Comerț internațional

Lect. univ. dr. Andreas Stamate-Ștefan

andreas.stamate@rei.ase.ro
Curs introductiv (1)
Chestiuni organizatorice
• 60% curs + 40% seminar
• Examen:
• Scris
• Strategie recomandată: învățatul
• Bibliografia obligatorie:
• Suportul de curs (slide-urile)
• Dumitru Miron, Comerț internațional, Editura ASE, București, 2003
• Dumitru Miron & Valentin Cojanu (coordonatori), Comerț internațional (Vol. I:
Specializarea țărilor și sistemul comercial multilateral), Editura ASE, București,
2013
Structura tematică a cursului
1. Bazele acțiunii umane și teorema fundamentală a schimbului
1. Bazele acțiunii umane: raritate, proprietate, schimb
2. Teorema fundamentală a schimbului
2. Teoriile clasice/”vechi” ale comerțului internațional
1. Doctrina economiei universale
2. Mercantilismul
3. Teoria avantajului absolut
4. Teoria avantajului comparativ sau legea ricardiană a asocierii
5. Modelul Heckscher-Ohlin-Samuelson (HOS)
Structura tematică a cursului
3. Teoriile moderne/”noi” ale comerțului internațional
1. Teoria avantajului competitiv (Michael Porter)
2. Teoria ciclului de viață al produsului (Raymond Vernon)
3. Teoria similarității între țări (Steffan Linder)
4. Teoria rivalității strategice globale (Paul Krugman, Kevin Lancaster)
Structura tematică a cursului
• 4. Instituționalizarea comerțului internațional
• Organizația Mondială a Comerțului (OMC)

• (5. Comerț și dezvoltare

• Conferința Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNCTAD – United Nations
Conference on Trade and Development))
Printre presupozițiile cursului nu se află
următoarele:
• ”Totul este relativ!”
• Variantă: ”Nu există adevăr absolut!”
• Variantă: ”Toată lumea are dreptate!”

• ”Cu teoria stăm bine, practica ne omoară!”

• ”Viața e complicată și are multe aspecte!”

• Variantă: ”Problema-i mai complexă!”

• ”Adevărul e întotdeauna la mijloc!”

• Variantă: ”Problema-i mai nuanțată!”
• Variantă:”Trebuie să fim neutri!”
Cum era lumea pre-modernă/pre-industrială/
pre-comercială?
• (Fernand Braudel, Civilization and Capitalism: 15th-
18th Century, 3 vols.)

• Sărăcia: regulă/normă sau excepție/accident?

• Până la revoluția industrială (sf. sec. XVIII – încep. sec. XIX)
sărăcia e mai degrabă norma, situația obișnuită
• Prosperitatea și civilizația ca bunuri câștigate (care pot fi și
pierdute)
Populația
• ”By the present day standards (…), the towns the historian discovers
in his journeys back into the pre-nineteenth-century times are small,
and the armies miniature” (op. cit., p. 51)
• Populația lumii:
• 2012: peste 7 miliarde
• 1980: cca. 4 miliarde
• 1800: cca. 800 milioane
• 1300: cca. 330 milioane
Orașele
• Köln, cel mai mare oraș german în sec XV (1401-1500) – cca 20.000
locuitori
• (mai puțin ca Fălticeni azi: peste 24.000)
• Istanbul, sec. XVI – cca 400.000 locuitori
• Considerat monstruos de mare
• Aprovizionat cu:
• Vite (Balcani)
• Orez, fasole, porumb/bob (Egipt)
• Lemn (zona Mării Negre)
• Boi, cămile, cai (Asia Mică)
• Sclavi (de peste tot; piața de sclavi era în centrul orașului)
Armatele
• Armate mici:
• Sec. XVI: între 10 000-20 000 de oameni

• Bătălia de la Marstoon Moor (2.07.1644) din războiul civil englez între

„regaliști” și „parlamentari”
• Cca 15 000 vs. 27 000 (ar încăpea pe un vas modern de croazieră)
• Cam cât la meciul Steaua – Copenhaga din 4.10.2012

