimbarea diviziunii rolurilor în cadrul
familiei.
Ne întrebăm dacă astăzi iubirea romantică mai reprezintă un criteriu esenŃial în
luarea deciziei de a se căsători a tinerilor? Studiile realizate de Turner şi Helms în
SUA (1988) confirmă acest lucru. Ei susŃin că iubirea romantică se concretizează în
pasiune şi o anumită formă a grijii. Pasiunea se referă la “fascinaŃia”, sentimentul de
exclusivitate pe care îndrăgostiŃii îl au unul faŃă de celăalt, precum şi la dorinŃa

127
intimităŃii în doi. Grija se referă la puterea de sacrificiu a unuia faŃă de celălalt şi la
ocrotirea celuilalt.
Goode (1959) preciza că iubirea romantică este foarte importantă, atât pentru că
asigură sprijinul afectiv, cât şi pentru că ajută cuplurile tinere să slăbească legăturile
cu părinŃii.
Cu privire la rata înaltă a divorŃurilor, numeroase studii realizate de sociologi
americani evidenŃiază faptul că ea nu afectează în aceeaşi măsură toate categoriile
socio-profesionale. S-a constata că cei care se căsătoresc mai devreme în adolescenŃă
divorŃează într-un procent mai mare decât cei care se căsătoresc mai târziu. De
asemenea, rata divorŃurilor este mai ridicată în rândul clasei muncitoare decât al clasei
de mijloc, probabil şi datorită tensiunilor financiare care o macină. doi parteneri sunt
mai mari, cu atât creşte rata divorŃurilor.
Aceleaşi studii evidenŃiază o mai mare vulnerabilitate la divorŃ a celor care sunt
mai mobili din punct de vedere geografic.
În concluzie, principalele cauze care provoacă destrămarea familiilor
contemporane sunt :
a) Creşterea mobilităŃii geografice şi sociale ce au determinat slăbirea
legăturilor comunitare şi au contribuit la schimbarea mentalităŃilor
privind familia şi căsătoria. ReticenŃa şi stigmatul social legate de
divorŃ au scăzut semnificativ.
b) În multe din societăŃile contemporane au fost simplificate legile privind
divorŃul şi a fost instituit divorŃul “fără vină”, fapt ce a jucat şi el un rol
important în creşterea divorŃurilor.
Relativ la consecinŃele divorŃurilor, Spanier, Thompson şi Weitzman (1984,
1985) susŃin că acesta poate genera sentimente de eşec personal, singurătate şi
dificultăŃi de ordin economic-financiar.
DivorŃurile în familiile cu copii sunt mai complicate, ridicând problema
evaluării corecte a situaŃiei, astfel încât decizia privind îngrijirea ulterioară a copiilor,
fie de către unul dintre părinŃi, fie de către ambii, să fie favorabilă celor dintâi.
În trecut, se considera că divorŃurile erau foarte nocive pentru copii, ducând la
insuccese şcolare şi creşterea delincvenŃei. Cercetările actuale realizate de Spanier şi
Thompson par să indice că este preferabil un divorŃ, atunci când atmosfera în familie
devine insuportabilă, se caracterizează prin ură, violenŃă verbală, fizică, psihologică.
Cu privire la violenŃa în familie, se constată că aceasta este în creştere în multe
din societăŃile contemporane. IniŃial s-a considerat că violenŃa este un fenomen tipic
clasei muncitoare. În realitate însă, ea apare în toate clasele sociale, dar posibilitatea ei
creşte în condiŃii de şomaj şi dificultăŃi financiare.
Victimele violenŃei în familie sunt (de regulă) femeile şi copii. Multe dintre
femei se complac în situaŃii şi nu divorŃează pentru că nu au nici o alternativă
economică, nu-şi pot înterŃine singure copiii.
Agresivitatea faŃă de copii creează condiŃiile perpetuării ciclului de violenŃe : în
multe cazuri cei care maltratează au fost maltrataŃi în copilărie.
În SUA în fiecare an sunt maltratate două milioane de femei şi cam tot pe atât
copii. Astăzi, există multe organizaŃii care au ca obiect de activitate, monitorizarea,
preîntâmpinarea actelor de violenŃă în familie şi ocrotirea victimelor mentalităŃilor
privind familia şi căsătoria. ReticenŃa şi stigmatul social legate de divorŃ au scăzut
semnificativ.

128
10.5. Viitorul familiei. Forme alternative la căsătorie

Cele mai răspândite modele alternative de viaŃă care s-au răspândit mai ales
după anii ’70 sunt : coabitarea consensuală, celibatul, căsătoriile fără copii şi menajele
monoparentale.
Coabitarea consensuală este o formă de cuplu familial care seamănă cu familia
nucleară având aceleaşi funcŃii şi confruntându-se cu aceleaşi probleme, diferenŃiindu-
se doar prin faptul că nu şi-au oficializat căsătoria. Este o formă de cuplu întâlnită mai
frecvent printre tineri şi printre cei care nu au copii.
În ultimii ’30 de ani, concubinajul a crescut de aproximativ cinci ori, cu toate că
azi el nu reprezintă mai mult de 5% din familiile americane. A crescut totodată şi
acceptanŃa socială faŃă de cuplurile consensuale. Tinerele generaŃii le percep ca pe o
posibilitate care le oferă şanse mai mari de alegere a partenerului potrivit. Această
alternativă poate constitui, deci, o etapă premergătoare căsătoriei. Deseori, însă,
concubinajul reprezintă o formă alternativă la căsătorie, un stil de viaŃă adoptat pentru
o lungă perioadă de timp sau definitiv.
Studiile de sociologie au arătat că în SUA concubinajul este mai frecvent printre
studenŃi, printre cei care locuiesc în zonele metropolitane importante şi mai puŃin
frecvent printre cei care se declară profund religioşi.
Celibatul. Jean Bacher constată că celibatul se referă atât la persoanele care nu
au relaŃii intime cu alte persoane, cât şi la partenerii care locuiesc în menaje separate.
El a devenit astăzi o opŃiune de viaŃă sau o perioadă de aşteptare între două legături
sau o adevărată sihăstrie. O altă categorie de celibatari o constituie văduvele/văduvii
sau persoanele divorŃate, care nu se mai căsătoresc.
Celibatul apare fie ca rezultat al opŃiunii personale, fie ca rezultat al unor
constrângeri extraindividuale, ca de exemplu, din cauza factorilor demografici :
numărul mic al partenerilor din categoria de vârstă socialmente adecvată. Astăzi,
opŃiunea personală are o frecvenŃă mai mare în determinarea celibatului comparativ
cu celelalte cauze.
ToleranŃa socială faŃă de celibatari este în continuă creştere. Aproximativ 25%
din americani locuiesc singuri.
Ca şi cuplul consensual, celibatul poate fi o etapă temporară în viaŃa indivizilor
sau poate fi stilul de viaŃă preferat.
Deoarece celibatul constituie un factor care determină scăderea natalităŃii, în
majoritatea societăŃilor se încearcă descurajarea lui prin impunerea unor taxe pe
celibat, impozite mai mari decât ale celor căsătoriŃi, restricŃii în obŃinerea de credite
pentr locuinŃe etc.
Menajele monoparentale. Creşterea frecvenŃei familiilor cu un singur părinte
este evidentă în toate societăŃile dar mai ales în SUA şi Europa de Vest. Norman
Goodman precizează că în timp ce în 1960 doar 8% din familiile americane erau
compuse dintr-un singur părinte şi copii, astăzi 20% se află în această situaŃie.
Majoritatea acestor familii sunt fomate din mamă şi copii minori. Menajele
alcătuite din tată şi copii deŃin o pondere relativ mică, ele reprezentînd doar 10% din
totalul menajelor monoparentale în Europa de Vest şi SUA.
Majoritatea menajelor monoparentale sunt rezultatul divorŃurilor şi doar un
număr mic sunt cauzate de decesul unuia dintre soŃi sau de naşterea copiilor în afara

129
căsătoriei. Standardele lor de viaŃă sunt mai scăzute şi dificultăŃile cu care se
confruntă sunt mai mari decât în cazul familei nucleare. Se constată, de asemenea,
gradul scăzut de satisfacŃie al părinŃilor singuri în raport cu viaŃa de familie
comparativ cu cel al cuplurilor.
Familiile fără copii. Numărul familiilor fără copii a crescut în a doua jumătate a
secolului XX. În unele cazuri, este vorba de infertilitate sau doar de amânarea
fertilităŃii ; în altele este vorba de opŃiunea definitivă de a nu avea copii. Aproximativ
5% din femeile căsătorite din SUA nu doresc să aibe copii. Tehnologia contraceptivă
este utilizată pe scară din ce în ce mai largă în majoritatea societăŃilor de această
categorie de femei.
Cercetările actuale (deşi insuficiente) evidenŃiază că familiile care nu doresc
copii sunt preocupate mai mult de cariera lor profesională şi au un nivel superior de
educaŃie. O parte semnificativă din aceste cupluri sunt formate din primii născuŃi ai
familiilor de orientare (originare).
Pe lângă dorinŃa de a se afirma profesional în general, argumentele invocate de
cei care nu-şi doresc copii sunt : nepriceperea de a fi părinŃi, lipsa vocaŃiei parentale,
preferinŃa pentru un mod de viaŃă, caracterizat prin mai multă libertate, intimitate,
loisir.
În Ńările cu o economie slab dezvoltată, unul din principalele argumente ale
dorinŃei de a nu avea copii a familiilor ce aparŃin clasei de jos, îl constituie absenŃa
posibilităŃii materiale (este şi cazul României).
Cei care nu-şi doresc copii pot apela la mijloace contraceptive sau, în ultimă
instanŃă, la avort.
Dacă utilizarea mijloacelor contraceptive se bucură de o largă acceptanŃă
socială, problema avortului a născut serioase controverse.
Cu mici excepŃii (de exemplu starea de sănătate extrem de precară a mamei)
avortul a fost ilegal în România până în 1990 şi în SUA până în 1973.
În SUA, grupările care susŃin dreptul femeii la avort au încheiat o alianŃă
autointitulându-se mişcarea “pro-choice”. În opoziŃie cu acestea, există grupări care se
opun avortului, considerându-l un act imoral şi inuman şi care, la rândul lor, s-au
organizat în ceea ce ei numesc mişcarea “pro-life”.
Cuplurile de homosexuali şi lesbiene. Cu unele excepŃii (de ex., San Francisco)
cuplurile de homosexuali şi lesbiene au o frecvenŃă relativ scăzută în majoritatea
societăŃilor. Asistăm azi la o creştere temperată a toleranŃei sociale vis a vis de aceste
forme alternative de viaŃă.
Studiile lui Blumstein şi Schwartz (1983) au evidenŃiat multe asemănări între
aceste cupluri şi cele de heterosexuali : împărtăşesc noŃiunea de iubire romantică, sunt
preocupaŃi de situaŃia lor economico-financiară etc.
Unele din aceste cupluri, prin adopŃie sau fecundare artificială, devin părinŃi,
experimentând toate satisfacŃiile şi responsabilităŃile ce derivă din această calitate. Cu
toate acestea, trebuie să recunoaştem că un număr mare de actori sociali manifestă
repulsie faŃă de aceste cupluri percepându-le ca pericole iminente la adresa căsătoriei
şi echilibruui social şi încercând să le marginalizeze.

