Dispneea

Clinica Medicală Prof Dr Th

Burghele
 Definiţie
• Dispneea: senzaţia de lipsă de aer sau conştientizarea efortului respirator, a respiraţiei grele
– Nu am aer, mă sufoc; sete de aer, sufocare, lipsa de aer
– Este o noţiune subiectivă
– Date obiective:modificarea ritmului, frecvenţei, amplitudinii mişcărilor respiratorii
• Astenia=fatigabilitatea: incapacitatea fizică de a efectua un efort
– Nu mă ţin picioarele, mă simt sfârşit
• Actul respirator depinde de : căile aferente : n.vag
fibre sinocarotidiene (de la zona sino-carotidiană-
chemoreceptori) afiliate n. vag (n. Hering)
centrii nervoşi respiratori: bulbul rahidian, puntea Varolio
căile eferente: n. frenic (C3-C5)-diafragm
n.intercostali (T2-T6)
integritatea parenchimului pulmonar, a arborelui traheo-bronşioc, a
cutiei toracice şi musculaturii respirastorii
Controlul voluntar al respiraţiei, prin fibrele cortico-bulbare
Frecvenţa respiraţiei normală: 14-18 respiraţii/min
Frecvenţa respiratorie creşte sub acşiunea: hipoxemiei, hipercapniei, acidozei,
febrei, exerciţiului musculaar, hipermetabolismului, hipotensiunii arteriale,
creşterii presiunii în capilarul pulmonar, cavităţile drepte ale cordului, vena cavă
 Reglarea respiraţiei
• Aferenţe care influenţează ritmul respirator
• 1. Receptori pulmonari pentru întindere -
» în mm netezi din peretele bronhiilor
» adaptare lentă
» reflexul Hering Breuer → inflaţia peste 800 ml → iniţiază expiraţie reflexă →
limitează volumul curent, nu în timp ce creşte frecvenţa respiratorie ... → +
bronhodilataţie
• 2. Alte influenţe: iritanţi pulmonari, reflexul de deglutiţie, temperatura ambientală, stimulii algici,
emoţii → centrii superiori → sistem limbic → centrii respiratori

• + controlul voluntar al respiraţiei

• REGLAREA UMORALĂ A RESPIRAŢIEI SCOP:
– Menţinerea pO2=95 mmHg şi pCO2=40 mmHg
• presupune ajustarea:
– → frecvenţei
– → profunzimii respiraţiei
• CHEMORECEPTORII
– - sensibili la modificările pO2, pCO2 şi pH sanguin -
– centrali / periferici → modificări reflexe ale frecvenţei şi profunzimii respiraţiei ca urmare a:
• -hipoxiei (periferic)-
• hipercapniei (75% central, 25% periferic)
• acidemiei (75% central, 25% periferic
 Etiologia dispneei
• Aportul scăzut în O2
– Concentraţia redusă a O2 în aerul inspirat
– Stenoze ale căilor aeriene superioare (laringe, trahee)-corpi străini, infecţii, alergii, traumatisme, tumori
– Stenoze ale bronhiilor şi bronhiolelor
– Afecţiuni ale alveolelor pulmonare-edrem pulmonar acut, emfizem pulmonar, boala chistică pulmonară,
pneumopatii interstiţiale, rezecţii pulmonare
– Compresia alveolelor-atelectazie importantă, pneumotorax, hidrotorax, distensie alveolară
– Limitarea amplitudinii mişcărilor respiratorii prin:
• Scăderea forţei de contracţie a musculaturii respiratorii-paraliozie de frenic, miastenia gravis
• Împiedicarea expansiunii toracelui-cifoscolioze, morb Pott, obezitate, spondilită ankilopoietică, toracoplastie
• Deficit în preluarea O2
– Reducerea circulaţiei pulmonare-congestie veno-capilară-stenoza mitrală. Insuficienţa cardiacă,
scăderea debitului prin artera pulmonară sau ramuri-stenoză de arteră
pulmonară, tromboembolism pulmonar, şunt dreapta-stânga
cardiac, hipeertensiunea pulmonară primitivă
-deficitul în Hb-anemii, intoxicaţii cu CO, methemoglobinemii, sulfhemoglobinemii
• Stimuli nervoşi anormali-encefalite, tumori, hemoragii cerebrale. Intoxicaţii exogene sau endogene
 Termeni