• Lumea pre-industrială/pre-modernă era o lume la scară mică

Lumea cca. 1500
• (Gordon W. Hewes; citat de Braudel)
• Total de 76 de civilizații
• 1-27: popoare primitive; culegători și pescari
• 28-44: nomazi și crescători de vite
• 45-63: popoare cu agricultură rudimentară (țărani cu sape)
• 64-76: așa-zise civilizații – populație mai densă, animale domestice, utilizarea
plugului, a tracțiunii animale (căruța), orașe/urbanizare
• Obs. : inclusiv Aztecii, Incașii, Mayașii (care nu cunoșteau roata) sau finlandezii (nu
tocmai fruntea spațiului european)
Animalele sălbatice
• Europa – patria lupilor (de la Gibraltar la Urali)
• În 1420 și 1438 haite de lupi intră-n Paris prin spărturile fortificațiilor sau porți
nepăzite; atacă oameni
• 1640 – haite atacă orașul Besançon (au mâncat copii)
• 1765 – existau așa mulți lupi încât apar povești cu super-monștri
• Vânătoarea era treabă civică serioasă, costisitoare (utilitate publică)
• Englezii eradicaseră în sec XV lupul; francezii își pun ulterior serios problema
cel puțin o dată să invadeze insulele aruncând suficienți lupi pe insulă încât să-
i distrugă
Foametea
• ”Famine recurred so insistently for centuries on end that it became
incorporated into man’s biological regime and built into his daily life.
Death and penury were continual, and familiar even in Europe,
despite its priviledged position. A few overfed rich do not alter the
rule. Cereal yields were poor; two consecutive bad harvests spelt
disaster.” (Braudel, op. cit. p. 73).
• Franța: - țara privilegiată a erei preindustriale
• Perioade de foamete generală: 10 în sec X; 26 în sec. XI; 2 în sec.
XII; 4 în sec XIV; 7 în sec. XV; 13 în sec. XVI; 11 în sec. XVII; 16 în
sec. XVIII.
• Nenumărate episoade de foamete locală
• Germania la fel (vezi Marea Foamete 1315-1321; originea
poveștilor gen Hänsel și Gretel)
• Florența (regiune bogată)
• Între 1371-1791: 111 ani de foamete și numai 16 de recolte
bogate; oricum contau semnificativ și pe grâu din comerț
• Problema cerșetoriei (apariția unor adevărate armate de
cerșetori)
• Finlanda: foamete gravă în 1696-1697 (cea mai dură din
Europa sub aspectul pierderilor de vieți omenești – între ¼
și 1/3 din populația Finlandei a pierit)
• În Asia problemele sunt mult mai grave
Bolile• Tovarăși de drum ai foametei și alimentației precare, între
altele
• Multe feluri de boli (unele nu se știe nici azi ce erau de fapt):
• Ciuma (boala sărăciei)
• Braudel: „No disease today, however great its ravages, gives rise to
comparable acts of folly or collective dramas”(p. 87)
• Varicela
• Tifos exantematic
• Variante de gripă
• Boala engleză (a „transpirației”; debuta în zona Londrei)
• Holera
• Scarlatina
• Tusea convulsivă („măgărească”)
• Dizenteria
• Febra tifoidă
• Tuberculoza
• Sifilisul (boala franceză)
 Curs 2
1. Bazele acțiunii umane
2. Teorema fundamentală a schimbului
1. Bazele acțiunii umane:
acţiune umană, raritate şi proprietate
• Acţiune umană, scopuri, mijloace
• Acţiunea umană este comportament conştient care presupune utilizarea de mijloace
rare pentru atingerea scopurilor propuse
• Acțiune umană versus comportament inconștient
• Raritate
• Raritate economică (“sfera mijloacelor este mai restrânsă decât sfera scopurilor”; J.G.
Hulsmann)
• Raritate tehnologică/fizică (există un volum limitat dintr-o anumită resursă în
univers)
• Obs: cele două sunt diferite: există resurse rare în sens fizic care nu sunt rare în sens
economic (nu servesc nici unei nevoi; mai precis cererea efectivă pentru ele este nulă)
• Nevoi versus cerere
• Nevoile sunt virtual nelimitate; cererea efectivă este întotdeauna limitată (Ex: aş
nevoie de elicopter pt. a ajunge mai repede la curs; cererea mea pentru elicoptere
este totuşi nulă)
Acţiune umană, raritate şi proprietate
(2)
• Problema economică
• Alocarea resurselor rare (economisirea lor) cu utilizări alternative către cele mai
urgente/importante nevoi (Lionel Robbins)
• Problema tehnologică
• Alocarea unor resurse în vederea realizării unui optim tehnologic
• Problema ecologică
• Alocarea resurselor astfel încât mediul să nu se degradeze
• Problema psihologică
• Cum se formează nevoile? Cum se aleg scopurile? (economia consideră aceste lucruri
ca date şi porneşte de la ele; începe acolo unde psihologia se termină)
• Obs.: cele 4 probleme sunt diferite
Acţiune umană, raritate şi proprietate
(3)
• Acţiunea umană presupune controlul exclusiv al resurselor, deci presupune
proprietatea
• Căile de dobândire a proprietăţii
• Economice
• Proprietatea asupra resurselor corporale proprii
• Aproprierea originară (homesteading (John Locke); adică preluarea în proprietate a resurselor
nedeţinute de nimeni)
• Producţia
• Schimbul
• Transferurile unilaterale voluntare (cadouri, moşteniri, donaţii, sponsorizări)
• Politice
• Taxarea/impozitarea
• Jaful
Teorema fundamentală a schimbului
• Daţi fiind:
• 2 indivizi (A şi B)
• Două bunuri economice (mărfuri fizice, servicii, bani – proprietăţi în general) – a
aparţinând lui A şi b aparţinând lui B
• Cu ierarhiile de preferinţă de aşa natură încât pentru A, b este mai important/valoros
decât a (b>a), iar pentru B, a este mai important/valoros decât b (a>b)
• Atunci:
• Schimbul are loc
• Schimbul este reciproc avantajos
 Teorema fundamentală a schimbului
(continuare)
• Două calificări
• Teorema nu descrie agresiunea, ci schimbul liber, voluntar
• Teorema nu ţine în caz de eroare naturală
• Dacă mi s-a defectat televizorul şi mă grăbesc să cumpăr repede o lampă (căci presupun că
această componentă s-a defectat), iar la revenirea acasă constat ca am un TV cu tranzistori,
schimbul anterior (bani contra lampă) nu mai pare avantajos; ex-ante părea avantajos; ex-post
este considerat o greşeală – cine-i de vină (errare humanum est)
• Teorema reformulată sintetic: schimburile non-agresive şi non-eronate sunt
întotdeauna reciproc avantajoase
Teorema fundamentală a schimbului
(continuare)
• Teorema implică o dublă inegalitate a schimbului şi nicidecum o echivalenţă a
acestuia
• Teoria schimburilor echivalente
• Presupune o teorie obiectivă a valorii
• Implică faptul că se poate câştiga din schimburi numai ca urmare a exploatării sau fraudei
• Piaţa devine o “junglă”/ joc cu sumă nulă (cineva poate câştiga numai dacă altcineva pierde)
• Teoria “dublei inegalităţi” a schimbului
• Presupune o teorie subiectivă a valorii
• Poate explica schimbul reciproc avantajos
• Piaţa devine o arenă a cooperării sociale – joc cu sumă pozitivă în care toţi participanţii pot
câştiga
 Teorema fundamentală a schimbului
(cont.)
• Cine câştigă mai mult (A sau B)?
• D.p.d.v. Economic problema e irelevantă câtă vreme fiecare din părţile care se angajează
în schimb câştigă mai mult decât dacă nu ar face-o
• Apare problema imposibilităţii comparaţiilor interpersonale de utilitate
• Problema invidiei 1 (A versus B)
• Problema terţilor
• Sunt ei afectaţi?
• Proprietatea lor fizică rămâne intactă
• Nimeni nu poate deţine proprietatea asupra valorii proprietăţii sale
• Problema invidiei 2 (terţi versus A şi/sau B)
Teorema fundamentală a schimbului (cont.)
• Aplicaţii ale teoremei fundamentale
• Autohtoni şi străini
• Bogaţi şi săraci
• “Dezvoltaţi” şi “în dezvoltare”
• Cultural avansaţi versus cultural înapoiaţi
• Cel puternic şi cel slab
• Creştinul şi păgânul
• (Obs.: dacă se întrunesc condiţiile cerute de teoremă, schimburile între cei de
mai sus rămân reciproc avantajoase, în ciuda diferenţelor menţionate și a
altor posibile aparențe)
 Curs 3
Doctrina economiei universale
Doctrina economiei universale
• Atitudini antice față de comerț
• Doctrina economiei universale (propriu-zisă)
• Viziunea catolică timpurie, scolasticismul, protestantismul
• Filozofii dreptului natural

• (Douglas A. Irwin, Against the Tide. An Intellectual History of Free Trade,

Princeton University Press, 1996, cap. 1)
Atitudini antice față de comerț
• Atitudine ambivalentă, confuză față de comerț
(aprobare/dezaprobare)
• Vizibilă, de pildă, în atitudinea față de mări:
• Favorabilă: (Plutarh) ”This element, therefore, when our life was savage and
unsociable, linked it together and made it complete, redressing defects by mutual
assistance and exchange and so bringing about cooperation and friendship… the
sea brought the Greeks the vine from India, from Greece transmitted the use of
grain across the sea, from Phoenicia imported letters as a memorial against
forgetfulness, thus preventing the greater part of mankind from being wineless,
graineless, and unlettered.”

• Defavorabilă: (Horațiu) ”In vain has God in his wisdom planned to divide the land by
the seațs separations, if, for all that, ungodly ships are crossing the waters that he
placed aut of bounds.”

• Atitudinea (ambivalentă) față de comerțul propriu-zis

• Teoretizarea ambivalentă a schimbului
• Aristotel operează cu ambele versiuni de teorie a schimbului (echivalență și dublă
asimetrie)

• Identificarea incipientă a beneficiilor diviziunii muncii:

• Platon (Republica): ”The result [of such a division], then, is that more things are
produced, and better and more easily when one man performs one task according
to his nature, at the right moment, and at leisure from other occupations”; ” it is
practically impossible to establish the city in a region where it will not need
imports”
Doctrina economiei universale
(propriu-zisă)
• 4 elemente (Jacob Viner, The Role of Providence in the
Social Order, Princeton University Press, 1976, 27-54):
• Credința stoic-cosmopolitană în fraternitatea universal umană
(”toți suntem frați”)
• Sau o fi creștină?

• Descrie beneficiile pe care schimbul/comerțul le aduc umanității

• Resursele economice sunt distribuite inegal pe glob

• (anticipare a legii ricardiene a asocierii și a modelului Heckscher-Ohlin-
Samuelson sau al ”înzestrării factoriale”)
• Problema egalității

• Atribuie situația (”fericită”) intervenției divine, care are în vedere

prin promovarea comerțului cooperarea/apropierea între
oameni
Doctrina economiei universale
(propriu-zisă)
• Seneca (cca. 4 î.Hr. – 65 d.Hr.):
• observa că Providența a aranjat elementele naturale astfel încât ”the wind
has made communication possible between all peoples and has joined
nations which are separate geographically”

• Philon din Alexandria (cca. 15-10 î.Hr. – 54 d.Hr.):

• ”He [God] has made none of these particular things complete in itself, so
that it should have no need at all of other things. Thus, through the desire
to obtain what it needs, it must perforce approach that which can supply
its needs, and this approach must be mutual and reciprocal. Thus, through
reciprocity and combination…God meant that they should come to
fellowship and concord and form a single harmony. And that a universal
give and take should govern them, and lead to the consummation of the
whole world”

• Origen (cca. 185 – cca. 254):

• ”Lack of the necessities of life has also made things, which originate in
other places, to be transported to those men who do not posses by them
the art of sailing and navigation; so that for these reasons one might
admire providence”
Doctrina economiei universale
(propriu-zisă)
• Libanius (cca. 314 – cca. 394):
• ”God did not bestow all products upon all parts of the earth, but distributed His
gifts over different regions, to the end that men might cultivate a social relationship
because one would have need of the help of another. And so He called commerce
into being, that all men might be able to have common enjoyment of the fruits of
earth, no matter where produced.”
• Exprimare ”canonică” a doctrinei economiei universale, citată adesea în secolele următoare

• Sf. Vasile cel Mare (cca. 330 – 379):

• The sea ”becomes a patron of wealth to merchants, and it supplies the needs of
life, providing for the exportation of superfluous articles by the prosperous and
granting to the needy the remedy for their wants”.
• Problema surplusului: condiție suficientă, dar nu necesară pentru apariția schimbului.