Note:
1 C. Zamfir, L. Vlăsceanu, DicŃionar de sociologie, Ed. Babel, 1993, p. 519.
2 N. Goodman, Inroducere în sociologie, Ed. Lider, Buc., p. 243.
3 Ibid., p. 245.

130
11.POLITICA ŞI STATUL. CULTURA POLITICĂ
ŞI SOCIALIZAREA POLITICĂ

11.1 Autoritarism, autoritate, putere

Pentru început, să încercăm să clarificăm cele trei concepte, dat fiind că în


vorbirea curentă, de multe ori, ele se confundă. Mai mult chiar, şi în literatura de
specialitate întâlnim situaŃii în care noŃiunea de autoritate este substituită cu cea de
putere şi invers. Vom încerca să demonstrăm că cele trei concepte, deşi sunt
indubitabil legate unele de altele, au semnificaŃii diferite.
Autoritarismul derivă din “autoriate”, numai un sufix, un –ism, despărŃind
sensuri care sunt, sau care pot fi, la distanŃe astronomice. Autoritatea este un termen
latin foarte vechi şi nu a fost niciodată (cel puŃin până nu demult) un cuvânt peiorativ.
De-a lungul secolelor, autoritatea a fost invariabil un termen pozitiv, în timp ce
autoritarismul indică un exces şi un abuz de autoritate, de fapt, o autoritate opresivă,
având o conotaŃie negativă.
În lucrarea “What Was Authority” (1958), H. Arendt arată că sensul originar al
“autorităŃii” este legat probabil de verbul latin augere, a augmenta. În primele sale
sensuri, indică faptul că deŃinătorii autorităŃii impun, confirmă şi sancŃionează un
anumit traiect de acŃiune sau de gândire. Pentru romani, o auctoritas a
contemporanilor depindea şi provenea din autoritatea întemeietorilor cetăŃii. Să
subliniem doar faptul că auctoritas, deşi în relaŃie cu potestas, puterea, a fost
întotdeauna prin faptul că este ascultată şi recunoscută. În acelaşi timp, putem spune
că autoritatea este o putere bazată pe prestigiu, pe respect”.2
Autoritatea nu este coercitivă, ea nu anulează posibilitatea alternativelor, “fiind
în opinia lui Flathman, în consonanŃă cu autonomia”. AlŃi sociologi, cum ar fi P.Paul
Wolff, consideră că, dimpotrivă, a accepta autoritatea înseamnă a renunŃa la
autonomie.
Ca semnificaŃie, termenul de autoritate – deducem din analiza conecptuală a lui
Sartori – este mai aproape de cel de legitimitate decât de cel de putere : “autoritatea
explică legitimitatea şi invers ; cele două concepte sunt atât de strâns legate, încât
reprezintă două faŃete ale aceleiaşi monede. Autoritatea face ca lucrurile să meargă
înainte (sau nu) nu prin comadnă, ci prin solicitări şi sugestii “juste” . Iată de ce
asociem autoritatea cu abilitatea de a conduce, care primeşte sprijin spontan. Din
acelaşi motiv – şi în acelşai moment – criza democraŃiei noastre este descrisă ca o
criză de autoritate”.3
ImportanŃa fenomenului legitimităŃii în procesul de instituŃionalizarea puterii a
fost sesizată încă din 1762 de J. J. Rousseau, în “Contractul social”. “Cel ce
stăpâneşte nu este niciodată destul de puternic penru a rămâne mereu stăpân dacă nu
transformă forŃa în drept şi supunerea în datorie”.
În viziunea lui M. Weber, puterea reprezintă capacitatea de a atinge scopuri în
ciuda opoziŃiei altora. El distinge între dominaŃie(Macht) şi putere (Herrschaft) .În
timp ce puterea este “şansa de a face să triumfe în interiorul unei relaŃii sociale
propria voinŃă, chiar în pofida unor rezistenŃe”, dominaŃia desemnează “şansa de a
găsi persoane ce pot fi convinse, gata să asculte un ordin cu un conŃinut concret”.
Jean Baudouin constată că raporturile de dominaŃie nu sunt specifice puterii
politice, ele pot fi întâlnite în toate straturile societăŃii (în familie, firme, instituŃii

131
educaŃionale, etc.). Acest lucru a dus la abordarea dominaŃiei politice din două
unghiuri de vedere :
“Primul constă tocmai în considerarea dominaŃiei politice ca pe un raport social
printre altele care, în esenŃă, nu se deosebeşte prea mult de alte raporturi sociale sau
care se deosebeşte doar prin mijloacele specifice pe care le pune în mişcare. Aceasta
este calea aleasă de politologul nord-american Robert Dahl, atunci când afirmă că
sistemul politic este o “urzeală persistentă de raporturi umane, ce implică într-o
măsură semnificatvă putere, dominaŃie, autoritate”. Cea de-a doua abordare
presupune, dimpotrivă, delimitarea dominaŃiei politice faŃă de alte forme de dominaŃie
şi reperarea părŃii sale ireductibile. Sociologia lui Max Weber preferă cea de-a doua
abordare, chiar dacă o face fără prea multă convingere”.4
M. Weber defineşte statul ca fiind “o acŃiune politică cu caracter instituŃional, a
cărei conducere administrativă revendică cu succes, în limitele unui teritoriu dat,
monopolul legitim al coerciŃiei fizice”. Arătând că statul se bazează pe monopolul
coerciŃiei fizice legitime, Weber se află în situaŃia de a admite că acest lucru este
posibil doar atunci când cei dominaŃi se supun autorităŃii revendicate de cei care
domină. Dacă aşa stau lucrurile, se naşte întrebarea : de ce se supun oamenii, în ce
condiŃii, pe ce se întemeiază această dominaŃie? Pentru a răspunde la această
întrebare, marele sociolog german construieşte o tipologie ideală a dominaŃiei bazate
pe legitimitatea (încrederea în validitatea autorităŃilor şi a actelor lor).
A) Legitimitatea tradiŃională. Baza justificării dominaŃiei o constituie
tradiŃia. Actorii sociali au încredere în caracterul sacru al tradiŃiilor şi cutumelor, care
stabilesc regulile vieŃii publice şi, de asemenea, în persoanele care sunt exponente
directe ale acestora. J. Baudouin sesizează că “autoritatea cu care este investit şeful
tradiŃional poate varia. Ea poate fi puternică, dacă concentrează în mâinile sale esenŃa
puterii (“sultanismul”). Ea slăbeşte într-o oarecare măsură dacă e împărŃită cu alte
autorităŃi (“patriarhat” sau “gerontocraŃie”) sau dacă se sprijină pe o administraŃie
supusă propriei persoane (“patrimonialism”). Dar în fiecare din aceste cazuri titularul
puterii, chiar relativ mediocru, este considerat moştenitorul unei tradiŃii sacre. Hussein
al Iordaniei sau Hassan al II-lea al Marocului îşi trag cea mai mare parte a
credibilităŃii din faptul că sunt consideraŃi în Ńările lor descendenŃii direcŃi ai lui
Allah”.5
B) Autoritatea raŃional-legală. Schimbările pe care industrializarea le-a
atras după sine au subminat autoritatea tradiŃională. Schimbările pe care ea le-a
produs au aruncat în desuetudine vechile practici tradiŃionale. Autoritatea raŃional-
legală a lui Weber este bazată pe “credinŃa în legalitatea reglementărilor şi în dreptul
celor plasaŃi în poziŃii ale autorităŃii prin asemenea reguli de autoritate de a emite
ordine”(M. Weber).
Deci, o altă sursă a autorităŃii o constituie sistemul de legi şi reguli care
investeşte cu putere legitimă o anumită poziŃie,statut social. Aceasta s-a dezvoltat
odată cu creşterea industrializării şi este mai compatibilă cu birocratizarea.
Autoritatea raŃional legală este puterea justificată printr-un sistem de reguli şi
legi acceptate de societate (autoritatea birocratică). Ea este legată mai mult de un
statut decât de o persoană. Cât timp persoana ocpă poziŃia respectivă are dreptul să-şi
exercite autoritatea. După aceea, nu.
C) Autoritatea charismatică este întemeiată pe “sanctitatea, eroismul sau
caracterul exemplar al unei persoane şi pe modelul normativ relevat sau impus de
această persoană”(M. Weber).
Autoritatea charismaică derivă din calităŃile personale extraordinare ale
conducătorului, care este un şef ieşit din comun, dotat cu “charisma”, sau cu un

132
“farmec” fără egal şi care inspiră angajament şi insuflă ascultare (Ghandi, Hitler,
Martin Luther King). Cele mai multe societăŃi consideră conducătorii charismatici
periculoşi, deoarece, de multe ori (fiind mai nonconformişti) ei pot submina bazele
celorlalte forme de autoritate : tradiŃia şi poziŃia.
Pierderea unui conducător charismatic ameninŃă existenŃa grupului dacă tradiŃia
şi poziŃia nu-i susŃin autoritatea. De-a lungul timpului,charisma a reprezentat o forŃă
revoluŃionară, care a generat mişcări sociale. Weber susŃine că supravieŃuirea unei
mişcări charismatice depinde de “rutinizarea” charismei, transformarea autorităŃii
charismatice fie în formă tradiŃională sau birocratică, fie într-o combinaŃie a celor
două (exemplul charisma lui Isus Christos).
Analizând textul weberian, privind comparaŃia dintre cele cinci forme de
legitimitate, J. Baudouin constată că spre deosebire de monarh, care are “supuşi”,
şeful carismatic se adresează “adepŃilor” care, într-un sfârşit, alcătuiesc o “comunitate
emoŃională” care se lasă sedusă de “farmecul” celui ales.
În timp ce în forma tradiŃională, încrederea colectivă este investită mai mult
într-un principiu decât într-o persoană (“Regele a murit, trăiească regele”), adeziunea
populară e afectivă şi pasională. În sfârşit, întreŃinerea carismei îl obligă pe şef să
mobilizeze resurse importante dacă nu vrea să se expună uitării şi dizgraŃiei. Regimul
carismatic induce o solicitare permanentă a adepŃilor şi o teatralizare nevrotică a
scenei politice”.6
În concepŃia multor sociologic, dictaturile plebiscitare contempoane (Lenin,
Stalin, Mussolini, Hitler) au fost “o ilustrare spectaculoasă “ a conceptului de
dominaŃie charismatică. Analizând legitimitatea, din perspectiva weberiană,
atenŃionează sociologul francez, nu terbuie să scăpăm din vedere faptul că tipurile
inventariate de Max Weber sunt “tipuri ideale”, neexistând în stare pură în realitate.
În cadrul aceluiaşi regim, putem întâlni elemente de la oricare din aceste
“reconsrucŃii utopice”. Este cazul Imperiului napoleonian, de exemplu. Organizat în
jurul persoanei împăratului, celebrînd faptele sale de arme devenite legendare, ne
ducem cun gândul la dominaŃia carismatică. Totuşi, crearea şi întărirea unei
administraŃii din ce în ce mai raŃionale şi centralizate, cât şi codificarea spectaculoasă
a dreptului cutmiar, îl apropie mai mult de modelul raŃional legal. Şi, în sfârşit,
tentativa de reconstituire a unei dinastii, a unei nobilimi imperiale şi chiar a unei
cvasi-societăŃi de curte ne duce cu gândul la elementele unui tip tradiŃional”.
FaŃă de puterea politică, sociologia şi-a manifestat interesul în următoarele
câteva direcŃii principale :
- a considerat statul ca o instituŃie politică ca oricare alta iar instituŃiile politice
le-a integrat în cadrul instituŃiilor sociale ;
- a acordat o atenŃie particulară aspectelor formale, funcŃiilor latente şi
disfuncŃiilor instituŃiilor prin care se exercită puterea politică ;
- tinde să confere o accepŃiune foarte largă termenului de “politic”.
Din ce în ce mai mult se consideră că universului politic îi aparŃin, fără
deosebire, toate fenomenele care implică relaŃii de putere, autoritate, conducere.
Puterea apare, deci, în instituŃii foarte diferite cum ar fi statul, organizarea socială,
patidul politic, sindicatul, biserica, familia.
În legătură cu bazele şi funcŃionarea puterii, două orientări fundamentale au
marcat sociologia politicii : consensualismul şi conflictualismul. Există, ce-i drept, şi
o a treia tradiŃie, deloc neglijabilă, care a subliniat coexistenŃa consensualismului şi a
conflictualismului în manifestările puterii. Pentru Tocqueville, exercitarea puterii într-
un sistem democratic implică un echilibru între forŃele conflictului şi cele ale
consensului.