• Frecvenţa respiratorie normală 16-20/min

• Tahipnee: creşterea frecvenţei respiratorie

• Polipnee: creşterea frecvenţei respiratorii peste limita normală la efort, emoţii şi în stări patologice

• Hiperpnee: creşterea amplitudinii şi a frecvenţei respiraţiei, fără modificarea PaCO2; creşte minut-
volumul

• Bradipneea: rărirea anormală a frecvenţei respiratorii

• Hiperventilaţia: respiraţie rapidă şi amplă, urmată de scăderea PaCO2-hipocapnie; creşte

ventilaţia alveolară

• Hipoventilaţia: respiraţie insuficientă în comparaţie cu nevoile metabolice, urmată de hipercapnie:

creşterea PaCO2 în sângele arterial peste 45 mmHg

• Trepopneea: dispnee numai în decubit lateral stâng sau drept-insuficienţă cardiacă, anevrism de
sinus Valsalva, dupa pneumonectomie

• Platipneea: dispnee la trecerea din clinostatism in ortostatism: sindrom hepato-pulmonar

 Evaluarea clinică a dispneei

• Acută/cronica
• De efort/de repaus
• De decubit/platipnee
• Cu frecvenţă respiratorie crescută/scăzută
• Inspiratorie/expiratorie
• Tipuri particulare de respiraţie
 Forme clinice de dispnee
• În funcţie de frecvenţa respiratorie:
– Dispnee cu polipnee (peste 20/min)-respiraţia devine superficială
- scăderea amplitudinii mişcărilor respiratorii-fracturi
costale, nevralgii intercostale
- reducerea suprafeţei de schimb alveolo-capilar-procese
infecţioase, procese infiltrative, pleurezii masive,
pneumotorax,
- obezitate, paralizia muschilor respiratori
- insuficienţa cardiacă
- anemii severe
- Dispnee cu bradipnee inspiratorie (sub 14/min)-obstrucţia căilor respiratorii
superioare(laringe, trahee)-corpi străini, crup difteric, paralizia corzilor vocale, edem glotic,
stenoza laringiană, tumori mediastinale:
bradipnee inspiratorie, activă, forţată, cu zgomot inspirator şuierat (cornaj), cu retracţia
inspiratorie a părţilor moi (tiraj intercostal, tiraj sternal, tiraj suprasternal)
- Dispnee cu bradipnee inspiratorie-obstrucţie bronşică-astm, bronhopneumopatie cronică
obstructivă
Expir prelungit şi şuierător-wheezing
Inspir zgomotos şi prelungit-cornaj
Inspir şi expir zgomotoase şi prelungite-stridor
 Formele clinice de dispnee
• În funcţie de modul de apariţie:
• Acută
• Spasm laringian, edem al glotei (inspiratorie, bradipnee, tiraj suprasternal, cornaj)
• Corp străini în căile respiratorii(inspiratorie, cu bradipnee, stridor, cianoză, tuse rebelă)
• Astm bronşic (bradipnee, expiratorie, wheezing, forţată)
• Pneumotorax, bronhopneumonie, embolie pulmonară, acutizare BPCO (polipnee, junghi toracic,
cianoză)
• Edem pulmonar acut
• Cronică , cu exacerbări legate de acutizările bolilor: bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPCO)
emfizem pulmonar-bradipnee expiratorie
fibrozele pulmonare-polipnee inspiratorie

• Respiraţia stertoroasă: agonică: zgomotoasă, prin vibraţia secreţiilor în arborele bronşic la

trecerea aerului
 Formele clinice de dispnee

• În funcţie de modificarea ritmului respirator: modificări de ritm, frecvenţă şi amplitudine ale