• Sf. Ioan Hrisostom (”Gură de Aur”; cca. 347 - 407):

• Student al lui Libanius în tinerețe; consideră că marea leagă diferitele regiuni,
preîntâmpinând descurajarea relațiilor cordiale între oameni, și transformând
pământul într-o singură casă locuită de toți.
Doctrina economiei universale (propriu-zisă)
• Teodoret (”al Cirului”; cca. 393 – cca. 457)
• ”For the Creator, wishing to instill harmony into human beings, made them
depend on one another for various needs. For these reasons we make long
voyages on sea, seek our needs from others, and bring back cargoes of what
we want; nor has providence allocated to each section of the earth all the
needs of mankind lest self-sufficiency should militate against friendship.
Accordingly the sea lies in the center of the earth, divided into countless bays
like the market place of a huge city, providing an abundance of every
necessity, and receives many sellers and buyers and brings them from one
place to another and back again”.
Viziunea catolică timpurie, scolasticismul și
protestantismul
• Fericitul Augustin (354 – 430):
• ”Let Christians amend themselves, let them not trade”; ”For they that are active traders…
they attain not the grace of God”

• Sf. Ambrozie al Milanului (339 – 397):

• ”God did not make the sea to be sailed over, but for the sake of the beauty of the element.
The sea is tossed by storms; you ought, therefore, to fear it, not to use it… use it for purposes
of food, not for purposes of commerce”
• Se spune despre Ambrozie că aproape că nu pare să recunoască posibilitatea comerțului cinstit

• Comerț cu prelucrare versus simpla intermediere

• Preocuparea pentru aspecte morale; comerțul deturnează excesiv atenția la

chestiuni lumești
Viziunea catolică timpurie,
scolasticismul și protestantismul
• Scolasticii (cca. 800-1500)
• Influențați puternic de Aristotel, au menținut suspiciunea antică în
privința comerțului, devenind, totuși, din ce în ce mai liberali
• Toma D’Aquino (1225 – 1274):
• Schimbă prezumția în favoarea comercianților
• În Summa Theologica acceptă ca activități ale comercianților utile pentru
societate:
• Depozitarea bunurilor
• Importul bunurilor necesare
• Transportul bunurilor din regiuni unde sunt relativ abundente în altele unde sunt
relativ rare
• Câștigul pecuniar, ”though not implying, by its nature, anything virtuous or
necessary, does not, in itself, connote anything sinful or contrary to virtue”
• Comerțul ca activitate neutră (nu viciu, nu virtute)
• Preferă comerțul intern celui internațional (urmându-l pe Aristotel)
• Contactul cu străinii deteriorează viața cetății (anticipează ”argumentul cultural” în
favoarea protecționismului)
• Thomas din Chobham (1160 – 1233/1236?):
• ”commerce is to buy something cheaper for the purpose of selling it dearer.
And this is all right for laymen to do, even if they do not add any improvement
of the goods which they bought earlier and sell later. For otherwise there
would have been great need in many reagions, since merchants carry that
which is plentiful in one place to another place where the same thing is
scarce.”
Viziunea catolică timpurie, scolasticismul și
protestantismul
• Richard of Middletown (1249 – 1302):
• “According to the right dictates of nature all men ought to come to one another’s
mutual assistance in their contracts, inasmuch as they are living under one
sovereign, which sovereign is God. Now it is like this, that some parts of the world
abound in some things of utility for human use, in which other countries are
lacking, and vice versa. For example, this part of the world abounds in corn and is
lacking in wine and another abounds in wine and is lacking in corn… and therefore
the right judgment of natural reason is that a country which abounds in one things
suitable for human use should come to the aid of another part of the earth which is
lacking in this (thing), so that that (country) which abounds in corn aids another
country lacking in corn and also receives aid from that one which abounds in wine…
the transaction is made according to the right judgment of reason, and the service
rendered is as great as the one received and yet that transaction is profitable, for a
measurement of corn is the country which abounds in wine is worth more than a
cask of wine in that country”.

• John Calvin (1509 – 1564):

• (din nou ambivalenta fata de comert) “Navigation cannot, indeed, be condemned
on its own account; for by importing and exporting articles of merchandise, it is of
great advantage to mankind. Nor can any fault be found with this mode of
intercourse between nations; for it is the will of God that the whole human race
should be joined together by mutual acts of kindness. But as it most frequently
happens that abundance leads to pride and cruelty, Isaiah reproves this kind of
merchandise, which was the chief source of the wealth of the land. Besides, in that
merchandise which is carried on with distant and foreign nations, there is often a
large amount of tricks and dishonesty, and no limit set on the desire of gain.”
Viziunea catolică timpurie, scolasticismul și
protestantismul
• Martin Luther (1483 – 1546):
• În favoarea comerțului intern (autarhia ca deziderat; la fel cu primii utopiști –
Thomas Morus, Tommaso Campanella; sau mai târziu J.G. Fichte)
• ”God has certainly given us, as he has to other countries, enough wool, flax,
and everything else necessary for the seemly and honorable dress of every
class. We do not need to waste fantastic sums for silk, velvet, gold ornaments,
and foreign wares.”
• ”I do not see that many good customs have ever come to a land through
commerce”
Filozofii dreptului natural
• Francisco de Vittoria (1492 – 1546):
• Teolog dominican, fondator al dreptului internațional; a apărat
drepturile indienilor împotriva invadatorilor spanioli
• Consideră că trebuie să existe dreptul de liber acces în zonele
altora, cu condiția de a nu-i vătăma; comerțul liber e un drept
(chiar al națiunilor)
• Francisco Suarez (1548 – 1617):
• Consideră că schimbul internațional trebuie să fie liber (din
perspectiva dreptului internațional – jus gentium)
• Hugo Grotius (1583 – 1645):
• ”Under the law of nations, the following principle was
established: that all men should be privileged to trade freely
with one another”
• Dreptul de a schimba liber + dreptul de a naviga liber pe mare
• Revigorează doctrina economiei universale: ”For God has not
willed that nature shall supply every region with all the
necessities of life; and, furthermore, He has granted
preeminence in different areas to different nations”
Filozofii dreptului natural (cont.)
• Samuel Pufendorf (1632 – 1694):
• După Libanius și Grotius revigorează doctrina economiei universale, dar o califică atât de mult,
încât deschide larg poarta protecționismului
• Statului îi revine rolul aplicării restricțiilor
• Distinge între necesități și bunuri de lux

• Emmerich de Vattel (1714 – 1767):

• ”When the rulers of a State wish to turn commerce into other channels without, however,
forcibly controlling it, they subject the articles which they intend to keep out of the country, to
such import duties as will discourage their consumption… Such a policy is perfectly wise and
just…; for every Nation may decide upon what conditions it will receive foreign goods, and may
even refuse to receive them at all”

• Christian Wolff (1679 – 1754):

• ”since no nation has the right to sell its goods to another nation without its consent, if any
nation is not willing that certain foreign goods be brought into its territory, it does no wrong to
the nation from which they came, consequently if the bringing in of foreign goods and their
sale is prohibited, there are no just complaints by foreigners concerning this prohibition”