133
Deciziile în democraŃie trebuie luate cu “minimum de forŃă şi maximum de
consens” (Lipset). Berelson corelează posibilitatea democraŃiei cu crearea unui
echilibru între consens şi clivaj în politică. InexistenŃa grupurilor politice opuse, a
clivajelor deci ar sugera “o comunitate în care politica nu are o importanŃă reală
pentru ea. Pe de altă parte, continuă sociologul american, adâncirea clivajului poate
ameninŃa însăşi existenŃa democraŃiei. Altfel spus, “dacă nu există consens în
interiorul societăŃii”, există un potenŃial limitat pentru o rezolvare paşnică a
diferenŃelor politice, care sunt asociate cu procesul democratic” (G. Almond, S.
Verba, 1963). Prea mult consens micşorează posibilitatea impunerii de
responsabilităŃi elitelor.
Teoriile consensului au pus accentul pe faptul că puterea politică este cea care
permite coordonarea activităŃilor de interes general ; asigurarea ordinii şi continuităŃii
sociale. Exercitarea puterii reprezintă un instrument esenŃial, prin care oricare
societate îşi gestionează supravieŃuirea. Sociologia marcată de această orientare a fost
interesată mai mult de funcŃionaera puterii (condiŃii, forme, tipologie) şi mai puŃin de
mecanismele erodării şi transformării sale.
ConcepŃiile conflictualiste au scos în evidenŃă caracterul eminamente coercitiv
al puterii politice, impunerea sa de către grupurile dominante asupra celor dominate în
scopul realizării propriilor interese. Ceea ce pare să caracterizeze această orientare
este (Parsons) “conceptul de sumă nulă” sau teza “caracterului limitat al puterii” (R.
S. Lynd), într-o societate dată există o cantitate limitată de putere, astfel încât oricare
extindere a puterii unui grup se face în detrimentul altuia. Teoria marxistă subliniază
faptul că principala funcŃie a instiutŃiilor politice (statul în primul rând)este cea de
dominaŃie de clasă. Ea aceentuează asupra caracterului istoric şi al fundamentelor
economice ale distribuirii puterii în societate.
ReducŃionismul economic marxist a fost ulterior mai nuanŃat şi mai temperat. A
Gramsci a analizat rolul instituŃiilor culturale în impunerea “hegemoniei” clasei
conducătorilor. Acestea, prin mijloacele lor specifice, contribuie la obŃinerea
consensului maselor ceea ce duce la coborârea pragului de coerciŃie directă necesară
pentru menŃinerea dominaŃiei.
L. Althusser argumentează teza funcŃionării “aparatelor ideologice ale statutlui”
în sensul inculcării “respectului individului faŃă de diviziunea tehnologică a muncii”,
prin intermediul căreia este reprodusă structura de dominaŃie în societate.
C.W. Mills, constatând fenomenul extinderii birocraŃiei în societăŃile
industrializate, critică efectele nefaste ale acestei tendinŃe : clivajul crescând între
instituŃii şi public, opacizarea legăturilor dintre conducători şi conduşi, deteriorarea
democraŃiei şi formarea unei “elite” a puterii. Acest cerc restrâns decide destinul unei
întregi societăŃi.
Studiile pe care el le-a realizat ca, de altfel, şi cele întreprinse de G. Mosca, R.
Michels şi V. Pareto au evidenŃiat faptul că elita politică este formată din oameni care
“trăiesc din politică”, care au sentimentul apartenenŃei la acelaşi grup, la “confreria
oamenilor ajunşi”.
“Dobândind un nou statut social, alesul se autonomizează vis a vis de mediul
social din care a ieşit. Cercul său de frecventare se transformă. Tinde să interiorizeze
normele conducătorilor. Modurile sale de a fi, limbajul, îmbrăcămintea, obişnuinŃele,
modul de viaŃă, se pot transforma vizibil. Cu greu ar mai putea recunoaşte cineva în
anumiŃi aleşi pe vechiul lăcătuş, funcŃionar sau institutor”.8
Avem de-a face astăzi cu “o profesionalizare a personalului poltic” (J.
Schumpeter, 1972),. ConsecinŃele imediate ale acestui fapt sunt apariŃia “tendinŃelor,

134
intenŃiei şi acŃiunii de a monopoliza posturile de conducere din sistemul politic” (J. N.
Rosenau, 1994).
Pe de altă parte, Dahrendorf observa că apar noi tipuri de autoritate în societăŃile
capitaliste avansate datorită separării proprietăŃii legale asupra mijloacelor de
producŃie de controlul direct al acestora.

11.2. Tipuri de regimuri politice : democraŃie, autoritarism, totalitarism.

Regimul politic se referă la modul concret în care funcŃionează un sistem politic


dat, respectiv structurarea în acŃiunea politică propriu-zisă a relaŃiilor dintre
guvernanŃi şi guvernaŃi. El implică forma de guvernare (monarhie sau republică),
statuarea rolurilor actorilor politici şi tipul de răspuns al masei de guvernanŃi.9
Prima tipologie a regimurilor politice a fost realizată de Aristotel şi a avut o
influenŃă deosebit de mare asupra gândirii politice ulterioare. După numărul celor care
exercită puterea, susŃine marele filosof, regimurile politice pot fi de trei feluri :
regalitate, aristocraŃie şi democraŃie. În cadrul regalităŃii, unul singur deŃine puterea,
puterea este deci personalizată, fapt ce se finalizează în eşuarea ei în tiranie.
AristocraŃia caracterizează acel tip de regim politic, în cadrul căruia puterea este
posedată de câteva persoane şi prin acest fapt constituie o oligarhie, devenind
asupritorii celorlalŃi. În cel de al treilea tip de regim politic, susŃine Stagiritul, puterea
este posedată şi exercitată de o mulŃime de oameni.
Astăzi, deşi nu putem vorbi despre un consens general privind tipologia
regimului politic, cea mai frecvent întâlnită este aceea care susŃine existenŃa a trei
mari tipuri de regim politic : democraŃii pluraliste, autoritarim şi totalitarism. Deşi
este o problemă conroversată, să încercăm să dezvăluim principalele coordonate ale
acestor trei tipuri de regimuri politice. Primele controverse s-au născut în jurul
întrebării dacă totalitarismul este sau nu un regim politic. Edgar Hallet Carr şi J.L.
Talmon confundă totalitarismul cu gândirea totalitară. Astfel, cel dintâi susŃine că
totalitarismul este : “o convingere conform căreia un grup organizat sau o instituŃie,
fie ea biserică, guvern sau partid are acces în mod privilegiat la adevăr. El este vechi
de când lumea, a existat dintotdeauna şi va exista mereu (cu excepŃia unor mici
perioade din epoca individualismului”).10
În contrapartidă, Friederich opinează că totalitarismul este mai mult decât o
ideologie, este un sistem social. În lucrarea intitulată “Totalitarism”, el a enumerat
cinci cerinŃe de care depinde existenŃa unui sistem totalitar : (a) o ideologoie oficială ;
(b) un singur partid de masă controlat de o oligarhie ; (c) monopolul guvernamental al
armamentului ; (d) monopolul guvernamental asupra mass-media şi (e) un sistem de
poliŃie terorist.
Mai târziu, la fel ca şi Brzezinski, el a adăugat pe această listă o a 6-a cerinŃă şi
anume o economie dirijată la nivel central, fapt care le demolează argumentaŃia,
deoarece nazismul nu s-a întemeiat pe o economie centralizată. Astfel, ei şi-au întins
singuri o capcană din care nu au mai putut ieşi şi care le-a demolat întreaga
argumentare, deoarece cea de a 6a caracteristică excludea nazismul din totalitarism,
deoarece el nu s-a întemeiat pe o economie centralizată. Definit astfel, conceptul nu
putea cuprinde laolaltă şi stalinismul şi nazismul. Această fisură în definirea
totalitarismului a dat naştere unor atacuri virulente împotriva uitlizării lui. Multe voci
au susŃinut că noŃiunea nu trebuie redefinită, ci respinsă. RenunŃarea la acest concept,
afirmă respectivii gânditori, este recomandată cel puŃin din două motive : 1. Pentru că
totalitarismul este unul din instrumentele propagandistice ale războiului rece, marcat