respiraţiei prin afectarea centrilor respiratori sau a cortexului
– Cheyne Stokes-alternarea unor perioade de accelerare progresivă (hiperpnee) cu perioade de rărire
progresivă (bradipnee) până la oprirea respiraţiei pentru 15-60 sec. Este agitat în timpul hiperpneei şi
somnolent, uneori cu convulsii în apnee
• La unele persoane normale, în somn
• Afectarea circulaţiei cerebrale-insuficienţă cardiacă, de diveersse cauze (creşte timpul de circulaţie)
• Meningite, hidrocefalie, tumori cerebrale, hemoragie subarahnoidiană, hemoragie intracerebrală
• Ateroscleroză cerebrală
• Morfină, barbiturice
Bolnavul nu este conştient de modificările respiraţiei
Periodicitate hipnică respiratorie: alternarea de perioade de respiraţie normală cu perioade de diminuarea a respiraţiei până la
scurte perioade de apnee-obezitate (sindrom Pickwick)
– Kussmaul.respiraţie în 4 timpi, în care inspirul şi expirul, care au aceeaşi amplitudine şi durată, sunt
separate prin pauze egale. Bradipnee. Acidoză metabolică
– Biot. Respiraţie de tip obişnuit întreruptă de perioade de apnee; meningite, tumori intracerebrale, stări
agonice
– Apneustică: inspir scurt urmat de pauză expiratorie de 2-3 sec: leziuni pontine
– Respiraţie ataxică-complet neregulată; leziune bulbară
 Tipuri de respiraţie

Respiraţie normală Respiraţie Kussmaul Respiraţie Cheyne Stokes

Kussmaul:acidoză metabolică
K-Ketone
U-Uremia
S-Sepsis
S-Salicilati
M-Methanol
A-Aldehide
Respiraţie Biot U-L-Lactic acidosis
 Formele clinice de dispnee
În funcţie de efort.
• De efort: progresivă de obicei: boli pulmonare
boli respiratorii
• De repaus: - De obicei apare ulterior dispneei de efort, prin agravarea acesteia
» Boli pulmonare
» Boli cardiace
– Apare de la început în repaus în bolile metabolice (respiraţie Kussmaul)
– Dispnee paroxistică nocturnă: apare brusc, se ameliorează în ortostatism,
bolnavul se sprijină cu membrele superioare de masă, toracele este fixat în inspir
(hiperinflaţie), folosirea mm respiratorii accesorie: criza de astm bronşic
– Astm cardiac: dispnee de decubit, paroxistică, însoţită de semne clinice de
obstrucţie bronşică: expir prelungit, raluri sibilante: insuficienţă ventriculară stângă

În funcţie de poziţie
• De decubit-apare sau se accentuează în poziţia culcată; bolnavul se odihneşte cu mai multe
perne sub cap; se ameliorează în ortostatism: boli cardiace
• Ortopneea: dispnee severă de decubit, bolnavul nu tolerează decubitul ci numai poziţia şezândă:
– Insuficienţă ventriculară stângă cronică severă
– Insuficienţă ventriculară stângă acută-edem pulmonar acut cardiogen
• Platipnee: dispneea se agravează în ortostatism şi se ameliorează în clinostatism
– Paralizia diafragmului, sindrom hepato-pulmonar
 Particularităţi

Clasificarea dispneei de efort în funcţie de severitate (NYHA)

0 fără dispnee, cu excepţia efortului fizic f intens

1 dispnee la mers pe un plan înclinat sau la alergat pe un teren plat
2 Dispnee la mers pe un teren plat, care determină mers lent sau oprirea după 15 min
3 Dispnee care determină oprire după câteva minute de mers pe un teren plat
4. Dispnee la activitate minimă, de îngrijiri personale

Dispneea de decubit şi ortopneea se ameliorează când bolnavul cu insuficienţă ventriculară stângă dezvoltă
predominant insuficienţă ventriculară dreaptă

Dispneea din bolile pulmonare nu se modifică cu poziţia, ca dispneea din bolile cardiace care se accentuează în
ortostatism. Totuşi, în disfuncţiile respiratorii severe, dispneea se poate accentua în decubit. (se limitează excursia
diafragmului)

Bolnavul cu emfizem pulmonar respiră cu buzele strânse, prelungind expirul pentru a crea o presiune pozitivă la
sfârşitul expirului, care împiedică colabarea căilor aeriene
 Dispneea psihogenă

• Senzaţia că nu poate inspira profund

• Polipnee, hiperventilaţie
• Tremor
• Anxietate, panică
• Toleranţă normală la efort