• ! Schimbare de accent:
• Se admite rolul statului în reglementarea comerțului (înainte comerțul era, eventual,
stigmatizat în vederea abținerii voluntare)
• Se naște ideea de politică comercială
• Etapa tranzitorie către mercantilism
 Curs 4
Mercantilismul: aspecte generale
Structura temei
• Mercantilismul – aspectul economic al absolutismului

• Mercantilismul – teme principale

• Doctrina balanței comerciale
• Structura comerțului internațional și ocuparea

• Mercantilismul – ipostaze: Spania, Franța, Anglia

• Varia:
• confuzia bani=bogăție;
• problema bunurilor de lux
Referințe bibliografice
• Eli F. Heckscher, Mercantilism, George Allen & Unwin, London, 1934
[1931]
• Douglas A. Irwin, Against the Tide . An Intellectual History of Free
Trade, Princeton University Press, 1996, cap. 2)
• Murray N. Rothbard, An Austrian Perspective on the History of
Economic Thought (vol. I, ”Economic Thought Before Adam Smith”),
The Ludwig von Mises Institute, 2006, cap. 7-11.
• Michael A. Heilperin, Studies in Economic Nationalism, The Ludwig
von Mises Institute, 2010, cap. IV.
Mercantilismul – aspectul economic al
absolutismului
• ”Mercantilism is the name given by late nineteenth
century historians to the politico-economic system of
the absolute state from approximately the sixteenth
to the eighteenth centuries. Mercantilism has been
called by various historians or observers a system of
Power or State-building (Eli Heckscher), a system of
systematic state privilege, particularly in restricting
imports or subsidizing exports (Adam Smith), or a
faulty set of economic theories, including
protectionism and the alleged necessity for piling up
bullion in a country. In fact, mercantilism was all these
things; it was a comprehensive system of state-
building, state priviledge, and what might be called
state-monopoly capitalism.” (Rothbard)
Mercantilismul – aspectul economic al
absolutismului
• Sistem de construire a statului / state-building (chiar, incipient,
național)

• Sistem de privilegii monopoliste

• Prohibirea/taxarea importurilor și stimularea exporturilor

Mercantilismul – aspectul economic al
absolutismului
• Sistem de construire a statului / state-building
• Guvern mare (big government)
• cheltuieli guvernamentale (regale) mari
• taxe mari
• Inflație și deficite
• Mercantilismul ca echivalentul de sec. XVII-XVIII al politicii monetare moderne
• Politică externă belicoasă, militaristă, imperialistă
• Quick quiz: în ce stadiu se află UE, ca și construcție politică? Ce tip de politici comerciale
are?
Mercantilismul – aspectul economic al
absolutismului
• Sistem de privilegii monopoliste
• (echivalentul economic al fascismului de mai târziu)
• Reglementări interne stufoase și sufocante
• Sistemul de bresle/ghilde
• Sensul tradițional al noțiunii de monopol: dreptul exclusiv, acordat sau vândut de
suveran și implementat cu forța la nevoie, de a produce sau a vinde un anumit produs
sau serviciu într-o anumită regiune (de ex.: Compania Indiilor de Est)
• Sensul inițial al sintagmei free trade: libera intrare în branșă
Mercantilismul – aspectul economic al
absolutismului
• Prohibirea/taxarea importurilor și stimularea exporturilor
• Nu atât obiectiv izolat, cât parte integrantă a sistemului de construcție a
puterii statale și a celui al privilegiilor monopoliste
Mercantilismul – teme principale

1. Doctrina balanței comerciale

2. Structura comerțului internațional și ocuparea

 Curs 5
• Mercantilismul: doctrina balanței comerciale
1. Doctrina balanței comerciale
• Necesitatea consolidării trezoreriei suveranilor (cu
precădere monarhi absoluți, în special în perspectiva
plăților către armatele de mercenari) duce la
considerarea intrărilor de metale prețioase (aur,
argint) în țară ca lucru în sine benefic
• Viziunea naivă (puțin credibilă): fascinația metalelor prețioase,
care erau considerate simbol al averii, sau avere în sine
• Viziunea mai probabilă: metalele prețioase erau banii/moneda
vremii; teza mercantilistă poate fi reformulată în sensul necesității
menținerii unei mase monetare cât mai mari la intern, acest lucru
fiind premisă a prosperității (în principal a monarhului, în subsidiar
a regatului în întregimea sa)
1. Doctrina balanței comerciale
• Intrările de metale prețioase (”bani”) echivalează cu
surplusul/excedentul comercial (importurile < exporturile), de urmărit
la nivelul politicii comerciale prin:
• Taxarea/prohibirea importurilor
• Stimularea/subvenționarea exporturilor
• Politica comercială ca substitut/avatar/proxy al politicii monetare
• Menținerea unei mase monetare mari la intern ca premisă a prosperității = keynesism
avant la lettre
1. Doctrina balanței comerciale
• Ulterior doctrina pierde accentul pus pe metale prețioase, reținând
doar caracterul presupus benefic al excedentului sau echilibrului
comercial (și implicit nocivitatea deficitului comercial)
• D. Hume: cantitatea de bani în sine este irelevantă pentru prosperitatea unei națiuni
• Se face trecerea la preocuparea pentru structura comerțului
1. Doctrina balanței comerciale: probleme
• Dusă la extrem, implică faptul că e bine (benefic) să
vinzi și e rău (nebenefic) să cumperi

• Este deficitul o datorie?

• Nu neapărat (poate fi finanțat din economii anterioare sau
cadouri/donații)
• Dacă da, e neapărat problematic?
• Nu neapărat: îndatorarea are logica ei economică (nu orice datorie e
rea/pernicioasă)
 Doctrina balanței comerciale: probleme

• Ignoră legătura indisolubilă între exporturi și importuri (pot crește și scădea

numai laolaltă, dincolo de termenul foarte scurt)
• În fond, schimbul internațional are caracter de barter
• Producția (factorii de producție), schimbul (banii) nu sunt scop în sine
• Consumul (prezent sau viitor) este scopul ultim al activității economice
• Exporturile n-au ca ultim scop decât potențarea importurilor
• (e vorba de aplicarea legii lui Say la comerțul internațional)
Excurs 1: legea lui Say („a piețelor”)
• Jean Baptiste Say (1767-1832)

• Varianta „populară” de expunere a legii lui Say:

• Oferta își creează propria cerere (“supply creates its own demand”)
• Propusă și vehiculată de John Maynard Keynes (1883-1946) (și, anterior, de Thomas
Robert Malthus (1766-1834))

• Variante mai corecte de redare a legii lui Say:

• Ca să poți cumpăra ceva, trebuie să oferi ceva în schimb
• Orice producție este întreprinsă în vederea unei cereri
• Pe piața liberă nu pot exista crize generale (ci doar sectoriale)
• Pe piața liberă nu există obstacole/bariere în calea atingerii ocupării depline
• Nu poate exista un deficit al cererii agregate
• Oferta este cerere (Supply is demand)
• Banii nu pot fi „prea puțini” (”too little liquidity”)
• Nu există deficit al cererii agregate; întreprinzătorii fac pur și simplu greșeli (David
Ricardo)
Excurs 2: legătura importuri – exporturi
(ilustrare)
• În contextul standardului aur (monedă marfă; gold standard)
• Condiții inițiale: țara A și „Străinătatea”; aurul e moneda națională și internațională
• Importurile cresc în A (intră bunuri, iese aur)  (1) în A aurul devine relativ mai rar
(se apreciază; PCB în A crește; prețurile bunurilor în aur scad); (2) în „Străinătate”
aurul devine relativ mai abundent (se depreciază; PCB în „Străinătate” scade;
prețurile bunurilor în aur cresc)  (1) tendință de frânare a importurilor de bunuri
în A; (2) tendință a celor din „Străinătate” de a folosi aurul (moneda) acolo unde are
PCB mai mare, adică în A  exporturile A către „Străinătate” cresc
• (viceversa cu exporturile crescute ale A; rezolvați ca exercițiu)
• Devierile de la echilibrul natural export-import pun ele însele în mișcare mecanisme
de (auto)corectare