135
de părtinire polemică ;2. Şi pentru că regimurile comuniste sunt astăzi foarte diferite
între ele şi în comparaŃie cu ceea ce erau în anii ’50.
G. Sartori nu împărtăşeşte acest punct de vedere, sesizând fragila argumentare
pe care se întemeiază : “În mare, primul argument dovedeşte mai mult decât oricare
altul, natura extrem de politizată şi ideologizată a dezbaterii. Al doilea are, în schimb,
unele merite. Aşa cum a fost formulat de Michael Curtis, esenŃa lui este că în vreme
ce conceptul de totalitarism fusese util iniŃial, el îşi pierde utilitatea acum, când
nazismul şi fascismul sunt defuncte, când în Rusia comunismul nu mai este de factură
stalinistă iar lumea comunistă este extrem de diversificată”.11
El rămâne la convingerea că termenul este necesar, eficient şi relevant.
Semantic vorbind, susŃine marele politolog, reflectă “încarcerarea întregii societăŃi
înlăuntrul statului”, o dominanŃă politică atotcuprinzătoare asupra vieŃii extrapolitice a
omului”, “invazia totală a vieŃii private”. Finer reuşeşte o descriere sugestivă a
totalitarismului. “Întreaga societate este politizată ; dacă sferele private ale vieŃii
supravieŃuiesc, ele rămân … supuse unui guevrn care, oricând şi din orice motiv, le
poate controla, invada şi cuceri”. Sartori conchide că tocmai aceasta este distincŃia
dintre totalitarism şi absolutism, autoritarism şi celelalte variante ale dictaturii :
“Distrugerea liniei de demarcaŃie dintre stat şi societate şi politizarea totală a societăŃii
…. Aceasta nu se reduce doar la problema unei puteri politice mai mari sau mai
reduse. DiferenŃa este calitativă, nu cantitativă”. Că despotismul este temut şi
guvernează în mod caracteristic prin frică, continuă Sartori, este o realitate greu de
combătut. Cu toate acestea, totalitarismul este o amplificare maximă a despotismului,
despotismul cel mai puternic dintre toate.
Dictatura a avut conotaŃii diferite de-a lungul timpului. Pentru romani, dictator
era o magistratură extraordinară, de scurtă durată (6 luni), menită să răspundă în mod
exclusiv unei urgenŃe militare.
În sens modern, dictatura reprezintă o formă de guvernare a unei singure
persoane, care deŃine întreaga putere în stat şi pe care o exercită în mod arbitrar (Papa
Doc, Juan Peron – Argentina, Sadam Hussein – Irak, sunt câteva exemple).
Hunta este un tip de dictatură şi anume o dictatură militară care rezultă din
răsturnarea unui regim cu ajutorul forŃelor militare, care după cucerirea puterii, îşi pun
propriul lor conducător la putere (gen. Pinochot în Chile este un exemplu relevant).
În afara dictaturii unei persoane, se mai poate vorbi şi de o dictatură exercitată
de un grup restrâns de persoane (exemplu : dictatura iacobină sau dictatura unei hunte
militare).
N. Goodman susŃine că dictatura este o formă de autoritarism, aceasta de pe
urmă caracterizându-se prin excluderea poporului de la participarea politică şi prin
imposibilitatea înlocuirii din funcŃie prin mijloace legale a conducătorului.
Trecând în revistă principalele polemici iscate de definirea acestui termen,
Sartori se declară satisfăcut de următoarea definiŃie : “dictatură este o guvernare
neconstituŃională, pentru că cei care guvernează fie că falsifică constituŃia
preexistentă, fie că rescriu o constituŃie care să le acorde puterea de a face, practic,
orice doresc. Din acest punct de vedere, structura dictaturilor este şi poate fi descrisă
cu uşurinŃă ca opusul structurilor constituŃionale”.12 Dictatura iese, deci, de sub
constrângerile legii. Ea nu este un stat fără partide, ci un stat cu un singur partid.
Politologul american (de origine italiană) subliniază faptul că nici unul dintre
termenii analizaŃi până aici nu sunt în mod indiscutabil perfect opuşi termenului de
democraŃie. După părerea lui, singurul termen care ar avea această calitate este
autocraŃia. Putem vorbi deci de dihotomia perfect simetrică : “democraŃie sau
autocraŃie”.

136
“Aşadar, vom susŃine teza conform căreia democraŃia este o non-autocraŃie,
contrariul perfect al autocraŃiei. Aceasta înseamnă că democraŃia denotă un sistem
politic caracterizat prin refuzul puterii personalizate, a puterii asupra cetăŃenilor,
putere care să aparŃină cuiva. Puterea nu este “proprietatea” nimănui. Mai specific,
democraŃia este un sistem bazat pe principiul conform căruia nimeni nu se poate
proclama conducător, nimeni nu poate deŃine puterea în nume personal şi în mod
irevocabil. Tocmai pentru că principiul autocratic este respins, axioma democratică
este aceea că puterea omului asupra altor oameni poate fi acordată doar de ceilalŃi iar
aceasta numai şi numai pe baza revocabilităŃii (pentru că altfel cei care acordă puterea
vor renunŃa concomitent la puterea lor). Aşadar, conducătorii vor deŃine această
funcŃie ca urmare a desemnării libere, neîngrădite de către cei care urmează să fie
conduşi. Cu alte cuvinte, oricând puterea celorlaŃi de a desemna pe cineva este
contrafăcută sau anihilată – pentru că dezacordul este zădărnicit ori nu se oferă
alternative – democraŃia este ucisă chiar când începe să funcŃioneze. Dacă este sau ar
putea fi orice altceva decât reversul exact al autocraŃiei – democraŃia nu ar exista.
În viziunea lui N. Goodman, principalele coordonate ale unui stat democratic
sunt : 1. Participarea poporului la alegerea şi îndepărtarea conducătorilor ; 2.
DemocraŃia poate îmbrăca două forme : a) reprezentativă, în care poporul alege,
periodic, alte persoane care să-l reprezinte în procesul de decizie şi b) directă,
participativă, care presupune implicare directă a maselor în procesul decizional.3.
Dezvoltarea economică are drept consecinŃe formarea unei populaŃii urbane, cultivate
şi sofisticate cu pretenŃii politice şi a unei clase de mijloc, din ce în ce mai consistente,
care se consideră beneficiara sistemului şi care nu susŃine o schimbare politică
drastică ; 4. Limitarea instituŃională a puterii datorată autonomiei şi controlului
reciproc al celor trei puteri : executivă, legislativă, judecătorească (principiul separării
puterilor) ; 5. Nu există divergenŃe majore în societate care să provoace convulsii
sociale grave ; 6. Există toleranŃă faŃă de o disidenŃă rezonabilă. Există dreptul la
opinie iar cei care nu sunt în consens cu majoritatea, nu sunt stigmatizaŃi, nu sunt
consideraŃi distructivi ; 7. Accesul larg al populaŃiei la infromaŃii (uneori informaŃii
“potrivite”).
DemocraŃia - îşi încheie Sartori analiza conceptuală – este un sistem în care
“nimeni nu se alege pe sine, nici nu se poate investi cu puterea de a conduce şi, prin
urmare, nimeni nu îşi poate aroga singur putera necondiŃionată şi nelimitată”.

11.3. Cultură politică şi cultură civică

Cu mult înainte ca termenul de “cultură politică” să fi fost inventat, conŃinutul


lui a suscitat un imens interes dar şi mai mari controverse şi confuzii în filosofia şi
ştiinŃa politică. Platon, în “Republica”, corela calitatea guvernării cu “dispoziŃiile” şi
atitudinile indivizilor. Rolul educaŃiei în socializarea politică, respectiv în formarea
conştiinŃelor, atitudinilor, sentimentelor politice, a fost subliniat şi de Platon şi de
Aristotel.
Mai tîrziu, la începutul veacului al XVI-lea, Machiavelli constată că
funcŃionalitatea instituŃiilor democratice, depinde, în mod fundamental, de caracterul
indivizilor.
Peste două veacuri, Montesquieu explica natura instituŃiilor politice ale unui
stat, insistând asupra rolului variabilelor sociologice, antropologice şi psihologice.
În 1853, Tocqueville, într-o scrisoare adresată lui F. de Corcelle, semnala rolul
decisiv al sentimentelor, “înclinaŃiilor inimii”, credinŃelor, moravurilor, în modelarea

137
instituŃiilor politice. Lucrarea sa, “DemocraŃia în America” este o demonstraŃie
seducătoare a rolului culturii politice în asigurarea stabilităŃii sistemului democratic.
La începutul acestui veac, Max Weber face o analiză pertinentă a valorilor şi
atitudinilor ce-şi au originea în religia protestantă, ca principali factori catalizatori ai
schimbărilor în structura economică şi politică a unei societăŃi. Y. Schmeil, Ch.
Foster, M. Dogan, Dominique Pellasy, J. Welc, R.D. Putman şi Ellis Wildavski,
Thomson sunt numai câteva nume care demonstrează importanŃa deosebită pe care
politologii o acordă astăzi acestei teme. Cercetările lor au contribuit semnificativ la
clarificarea conceptului de cultură politică, chiar dacă el rămâne în continuare un
concept controversat plin de capcane.
Astfel, sociologul francez Maurice Duverger manifesta reticenŃa faŃă de
adoptarea acestui concept în ştiinŃele politice. El susŃine că următoarele concepte - de
cultură economică, politică, estetică - ar fi îndreptăŃite, dacă respectivele domenii ar
poseda valori proprii, diferite de ale altora. Se poate vorbi mai degrabă – afirmă
acelaşi autor – despre aspectele politice ale culturii decât despre cultura politică. În
realitate însă, valorile care se manifestă în aceste domenii nu sunt altceva decât
valorile de bază ale societăŃii globale aplicate la un domeniu particular. “13 Cu toate
acestea, - conchide politologul mai susamintit -s-ar putea justifica într-un fel utilizarea
termenului, deoarece el trimite la o anumită realitate reprezentată fie de anumite
aspecte politice ale culturii, fie de aspectele culturale ale politicii, aspecte care
indiferent cum le-am numi formează un ansamblu coerent şi coordonat”.
Chiar şi “părinŃii” culturii politice – respectiv Gabriel Almond, Sidney Verba şi
Lucien Pye – sesizează anumite dificultăŃi pe care le creează utilizarea acestui
concept. Pe de-o parte, ei susŃin că au creat acest termen tocmai din nevoia de a
evidenŃia caracterul distinct al sferei politicului, înŃelegerea ei ca o subcultură
distinctă, cu reguli de comportament şi procese de socializare specifice. Pe de altă
parte, ei evidenŃiază – dincolo de avantajele utilizării acestui concept – dificultăŃile pe
care le creează. “Ştim că antropologii utilizează termenul de cultură în moduri foarte
variate şi că, introducându-l în vocabularul ştiinŃei politice, riscăm să importăm atât
avantajele cât şi ambiguităŃile sale”.14
În acelaşi context, Lucian Pye semnala riscul utilizării termenului în discuŃie ca
explicaŃie salvatoare ori de câte ori analiza politică se afla în impas. J. Schemeil
preferă utilizarea la plural a termenului, care, oricum, rămâne o “invenŃie a
antropologilor”. 15În concepŃia sa, singularul este nerelevant pentru că sugerează o
cultură politică unică, cu efecte multiple asupra vieŃii politice dintr-o Ńară. Termenul
de “culturi politice” pe care îl propune, exprimă pluralismul cultural care are, însă, un
factor comun, şi anume, atitudinea faŃă de regimul politic. Mattei Dogan şi
Dominique Pelassy constatau că este dificil să vorbim despre o cultură politică
naŃională, mai ales pentru Ńările în care procesul de omogenizare nu este atât de
avansat ca în FranŃa sau SUA. Ei se întreabă dacă nu cumva introducând conceptul de
cultură politică “nu riscăm explicaŃii care nu se măgineasc la realitatea socială, sau, cu
alte cuvinte, nu riscăm un regres ştiinŃific?”
Cu toate controversele pe care le-a provocat, cei mai mulŃi politologi consideră
că renunŃarea la utilizarea acestui termen ar fi oricum mult mai păgubitoare decât
acceptarea lui cu toate dificultăŃile şi ambiguităŃile pe care le produce.
Ce se înŃelege însă, mai exact, prin cultura politică?
În limbajul comun, ea se identifică cu informaŃia politică. Se apreciază că o
persoană are cultură politică, dacă votează în cunoştinŃă de cauză sau este la curent cu
regulile jocului politic.

138
În ştiinŃele politice, termenul a fost utilizat pentru prima oară în 1956 de Gabriel
Almond în lucrarea “Comparative Political System”. El reia în 1963, împreună cu
Sideny Verba,problematica culturii politice în renumita lucrare : “Cultura Civică”.
Aici, atrăgând atenŃia asupra caracterului politic al conŃinutului culturii mondiale pe
cale de a se naşte, în mod indirect, ei subliniază încă o dată necesitatea utilizării
conceptului de cultură politică. “Când vorbim de cultura politică a unei societăŃi –
susŃin G. Almond şi S. Verba – ne referim la sistemul politic, aşa cum a fost
internalizat în cunoştinŃe, sentimente şi evaluări ale populaŃiei sale (…) Cultura
politică a naŃiunii este “distribuŃia particulară “ a patternurilor din “orientările” către
“obiectele politice”, aşa cum se realizează acestea între membri naŃiunii.
În concepŃia autorilor, există trei tipuri de orientări ;16
1.“orientarea cognitivă”, adică cunoaşterea şi credinŃa cu privire la sistemul
politic ;
2.“orientarea afectivă”, respectiv sentimentele privind sistemul politic ;
3.“orientarea evaluativă”, care se referă la judecăŃile şi opiniile cu privire la
“obiectele politice”. Principalele elemente care definesc orientările cognitivă, afectivă
şi evaluativă a indivizilor sunt următoarele : nivelul informării politice, a cunoştinŃelor
şi sentimentelor pe care le au faŃă de sistemul politic naŃional ; cunoştinŃele şi
sentiemntele despre natura şi limitele deciziilor publice şi politice şi despre modul în
care sunt puse în practică ; gradul de conştientizare a drepturilor, libertăŃilor şi
obligaŃiilor politice ; cunoaşterea şi utilizarea strategiilor şi mijloacelor pentru
protejarea şi pentru controlul eventualelor derapaje ale puterii ; gradul de implicare în
mecanismele puterii locale ; criteriile folosite pentru judecarea performanŃelor
sistemului politic şi a elitelor politice ; conştientizarea impactului şi a semnificaŃiei
actului de guvernare politică.
Mergând pe acelaşi filon, J. Wiatr defineşte cultura politică ca totalite a
atitudinilor, valorilor şi tipurilor de comportament existente într-o societate referitoare
la relaŃiile reciproce dintre puterea politică şi cetăŃeni.
M. Dogan şi D. Pelassy susŃin că respectivul concept “desemnează un set de
credinŃe politice, de sentimente şi de valori care prevalează pentru o naŃiune la un
moment dat”.17
Cultura politică nu este numai produsul istoriei colective, ci şi a istoriei fiecărui
individ, sinuoaselor itinerarii pe care le-a parcurs. Ea are legătură atât cu instiuŃiile
politice cât şi cu experienŃele personale ale indivizilor.
Cultura politică joacă un rol esenŃial atât în viaŃa comunităŃii, cât şi în viaŃa
individului. ComunităŃii îi oferă un set de valori, atitudini, norme şi idealuri care să
asigure funcŃionalitatea şi coerenŃa instituŃiilor sale. Individului îi pune la dispoziŃie
un ghid care să-i faciliteze participarea la viaŃa publică şi politică.
Cultura politică trebuie înŃeleasă ca un subsistem al culturii în general iar
ansamblul de idei şi opinii şi atitudini politice ale indivizilor, ca o parte componentă a
culturii lor generale. Ideile şi credinŃele politice ale indivizilor nu sunt rupte de cultura
lor generală, de concepŃia lor despre viaŃă, de viziunea lui asupra naturii umane în
ultimă instanŃă. De exemplu, o viziune pesimistă întreŃine o stare de suspiciune
socială, diminuează gradul de încredere şi loialitate manifestatae la nivelul
comunităŃii, generând mai departe, o atitudine politică pasivă, de resemnare faŃă de
autoritatea politică. Dimpotrivă, o viziune optimistă asupra esenŃei umane se
direcŃionează în încredere socială, solidaritate civică, atitudine reflexiv-critică faŃă de
putere şi participare activă la viaŃa publică.
Pe de altă parte, trebuie remarcat următorul fapt : cultura politică nu are o
structură uniformă, omogenă. Dincolo de diferenŃele dintre culturile politice ale

139
diferitelor naŃiuni (care reies din studiile, cercetările efectuate de Almond şi de Verba)
sunt semnalate diferenŃe în interiorul aceleiaşi naŃiuni, fie între diferitele sale regiuni,
fie între diferitele categorii social-poltice (ex., elite-nonelite).
DiferenŃele cu privire la nivelul culturii politice, între diferitele regiuni sunt
expresia deosebirilor dintre nivelele dezvoltării economice şi dintre gradele de
maturizare politică specifice acestora. Aşa stând lucrurile, cultura politică apare ca un
rezultat al competiŃiei dintre diverse moduri de raportare la viaŃa politică, dintre
diverse “moduri de viaŃă”, cum sugerează Wildavsky, Ellis, Thompson.
Cercetările în domeniu scot în evidenŃă faptul că opiniile şi atitudinile politice
pot diferi şi în funcŃie de nivelul educaŃional, de categoria de vârstă, de mediul de
rezidenŃă, de statutul politic al individului. L. Pye semnalează diferenŃele dintre
cultura politică a elitelor şi cea a nonelitelor. În anumite circumstanŃe, elitele pot
deveni forŃe motrice de modernizare politică a societăŃii , pot contribui fundamental la
inocularea noilor mentalităŃi politice în conştiinŃa nonelitelor, la dezvoltarea societăŃii
civile. În noile democraŃii, maturizarea clasei politice, dezvoltarea unei culturi politice
moderne la nivelul acestei clase devine o prioritate absolută urmărind ca, ulterior,
fenomenul să se generalizeze la nivelul maselor. Se poate spune că există societăŃi
caracterizate printr-o mai mare fragmentare a culturii politice, sau, dimpotrivă, printr-
o mai mare omogenizare.
Fragmentarea culturii politice (diferenŃierea ei pe regiuni, categorii sociale) are
serioase repercursiuni asupra stabilităŃii şi forŃei instituŃiilor democratice, în sensul
diminuării lor.
Dacă primele cercetări în domeniul culturii politice au urmărit şi accentuat
diferenŃele existente(pe acest plan) între diferitele naŃiuni (vezi Almond şi Verba –
“Cultura civică”) astăzi se constată reorientarea lor către evidenŃierea diferenŃelor
existente în cadrul aceleiaşi naŃiuni (Robert D. Punam, Wildavsky, Ellis Thompson).
În funcŃie de tipurile de orientări politice existente în diversele Ńări faŃă de
“obiectele politice” (de la sistemul politic în general, până la individ ca actor politic),
G. Almond şi S. Verba vorbesc despre existenŃa a trei mari tipuri de subculturi
politice : parohială, depedentă şi participativă. Ei atenŃionează asupra caracterului
mixt al culturii politice.
1.Cultura politică parohială desemnează frecvenŃa zero a orientării politice.
Exemplul cel mai relevant este cel al triburilor, care conştientizează vag sau deloc
existenŃa guvernului central şi a căror viaŃă este în mare parte neafectată de deciziile
centrale. Deci, cultura politică parohială este întâlnită în comunităŃile în care structura
politică este inexistentă, relaŃiile sociale fiind reglementate prin instrumentul valorilor
tradiŃionale nonpolitice.
2. Cultura politică (pasivă) dependentă desemnează o frecvenŃă înaltă a
orientărilor faŃăde sistemul politic general (sentimente cum ar fi patriostismul) şi faŃă
de “obiectele de output”(adică punerea în practică a politicilor, fluxul de sus în jos)
însă orientări zero în ceea ce priveşte fluxul de jos în sus şi perceperea sistemului în
calitatea de participant activ. Actorii sociali sunt conştienŃi de existenŃa sistemului
politic dar au un rol pasiv în raport cu acesta. Exemplul cel mai relevant este cel al
oamenilor ce trăiesc în regiunile autoritare, în dictaturi unde ei se percep mai mult ca
alienaŃi politic, ca intruşi, decât ca participanŃi la procesul politic.
3. Cultura politică participativă se caracterizează prin orientări maxime
faŃă de toate “obiectele politice”, în special faŃă de sine ca participant activ la politică.
Indivizii sunt conştienŃi de drepturile şi obligaŃiunile lor politice, implicându-se în
sfera politică activ şi raŃional. Participarea lor este fundamentată cognitiv şi atitudinal

140
: dispun nu numai de cunoştinŃe politice, ci şi de abilităŃi de comunicare, cooperare,
negociere.
Una din concluziile cele mai semnificative, care se desprinde din analiza
comparată pe care au întreprins-o Almond şi Verba, o constituie faptul că cele trei
subculturi : parohială, dependentă şi participativă pot coexista în sânul aceleiaşi
culturi politice. În majoritatea democraŃiilor moderne cele trei subculturi, în
interacŃiunea lor, constituie componentele culturii politice democratice, cultura
participativă ocupând un rol privilegiat în raport cu celelalte două.
Specifică democraŃiilor moderne occidentale este combinaŃia pasivă-
participativă, caracterizată prin puternice modele de participare politică pe fondul
unor obiceiuri tradiŃionale care impun respect faŃă de lege şi loialitate faŃă de structura
puterii.
Cu cât dimensiunea participativă a unei culturi politice este mai proeminentă, cu
atât sentimentul competenŃei civice este mai prezent atât la nivelul individului, cât şi
al comunităŃii ; şi invers, când într-o cultură politică componentele parohiale şi
dependente sunt dominante, sentimentele indivizilor de alienare politică şi neîncredere
socială sunt tot mai frecvent întâlnite.
În legătură cu evoluŃia politică viitoare a statelor, Almond şi Verba propun o
viziune optimistă : “Noua cultură politică mondială – anticipează ei – va fi o cultură
politică a participării”. Se subînŃelege că tot mai multe state vor alege calea
democraŃiei în dezvoltarea lor ulterioară.
Infuzarea modelului democratic participativ în tot mai multe Ńări va presupune
mai mult decât existenŃa instituŃiilor formale ale democraŃiei (partide politice,
legislativ ales, sufraj universal). Pe lângă toate acestea, existenŃa unei culturi politice
democraticve va fi indispensabilă. Astăzi, politologii ca şi cetăŃenii obişnuiŃi, se
întreabă deopotrivă în ce măsură este posibilă transplantarea culturii politice
democratice în statele post comuniste. S-a constatat că – susŃin autorii mai sus
menŃionaŃi – transferul culturii politice a statelor democratice occidentale în
societăŃile în tranziŃie întâmpină cel puŃin două mari obstacole : primul derivă din
obiectivele marilor idei ale democraŃiei, care se realizează cu distorsiuni, cu
modificări substanŃiale ; al doilea, îl constituie problemele obiective cu care se
confruntă aceste naŃiuni : tehnologii şi sisteme sociale arhaice.
În continuare, vom încerca să delimităm conceptele de cultură civică şi de
cultură politică.
Cultura civică îmbină modernitatea cu tradiŃia, este “o cultură pluralistă, bazată
pe comunicare şi persuasiune, o cultură a consensului şi a diversităŃii, o cultură care a
permis schimbarea, moderând-o însă”(G. Almond şi Verba).
Autorii mai sus amintiŃi încearcă să construiască conceptul de cultură civică
într-o relativă şi parŃială opoziŃie cu cultura politică parohială şi dependentă. În acelaşi
timp, aparent paradoxal, ei nu identifică cultura civică nici cu cultura politică
participativă. În concepŃia lor, cultura civică nu este în mod exclusiv o cultură politică
participativă, ci o cultură politică mixtă, în care coexistă cele trei tipuri de cultură
politică, predominantă fiind însă cea participativă.
Cultura civică nu este acelaşi lucru cu educaŃia civică. EducaŃia civică prescrie
modul în care cetăŃenii trebuie să se comporte într-o societate democratică, cuprinde
deci normele comportamentului cetăŃenesc, norme ce subliniază aspectele
participative ale culturii politice. Se aşteaptă ca cetăŃeanul să se implice activ şi
raŃional în politică, să fie bine informat şi să participe la procesul decizional. Toate
aceste caracteristici nu definesc cultura civică, ci cultura politică participativă. Cultura
civică este mai mult decât atât, ea este “o cultură participativă a raŃionalităŃii (…) în