• În contextul monedelor discreționare (fiat money) actuale

• Condiții inițiale: țara A și țara B; MA și MB monedele celor două state
• Importurile cresc în A (intră bunuri; MA „aleargă” după MB, adică MA se depreciază
în raport cu MB – asta pentru că cei din A nu pot cumpăra bunurile în B decât cu
MB, deci trebuie să cumpere MB cu MA pe piața forex/valutară)  cursul depreciat
favorizează exporturile din A către B (cine vinde marfă de 1MA afară capătă la intern
mai mulți MB decât anterior)
• Mai simplu spus: ce să facă cei din B cu banii din A (MA) încasați? Nu pot decât să
cumpere, în ultimă instanță ceva din A.
 Doctrina balanței comerciale: probleme

• Non-echivalența între balanța comercială (la nivel de țară) și contul de

profit și pierdere (la nivel de firmă) (Fritz Machlup)

• Relevanța balanțelor scade cu cât crește dimensiunea țării avute în

vedere
 Doctrina balanței comerciale: probleme

• De regulă cauza principală a deficitelor comerciale este politica

monetară inflaționistă

• Teoria monetară a balanței comerciale

• Sistemul automat de reglare a balanței de plăți sub standardul aur
• Acțiune calculată în termeni monetari și balanță de plăți
 Curs 6

• Mercantilismul: structura comerțului exterior

• Mercantilismul: ipostaze istorice
Mercantilismul – teme principale
• Structura comerțului internațional și ocuparea
• Doctrină care se dezvoltă în fazele ulterioare/mai mature ale mercantilismului
• Accentul se mută de pe problema excedent/deficit (”cât se exportă vs cât se
importă”) pe structura comerțului internațional (”ce se importă vs ce se exportă”)
• Este benefic exportul de produse manufacturate (grad înalt de prelucrare; încorporează multă
manoperă și presupune ocupare ridicată a forței de muncă)
• Este benefic importul de produse de bază (materii prime; grad redus de prelucrare;
încorporează puțină manoperă)
• Ipoteza implicită a numărului limitat de slujbe la nivel mondial
• Strategia de politică comercială se modifică în consecință:
• Bariere la importul de produse manufacturate și la exportul de materii prime
• Libertatea schimburilor la exportul de produse manufacturare și la importul de materii prime
• Structura comerțului și criteriul profitabilității în termeni monetari
Mercantilismul – ipostaze: Spania
• Sec VI – creștere iluzorie (?) bazată pe influx de metale prețioase din Americi
• Sf. sec. XV, coroana spaniolă cartelizează promițătoarea industrie textilă din Castilia
• Peste 100 de legi; sectorul stagnează
• În industria mătăsii (Granada, sudul Spaniei):
• Limitarea consumului și utilizării interne
• După 1550, se interzic exporturile
• După 1561, creșteri semnificative de taxe și impozite în sector
• Agricultură:
• Favorizați crescătorii de vite în dauna fermierilor
• Inversarea (intervenționistă) tendinței spre „îngrădire” (=delimitarea și precizarea drepturilor de proprietate asupra pământului)
• Construirea de drumuri (în dauna fermelor)
• Contracararea creșterii prețurilor la grâne cu fixări de prețuri
• Exod dinspre ferme/țară către orașe și armată
• În sec XVII, foametea devine fenomen regulat în Castilia
• Fiscalitatea:
• Împovărătoare (3 falimente sub Filip al II-lea: 1557; 1575; 1596)
• Olanda, provincia coroanei spaniole care se eliberează de sub acest sistem, devine lider în secolul al XVII-lea
Mercantilismul – ipostaze: Franța
• Franța:
• în sec. XVII este centrul autocrației absolutiste
• Cartelizarea (sub forma breslelor) începe în ultima parte a sec. XV
• Monarhul conferă privilegii (control și standarde de calitate) în schimbul taxelor
• Lyon prosperă în sec XVI tocmai pentru că primește „scutire” de la sistemul de bresle
• Confuzie posibilă cu privire la termenul ”privilegiu”
• Libertate vs. Privilegiu monopolist
• În 1581 (sub Henric III) sistemul de bresle este reconfirmat și extins la întreaga Franță (cu excepția
Parisului și Lyonului)
• Rețea de restricții: standarde de calitate; privilegii de monopol
• Subvenționarea unor sectoare de lux (sticlă/porțelanuri și tapițerie)
• 1665: privilegii pentru un grup puternic de producători de broderii
• Taxe vamale la import; ulterior prohibire
• Licențe (privilegii monopoliste) de producție
• Interdicția producerii broderiilor la domiciliu + producția în stabilimente „oficiale”
• Problema standardelor de calitate
• Războiul de țesut (permis doar în sub-sectorul mătăsii) interzis la presiunea breslelor (1680)
• Jean-Baptiste Colbert (1619 - 1683):
• Sub el mercantilismul francez atinge punctul culminant („colbertism”= cea mai hipertrofiată formă de
mercantilism)
• Ministru de finanțe; de comerț; de externe
• Acordă monopoluri, subvenții, cartelizări
• Sistem extins de birocrați („intendenți”) necesar implementării controalele și reglementările
• Sistem de inspecții; spioni și informatori
• 2 exemple extreme de întârziere a progresului:
• Nasturii
• Imprimeurile (calico)
Mercantilismul – ipostaze: Anglia
Mercantilismul - varia
• Confuzia bani – avuție

• Problema bunurilor de lux

 Curs 7
Teoriile clasice ale comerțului internațional
• Precursorii lui Adam Smith

• Teoria clasică a comerțului internațional a lui Adam Smith

• Teoria avantajului comparativ (David Ricardo și ceilalți clasici)

Precursorii lui Adam Smith
• Rudimente ale gândirii pro-liber schimb înainte de
Smith
• Sensul originar al noțiunii de free trade (branșă liberă,
nemonopolizată; branșă în care intrarea este liberă)
• Roger Coke (1670): ”The Dutch we see import all, yet thrive
upon trade, and the Irish export eight times more than
they import, yet grow poorer.”
• Schimbul internațional este în ultimă instanță de tip barter
(Nicholas Barbon, 1690)(produse contra produse); deci
numai țări din care importăm vor importa de la noi
• Analogia cu comerțul intern: „a nation in world trade is like
a city in a kingdom’s trade or a family in a city’s
trade”’(North, 1691)
• Interdependența dintre ramuri (Charles Davenant, 1696)
(măsurile nu pot afecta strict numai un sector)
• „Promovarea” unor sectoare echivalează cu penalizarea altora
(Gervaise, 1720)
Precursorii lui Adam Smith
• Henry Martyn, Considerations upon the East India Trade, 1701 – poate fi
considerat primul tratat de teoria liberului schimb
• Diviziunea internațională a muncii
• Exemplu numeric prin care să ilustreze obținerea indirectă a produselor cu munca a mai
puțini oameni la intern
• Legătura liber schimb și ocupare (singura sustenabilă pe termen lung)
• Identificarea pericolului retalierii odată cu adoptarea măsurilor protecționiste
• În general prezentarea ideilor nu este sistematică
Precursorii lui Adam Smith
• Surse ale gândirii lui Smith în filozofia morală
• Fiziocrații francezi (Quesnay, Mirabeau)
• Iluminiștii scoțieni (în special Francis Hutcheson, profesorul lui Smith;
Bolinbroke, Butler, Shaftsbury)
• Ideea de ordine naturală
• Compatibilitatea între interesul personal și binele public (ideea de armonie posibilă a
intereselor)
Teoria clasică a comerțului internațional a lui
Adam Smith
• An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations (1776)
• Abordare sistematică (fără contribuții particulare total noi și
numaidecât răsunătoare)
• Sistemul libertății naturale, mâna invizibilă, procesul pieței
• Alocarea eficientă a resurselor rare
• Costul de oportunitate
• Diviziunea internațională a muncii
• Indiferența legată de structura comerțului internațional (spre
deosebire de fiziocrați și mercantiliști)
 Principiul avantajului absolut
• Pe insula lui Crusoe care prinde bine peşti, vine Vineri, care ştie să culeagă fructe de
pădure mai bine decât o face Crusoe (şi nu prea se pricepe la prins peşti); dacă fiecare se
specializează pe ceea ce face mai bine, atât fiecare în parte, cât şi “comunitatea”
(amândoi la un loc), o duce mai bine (specializarea şi schimbul liber sunt rentabile)
• (vezi slide-ul următor)