141
care cultura politică şi structura politică sunt în armonie (…). Orientările politice mai
tradiŃionale au tendinŃa de a limita angajamentul individului în raport cu politica şi de
a-l slăbi. Într-un sens, orientările dependente şi parohiale “stăpânesc” sau Ńin la locul
olor rientările politice participative”(G. Almond şi Verba).
În concluzie, cultura civică este o cultură politică echilibrată, în care activitatea
politică şi raŃionalitatea sunt echilibrate de pasivitate, tradiŃionalitate şi angajament
faŃă de valorile parohiale. Cultura civică este, deci, o combinaŃie între cultura
modernistă şi cea tradiŃionalistă, o cultură pluralistă bazată pe informaŃie şi
persuasiune, pe dialog, pe consens şi pluralism, pe diversitate şi toleranŃă, care
permite şi încurajează schimbarea, termperându-i excesele. Ea caracterizează acea
societate în care există un număr mare de indivizi care participă activ la viaŃa publică.
Ei deŃin informaŃii politice relevante, acŃionează raŃional, conştientizează drepturile şi
libertăŃile lor şi cooperează în vederea realizării intereselor comune. CetăŃenii
dezvoltă sentimentul unei competenŃe civice subiective, al încrederii în abilităŃile lor
politice şi decizionale. În societăŃile în care încrederea cetăŃenilor în capacitatea lor de
a influenŃa guvernământul este mare, şi gradul lor de implicare în procesul politic este
mare. Simplul fapt că cetăŃenii cred în mitul democraŃiei deschide calea participrăii.
CetăŃenii care nu cred în acest mit, de regulă, se implică şi mai puŃin în viaŃa social-
politică, sunt mai pasivi, inerŃi, apatici.
În literatura de specialitate, pe lângă conceptele de “cultură politică” şi “cultură
civică”, este vehiculat şi conceptul de “cultură politico-administrativă”, într-un înŃeles
care se diferenŃiază fără însă a-l opune celor dintâi. În concepŃia lui Yves Meny,
conceptul de cultură politico-administrativă se referă la un ansamblu de norme şi
valori produse de o societate dată şi care pot fi în contradicŃie cu normele şi valorile
afişate de respectivul sistem. ContradicŃiile dintre valorile oficiale şi cele efectiv
practicate, susŃine el, dovedesc capacitatea democraŃiei de a se autocorecta şi
importanŃa culturii politice pentru populaŃie, care nu admite pe termen lung coruperea
principiilor democraŃiei. Exemple concludente în acest sens le oferă Italia postbelică
şi perioada Mac Carthista în SUA. DemocraŃia nu este un sistem perfect, lipsit
complet de erori. Superioritatea democraŃiei constă în capacitatea ei de a sesiza şi
corecta erorile cu ajutorul culturii civice.

11.4. Rolul socializării politice în formarea culturii politice

11.4.1. Ce este socializarea politică?

Cultura politică este transmisă din generaŃie în generaŃie, este transformată şi


inculcată de diverşi actori ai procesului de socializare. Easton şi Dennis definesc
socializarea politică ca “un proces prin care persoanele dobândesc orientări politice şi
patternuri de comportament”.
Majoritatea politologilor, deşi admit că există multe variaŃii ale conŃinutului
procesului de socializare politică de la o persoană la alta, de la o cultură sau
subcultură la alta, susŃin în acelaşi timp că există şi multe similitudini, în special la
nivelul naŃiunilor dezvoltate. În aceste condiŃii, devine posibilă – susŃin ei – tratarea în
termeni generali a fenomenului socializării politice.
Într-o oarecare opoziŃie cu susŃinătorii acestui punct de vedere, M. Dogan şi D.
Pelllasy se întreabă în ce măsură se poate vorbi de caracterul universal al socializării
politice, comparativ cu socializarea în general. Întrebarea este justificată de existenŃa
diferenŃelor mari de la o Ńară la alta privind proporŃia de copii, studenŃi, adulŃi, care

142
este atinsă de acest proces. “În timp ce dezvoltarea conştiinŃei politice face parte din
maturizarea normală a unui copil francez sau american, lucrurile stau altfel în Congo
sau Birmania”.
Unii sociologi susŃin că socializarea politică are un caracter conservator : ea
transmite doar acele reguli care sunt deja testate, care reproduc un sistem de clasă dat.
A. Gramsci în tezele sale asupra hegemoniei denunŃă perpetuarea unei stări de
dominaŃie prin controlul mesajului cultural.
Pe de altă parte, se constată că individzii reacŃionează faŃă de mediul socializării
politice, că ei nu sunt pasivi şi nu manifestă o disponibilitate absolută faŃă de aceasta.
Se înregistrează o modificare în timp, de la o generaŃie la alta, a valorilor, credinŃelor
şi atitudinilor politice. “Cultura politică se transmite prin aculturaŃie”. Socializarea
politică trebuie înŃeleasă, însă, nu numai ca un proces de învăŃare a normelor,
credinŃelor, valorilor politice, ci şi ca un proces de perpetuă schimbare a acestora, a
mediului politic. Această schimbare este rezultatul unor relaŃii complexe între agenŃi
rivali ai socializării, care transmit mesaje contradictorii unor receptori relativ
autonomi.

11.4.2. AgenŃii socializării politice

Psihologii şi analiştii socializării politice au evidenŃiat existenŃa a două principii


operatoare, care caracterizează învăŃarea timpurie :
1.Principiu primar : ce se învaŃă mai întâi, se învaŃă cel mai bine ;
2.Principiul structurării: ce se învaŃă mai întâi structurează întreaga învăŃătură
ulterioară.
Aceste două principii sunt relevante pentru importanŃa pe care o joacă
socializarea timpurie pentru evoluŃia culturală şi politică a indivizilor.
Deşi căile prin care indivizii dobândesc valorile, cunoştinŃele politice diferă de la un
individ la altul, majoritatea oamenilor este expusă la aceleaşi principale influenŃe,
agenŃi ai socializării, din copilărie şi până la maturitate : familie, şcoală, comunitate,
semeni, etc. Atitudinile politice, remarca G. Almond şi S. Verba, provin din surse
multiple de la experienŃele timpurii ale socializării, la experienŃele mai târzii ale
adolescenŃei şi ajungând la cele ale postsocializării ca adult. El include atât
experienŃele politice, cât şi nonpolitice. Este unanim recunoscut faptul că, în familie,
copiii învaŃă un set larg de valori morale, religioase, politice, economice care îi ajută
să-şi contureze opiniile. Nu este surprinzător faptul că majoritatea oamenilor
identifică amintirile lor politice cu ale familiilor lor. În cele mai multe cazuri, părinŃii
care sunt interesaŃi de politică îşi influenŃează copiii să devină mai implicaŃi şi mai
informaŃi în domeniul politicii. MulŃi copii, imitându-şi părinŃii, se identifică cu
partidul din care aceştia fac parte sau cu care simpatizează. InfluenŃa parentală asupra
identificării cu un partid este mai mare atunci când ambii părinŃi se identifică puternic
cu acelaşi partid. Aproximativ 1/2 din americani se identifică cu partidul politic al
părinŃilor lor.
G. Almond şi S. Verba, în “Cultura civică”, sesizează faptul că “pattern-urile
autorităŃii din familie reprezintă primele expuneri ale individului faŃă de autoritate”.
Ele implică, îndeosebi, o socializare politică latentă. Socializarea în familie, deşi nu
poate explica singură atitudinile politice efective - întrucât există şi alte forme ale
socializării politice - poate crea anumite predispoziŃii necesare manifestării lor.
Autorii mai sus menŃionaŃi se întreabă dacă pattern-ul autorităŃii din familie îşi pune
amptrenta asupra atitudinii şi participării politice de mai târziu a individului. Astfel, ei

143
se întreabă dacă membrul unei familii democratice este mai înclinat decât ceilalŃi să
fie un cetăŃean democratic competent. În urme cercetării efectuate, ei constată că
există o conexiune între perceperea abilităŃii participării la deciziile în familie şi
competenŃa politică curentă a subiecŃilor intervievaŃi. De exemplu, în SUA, 70% din
cetăŃenii care au declarat că au participat la decizii în familii se considerau cetăŃeni
competenŃi, în timp ce numai 47% din cei care nu au participat la decizii în familie îşi
declină în proporŃie mult mai mare competenŃele politice decât ceilalŃi.
În acelaşi context, Robert Lane susŃine că un adolescent din SUA sau Germania,
care a fost Ńinut din scurt acasă tinde să se angajeze politic mai puŃin decât tinerii care
s-au bucurat de o oarecare libertate. Deci, autonomia cetăŃeanului cât şi convingerile
sale, conchide el, îşi au rădăcinile în mediul social sau în atmosfera în care el începe
să se dezvolte.
Un alt agent al socializării îl constituie şcoala. În conformitate cu rezultatele
unor cercetări sociologice, influenŃa şcolii asupra învăŃării politice este egală sau mai
mare decât cea a părinŃilor. InstituŃiile educaŃionale - afirmă M. Dogan şi D. Pelassy,
în “Cum să comparăm naŃiunile” - condiŃionează într-un fel capacităŃile morale,
politice şi economice ale naŃiunii. Predarea directă, în şcoală, a cunoştinŃelor despre
politică şi guvernământ - susŃin Almond şi Verba - poate determina creşterea
sentimentului competenŃei politice a individului, însă aceasta depinde de conŃinutul a
ceea ce se predă. Este benefică dezbaterea unor probleme sociale şi politice
controversate - adică participarea formală a copilor la viaŃa şcolii. În SUA, 40% dintre
subiecŃi declară că li s-a oferit o asemenea şansă, în timp ce în Marea Britanie doar
16% şi în Italia chiar mai puŃin, respectiv 11%.
În ceea ce priveşte participarea informală în şcoli, SUA se detaşează net de
celelalte Ńări : aici majoritatea subiecŃilor declară că au participat la decizii în şcoală şi
s-au simŃit liberi să se plângă de un tratament nedrept şi chiar s-au plâns.
În societăŃile democratice, în şcoală se învaŃă, de regulă, normele
comportamentului de grup, luarea deciziei în mod democratic, respectarea opiniei
celorlaŃi. Dacă accentul se pune în mod exclusiv pe predarea sloganelor naŃionale, a
simbolurilo, eroilor şi sărăbătorilor naŃionale, neglijându-se valorile democraŃiei şi
dezvoltarea gândirii critice, educaŃia politică este înlocuită cu îndoctrinarea.
Familia şi şcoala sunt agenŃi ai socializării timpurii a copilului. D. Eston
distinge patru faze principale ale procesului de socializare politică a copilului asupra
domeniului politic :
1.politizarea, respectiv sensibilizarea politică a copilului asupra domeniului
politic ;
2. personalizarea, respectiv identificarea sistemului de guvernare cu anumite
autorităŃi, persoane (de exemplu, sistemul de guvernare este sinonim cu preşedintele
sau cu poliŃisutl) ;
3. idealizarea, adică emiterea de judecăŃi de valoare faŃă de autoritatea
personalizată (bună sau rea) ;
4. “instituŃionalizarea, adică trecerea de la perceperea autorităŃii personalizate la
perceperea ansamblului de autorităŃi ca sistem”.
Analizând socializarea politică, G. Almond şi S. Verba apreciază că
experienŃele timpurii ale scializării afectează predispoziŃiile personalităŃii individului
şi, în consecinŃă, pot afecta şi atitudinile politce. Numai că între aceste experienŃe
timpurii şi comportamentul politic de mai târziu, intervin numeroşi alŃi factori
(educaŃia, profesia etc.), ce micşorează efectul celor dintâi. Autorii mai sus citaŃi
evidenŃiază corelaŃiile dintre experienŃele nonpolitice ale individului şi experienŃele
lui politice, măsura în care rolurile pe care le joacă individul în cadrul familie, şcolii,

144
locului de muncă îl pregătesc pentru asumarea rolurilor politice. Ele sunt vizibile cel
puŃin sub două aspecte. Primul aspect se referă la percepŃia subiectivă, la faptul că
individul are tendinŃa să extrapoleze şanmsele sau neşansele participării sale
nonpolitice la sfera politicului. Astfel, dacă el are şansa de a participa la multiple
decizii sociale în sfera nonpolitică el se va aştepta să fie capabil de a participa şi la
deciziile politice. Reciproca este şi ea valabilă. Al doilea aspect, se referă la posibilele
consecinŃe reale ale experienŃelor nonpolitice asupra celor poltice. Se constată că
experienŃele nonpolitice îi pot conferi individului deprinderile de auto-exprimare şi
sistemul tacticilor politice necesare în participarea politică. Se impune a se remarca
faptul că aceste abilităŃi de participare politică formate în cadrul experienŃelor
nonpolitice vor fi utilizate în sistemul politic numai dacă acesta permite şi oferă
oportunităŃi de participare. Pe de altă parte, se poate ca experienŃele pre-politice să nu
fie mobilizatoare dar să existe alte caracteristici sociale sau politice care să-l conducă
la participare.
O altă coordonată care trebuie luată în discuŃie în analiza rolului pe care şcoala
şi familia îl au în socializarea politică a individului o constituie nivelul lui
educaŃional, cu performanŃele şcolare şi intelectuale. În urma cercetării efectuate de
G. Almond şi S. Verba în SUA, Marea Britanie, Germania, Italia, Mexic s-a putut
constata că frecvenŃa cu care subiecŃii afirmă că au foat capabili să participe la decizii
în familie sau şcoală creşte odată cu nivelul educaŃiei. Se pare că cei cu o edcaŃie mai
înaltă beneficiază de oportunităŃi mai mari de participare nonpolitică decât cei cu
realizări educaŃionale mai modeste. În acelaşi context, trebuie analizat şi faptul că nu
întotdeauna absenŃa tentaŃiei copilului de a protesta în şcoală sau în familie este
cauzată de structura autoritară a acestor instituŃii. Lipsa de participare a copilului se
poate datora neîncrederii în sine, inexistenŃei unui ego puternic. S-a constata că,
pretutindeni, şcoala pregăteşte copiii să accepte ordinea socială, fie că este vorba de o
ordine democratică, fie că, dimpotrivă, este vorba despre o ordine totalitară. Analizele
făcute în domeniul sociologiei educaŃiei au pus în evidenŃă faptul că, în mai toate
şcolile lumii sunt predate sloganele naŃionale, simbolurile, eroii şi sărbătorile
naŃionale. Pe lângă acestea, în societăŃile democratice şcolile pun accentul şi pe
normele comportamentului de grup, respectarea diferenŃelor de opinii şi obiceiuri,
participarea dmeocratică la luarea deciziilor, arta negocierii conflictelor etc. În aceste
tipuri de societăŃi, copiii învaŃă de mici despre importanŃa egalităŃii politice.
În societăŃile totalitare, şcolile - aflate sub supravegherea intransigentă a statului
- au datoria să infuzeze conştiinŃa copiilor cu sloganurile politice, să-i educe în spiritul
respectării necondiŃionate a partidului unic şi a conducătorilor săi iubiŃi, a obedienŃei
faŃă de interesul general al patriei şi al sacrificării totoale a vieŃii private.
Chiar şi în societăŃile democratice - atrag atenŃia unii analişti politice - există
pericolul unei oarecare îndoctrinări a copiilor în şcolile elementare. Robert D. Hess şi
Judith V. Torney susŃineu în anii ‘60-70 că “majoritatea copiilor ies din şcoala
elementară inoculaŃi cu sentimentul naŃionalismului şi cu o noŃiune idealizată a
guvernării americane”.
Cu cât şcolile solitică copiilor mai multă originalitate şi creativitate decât
reproducere de informaŃii, mai multă participare la dialog şi la luarea deciziilor
privind viaŃa şcolii decât obedienŃă faŃă de norme indiscutabile, cu atât este mai mare
influenŃa lor în socializarea politică democratică a viitorilor cetăŃeni.
Spre deosebire de şcoală şi de familie, autoritatea locului de muncă este
decisivă pentru participarea politică, pentru formarea competenŃelor politice ale
individului. RelaŃia dintre competenŃa la slujbă şi competenŃa politică rămâne
puternică chiar şi în grupurile educaŃionale combinate. RelaŃia este biunivocă.

145
PretenŃia de a participa la deciziile profesionale se justifică de multe ori prin existenŃa
cadrului politic democratic. Pe de altă parte, individul cu competenŃe politice va fi
mai puŃin înclinat să accepte absenŃa dialogului cu autoritatea la locul de muncă.
Ca o concluzie generală în urma analizei făcute se poate spune că, experienŃele
nonpolitice au un efect cumulativ asupra participării politice a individului.
Probabilitatea ca individul care are şanse constante de participare nonpolitică să o
generalizeze la participarea politică, este mare.
Un alt agent al socializării îl reprezintă comunitatea şi semenii.ÎnŃelegem prin
comunitate persoanele de toate vârstele, de toate categoriile sociale cu care individul
vine în ontact, cu care convieŃuieşte sau îşi exercită profesia. Semenii sunt prieteni,
colegi de şoală sau de servicu care trăiesc în interiorul comunităŃii şi care de regulă
sunt de aceeaşi vârstă.
ComunităŃile omogene, cu membrii similari din punct de vedere al etnicităŃii,
rasei, religiei, status-ului ocupaŃional pot exercita presiuni puternice atât asupra
copiilor, cât şi a a adulŃilor în vederea conformării la atitudinea politică dominantă.
De exemplu, dacă toŃi vecinii susŃin candidatura unui partid şi critică candidatura
altuia, este destul de dificil să susŃii o opinie contrară fără ca ceilalŃi să nu te
marginalizeze.
Grupurile “semenilor” sunt folosite de copii şi adulŃi, pentru a se proteja de
presiunile comunităŃii. Grupurile de adolescenŃi, bunăoară îşi susŃin actele de
rezistenŃă, opoziŃie ale membrilor săi faŃă de presiunile părinŃilor. Dacă iniŃial, tinerii
îşi apărăr doar stitlul de viaŃă, vestimentaŃia, extravaganŃele comportamentale şi nu
concepŃiile politice, studiile clasice arată că, mai târziu, studenŃii adoptă şi în viaŃa
politică atitudini mai liberale - comparativ cu părinŃii mai conservatori - şi rămân în
continuare liberali, pentru că prietenii le împărtăşesc opiniile.
Mass-media este, la rândul ei, un agent foarte important al socializării politice.
Dacă în societăŃile totalitare ea devenise un instrument docil şi eficace cu ajutorul
căruia guvernanŃi, “lucrători cu munca de partid”, îndoctrinau masele, în ocietăŃiel
democratice ea poartă un cu totul alt rol. Eliberată de cenzură, de dogmele ideologiei
totalitare, mass-media poate fi indepenedentă şi obiectivă, poate juca u rol esenŃial în
procesul de maturizare democratică a societăŃilor contemporane. În realitate însă, dacă
ea joacă un rol proeminent în socilizarea democratică a individului este greu de spus.
Există mari controverse pe această temă. Deşi la modul general se aşteaptă ca presa,
radioul, TV să se implice tot mai mult în educarea populaŃiei în spiritul legii, al
statului de drept, ele răspund într-o mică măsură şi de o manieră contradictorie acestui
deziderat. Pe de altă parte, mass-media promovează un sărijin popular pentru
guvernanŃi : popularizează achiziŃiile şi performanŃele politice ale acestora, se implică
în celebrarea sărbătorilor, eroilor naŃionali şi aniversărilor poliitce. Pe de altă parte,
media erodează încrederea politică prin publicarea plângerilor cetăŃenilor, a
protestelor, a actelor de corupŃie, prin critica acerbă a diferitelor măsuri politice. Unii
critici ai mediei susŃin că aceasta acordă prea mult spaŃiu oponenŃilor guvernului, în
special acelora care angajează o opoziŃie neconvenŃională. AlŃii, dimpotrivă, susŃin că
presa, prin publicitate, manipulează masele, consumatorii.
Încheiem aici analiza factorilor nonpolitici asupra formării atitudinilor şi
conştiinŃei politice. În continuare, ne propunem să evidenŃiem câteva aspecte ale
rolului sistemului politic în sine, al partidlor poliitce, în formarea atitudinilor,
normelor şi comportamentelor politice.
Se constată că partidele politice realizează socializarea politică, mai întâi, prin
consolidarea culturii politice existente, asigurând astfel perpetuarea sistemului politic.
Într-o societate de tranziŃie, partidele transformarea formelor de participare.

146
Partidele oferă membrilor şi simpatizanŃilor o ideologie, o doctrină, în ultimă
instanŃă deci, o subcultură politică. Mai concret, partidele politice le oferă informaŃii
politice, căi de soluŃionare a unor revendicări, de relaŃionare activă cu sistemul politic,
normele legitimiăŃii politice.
InfluenŃa directă exercitată de sistemul politic asupra formării convingerilor şi
atitudinilor politice este mai puternică decât cea exercitată de factorii nonpolitici ai
socializării şi în anumite circumstanŃe o poate submina sau chiar anula. Chiar dacă
familia şi şcoala au întipărit în mintea individului o viziune pozitivă asupra sistemuui
politic, în cazul în care el este dispreŃuit de partidul său, înşelat de politic, înfometat
(...) este mai mult ca sigur că opinie pe caere o avea despre sistemul politic se va
altera.
Când mijloacele socializării se află sub controlul exclusiv al statului, ca în
regimurile totalitare, rolul ei este nu numai de a consolida sistemul politic existent ci
şi de a preîntâmpina sau anihila apariŃia eventualilor factori perturbatori.
În astfel de societăŃi educaŃia şi propaganda îşi unesc eforturile în a asigura
autoritatea totală a statului asupra individului. În aceste condiŃii, socializarea timpurie
prin şcoală - grădiniŃa - pare a fi cea mai eficientă. În copilărie, mesajul
propagandistic prinde uşor, nu întâmpină de obicei rezistenŃe semnificative.
Analizând procesul de socializare din Ńările totalitare se constată existenŃa a trei
elemente importante : 1. în primul rând, conştiinŃa importanŃei decisive a socializării
politice ; 2. în al doila rând, supremaŃia absolută a unor anumite instituŃii : şcoală,
partid, armată - în detrimentul altor posibili competitori ; 3. în al treilea rând,
simplificarea extraordinară a discursului poltic. Fenomenul acesta cauzează şi o
regresie intelctuală. În timp ce modernizarea societăŃii implică multiplicarea surselor
de informaŃie şi dezvoltarea mesajelor suprapuse şi conflictuale, statul totalitar se
întoarce la adevărul unic şi indivizibil.
Considerăm că prezentarea următoarelor date statistice* este relevantă pentru
înŃelegerea caracteristicilor socializării politice în România.