• The eighteenth century rule: „the notion that imported goods could be acquired more cheaply
abroad because the absolute cost of production was lower than at home” (D.A. Irwin)

• Principiul este subînțeles/implicit în afirmații de genul: „Romania/Polonia este grânarul Europei”

• Problemă: ce se întâmplă când vine Vineri care se pricepe mai bine şi la pescuit şi la
cules?
 Avantajul absolut (Hülsmann)
Crusoe Vineri Ʃ
Înainte de DM Productivitate 2p/h 500f/h 1p/h 1000f/h
(diviziunea fizică --
muncii)
Producție 10 p 2500 f 5p 5000f 15p 7500f
(2x5h)

După DM (I) Productivitate 2p/h 500f/h 1p/h 1000f/h

(inegalitate fizică --
naturală)
Producție (10h) 20 p 0f 0p 10000f 20 p 10000f

După DM (II) Productivitate 3p/h 400f/h 0p/h 1500f/h

(inegalitate fizică --
dobândită)
Producție (10h) 30 p 0f 0p 15000 f 30 p 15000 f
 Curs 8
• Teoriile clasice ale comerțului internațional: avantajul comparativ
Principiul avantajului comparativ
(sau “legea ricardiană a asocierii”)
• David Ricardo (On the Principles of Political Economy and Taxation,
1817)
• Principiul avantajului comparativ
• Vineri se pricepe mai bine decât Crusoe la ambele: prins peşti şi cântat
• Se pricepe mult mai bine la cântat decât la prins peşti
• Dacă fiecare se specializează acolo unde are avantajul (dezavantajul) relativ
mai mare (mic), fiecare în parte câştigă, şi “comunitatea” o dată cu ei (Vineri
cântă; Crusoe prinde peşte).
• Specializarea şi schimbul liber sunt rentabile
 Exemplul original al lui Ricardo
Țara/Cantitate muncă per Stofă Vin
bucată
Portugalia 90 80
Anglia 100 120

•Portugalia deține avantajele absolute atât la stofă cât și la vin

•Portugalia produce stofa cu 90/100=0,9 din costul Angliei

•Portugalia produce vinul cu 80/120=0,67 din costul Angliei

•Portugalia are avantajul absolut mai pronunțat la vin, deci are avantaj comparativ la vin

•Anglia are dezavantajul absolut mai puțin pronunțat la stofă, deci are avantaj comparativ
la stofă

•Pentru orice „preț” mondial în intervalul (0,83; 1,125), schimbul internațional e avantajos
(0,83=100/120 = costul de oportunitate intern al Angliei; 1,125=90/80 = costul de
oportunitate intern al Portugaliei)
Exemplul lui Mises
Agent/prețuri monetare Operații Curățare ustensile
Chirurg 50$/oră 2$/oră (1 oră)
Asistent ? 2$/oră (3 ore)

• 2 contribuții majore (care fac exemplul realist și

operațional/direct aplicabil la realitatea observabilă):
• Calcul în termeni monetari, nu valoare muncă
• Coborârea discuției de la nivel agregat (țară) la nivel micro (persoană -
individualism metodologic)
• Prezentă, en passant, și la Ricardo: ”Two men can both make shoes and hats,
and one is superior to the other in both employments; but in making hats, he
can only exceed his competitor by one-fifth or 20 per cent – and in making
shoes he can excel him by one third or 33 per cent; - will it not be for the
interest of both, that the superior man should employ himself exclusively in
making shoes, and the inferior man in making hats”
• Legea ricardiană capătă relevanță universală ca bază pentru
orice tip de cooperare socială (internă, externă, interpersonală,
locală, regională, mondială etc.)
Implicaţii ale legii ricardiene a asocierii
• Cel puternic/priceput/eficient are motive economice (care nu țin de
caritate) să coopereze cu cel slab/nepriceput/ineficient

• Nu e întotdeauna profitabil să produci orice bun pentru care ai

costurile absolute mai mici decât ale celorlalți
• Problema costului de oportunitate

• Oricât de slab/nepriceput/ineficient ar fi cineva, tot are avantaje

comparative (acolo unde este relativ “cel mai puţin slab”)
Implicaţii ale legii ricardiene a asocierii
• Piaţa şi comerţul nu sunt o junglă; concurenţa economică (oamenii
sunt/pot fi parteneri) diferă de competiţia biologică (animalele sunt,
în sens mai strict, în concurenţă pentru hrană)
• Diversitatea/inegalitatea are consecinţe/implicaţii benefice

• Posibilitatea specializării parțiale

• Specializarea poate duce la simplificarea anumitor operațiuni, fapt
care facilitează apoi algoritmizarea și, în final, automatizarea
• Lucru care poate contracara dezavantajul monotoniei
Trăsăturile avantajului comparativ
• Are caracter dinamic
• Se poate modifica în timp (se modifică gusturile/preferinţele, tehnologia,
oamenii, condiţiile naturale)
• Are caracter antreprenorial
• nu se poate determina ştiinţific (şi, deci, nici din birou, nici din sala de clasă)
• Se determină pe baza calculelor economice (de profitabilitate) în termeni
monetari
• Trebuie judecat la nivelul de detaliere relevant
• Problema comerţului intraprodus/intraindustrial
Caracterul antreprenorial al avantajului
comparativ - continuare
• Judecăţile antreprenoriale
• 3 tipuri de judecăţi:
• Teoretice: valabile indiferent de loc, timp şi persoane
• Istorice: se referă la circumstanţe particulare de loc, timp şi persoane din trecut
• Antreprenoriale: se referă la circumstanţe particulare de loc şi timp din viitor.
• Judecăţile antreprenoriale nu sunt ştiinţifice (nu pot fi livrate simultan cu
testul validităţii lor)
• Economist versus businessman
• Economistul: explică fenomenele economice și funcționarea sistemului economic/pieței
în general
• Omul de afaceri: face profit (face judecăți antreprenoriale corecte)
 Curs 9

• Teoriile clasice ale comerțului internațional: modelul Heckscher-Ohlin-

Samuelson (HOS)
Teoria/modelul Heckscher-Ohlin-Samuelson
(HOS)
• Încearcă să explice mai în detaliu bazele/fundamentele/cauzele avantajului
comparativ
• 2 țări, 2 factori de producție, 2 produse
• 2 coordonate principale de discuție:
• Înzestrarea relativă cu factori de producție a celor două țări (sau abundența relativă a factorilor
de producție pe țări)
• Intensivitatea relativă în factori de producție a celor două produse
• Explicația/predicția modelului:
• Țara relativ abundentă într-un anumit factor de producție, se va specializa pe produsul relativ
intensiv în același factor de producție

• Este mai mult o judecată antreprenorială, decât una teoretică:

• ”By such general observations the cause of interregional trade is, however, by no means
adequately analysed. The immediate cause of trade is always that goods can be bought
cheaper from outside in terms of money than they can be produced at home, and vice versa. It
remains, therefore, to be shown why, as a result of the varying equipment of industrial agents,
some goods can be more cheaply produced in one region than in another. In other words, the
real problem is to demonstrate what lies behind such inequality in prices, or, more precisely, to
show in what way diferences in equipment come to be expressed in differences in money costs
and prices.” (Bertil Ohlin, Interregional and International Trade, Cambridge, Harvard University
Press, 1952[1933], p.12-13)
Teoriile „moderne” ale comerțului
internațional
• Teoria ciclului de viață al produsului (Raymond Vernon)
• Teoria similarității între țări (Steffan Linder)
• Teoria rivalității strategice globale (Brander, Spencer, Krugman,
Helpman)
• Teoria avantajului competitiv (Michael Porter)

• Au premiza implicită sau explicită că nu se bazează avantajul comparativ

Teoria ciclului de viață al produsului
• Raymond A. Vernon
• 1966, Inernational Investment and International Trade in the Product Cycle
(The Quarterly Journal of Economics)
• Caută să explice pattern-urile aparent anormale – din perspectiva
avantajelor comparative – din comerțul internațional (exporturile și
importurile succesive ale aceluiași tip de produs)
• Ciclul de viață al produsului
• Produs nou (producție în țara de origine; inovație; export experimental)
• Produs matur (producție în țara de origine; consolidare tehnologică; export
consacrat)
• Produs standardizat (producție în străinătate; standardizare; import)
• Aplicații în marketing (problema „prelungirii ciclului de viață al
produsului”)
• Probleme:
• Slăbiciunea teoretică a analogiilor biologice în general folosite în economie
• „anomaliile” care se vor explicate prin CVP sunt inteligibile dacă reținem
caracterul dinamic al avantajului comparativ
Teoria similarității între țări
• Steffan B. Linder
• 1961, An Essay on Trade and Transformation
• Caută să explice pattern-urile aparent anormale – din perspectiva
avantajelor comparative – din comerțul internațional (exporturile și
importurile simultane ale aceluiași tip de produs)
• „Similaritatea” între țări (venit/locuitor; gusturile consumatorilor;
înzestrarea cu resurse etc.)
• Comerțul „intra-industrial” și „intra-produs”

• Probleme: anomaliile dispar dacă fluxurile comerciale se judecă la nivelul

de detaliere relevant („marginalist”)
Teoria rivalității strategice globale
• Pornește de la una din două premize înrudite:
• Economii de scară
• Concurență oligopolistică
• Obs.: există posibilitatea profitabilității într-un anumit sector (de ex.: producția
de aeronave) numai pentru un număr limitat („mic”) de firme
• Comerțul apare și se dezvoltă în constrângerile impuse de cele două
fenomene (și, implicit, nu de avantajele comparative!)
• Se pune problema existenței (și creării, la nivel de politică comercială)
„campionilor naționali” – firme naționale suficient de puternice încât
să reziste competiției internaționale
• Aparent temei pentru politici protecționiste (taxe vamale de import; subvenții)
în vederea creării „campionilor”

• Probleme:
• Compatibilitatea teoretică și practică între economiile de scară și concurența
imperfectă/oligopolistică și avantajul comparativ
• La nivelul politicii comerciale aferente: problemele analizei cost-beneficiu;
problema alegerii campionilor (winner picking); hazardul moral/haosul
motivațional
Avantajul competitiv
• Michael E. Porter (The Competitive Advantage of Nations,
1990)
• “Diamantul lui Porter”:
• Determinanţii factoriali
• Determinanţii cererii
• Industriile din amonte şi aval
• Strategiile de firmă, structura pieţei şi rivalităţile strategice dintre
firme
• Politicile guvernamentale
• Şansa
• Firmele trebuie să se specializeze acolo unde “diamantul e
mai tare” (indică o poziţie mai favorabilă)
• Până la urmă viziunea e micro sau macro? (ambiguitate)
• Slăbiciune: este un argument de tipul: “dacă ai de toate,
atunci îţi merge bine” (aproape tautologic)
Avantaje – observație
• Criteriul sintetic în care trebuie să se regăsească, până la urmă,
oricare dintre avantajele discutate (absolut, comparativ, competitiv)
este acela al profitabilităţii în termeni monetari (altfel e greu să ne
dăm seama de ce ar mai fi oportun să le numim “avantaje”)
 Curs 10
Organizația Mondială a Comerțului:
Vehicul al liberalizării comerciale sau al
intervenționismului internațional
(interguvernamental)?
Structura discuției
• OMC – prezentare generală

• De la GATT la OMC sau logica/dinamica intervenționismului

internațional/interguvernamental

• OMC – aspecte specifice

OMC – prezentare generală
• Organizație interguvernamentală, fondată la 1 ianuarie 1995,
ca urmare a Rundei Uruguay (1986-1994; desfășurată în cadrul
GATT – General Agreement on Tariffs and Trade, vezi mai jos)
• Peste 150 de țări
• Membri „surprinzători”/recenți: Cuba (1995; membru fondator); China
(2001); Moldova (2001); Cambogia (2004); Arabia Saudită (2005);
Vietnam (2007); Ucraina (2008); Federația Rusă (2013)
• Non-membri „interesanți”: Iran, Irak, Libia, Belarus – au statut de
observatori și în 5 ani trebuie să inițieze procedura de
accesiune/acceptare ca membru (și Vaticanul e observator, dar nu se
pune problema să devină membru)
• Romania – membru fondator (1995)
• Buget 2011 – 196 mil franci elvețieni (cca 160 mil Euro; bugetul
României pe 2012 e de cca 46 mld Euro)
• Personalul Secretariatului (Geneva, Elveția) – cca 640
• Director General – Pascal Lamy
Funcțiile OMC
• Administrarea acordurilor din cadrul OMC
• Forum de negocieri în probleme comerciale
• Reglementarea diferendelor
• Monitorizarea politicilor comerciale naționale ale țărilor membre
• Asistență tehnică și training pentru țările în dezvoltare
• Cooperarea cu alte organizații internaționale
OMC ca „sistem comercial multilateral (SCM)”
• Multilateral vs. global, mondial, plurilateral, bilateral, unilateral

• Principiile SCM
• Nediscriminarea
• Liberalizarea
• Predictibilitatea/Previzibilitatea
• Competiția corectă
• Încurajarea dezvoltării și reformei economice
Principiul nediscriminării
• Cel mai important principiu OMC (constituie substanța articolului 1 al GATT)
• Are 2 componente:
• Clauza națiunii celei mai favorizate (ro CNCMF/en MFN)
• Își are originea în acordurile bilaterale de comerț
• Ex: țara X are ca parteneri comerciali (cu acord comercial sau nu) țările Y, Z, K față de care practică nivele medii
ale taxelor vamale la import de, respectiv, 10%, 15% și 20%; încheierea unui acord bilateral cu o altă țară Q în
care i se acordă acesteia MFN, implică acordarea nivelului mediu al taxelor vamale de 10%.
• Denumirea era proprie în cadru bilateral (chiar se acorda un tratament echivalent cu cel acordat „celui mai
favorizat” partener)
• În OMC MFN se acordă pe cale multilaterală TUTUROR membrilor; denumirea devine improprie, deoarece
tratamentul este unul normal, generalizat, nu preferențial (de aici și propuneri de schimbare a denumirii în RCN -
„Relații comerciale normale”)
• De aici și ideea de NEDISCRIMINARE
• Are efect „la frontieră”

• Clauza tratamentului național (ro CTN/ en NT)

• Bunurile importate și cele locale trebuie tratate egal, nediscriminatoriu
• Are efect după trecerea frontierei (pe teritoriul național, mai puțin frontiera)
• Adică impunerea de taxe vamale la import (care afectează mărfurile importate, dar nu și pe cele de pe piața
internă) nu se consideră a fi încălcare a NT

• Discuție: e bună nediscriminarea? Cu ce tip de politică comercială este ea

compatibilă (mai protecționistă, mai liber-schimbistă)?
• Quick quiz: între 2 parteneri comerciali posibili, A, cu tarif vamal discriminatoriu (t.v.i. între 2%
și 10%) și B, cu tarif vamal nediscriminatoriu cu nivel mediu (unic pt. toți partenerii) al t.v.i. de
50%, care-i preferabil?
Principiul liberalizării
• Nu este primul (și nici cel mai important)!
• Gradualism
• Negocieri
• Vizează reducerea barierelor din calea schimburilor comerciale
(tarifare și netarifare (prohibiri, contingente, formalități excesive,
politici de curs de schimb etc.))
• De-a lungul a 8 runde de negocieri sub GATT (a 9-a e în desfășurare în
noul regim OMC) s-au obținut succese apreciate ca notabile (până la
jumătatea anilor 90 taxele vamale la importurile bunurilor industriale
ale țărilor dezvoltate scăzuseră la mai puțin de 4%)
Predictibilitatea/Previzibilitatea
• Consolidarea
• Promisiunea/angajamentul de a nu ridica o anumită barieră comercială (ex: taxă
vamală) peste un anumit nivel
• Pot apărea 2 valori diferite: ale TV aplicate efectiv (mai mici) și ale TV consolidate (mai mari),
ultimele fiind plafonul primelor.