InfluenŃa asupra deciziilor FrecvenŃa Procentajul


luate în familie răspunsurilor răspunsurilor
a) mare 103 19,2

b)medie 192 36,0


c) mică 101 18,9

d) nici o influenŃă 116 21,8


e) nu-mi amintesc 16 3,0

f) non răspunsuri 5 1,1

TOTAL 533 100,0

Tabel 1. Pattern-ul autorităŃii în familie şi competenŃa civică

Datele furnizate de cercetare arată că 55,3% din subiecŃii intervievaŃi au avut, în


perioada adolescenŃei, o influenŃă mare asupra deciziilor luate în familie. Pe de altă
parte, un procent mare de interlocutori, respectiv 40,7 % susŃin fie că nu au avut nici o
influenŃă, fie că influenŃa lor a fost mică în ceea ce priveşte luarea deciziilor în familie
(vezi tabel 1).

147
Ce puteau face dacă decizia luată în FrecvenŃa Procentajul
familie era nedreaptă? răspunsurilor răspunsurilor

a)Aveau dreptul să se plângă, să 373 70,0


riposteze
b) Nu aveau dreptul să se plângă 147 27,5
c) Nu ştiu (nu-mi amintesc) 13 2,5
TOTAL 533 100,0

Tabel 2. Pattern-ul autorităŃii în familie şi competenŃa civică

Din relatările subiecŃilor deducem că în 40,7 % din cazuri, familia nu a încurajat


participarea liberă a copiilor la luarea deciziilor, perpeutînd modelul autoritar al
relaŃiilor în familie, învăŃându-l pe copil mai mult să se supună, să se subordoneze,
decât să se implice cu responsabilitate în luarea deciziilor, pregătindu-i în mod
indirect pentru adoptarea unui comportament politic obediant, dependent.

Ce puteau face subiecŃii dacă nu erau FrecvenŃa Procentajul


supuşi unui tratament nedrept în răspunsurilor răspunsurilor
şcoală?

a) Puteau să riposteze 207 38,8

b) Nu aveau dreptul să se plângă 319 59,8

c) Nu ştiu (nu-mi amintesc) 7 1,4

TOTAL 533 100,0

Tabel 3. Pattern-ul autorităŃii în şcoală şi competenŃa civică

Tabelul 3 indică faptul că 59,8 % din subiecŃi afirmă că şcoala nu le-a oferit
posibilitatea să se plângă în situaŃia unui tratament nedrept. Ei susŃin că era în
avantajul copilului să nu riposteze în situaŃia în care era victima unui tratament
nedrept pentru că, în timp ce obedienŃa era “premiată”, riposta era sancŃionată. Elevul
sancŃionat pe nedrept, dacă se revolta, risca să primească o nouă pedeapsă, poate mai
grea decât prima, sau în cel mai bun caz era igonrat.

SubiecŃii au avut sau nu prilejul să discute FrecvenŃa Procentajul


în şcoală probleme politice şi sociale răspunsurilor răspunsurilor
controversate?

a)Au avut prilejul 106 20

b) Nu au avut prilejul 416 78

c)Nu-şi amintesc 11 2

TOTAL 533 100,0

Putem deduce că, în percepŃia majorităŃii subiecŃilor, pattern-ul autorităŃii în


familie era mai democrat decât cel al autorităŃii în şcoală.
Dacă 70% din subiecŃi opinau că în familie aveau dreptul să se plângă dacă se
simŃeau nedreptăŃiŃi, doar 38% din subiecŃi au susŃinut că s-au bucurat de această
libertate şi în şcoală. RelaŃiile profesori-elevi sunt percepute, deci, ca nondemocratice,
coercitive în percpeŃia majorităŃii subiecŃilor.
Neexersarea dialogului pe probleme politice în şcoală este apreciată de
majoritatea subiecŃilor ca fiind o deficienŃă majoră a şcolii româneşti. De aceea, ei
propoun în proporŃie de 80,1% introducerea în învăŃământul românesc a unei

148
discipline care să le permită dezbaterea unor probleme privind statul de drept,
democraŃia, drepturile omului.
Tabelul 5 ne indică faptul că 51,1% din interlocutori susŃin că sunt consultaŃi cu
privire la deciziile luate la locul de muncă cel puŃin din când în când, iar 25,0% foarte
rr sau niciodată. Se observă, deci, că pattern-ul autorităŃii la locul de muncă este mai
democrat decât cel din şcoală : procentul celor care delcară că sunt consultaŃi este
dublu faŃă de procentul celor care susŃin contrariul.

Măsura în care subiecŃii sunt consultaŃi FrecvenŃa Procentajul


cu privire la deciziile luate la locul de răspunsurilor răspunsurilor
muncă

a)des 102 19,1


b) din când în când 165 32,0
c) foarte rar 76 14,3
d) niciodată 57 10,7
e) non-răspunsuri 133 24,9

TOTAL 533 100,0

Tabel 5. Pattern-ul autorităŃii în şcoală şi competenŃa civică

Desigur că oportunitatea participării diferă de la un status ocupaŃional la altul.


Cu cât statusul ocupaŃional este mai înalt, cu atât este mai mare probabilitatea ca
individul să fie consultat în procesul decizional.
Din relatările subiecŃilor, deducem că ei se simt mai îndreptăŃiŃi şi abilitaŃi să
participe la luarea unei decizii la vârsta adultă. Având acest sentiment, probabilitatea
ca ei să încerce să participe activ la viaŃa profesională creşte. Participând la luarea
deciziei la locul de muncă, ei se vor simŃi mai capabili să se implice în viaŃa politică.
Pe de altă parte, trebuie să se remarce faptul că viziunea subiecŃilor asupra
pattern-ului autorităŃii în familie, şcoală, loc de muncă diferă în funcŃie de nivelul
educaŃional.
Datele furnizate de cercetare evidenŃiază faptul că subiecŃii cu înaltă educaŃie
beneficiază de oportunităŃi de participare privind viaŃa familiei, problemele şcolii şi
ale locului de muncă într-o măsură mai mare decât ceilalŃi.
De asemenea, datele cuprinse în următoarele tabele reflectă într-o mare măsură,
situaŃia apartenenŃei organizaŃionale şi a competenŃei civice existentă în România.
FrecvenŃa Procentajul

a) AparŃin uneia sau mai multor organizaŃii 91 17,1

b) Nu aparŃin nici unei organizaŃii 427 79,4

c) Non-răspunsuri 15 2,8

TOTAL 533 100


Tabel 6. ApartenenŃa subiecŃilor la diferite organizaŃii

Datele furnizate de cercetare sintetizate în tabelul de mai sus relevă faptul că


marea majoritatea interlocutorilor, respectiv 79,4% nu fac parte din nici o organizaŃie.
Doar 17,1 % din subiecŃii intervievaŃi susŃi că aparŃin uneia sau mai multor
organizaŃii. Gradul d eparticipare civică a populaŃiei intervievate este foarte scăzut.
Această concluzie poate fi generalizată la nivelul întregii populaŃii româneşti dacă
luăm în calcul şi rezultatele sondajului de opinie realizat de Metromedia Transilvania
în martie 1997.

149
Tipuri de organizaŃii FrecvenŃa Procentajul

a) sindicate 44 8,4
b) de afaceri 29 5,5
c)cooperative 9 1,7
d)grupuri de veterani 6 1,1
e) atletism 7 1,3
f) politice 19 3,6
g) de cariate 8 1,5
h) civice 13 2,6
i) religioase 13 2,6
j) altele 9 1,7

Tabel 7. OrganizaŃiile la care sunt afiliaŃi subiecŃii

Constatăm, în primul rând, că există un procent mare de non-activi civic. acest


lucru este evidenŃiat pe de o parte de procentul mic al pariticipanŃilor la viaŃa
organizaŃională, respectiv 17,1% din intervienaŃi, precum şi de procentul şi mai mic
de afiliaŃi la organizaŃiile politice (3,5% din răspunsuri) şi civice (2,6% din
răspunsuri).
Tabelul următor, nr.8, indiciă pe de o parte gradul scăzut de implicare a
organizaŃiilor în probleme controversate precum o guvernare mai bună, problema
şcolilor, a locuinŃelor etc., şi, pe de alta, caracterul formal al apartenenŃei
organizaŃionale a majorităŃii subiecŃilor afiliaŃi (81,4%).
În concluzie, cercetarea întreprinsă a evidenŃiat că modelul de cultură politică
predominant în actuala societate românească se caracterizează prin următoarele
trăsături principale :
a) insuficienta informare şi comunicare politică ;
b) valori scăzute ale competenŃei civice subiective ;
c) valori scăzute ale ataşamentului faŃă de sistemul politic ;
d) valori scăzute ale cooperării, solidarităŃii, participării organizaŃionale în
general şi politico-civică, în special.
Într-o formulă succintă putem spune că “dependenŃa” (inexistenŃa feed-back-ului)
constituie acum dominanta pattern-ului culturii politice româneşti.

Note :
1 Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, Polirom, 1999, p. 180.
2 G. Sartori, op. cit., p. 181.
3 Ibid., p. 182.
4 Jean Badouin, Introducere în sociologia politică, Ed. Amarcord, Timişoara, 1999, p. 51.
5 Ibid., p. 53.
6 Jean Badouin, op. cit., p. 54.
7 Ibid., p?.
8 P. Garrand, 1989, apud. I. Ionescu, D. Stan, Elemente de sociologie, Iaşi, 1977, p. 282.
9 C. Zamfir, L. Vlăsceanu, DicŃionar de sociologie.
10 Edgar Hallet Carr, apud. G. Sartori, op. cit., p. 186.
11 G. Sartori, op. cit., p. 188.
12 Ibid., p. 194.
13 M. Duverger, Sociologie de la politique, PUF, Paris, 1973., p. 120.
14 G. Almond, S. Verba, Cultura civică, Du Style, Bucarest, 1996, p. 44.
15 Y. Schmeil, Les cultures politiques, în M. Gravitz,J. Lecca, Traite de science politique, PUF,
1985, vol. XI, p. 279.
16 G. Almond, S. Verba, op. cit., p. 45.
17 M. Dogan, D. Pellassy, Cum să comparăm naŃiunile, Ed. Alternative, Buc., 1993, p. 34.

150