• „Tarificarea”
• Convertirea barierelor netarifare în echivalentul lor tarifar
• Se consideră că taxele vamale sunt mai transparente decât barierele netarifare deoarece costul
lor poate fi ușor integrat în calculele antreprenoriale (pe când cel al barierelor netarifare e
complicat de evaluat)

• Transparența propriu-zisă a procedurilor vamale (publicitate prin notificare

în cadrul OMC)

• Mecanismul de Supraveghere a Politicilor Comerciale

• Discuție: cât de bună e predictibilitatea ca atare?

Predictibilitatea/Previzibilitatea
• Mecanismul de Supraveghere a Politicilor Comerciale (The
Trade Policy Review Mechanism - TPRM)
• Dezvoltat, codificat și negociat în cadrul rundei de negocieri Uruguay
(1986-1994)

• Acoperă celei 3 mari domenii: comerț cu bunuri, servicii și

proprietate intelectuală

• Succesiunea raportărilor:
• Cei mai importanți 4 membri (ca pondere in comerțul internațional: în
prezent SUA, UE, China, Japonia) raportează la fiecare 2 ani
• Următorii 16 membri raportează la fiecare 4 ani
• Ceilalți raportează la fiecare 6 ani
• Se admit perioade mai lungi pentru țările membre cel mai puțin dezvoltate

• Rapoartele sunt alcătuite de Organismul de Supraveghere a

Politicilor Comerciale (Trade Policy review Body - TPRB) unei
declarații a statelor membre și a unui raport elaborat de economiștii
din secretariatul OMC, divisia supraveghere a politicilor comerciale.
Principiul competiției corecte
• Nu al competiției libere! (discuție)
• Competiție liberă vs. Competiție corectă (free trade vs. fair trade)
• Probleme care se consideră că pot vicia concurența: dumpingul,
subvențiile, achizițiile publice, mediul ambiant, protecția
consumatorului, proprietatea intelectuală etc.
• în aceste cazuri, instrumentul OMC sunt tocmai barierele comerciale (cu
caracter de retaliere/răspuns)
Curs 11
Încurajarea dezvoltării și a reformei
economice
• Asistență și concesii pentru țările în dezvoltare (mai mult de ¾ din
membrii OMC)
• Perioade de tranziție (mai lungi) în implementarea acordurilor
• Asistență tehnică (în cazuri de tipul proprietății intelectuale - TRIPS)
• Acces preferențial pe piață al mărfurilor din aceste zone

• „Paradox”/contradicție (?): deși OMC propune caracterul benefic al

participării la un comerț mondial „mai deschis”, trece la capitolul
„ajutor” pentru ț.c.d. tocmai opusul acestor practici (gradualism,
amânare, menținerea barierelor).
Observații
• OMC este forum interguvernamental (nu privat)
• Firmele și agenții economici nu participă ca atare în mod direct la negocieri și
discuții
• În esență, activitatea OMC este politică
• Deși vorbim de „negocieri”, chiar „comerciale”, nu e vorba de negocieri de afaceri
• Apare problema reprezentării
• Se vor ține reprezentanții (politicienii) de interesele reale ale celor reprezentați
(comercianții)?
• OMC (și GATT) trebuie analizat(e) prin prisma conceptului de „competiție
politică” (diferit de cel de competiție economică/comercială)
De la GATT la OMC sau logica/dinamica
intervenționismului
internațional/interguvernamental
• Intervenționismul intern (național)
• Acel sistem economic mixt în care o parte din deciziile alocative
sunt luate de întreprinzătorii privați (proprietari), iar altele de
către autoritățile publice (non-proprietari)
• Problema principală: instabilitatea
• Orice intervenție guvernamentală în economie are consecințe
neanticipate contrare obiectivelor inițiale și pune decidentul recurent
în situație de a opta pentru intervenții suplimentare („de corecție”)
sau pentru renunțarea la intervenția prealabilă
• Intervenționismul internațional
• Forma de acțiune (inter)guvernamentală care încearcă
viabilizarea intervențiilor interne prin exportarea lor (sau
omogenizarea lor) la nivel regional sau global
De la GATT la OMC sau logica/dinamica
intervenționismului
internațional/interguvernamental
• Evoluții specifice în cadrul sistemului prin trecerea de
la GATT la OMC
• De la un acord relativ flexibil la o organizație internațională
structurată
• De la negocieri a la carte la principiul angajamentului unic
• De la sistem vag la sistem mai structurat și mai „automat”
de reglementare/soluționare a diferendelor
• De la comerț cu bunuri în principal, la comerț cu bunuri
(GATT) + comerț cu servicii (GATS) + drepturi de proprietate
intelectuală (TRIPS)
• De la border protectionism către beyond border
protectionism
• De la participare necostisitoare, la angajamente
costisitoare
Reglementarea diferendelor
• Pilon central al sistemului comercial multilateral
• Acordul se intitulează: Understanding on Rules and
Procedures Governing the Settlement of Disputes (Runda
Uruguay)
• Principii de funcționare:
• Echitate
• Rapiditate
• Eficiență
• Acceptabilitate reciprocă
• Diferendele apar când:
• O anumită țară adoptă măsuri de pol. com. care se consideră de
către alte țări că încalcă reglementările OMC
• Neîndeplinirea obligațiilor asumate în cadrul OMC
• Terții interesați pot participa direct
Reglementarea diferendelor (continuare)
• În cadrul GATT, reglementarea diferendelor:
• Nu avea termene fixe
• Deciziile erau ușor de blocat (se adoptau doar cu consens; consens ≠
unanimitate)
• Diferendele puteau fi tărăgănate pentru multă vreme
• În OMC:
• Durata de reglementare a unui diferend gravitează între 1 an și 15 luni
• Deciziile se consideră adoptate automat dacă nu sunt blocate cu
consens
• Procesul efectiv de reglementare a diferendelor
• 2 etape:
• Etapa consultărilor (până la 60 zile; consultările rămân o opțiune pe tot
parcursul derulării procesului)
• Etapa panelului (până la 45 zile pentru numirea panelului + 6 luni pentru ca
acesta să ajungă la o decizie)
• După ce e adus la cunoștința părților, raportul panelului poate fi adoptat în
limita unui an de la inițierea acțiunii
• Dacă părțile fac apel, atunci se poate ajunge până la cele cca 15 luni
Reglementarea diferendelor (continuare)
• Panelurile:
• Mici „tribunale”;
• Membrii sunt aleși de părți sau de directorul general (atunci când părțile nu se
înțeleg)
• 3-5 membri
• Aleși dintr-o listă permanentă de experți și profesioniști proveniți din țările membre
• Servesc în acest rol individual, și nu ca reprezentanți ai vreunui guvern („nu pot primi
instrucțiuni de la nici un guvern„)
• Deznodământul:
• Forma convențională de penalizare a încălcărilor conduitei comerciale multilaterale =
sancțiunile comerciale (bariere)
• Trebuie să fie aplicate, în principiu, sectorului în dispută pentru ca neînțelegerile să nu
escaladeze